Tatal meu. Poveste incheiata.
publicat @ 29 September 2009 in categoria > din viata...
Taguri: familie, intrebari, raspunsuri, sentimente
Va aduceti aminte cand va spuneam de tatal meu? E, atunci, ajutat si de o parte dintre voi, recunosc, luasem o hotarare.
Ziua de astazi este botezata de catre oameni 29 septembrie 2009.
El… n-a mai venit, n-a mai dat nici un semn.
Deci… se pare ca 32 de ani n-am gresit… uitarea e cea mai buna doctorie.
Si, ca tot a venit vorba… dupa cele doua posturi au fost foarte multi, dar foarte multi, care au venit sa-mi vorbeasca. Si mi-au vorbit din inima, lucruri intime, care-i apasau si-i dureau. De la 15 si pana la 40 de ani aveti voi, cei care mi-ati dezvaluit, in contrapartida, ce a insemnat pentru voi sa fiti parasiti de tatal vostru.
Am fost impresionat de pornirea fiecaruia de a-mi arata lucruri care, si asta era evident, apasau si erau dorite a fi trecute in adancuri.
Va spun asa: chiar de stiti deja ca n-aveti vina deloc, nu-i urati. Undeva, candva, junghiul ca ne-au lasat pe un trotuar, intr-un patut, in spatele unui bloc gri… junghiul asta ii va intepa zi de zi. Si asta ajunge…
Omul K
publicat @16:00 30 September 2009
Dupa o vreme cand realziezi ce ai facut …
Ne e din ce in ce mai greu sa spunem: Iarta-ma! Am gresit!
Oare cine e parinte? Cel ce iti e alaturi atunci cand ai nevoie sau cel pe care il atesta testul ADN?
Un lucre imi e limpede. Nu avem voie sa ne judecam parintii.
Omar
publicat @17:51 30 September 2009
Eu l-am gasit dintr-o pura intamplare pe taica-miu. Mai exact sotia la gasit care nu are nici o legatura cu tara lui de origine sau prieteni de-ai lui. Am vorbit la telefon si bucuria lui a fost imensa.. in schimb eu am avut dubile mele … Apoi s-a inceput cu scuzele de ce a fost 22 de ani asa , scuze pe care le-am refuzat .. intr-un final am aflat ca mai am si 2 surori … Dupa care sa ma duc eu acolo apoi ca vine el aici … dar se pare ca nu aveam situatia financiara care o visa el . Adica vre-o vila de aia de om prost , masini si multe conturi in banca cu multe zerouri .. Asa ca a uitat iar ca are fiu …
Deci prin urmare , cred ca asta li se trage din sange … Nu-i cu rea intentie . Iar in viata , uneori e mai bine sa nu te complici …
De urat .. nu-l urasc … dar sincer , mai ales acuma , nu am nevoie sa ne cunoastem …
BLOG VEDETE
publicat @17:56 30 September 2009
Imi pare rau de ce ti s-a intamplat. Chiar nu ma asteptam sa nu mai de nici un semn
oana
publicat @18:37 30 September 2009
Cabral,imi pare sincer rau ca nu a mai dat nicun semn tatal tau…dar nu uita: nu avem voie sa ne judecam parintii…:(…sa fii tare in continuare..te pup:*
Roxx
publicat @19:21 30 September 2009
Roata vietii se invarte necontenit,sau…ce pleaca pe o parte vine pe cealalta…
Deci niciodata sa nu ai impresia ca un bine sau un rau facut,la un moment dat,nu ti se intoarce mai tarziu…
Desigur ca toti ce te’au ranit candva,dar mai ales el,vor plati mai devreme sau mai tarziu…
Te pup >:D<
irisworld
publicat @22:32 30 September 2009
Acelasi lucru l-a patit si sotul meu si ironia sortii a facut ca eu sa-i gasesc tatal prin o prietena libaneza…mi-a zis atunci o chestie desteapta pe care n-am s-o uit cat oi trai(pentru ca eu eram emotionata nevoie mare):”am impresia ca asta nu va fi decat o complicatie a vietii,nimic mai mult”…si asa a fost.
Corina S.
publicat @22:50 30 September 2009
Citeste: http://www.gardianul.ro/Cabral-a-fost-parasit-a-treia-oara-de-tatal-sau-biologic-s145273.html
Carmen
publicat @23:44 30 September 2009
Pana acum nu am lasat nici un comentariu, dar acum, parca am simtit un impuls. Multi copii au trait fara un parinte, multi au suferi si pot spune ca si eu ma numar printre ei. In schimb, am un regret…mereu imi propuneam sa merg sa-l vad (cu toate ca el ne-a parasit cand eu aveam 3 ani si fratele meu 2 ani, ultima data ne-a vazut cand aveam vreo 11 ani iar acum am 29) si niciodata nu reuseam. In mai 2004 eram plecata cu bursa in Olanda. am sunat acasa si am simtit ca mama e trista…initial nu a zis nimic. Ulterior, am aflat de la o verisoara…murise….si acum, dupa 5 ani am un sentiment de regret..nu cred ca e vinovatie, dar cu siguranta regret ca nu m-am dus sa-l vad pentru ultima data. Oricum, nu pot uri pe cineva, nu urasc pe nimeni si nu as putea avea un asa sentiment pentru cineva care m-a conceput chiar daca nu l-am interesat. DACA POTI FACE CEVA….E BINE SA FACI TOCMAI PENTRU A NU REGRETA MAI TARZIU.
Alexandra
publicat @00:17 01 October 2009
Cabral, si eu am asteptat deznodamantul acestei povesti si…m-as fi gandit la multe, dar nu si la aceasta varianta. Pe de alta parte, si eu pot considera ca nu am tata (din motive pe care nu le detaliez acum). Am invatat, insa, din experienta, ca varsta nu este proportionala cu maturitatea. Asta explica de ce anumite persoane (care nici nu merita apelativul de ‘tata’), cred ca acest rol e temporar si ca se pot ‘retrage’ in culise oricand doresc. Noi nu putem decat sa ne resemnam, sa iertam, si sa incercam, pe cat posibil, sa nu repetam aceleasi greseli in ceea ce priveste proprii (actualii sau viitorii) nostri copii.
Si…sa nu uitam ca nimeni nu e perfect…
lara
publicat @02:19 01 October 2009
Cabral e copilul rasfatat de parinti romani. Nici nu-si imagineaza de ce sint capabili parintii de alte nationalitati, rase etc.
Alexandra
publicat @09:57 02 October 2009
Nu cred ca “rasfatat” e termenul potrivit…Intr-adevar, am cunoscut persoane care proveneau din familii poligame, cu 13 copii…care nici nu apucau sa-si intalneasca tatal atat cat ar fi dorit, desi locuiau in aceeasi casa. Insa…din moment ce tatal tau biologic lipseste, parca se “rupe” ceva; poti avea un alt tata, dar nu il va inlocui niciodata pe deplin. Si prin asta nu mi se pare ca viata ne rasfata prea mult
lara
publicat @16:19 02 October 2009
Cind am zis’ rasfatat’ am comparat familia lui romana cu tatal biologic si cu ceea ce mi-a povestit o domnisoara negresa de 25 de ani care era cea mai mare dintr-o familie de 9copii. A zis: ‘Niciodata nu-mi voi forma o familie. Sint satula de familia mea. Fiind cea mai mare mi-am petrecut copilaria si adolescenta hranindu-I si schimbindu-le scutecele fratilor mai mici pentru ca mama si tata, parintii perfecti spre exterior, iubitori de copii(ca dovada… ce de ei au facut!) erau pe la intruniri, petreceri etc. cu amicii iar copiii se cresteau unii pe altii cu sora mai mare muncind si ca mama si ca tata.
lara
publicat @16:20 02 October 2009
Asta nu inseamna ca multe familii romane nu procedeaza la fel. Nici nu sint necesare familiile cu nenumarati copii pt exemplificare. Chiar si in familiile cu doi copii celui mai mare I se pune in circa cel mai mic. Daca virstele sint apropiate copiii nu simt aceasta nedreptate dar daca diferenta e de 5-6 ani atunci o simt si se revolta. Si cum ii raspunde tatal sau mama? In cele mai estetice dintre cazuri ii va preda o lectie verbala de cum trebue sa-ti ajuti fratele iar intr-unul urit, nedrept, cit se poate de des, pt. a fi mai convingator ii va trage citeva.
lara
publicat @16:21 02 October 2009
Si copiii romani si de alte nationalitati si rase isi au tatii biologigi asemanatori sau identici cu cel a lui Cabral. Acum depinde si de femeie daca e sufficient de puternica(fizic si psihic) pentru al transforma dintr-unul biologic intr-unul active. Sa exagerez iar si sa zic ca mama lui Cabral e vinovata?
Uite, ce-a facut o femeie absolvente a 6 clase, energica, capabila prin educatia primia in familia ei de 12 frati(romani).
Ramine insarcinate. se destainue iubitului arab(tot medic, déjà era medic). El se infurie si o bate. Ea il neutralizeaza: prima data ii arunca in cap si fata un castron cu oua umplute si maioneza.(mai tirziu cu ce avea la indemina.). Era mult mai experimentata si evident superioara lui din acest p.d.v. Bataile pe care I le dadea el erau nimic pe linga ceea ce primise de la taticul ei si de la fratii mai mari, asa ca: tot timpul iesea invingatoare. Si totusi nu l-a convins pina ce, disperata, n-a scris unei matusi de-a iubitului(era singura adresa pe care a gasit-o). I-a scris ca ‘religia’ nu-I permite un avort. Se pare ca musulmanii sint foarte sensibili cind e vorba de mostenitori. Imediat au acceptat-o si l-au obligat sa se casatoreasca cu ea.
SUBIECTUL POATE FI DISCUTAT. ARE MULTE ASPECTE dureroase, INTORTOCHELI neplacute, incilceala trista dar legatura de mai sus s-a terminate cu un mare HAPPY END.
anda ford
publicat @07:34 01 October 2009
neata!
eu am incercat sa iert si poate undeva in adancul sufletului am iertat-o de mult..pe 29 am nascut o mica stea…si sincer nu-mi pot imagina viata fara ea…
nu am sa inteleg niciodata de ce a plecat si ales sa uite ca m-a avut…n-are nimic am trecut peste…
iar tu umanule,esti mai puternic decat noi toti la un loc…imi pare rau ca nu a venit..poate este mai bine asa…
o zi buna!
xx
alina
publicat @20:39 01 October 2009
NU TE MERITA. FOARTE BINE CA NU A VENIT. A FOST SI RAMANEA PE LOCUL 2, LOC PE CARE S-A CLASAT SINGUR.
tyna
publicat @21:33 01 October 2009
da chiar ai dreptate cabral k orice ne-ar fii facut nu trebuie sa ii uram…chiar acum cateva zile vb cu mama mea care niciodata nu mi-a vb urat despre tatal meu si ii spuneam k oricat as incerca sa il urasc nu pot…si atunci a venit replica ei care m-a trezit la realitate :” sa nu te mai prind ca spui asa ceva de tatal tau ..pt ca orice ar fii e tatal tau si o data si o data isi va da si el seama k a gresit si te va cauta”
eu tot sper k va venii si ziua cand ma va cauta mai des, nu doar de de sarbatori si il va interesa la ce facultate sunt pt ca nici atat lucru nu stia despre fiica lui..dar asta e..viata merge inainte!!
MC
publicat @23:15 01 October 2009
Cabral, sincer iti spun ca nu e deloc o poveste incheiata. Nu pentru tine cel putin. Altfel ai uita si tu.
Bucura-te ca TU esti atat de UMAN,Inoke se va bucura cu siguranta .
kammy
publicat @09:06 02 October 2009
sincer…nu m am gandit ca iti voi da vreaodata vreun cometariu(citesc mai multe blogg uri si nu comentez,printre care si al tau).prima data te am vazut in lista de blogg roller a unui prieten.si zic hai sa intru sa vad cine e asta care isi zice cabral…eram mai mult ca sigura ca e cineva care si a luat nick name dupa numele tau…nu ma intreba de ce,nu stiu…oricum ceea ce am citit fost “blognovela” anterioara celei cu Nicu…si cand te am citit mi am adus aminte de visurat…foarte tari amandoi la capitolul asta(el putin cam sadic,tu un pic cam prea plictisit,sa nu zic scarbit, de anumite “tabieturi” ale lumii contemporane)…mno…acum sa ti zic de ce ti am scris(oricum sunt destui care o fac,asa ca daca nu ma treci cu vederea e ceva fain din partea ta).si apropos are si nu are legatura ca tu chiar esti cabral(inca o parnateza….sper sa fiu cat de cat coerenta…e 7.31 dimineata..si inca vorbesc cu logodnicul meu,pe internet “normal”,pt ca fusul orar nu ne permite decat ore din astea mici)pt ca te citesc de cateva luni…sporadic ce e drept.si abea ieri am realizat cine esti.si zic oaaauuu…ce fain..hai sa vedem ce mai zice…mi ai placut mereu cand mai prindeam sa vad cate o emisiune de a ta …si stii ce ma atras foarte mult la tine(acum ajungem de fapt la motivul pt care ti am scris),si mi a placut in mod deosebit,stabilitatea ta ca om,echilibrul pe care il ai in tine si care il emani de parca toata lumea asa ar trebui sa fie.si asta cabral se invata acasa(se mai si autoeduca-mult mai greu fara o baza solida)adica de la o familie stabila.acum nu stiu ce ai facut tu exact,si ce au facut cei din jurul tau(iar asta e treaba ta).dar necitind povestea despre tatal tau…asa cum te am vazut eu, simplu telespectator…pentru ca se pierd multe cand ai contact cu o persoana,nu mai zic numai prin intermediul”sticlei”.niciodata nu as fi banuit ca familia ta nu e una stabila si puternica.si aceste lucruri ti le au dat ca mostenire…e drept ca sunt la urma urmei fiinte uname.si gresim.tatal tau a gresit pe partea lui.tu sigur vei gresi pe partea ta cu Inoke(ce nume interesant).dar nu uita ca la urma urmei conteaza sa fii OM.cu tatal tau,cu mama ta,chiar si cu cel ce ti a dat o parte din ADN(scuze, nu pot da o functie cuiva care nu si indeplineste sarcinile),cu cei ce care te inconjoara,si as putea spune in primul rand cu tine.pentru ca atunci nu te vei amagi ca uiti,si treci peste,e drept ingropi.si sunt sigura ca nu l urasti.dar incertitudinea care ti a asezat o acum in suflet(deoarece pentru un moment te ai deschis),o vor simtii cei din jur.si cel mai mult afectata va fi fetita ta.acum tot ce ti mai spus e “sa traiesti frumos” si mai ales…unde e mail ul ala de la Nicu???:D
sonia
publicat @23:20 02 October 2009
scuze ,dar cine e Nicu asta si ce este cu mail-ul asta,ca nu inteleg????
silviu
publicat @09:27 02 October 2009
Pacat…
lara
publicat @16:26 02 October 2009
Parintii nu-i condamnam! Nu-i judecam! Dar sa ne certam bine cu ei si sa evitam ceea ce au facut ei si nu ne-a placut, da, putem.
sonia
publicat @23:18 02 October 2009
Cabral ,hai sa luam partea pozitiva :esti un norocos ,ai doi tati care amandoi sunt convinsa te iubesc foarte mult,e drept fiecare in felul lui,dar exista !!!!!!!SUNT!!!!!!si orice ar fi parintii sunt un lucru pretios !!!!!!pupici
rechinopeste
publicat @23:03 03 October 2009
don t be sad big fellow. nu esti singur, esti tu, si eu, si ei, suntem multi in situatia. we love you
LoreenCroft
publicat @02:21 04 October 2009
Acum cateva zile am vazut pe pilea mea cat de mult ma iubeste dumnezeu, cand era sa mor(cu zile inainte de a implini 24 ani), asa ca nu merita sa fim nefericiti pentru oameni care nu ne merita..daca sunteti curiosi si tu ,Cabrale,..citeste asta: http://loreencroft.blog.com/2009/09/25/secunda-fatala/
Am inteles atunci ca suntem doar frunze in vant si ca-ntr-o singura clipa toate planurile noastre si fericirea parintilor nostrii se poate duce din cauza unor prosti sau a fatalitatii pur si simplu, dar mai exact a unor prosti, cocalari, inconstienti
Mi-am permis sa las aici asta pentru ca oricum ati fi putu accesa blogul daca apasati pe nume..
Irina77
publicat @22:54 07 October 2009
Eu am doar 17 ani si tatal meu niciodata nu m-a vrut, mama a avortat de 5 ori din cauza lui, iar de curand am aflat ca s-a insurat cu o pipita care pare mai mica ca mine si mai vrea si copil cu ea. Nu pot sa ii spun mamei pentru ca are probleme cu inima, nu foarte grave, ce-i drept, dar imi e frica sa nu aiba un soc si sa pateasca ceva. Tata nici macar nu m-a chemat la nunta desi vorbim lunar si imi spune foarte fericit ca vrea un copil cu aia, desi eu stiu ca nu am fost dorita. Imi e foarte greu sa nu ii pot spune mamei despre asta…si sper ca tata sa nu faca vreun copil cu femeia aia. Nu vreau sa traiesc cu senzatia ca pe el il iubeste si pe mine nu. Eh, asta e, m-am descarcat putin, stiu ca nu voi rezolva nimic prin asta, dar sa stii ca nu esti singur! Te pup si te respect!
Gaby
publicat @07:56 02 July 2010
AH!!!
Nu-i nimic, trece… poate a si trecut! ce nu ne doboara ne caleste
Oricum, viata e frumoasa si nu se opreste aici! intr-o zi totul va fi si mai bine, ai sa vezi!