Sinceritatea. 2.
publicat @ 30 May 2008 in categoria > despre altii..., > din viata...
Am vazut ca pentru unii am fost cam laconic in postul de mai jos…
Ok, hai sa vorbim despre sinceritate putin mai pe larg… si ma refer la cuplu, impartasiri si lacrimi ascunse…
Mi se pare ca atata timp cat vorbim despre “azi” cat se poate de sincer, de deschis, de lejer, avem in fata o relatie frumoasa. Putem avea langa noi un om care ne intelege, care ne cunoaste raspunsurile la cele mai intime intrebari, care astfel stie sa ne faca fericiti.
Deci, pana aici avem premisele unei relatii superbe.
Si tot mie mi se pare ca sinceritatea ajunge sa doara cand vrem sa aflam sau cand celalalt vrea sa aflam lucruri care nu ar trebui sa ne priveasca.
Vorbind despre “ieri” lucrurile ajung sa doara.
De la “fostul” care facea X chestie, buna sau rea, care spunea nu-stiu-ce vorba, misto sau mai putin misto, ajungem la intersectii cu semafoare stricate.
Ne ajuta cu ceva sa stim lucrurile astea? Nu. Sunt doar informatii pe care, mai devreme sau mai tarziu, le vom folosi impotriva celui de langa noi, si implicit, impotriva noastra.
Da stiu, euforia de la inceputul relatiei ne va face sa ne spunem singuri “e normal frate, are un trecut in care a iubit sau a fost iubita”. Dar acel motiv, puternic atunci, “partea buna e ca acum e cu mine” va disparea treptat si vom ajunge la un moment dat la o cearta in care toate lucrurile astea vor fi aruncate in fata precum un carton de oua pe asfalt.
De ce? Pentru ca ajung sa ne doara. Inevitabil.
Da, imi vine acum sa scriu ca inca n-am simtit durerea asta. Dar ar fi bine sa-mi recunosc ca am refuzat s-o traiesc. Am banuit intotdeauna unde duce drumul asta si am refuzat sa-mi programez navigatia sa ma duca acolo.
Voi stiti drumul asta?
maiarizescu
publicat @16:25 31 May 2008
am intrat de curiozitate…sunt lucruri f interesante..
felicitari
kirighi
publicat @19:05 31 May 2008
Dar ce se intampla cand acel ea/el nu au ce spune despre trecut ?Oare nu o sa adune unele intrebari?unele banuieli?
Eu una sunt genul de persoana care nu prea are un trecut asa de plin ..de merita povestit .Si ce e urat ca atunci cand incerci sa ai o relatie cu o anume persoana si se ajunge la trecut ..ptr mine una e cea mai mare problema .
Si nu sunt genul mincinos ..din contra imi place sa fiua fff directa . Nu imi place sa ma scund dupa deget .Asa ca ma vad impinsa in acest abis obscur al trecutului.
Prefer sa nu stiu trecutul celui cu care doresc o relatie serioasa,ma refer la genul:cate prietene o fi avut ..sau de cate a fost indragostit..sau mai stiu eu ce ….acest gen de trecut .Atunci cand esti intro relatie nu coanteaza asa de mult trecutul avut cu ‘N’ sau cu ‘Y’.conteaza prezentul..si daca merge bine si viitorul.
NU prea am avut eu parte de iubiri foacoase sau relatii ,poate si de asta nu imi place trecutul,dar eu zic ca fiecare din noi avem sansa sa ne descoperim pe noi insine ,nu trecutul,avem sansa noastra de a da un nou sens vietii prezente si viitaore.Din trecut invatam doar greselile ,gusturile ,ne invatam pe noi insine.
Trecutl este scoala vietii pe care e bine sa ti-o amintesti nu sa o retraiesti la infinit.
teselisa
publicat @20:18 31 May 2008
Cabral ai dreptate, dar gandeste-te ca dupa toate astea “un orgasm, o mangaiere, o plimbare…” este inevitabil, zic eu, sa nu vorbesti despre trecut! Ca nu spui totul este altceva, dar nu spui azi, nu spui maine, pana la urma tot scapi ceva care – cu toate ca nu are mare importanta – devine important prin prisma faptului ca nu l-ai spus! Incep intrebarile de genul “de ce nu mi-a spus mai repede”, “ce ascunde” etc. intrebari nascute tocmai din iubirea fata de celalalt, din dorinta de a cunoaste totul despre persoana iubita, despre omul cu care faci dragoste si cu care ajungi sa ai copii.
alexandra
publicat @21:56 31 May 2008
nu stiu de ce nu vrei sa vb niciodata cu mine.cred ca sunt cea mai mare fana a ta.imi placi mult ca om si as vrea sa stam de vb te rog.dar tu ma ignori.asta e.nu vb cu oricine tu nu-i asa?
alexandra
publicat @21:59 31 May 2008
te admir pt ceea ce esti.iti multumesc ca existi sa-mi luminezi ziua si sa imi faci mai frumoase noptiile.multa sanatate pt fetita ta care este un inger de copil.sper sa-mi dai un raspuns.te pup si multumesc mamei tale ca te-a adus pe lume
anca pussy
publicat @22:39 31 May 2008
Da,trecutul intotdeauna se va intoarce un pic impotriva ta,trecutul nu e bun ptr ca naste comparatii,si caterodata poate naste si regrete asa ca trecutul trebuie ingropat si nu intereseaza pe nimeni trecutul nimanui,asa ca eu sunt de premisa ca nu vreau sa intre nimeni in trecutul meu,ptr ca nu as vrea sa imi fie deschise ranile,nu intru in trecutul nimanui ptr ca nu as vrea sa dezgrop amintiri care poate au fost ingropate cu greu,daca iti iubesti cu adevarat partenerul de langa tine nu te va interesa trecutul lui,si nu iti va pasa,adevarata dragoste trebuie sa treaca peste testul cu trecutul.
Alessia
publicat @15:16 01 June 2008
Să nu ne intereseze trecutul celuilalt? Şi dacă neinteresându-ne vom descoperi o faţă pe care n-am fi vrut să o aflăm vreodată? ” Experienţa e cel mai dur profesor. Întăi îţi dă testul, abia apoi îţi spune care era lecţia. “.
BabyRacy
publicat @01:28 02 June 2008
uelcam bec:) sorry dar nici eu n-am avut net
asta chiar e o tema buna… parerea mea e ca vorbitul despre trecut se aseamana cu definitia sfatului ” raspunsul la o intrebare pe care deja il shtii, dar pe care iti doresti sa nu-l fi shtiut”.. km asta e shi cu vorbitul despre trecut..nu e bine sa scormonesti c ingroapa pisica… desigur, ejti curios, dar sansele sa nu iti placa la un moment dat ce o sa auzi sunt mari… si in plus asa se pun bazele multor conexiuni facute in creieras care vor produce tensiuni pana la momentul etna sau vezuviu…pt k vrand, nevrand, o sa compari, nu musai p tine in raport de un fost sau vreo fosta, dar modul la care cel de langa tine a reactionat intr-o situatie similara.. apoi incep sa se scoata ochii. Nici eu nu mint din comoditate, dar am invatat ( p propria-mi barba) ca uneori e mai bine sa zambesti decat sa fii direct…si zambetul poate fi la fel de sincer…poate shi mai sincer in a exprima”eu nu vreau sa te ranesc, hai s-o lasam asa”..parerea mea
cabral
publicat @13:46 02 June 2008
@ monkey – off.
@ Michelle – frumos spus. De-am gandi toti asa…
@ teselisa – totusi, daca vorbesti de trecutul care nu-l doare pe celalalt nu e oare mai bine?
@ Alessia – frumos spus dar… te tine? Vrei sa stii cine, ce si cum?
@ BabyRacy – mda, nu dezgropa ce a ingropat pisica…
CLeO
publicat @14:08 02 June 2008
Daca as putea sa strig in gura mare sa auda tot poporul cat de tare doare atunci cand din curiozitate incepi sa pui intrebari din trecutul celui de langa tine… as face-o ! Doare incredibil de tare .. Ce e cel mai rau e ca ajungi intr-un punct in care n-ai cum sa mai dai inapoi iar durerea devine tot mai mare .. As avea multe de spus dar ce rost? raul a fost facut .. acum incercam sa revenim la ziua de azi .. si asta datorita lui si calmului lui !
Incep sa simt ce frumos e sa traiesti ziua de azi , fara cea de ieri sau cea de maine ..dar gandurile sunt ganduri .. odata ce le alimentezi , ele cer in continuare!! damn,m-ai facut sa-mi aduc aminte de anumite lucruri .dureroase !
Alessia
publicat @22:32 02 June 2008
Cabral, da, clar da. Prefer o durere mică, o rană care s-ar vindeca în timp (deşi n-ar trebui sa mă doară trecutul partenerului..dar deh..) decât să regret mai târziu că nu l-am cunoscut cu bune şi rele. Asta e părerea mea..
teselisa
publicat @20:21 04 June 2008
@cabral – ba da, ar fi mai bine! dar care e trecutul care nu-l doare pe celalalt? Ar trebui sa faci o lista – (apropo’ de lista cu dorinte) – si sa te intrebi care din intamplarile, iubirile, faptele, locurile, saruturile trecute il deranjeaza pe celalalt? Cred ca acum inteleg ce vrei sa spui! Te referi la faptul ca nu e nevoie sa intri in amanunte! Si … mda .. ai dreptate. Dar oricum trebuie sa stii unde se termina “pe scurt” si unde incepe “cu amanuntul”…
Blogroll