Scrisoare catre Tine.
publicat @ 31 July 2009 in categoria > din viata...
un dialog de Andreea Caprescu
[da-i play si citeste]
Nu o sa te intreb ce mai faci. Stiu ca iti urmezi cursul. Am nevoie cu disperare de iubire. Daca se poate, azi sau maine. Sa nu mi-o aduci in ultima zi a vietii, pentru ca nu ma va gasi acasa. Poate o sa imi faci rost si de nitica putere. Caci, vezi si tu, e mult prea trist sa zaresti pe strazi cocoloase rostogolite. In noianul de griji facturate lunar. Nu esti un filantrop. Dar, macar de dragul anilor ce i-am casat ai putea sa-mi daruiesti intelepciune. Nu ca sa-I cer de un deceniu acelasi lucru lui Mos Craciun. Si nici sa incropesc inlacrimata scrisori unui destinatar fara putere de raspuns. Ci ca sa supravietuiesc iubind intr-un haos in care increderea e un trofeu rar, nescos la concurs. Am inteles, esti destinul batut in cuie. Mi s-a povestit ca tu trasezi drumul meu. Si ca eu sunt purtatoarea ta de zile. Cu tot respectul, cred ca destinul meu s-a imbatat iar si de aceea nu-mi gasesc calea. Poate reusesti sa ma scoti din traficul zilnic in care oamenii nu-ti dau binete. Si sa ma calmezi cand observ ca vanzatoarele prost platite iti vara marfa expirata in plasa. Poate infiintezi fara vreo taxa, un coltisor de lume, in care balacarerile politice se sparg inainte sa se auda. Peste o luna, poate inventezi o ora in care lumea sa nu poata minti. Si alta in care toti sa ne intoarcem acasa, la biblioteca parasita. Nu o sa iti cer numerele de la loto. S-au deschis destule sali pentru jocuri de noroc. Unde si tu trimiti jucatori ce-si irosesc sansele, cu banii copiilor inca nevorbitori. Cand merg cu tramvaiul sper sa mai pot gasi batrani care nu lovesc cu bastonul, fiindca te-ai impiedicat ca un prost. Si ca fetele triste de dimineata nu se mai ascund in paginile unui ziar cu susul in jos. Ma tot gandesc daca cineva te corvodeste. Daca te santajeaza, fiindca esti scris sa nu te vezi, ci doar sa fii simtit. Poate ai sa imi spui daca te intrerupi de fiecare data cand suferim adanc. Sau daca razi cand imi chitesc babeste monezile. Cu siguranta, tu n-ai grija intretinerii ori a oalei cu ciorba in care musai trebuie sa se vada carnea. Cu orgoliul tau de invizibil poate imi explici. Cu ce sunt mai fericiti copiii cu hainele de firma. Si cu ce sunt mai bogati afaceristii fara scrupule. Poate ma scapi de dulcele egoism care necajit trage a razbunare fara sens. Si imi tii o teorie pe care parintii au uitat sa o demonstreze. Cred ca ai si tu acolo, un dram de autoritate. Nu-ti inteleg insa politele pe care ai ales sa le achite prunci cu cancer. Sa nu ma minti! Ii vad la televizor. Incredibil, dar nu-ti voi cere fericire. Banuiesc ca e un praf pe care il arunci in ce sac vrei tu, cand esti binedispus. Am pretentia unei vorbe bune si a modestiei cu care am pasit atunci cand mi-am dat seama ca stiu sa merg. De cafeaua aia ieftina, macinata la butic, care era atat de aromata la aburul unui sfat de cumatru sincer. Si de tot timpul pe care il poti imprastia. Caci, cu mana pe inima, tu nu stii ce grabita a devenit lumea. Daca n-oi mai fi cand te decizi sa-mi devii un destin fidel, lasa toate astea altcuiva. Am invatat ca dar din dar se face Rai. Stiu de cand am oferit mamei intr-un Craciun ultimii banuti din portofel. S-apoi, prin zapada am gasit altii. Probabil ca tot munciti. Nu-ti cer nici sa fiu bogata ori vreo ducesa infumurata. Fa-ma saraca, dar iubita. Lipseste-ma de lux, dar da-mi murmurul linistitor al omului care-mi spune ca va fi bine. N-ai fi tu un destin mai incapatanat ca mine! Da-mi pacea sau dreptatea. Asigurarea ca cel ce-ti citeste cu voce tare randurile mele nu e beat, bogat sau prea iubit.
bogdan
publicat @19:08 02 August 2009
Am citit postul si l-am simtit la maxim, doar ca fara Heal the world; si asta pentru ca eu ascultam alta piesa in timp ce citeam. Ghiciti ce piesa?
Michael Jackson – Earth song. E cam la acelasi subiect. Mi s-a parut nostim cand am dat din curiozitate play la piesa articolului.
Crazzy
publicat @22:28 02 August 2009
mi`i dor de vremurile cand eram “saraca” si fericita…
Lup Alb
publicat @22:47 02 August 2009
Frumoase rugi ies din sufletul omului.
Pacat ca le auzim numai la necaz.
DALA
publicat @09:17 03 August 2009
de fiecare data cand ascult melodia imi dau lacrimile!!!
…oricat de”barbata”!!!(esti-te crezi)-!!!..noi “oamenii”avem o parte sensibila kre se atinge cam greu…dar si knd se”atinge”!!!asta e”viatza”..cateodata simptzi nevoia sa te”descarci”…crezi k vei “exploda”dk nu “spui”ceea ce simptzi..totzi ar trebuii sa i urmam “pasii”(doar atunci knd vom simptii cu adevarat)..te pupic
somerio
publicat @09:35 03 August 2009
Imi pare rau dar cred ca te pot contrazice. Desi toti oamenii probabil ca au o parte sensibila… cunosc cel putin o persoana care ar fi in stare sa faca lucruri oribile pe melodia asta…
Mie imi place de mor… ma trec toti fiorii cand o ascult… dar am intalnit persoane care-mi spun: schimba, ba, melodia aia… ce-ai, esti deprimat ?!?!
somerio
publicat @09:33 03 August 2009
De cand a murit Michael, melodia asta ma obsedeaza… am recunoscut-o de la primul acord…
Cat despre text… emotionant, incredibil, superb. Felicitari.
Andyluk
publicat @20:18 03 August 2009
Ca de obicei , stii sa imbini textul cu melodia
ludovicianul
publicat @09:37 03 August 2009
O combinatie perfecta intre muzica si text…
Cardreader
publicat @10:16 03 August 2009
Frumos. Foarte frumos.
Ana
publicat @10:29 03 August 2009
as vrea sa pot sa plang acum, dar sunt la munca….ba o sa ma duc la baie si o sa plang putin
Doina
publicat @15:19 04 August 2009
“N-ai fi tu un destin mai incapatanat ca mine!” macar pentru asta nu te gandi sa plangi!
somnulescu
publicat @10:43 03 August 2009
Am sa fiu putin rau…
Hai sa ne victimizam, sa ne plangem de mila, sa ne vaitam de lumea de cacat care ne face parul alb in fiecare zi. Toate astea cu ce scop? Lumea asta nu se vrea salvata oricat de mult am vrea noi.
Insa-mi revin usor
da…ai dreptate, putem face ceva, cu ultimii nostri banuti, cu speranta ca cineva va lua in seama ce-am facut si ne va ajuta din pura modestie si dorinta pe viiotr. Insa de cele mai multe ori ramanem cu speranta.
Dar cel mai important e cum ziceai si tu
Decat in lux si cu zeci de prieteni care te vorbesc pe la spate… mai bine sarac lipit pamantului, insa iubit..pana la urma doar asta mai putem cere in ziua de azi..sa nu te traim chinul singuri
fefe
publicat @13:31 03 August 2009
Un inceput extraordinar, continuarea cam pragmatica, in neconcordanta cu ideea de iubire. Din punctul meu de vedere fara iubire nu exista viata. Daca nu ai iubirea cuiva sau dc nu iubesti atunci vezi si lucruri urate, altfel in lucrurile urate vezi si putina lumina care sa te ajute sa mergi mai departe fara a zabovi prea mult asupra lor.
roxana
publicat @14:47 03 August 2009
“ Viata însasi e o stare de tranzit între nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc într-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas în picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, ramân pe peron sa astepte urmatorul tren… Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta în picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… în cele din urma se vor întâlni toti undeva, într-un desert, unde chiar sinele se transforma în nisip… în loc sa se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calca în picioare, îsi dau ghionturi…” ~Viata pe un peron
LaraCroft
publicat @15:58 03 August 2009
wooow…
andreea romanescu
publicat @16:02 03 August 2009
frumos…
AdiR Valcea
publicat @16:43 03 August 2009
Frumos scris… bine gandit. Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti! La toate greutatile vietii tale cauta in tine puterea cu care sa le poti tine piept.
Nu mi-ar prinde rau astfel de articole si la mine pe Bolg
WhiteChoco
publicat @20:08 03 August 2009
Foarte frumos spus/scris.Si foarte adevarat. Multi realizeaza asta insa prea putini fac ceva in aceasta privinta..
DND King
publicat @21:36 03 August 2009
Unii primesc libertate in viata asta, altii nu. Cel mai important este sa stii ce ai de fact cu ea. Lacrimogen, frumos, sensibil, dar eu sunt trist, deprimat, mort… Cred ca este bine sa avem mereu de ales: dupa scrisoarea asta sa-l citim pe Bendeac, apoi pe Mircea Badea si tot asa…
Canadian Stories
publicat @04:03 04 August 2009
nu stiu de ce nu mai apar commenturile mele aici…dar imi spun parerea si atat: Beautiful. Unii vad ca au scris de melodie. Pe mine m-a interesat textul scris. Si asta a fost beautiful.
Peace.
MyRuNa
publicat @09:12 04 August 2009
intr’adevar foarte emotionant postul :-< . Sincer si mie imi e dor de foarte multe lucruri ce se intamplau in trecut si pe care le-am cam abandonat . Acum , marea majoritate , nu stim altceva decat casa – munca , munca- casa si facultate in unele caazuri. Suntem prea acaparati de rutina asta si de orasele astea infecte :-<
Ella
publicat @10:39 04 August 2009
Emotionat , frumos…
laurra
publicat @11:07 04 August 2009
Cred ca suntem tampiti de-a dreptul daca incercam sa comentam randurile astea….
Ramses3
publicat @12:52 04 August 2009
sunt randuri scrise de cineva care crede cu adevarat in ceea ce a scris insa ce nu va trai niciodata sau nu va alege sa traiasca
PussyCat
publicat @13:49 04 August 2009
impresionanta scrisoarea
bubicO
publicat @13:51 04 August 2009
scrisoarea este una virtuala, sau una scrisa pe hartie ?
GabiR
publicat @15:29 04 August 2009
In ipoteza in care scrisoarea nu este doar literatura, ci o confesiune sincera, autoarea nu cred ca sa adreseaza Acelui Dumnezeu care ar trebui.
First L
publicat @16:49 04 August 2009
Pot să te întreb ceva offtopic?… nu o să aştept răspunsul la întrebarea asta
Ce zici, oare am şi eu un locşor în lista aia lungă de la subsolul paginii?
Nu e musai, numai dacă îţi place blogul meu şi cum scriu.
Cheers!
flavia
publicat @23:05 04 August 2009
am citit si eu aceasta scrisoare si inca sunt pe ganduri…ce pot sa spun …ce este scris in ea este adevarat.Eu nu sunt nici o fata bogata nici saraca der nici fericita…ce se punde in acea scrisoare este adevarat cine poate sa stie ce ii va prescrie destinul…care este din ce in ce mai suprinzator cu mine…abia astept sa vad ce imi mai rezerva…
Mada
publicat @00:14 05 August 2009
Ce naibii e porcaria asta!
oana
publicat @03:07 05 August 2009
am plans…si mi-a fost bine….multumesc
oana
publicat @03:08 05 August 2009
si o s-o mai citesc odata…e superba…
MirifiCu
publicat @03:15 05 August 2009
Ce viata… ce vremuri…
Blogroll