Scara de bloc
publicat @ 01 November 2008 in categoria > din viata...
Taguri: administrator, administratorul, AMINTIRI, avizier fail, comunism, FUN
Locul copilariei mele… aici s-au intamplat mare parte din intamplarile unui puradel crescut intre betoane. Joaca aia cu liftul, lepsele, capacele de cosuri metalice de gunoi lovite de usa liftului intru groaza vecinelor in etate (care toata ziua ascultau pe la usi), datul cu fundul pe balustrada, sunatul la 12 noaptea la toate soneriile de pe scara, de la etajul 10 si pana la parter, cantatul cu linguri si polonice la calorifere pana ieseau vecinii si ne incuiau in ghena… ce sa mai, toate bucuriile copilului crescut in bloc comunist.
Deliciile precum plimbatul pe terasa blocului si capcanele cu pungi de apa de la usa de la intrare erau rare, si se lasau de fiecare data cu suturi in fund de la administrator si ulterior de la parinti, cand eram tarati de urechi la usa.
Imaginea asta cu intrerupatorul protejat drastic de rama metalica mi-a adus aminte de toate cele…
Ai crescut la bloc?
(e un post de sambata dimineata, la ce te asteptai, la adevaruri de necontestat izvorate din haul gandirii?!)
monkey
publicat @08:42 01 November 2008
nu..ma asteptam la un post vesel pentru sambata., si chiar e vesel
dap. am crescut la bloc dar vacantele le-am petrecut la tara. mi-e dor de copilarie uneori.
WaTzaP
publicat @08:44 01 November 2008
la bloc e cel mai marfa
)))…gasesti tot felu de idioti cu care sa copilaresti
gogo
publicat @09:03 01 November 2008
Ce copilarie poti sa ai la blog. Mi-aduc aminte ca vecinul de la parter arunca cu varza din butoi dupa noi ca-i nenoroceam somnul la 12 noaptea.
fanfotbal
publicat @09:06 01 November 2008
@WaTzaP idioti gasesti peste tot…nu numai la bloc
)
Nicu
publicat @09:11 01 November 2008
Da…amintiri frumoase. Si eu am crescut tot la bloc. La etajul 1 era un judecator, la 3 un securist, cativa ” baieti cu sifonul” probabil…in rest doar oameni normali care asistau cu ligheanul cu apa la tenisul din fata blocului in afata orelor indicate pe o tablita metalica.Un mos, pe care culmea il chema Martin si a carui chelie era tinta….doamne ce am sa spun….flegmelor proiectate de pe planseul blocului. Chiar vremuri feumoase.
Nu vreau sa fiu vreun nostalgic dar in zona Titan unde locuiesc nu mai vad puradei de 10-12 ani in fata blocului. Nu-i mai lasa parintii afara…sau I-cafeurile sunt mai atragatoare?
Jegosul
publicat @09:13 01 November 2008
Eu unul îmi aduc aminte de vacanţele de iarnă … alea în care mormanele de zăpada erau pînă la nivelul semnelor de circulaţie. Atunci noi, copii, aruncam cu apă pe jos pentru a ne face derdeluş si ăia mai în vârstă ne urecheau
Raluca Hritcu
publicat @09:53 01 November 2008
DAAA!! si scriam pe usi cu creta, luam presurile din fata usilor ca sa facem culcus pentru cateii oropsiti, urlam continuu “maamaaaa, ma lasi la magaziiiiin?” eu si alti 10 copii in acelasi timp, scuipam pe balustrada si asteptam cu nerabdare prima victima… Uf…uite ce-i facut!! Acuma mi-i dor de copilarie
Ana-Maria
publicat @10:02 01 November 2008
eu aveam mereu teroarea ca ies si ma ingrozesc cand vad “bagabontii” cartierului ca dau suturi/foc sau chinuie matele. si ma adunam cu fetele pe scari cand ploua afara si nici una nu avea permisiunea parintilor de a face taraboi in apartament, intindeam o paturica si ne puneam la colorat, la puricat clasoare cu timbre, la jucat de-a secretara (eu furnizam mereu “fisele de birou”, ca-mi aducea mama niste foite interesante) cu un telefon de casa verde si cu taste (putini aveau telefon cu taste pe scara, erau frecvente alea cu rotita, d-apoi sa il dea copiilor la joaca) si blocam traficul vecinilor. Reclamatiile plouau dar … Pe scara… deasupra cutiilor unde se citeau contuarele la fiecare palier baietii ascundeau pachetele de tigari si noi am depistat secretul asta al lor, care era bun de folosit la santaj: daca nu imi dai bani sa imi iau pufarine/inghetata, te spun lu’ tata…
Ana-Maria
publicat @10:07 01 November 2008
aaaa si uitasem … balustrada era topoganul nostru iar in fiecare sambata seara dadeam spectacol pentru vecini, ii adunam in fata blocului, in cadrul sarbatorilor mai serioase distribuiam bilete chiar (cu banii cumparam seminte, deci tot nu ne ramanea nimic noua) si faceam o chermeza pe cinste: cantam, dansam cu miscari à la André ( =))), improvizam scenete teatrale… ce mai! grupl ala al nostru de 4 fetite cu varste apropiate intre ele era faimos in tot cartieru’
miruna
publicat @10:08 01 November 2008
ce vremuri…..mare tambalau…lapte gros…capra…tomberoanele de gunoi proptite de usiile vecinilor…veselie mare seara cand se oprea curentul electric….mutat trabantul din parcare..propietar un vecin scarbos…off si multe altele…chiar am avut o copilarie intens traita..asa cum erau vremuriile acelea….pacat de cei de acum ca nu pot trai asa la intensitate…..de acum ..avem pc-uri..net..lecti de balet , vioara….engleza….
YODA BLOG
publicat @10:25 01 November 2008
Ce copilarie betonata ai avut
p3psyblue
publicat @10:27 01 November 2008
yo am crescut la casa!
Giuco
publicat @10:39 01 November 2008
sa vezi ce buton pentru lumina de pe scara e la parter. Zici ca-i buton de lansat rachete. O sa-l pozez sa-l vezi.
Dee
publicat @10:40 01 November 2008
Eu de cand ma stiu stau la bloc si spre surprinderea mea am dat de niste nebuni in copilaria mea cu care toata ziua faceam numai prostii( aruncatu cu cartofi de pe bloc ) a da si noi stergeam scariile nu balustrada
eu de cand ma stiu am ramas prietena cu o singura vecina de pe aici (pentru ca restul au plecat 
):)
ipo
publicat @11:29 01 November 2008
Mi-ai adus aminte de un vers de la Dlikt:
“La noi in cartier seara stam pe gard/Sau daca-avem bistari mergem la un biliard”. Ma rog, noi nu jucam biliard la 10-14 ani, si sunt si 2 versuri.
Ala care este
publicat @11:38 01 November 2008
Cu riscul de a fi acuzat de reclama, iar o sa pun un link spre blogul meu. Este chiar primul articol. Articol care nici macar nu a fost initial un articol, ci un comentariu pe un forum. Dupa ce l-am terminat, am recitit, si atunci mi-a venit ideea sa-mi fac si eu un blog.
Deci, cu scuzele de rigoare, acesta este raspunsul meu:
http://crededarsicerceteaza.blogspot.com/2006/09/ulitele-copilariei-cotropite-de-asfalt.html
Beleaua
publicat @11:47 01 November 2008
Deoarece este in topic, pentru ca are ceva vreme de cand s-o petrecut, și bănuiesc că unora de pe aici o să le facă mare plăcere citiți articolul ăsta.
http://blog.mysport.ro/beleaua/2008/05/16/sertarul-cu-amintiri/
Comentariile sunt și mai frumoase.
Alinush
publicat @11:53 01 November 2008
Da si a fost foarte primejdios.
CLeO
publicat @12:22 01 November 2008
Da , la bloc.dar si la tara la bunici.Era o distractie continua.de la escaladat balconul pt a urca pe bloc si ulterior pt a iesi la joaca cu copiii (stateam la ultimul etaj , la 4) si pana la batut p cei mai mici ca mine , care bineinteles veneau cu fratii mai marisa ma cafteasca dar o aveam pe sor-mea ,mai mare cu 7 ani , care a facut 10 ani de karate si era spaima cartierului.obisnuiam sa zic ca eu nu am sora , am frate.imi aduc aminte cand urlam ca din gura de sarpe de jos ” mamaaaaaaaaaaaaaaaaa , mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, arunca si mie 2500 de lei sa-mi iau sarlotaaaaaaaa, te rooooooooooooog” !! urlam pana inebuneam si mama nu iesea.ieseau vecinii .. imi aruncau ei de sarlota.caci mama saraca nu iesea sa-mi spuna ca nu are pt ca se facea de rusine de vecini.si pt asta , mama cata bataie mi-am luat, de n-am mai cerut in viata mea
aveam in fata blocului , o constructie,se vroia a fi un colegiu.constructia s-a terminat abia acum vreo 5 ani, asa ca o buna parte din copilaria mea mi-am petrecut-o jucand pititea printre betoanele acelei constructii
As avea atat de multe de spus pe tema asta , dar cred ca am sa o fac intr-un post pe blog la mine.soon !
Matei Suica
publicat @13:05 01 November 2008
Eu am crescut DOAR la bloc, navand bunici la tara. A fost asa de frumos, imi pare nespus de rau ca am crescut…
Jamilla
publicat @16:09 01 November 2008
daaaa, la bloc am crescut, si duypa 24 ani de stat la bloc, m0am mutat cu ai mei la casa…sincer, e mult mai bine, fac tot ce vreau fara sa mi trancane in tevi vecinii
)
Crazzy
publicat @20:12 01 November 2008
la casa am crescut… dar am amintiri “cat duce trenul” ai mei erau la servici toata ziua, deci aici era locul de intalnire si de toate nebuniile… frumos a fost… pacat ca trece repede copilaria…
len
publicat @21:28 01 November 2008
Unii intrerupatoarele, altii plantele: http://www.len.ro/2008/10/no-comment-8/ Dupa cum se intreba cineva oare ce se intampla cand trebuie schimbat ghiveciul?
SwissBoy
publicat @23:38 01 November 2008
Amintiri frumoase ai din copilarie vad
Si eu am copilarit la bloc pana la varsta de 14 anisori dupa care am fost nevoit sa plec din tara si nu am mai avut posibilitatea distractiilor de la bloc,ulterior locuind la casa
BoBo
publicat @00:25 02 November 2008
Întrebare pertinentă: Câţi dintre copii de azi vor avea asemenea amintiri?
Cornel Pieptea
publicat @03:01 02 November 2008
Si eu am crescut la bloc, si inca stau la bloc. Parca te simti mult mai aproape de vecini, in fata blocului, in lift, pe palier. Ai ocazii mai multe sa dai nas in nas cu ei, sa interactionezi. Toata “inghesuiala” asta are si parti bune!
David
publicat @03:39 02 November 2008
ehehe… mi-ai readus in acele vremuri. Ma dadeam cu fundul pe balustradaaaaa, ohoho (si acuma m-as mai da) si jucam fotbal cu baietii, si cu fetele cateodata altele.
claie, gramada, copii dintre blocurile gri, bombe nascoceau.
dania.niculae
publicat @11:06 02 November 2008
Iti pot raspunde eu.Am copil.Azi cele mai frumoase amintiri pe care le are fiica mea sunt:ziua in care i-am luat MP3, ziua in care a descoperit internetul, ziua in care a iesit prima oara din tara, vacantele in Grecia( doar pana acum un an pt. ca anul asta s-a plictisit) .
Imi pare rau pt. ea si bine totodata.Nu a facut cunostinta cu sobolanii, nici cu cozile la diverse unde apropo, se legau prietenii frumoase.In schimb se gandeste cu placere la urmatorul prilej de distractie, la urmatoarea runda de shopping, etc.
Unde este copilaria?
Darius - Arena IT
publicat @11:21 02 November 2008
Sa se fure interfoane am mai auzit dar sa se fure intrerupatoare niciodata!
raluca
publicat @11:59 02 November 2008
Si eu am crescut la betoneala. Si acujm mai sunt urmele de scris cu boboci de trandafir pe pereti..de genul: NELE+ADELA= LOV (fara e)
))
Blogroll