Sa dai fara sa astepti ceva inapoi
publicat @ 01 December 2008 in categoria > din viata...
Taguri: OAMENI MISTO, propuneri, zambete
Daca te intereseaza doar posturile funea, doar cele in care vorbim despre filme si fite, Q8 si alte hazuri, nu citi mai departe caci te va omori plictiseala…
Vorbeam acum ceva zile (la Blogoree workshop) cu Bobby si el imi spunea ca regreta enorm ca nu poate veni la evenimentul pentru Erika de pe 2 decembrie, dar ca va face un concurs si va da cadou cele 4 bilete cumparate de el cititorilor lui astfel incat sa ajute si el cu ceva. Si ma gandesc acum la raspunsul meu… “bre Voicule, din pozitia unui om care poate misca oamenii poti face mai mult bine aratandu-le ca pot face si bine, decat sa incerci doar cu puterile tale sa rezolvi problemele“.
Aduc acum problema putin mai spre mine, nu stiu cum se vede dinafara dar le am si eu pe-ale mele… ratele la banca, familie, cheltuieli de om normal (nu, nu vacante in locuri exotice cu nume greu de pronuntat). Si da, dau si eu cat pot, dar cred ca mai important (pentru rezolvarea belelelor) este ca incerc sa fac in asa fel incat sa imperechez oamenii ce au ceva de oferit cu cei care au nevoie de ajutor. Chiar de-as vinde tot si tot n-as putea sa le rezolv pe toate, oricat de multe as avea (si oricum n-am).
Acum ce vreau sa va rog… contribuiti si voi la ce fac oamenii care incearca sa ajute. Stiu, fiecare le are pe-ale lui, fiecare isi duce propria cruce, nu toti se pot tine de X lucruri pentru a le duce la capat. Dar daca sunt nebuni care, macar pentru cateva minute pe zi, incearca sa ajute… dati-le o mana de ajutor.
Si nu, nu ma refer la “da bani la cersetori pe strada“, am scris deja despre asta. Ma refer la cei care sunt in stare sa organizeze lucuri, mari sau mici, astfel incat sa aduca bucuria unor suflete care sunt intr-un moment greu al vietii.
Ce planuri am eu perioada asta… tocmai am primit un mail de la un tata si-o fiica din Salaj care canta colinde traditionale din zona lor. Ce-ar fi sa le sponsorizam celor doi drumul si cazarea in Bucuresti si sa organizam cate o cantare la fiecare azil de batrani? Vine perioada sarbatorilor si sufletele alea care se pregatesc sa incheie socotelile cu viata stau singure si in deriva, hai sa le oferim o mica bucurie.
In alta ordine de idei, prietena Alina Ferseta ( dap, Doamna Noro) organizeaza ca in fiecare an o strangere de obiecte pentru copii, pe masura ce aflu ceva va anunt, poate vreti sa dati o mana de ajutor.
Mai sunt cateva idei, va astept si pe voi cu cateva chestii in care vreti sa va implicati si aveti nevoie de ajutor. In plus, daca sunteti dornici sa faceti ceva si pentru altii intr-o lume in care altii nu se gandesc decat la ei, daca vreti sa dati ceva fara a astepta nimic inapoi, ridicati o manuta sus si poate ne organizam cumva s-aducem macar niste zambete…
Cabral
Computerică
publicat @01:04 02 December 2008
unde? cum? cat?
Madi
publicat @01:29 04 December 2008
Cred ca toate au inceput si ma bucur din suflet ca Erica este inceputul pentru multi.
Pentru mine a inceput in urma cu aproximativ 6- 7 ani, cand la usa apartamentului unde locuiam cu chirie, bate cineva. Deschid – un copil – Saru’ mana tanti dati-mi si mie ceva de mancare! Eram pregatita sa-i inchid usa in nas, cand realizez defapt ce a cerut. Ma intorc catre el si-l intreb: Pai ce sa-ti dau de mancare…? Orice pentru ca imi este foame.
Din ziua aceea Andrei, pentru ca asa il chema – lucru pe care l-am aflat ulterior – ma vizita aproape in fiecare zi timp de 6 luni pana la un momentdat cand a disparut. M-am uitat in fiecare zi de el prin cartier timp de un an pana m-am mutat, ne-am luat apartament prin ANL. La intrare in cartierul ANL, sunt blocuri cu familii defavorizate numite popular ghetouri iar magazinele de la care ne aprovizionam si noi sunt amplasate chiar langa ele. Merg intr-o zi sa-mi fac cumparaturi, cand pe scari un copil plangea. Mentionez ca era trecut de 7 seara. M-am asezat langa el si am intrat in vorba. Plangea de foame. Isi astepta tatal sa iasa de la bodega alaturata, iar mama ii murise. L-am intrebat cum il cheama si mi-a spus ca Andrei.
Atunci am inteles ca mai exista un “Andrei” care are nevoie de mine si ca vor fi intotdeauna o groaza de Andrei care asteapta ajutorul nostru.
Viata mea s-a schimbat de la acea intamplare. Cum sa explici in cuvinte, ca am ajuns sa traiesc pentru astfel de lucruri, ca ele ma hranesc spiritual si ma fac sa adorm cu un zambet tamp’ pe fata. Cum poti sa explici cuiva ca, in ciuda faptului, ca tu nu poti avea copilul tau (foarte multe probleme de sanatate ce nu-mi permit sa duc o sarcina) ii poti avea defapt pe toti.
Va spun doar atat: E MINUNAT!
Michelle
publicat @22:15 05 December 2008
@Madi – imi vine, si o si fac, sa-ti trimit o imbratisare! O fraza memorabila :”Cum poti sa explici cuiva ca, in ciuda faptului, ca tu nu poti avea copilul tau ,ii poti avea defapt pe toti” fiindca cine chiar din SUFLET! Numai bine!