Puterea unei imbratisari.
publicat @ 19 March 2010 in categoria > din viata...
Taguri: cadou un zambet, comunicare, emotii, intrebari, raspunsuri, relatii inter-umane, zambet
Uita-te la filmul asta si-apoi stam de vorba…
Eu am cunoscut oameni atat de inspaimantati. Mai ales fete. Experiente anterioare, frica de necunoscut sau pur-si-simplu o atitudine gresita ce a dus la primirea unui raspuns gresit si de acolo toate au escaladat pana la insingurare… motivele sunt multe.
Problema e ca din afara oamenii atat de speriati par rai, foarte caustici, salbatici… celorlalti le lasa impresia unor oameni extrem de puternici, foarte decisi si incredibil de ofensivi. De fapt… e vorba doar de o arma de aparare. Arma care in multe ocazii functioneaza, la un nivel superficial, dar nu face altceva decat sa inrautateasca problema, indepartandu-i pe cei de care vorbim si mai tare de orice fel de alt suflet.
Mi-ar placea sa fac o medie si sa spun cum ii faci pe acesti speriati sa se relaxeze si sa arate celorlalti moaca prietenoasa, nu cea cu colti si maraituri. Dar nu prea exista o varianta universal-valabila, trebuie sa ai insa la indemana rabdare, interes si ceva timp.
Filmul asta mi-a adus aminte de o faza din liceu, cand s-a mutat la o alta clasa o fata noua. Era rea, frate, da’ rea rau! Nu se intelegea cu nimeni, in pauze statea doar singura, nu schimba o vorba cu nimeni… ce sa mai, public enemy! Si intr-o pauza m-am nimerit langa ea pe hol si-am incercat sa ma bag in vorba. Si cand sa “Buna!” si eu, s-a intors la mine si mi-a zis “Pleaca!“. Negru ramane mut, tot vazuse el rasisti da’ nici chiar asa, frate!
- Da’ de ce?!
- Ca nu ma intereseaza sa stau de vorba cu tine, nu ma interesezi, nu ma intereseaza nimeni de-aici!
- Stai, ciufuto, ca nu te-a cerut nimeni de nevasta!
- Bine. Pleaca!
- Esti fascista rau! Rasisto!
- Nu sunt rasista!
- Ba esti, nu vezi cum vorbesti cu un afro-roman?! Urla rasistu’ in tine! Huo!
- Nu-i adevarat, asa sunt cu toti.
- Nu cred… ia pune mana pe pielea mea neagra si spune-mi ca nu te deranjeaza!
- Ete-rahat, ca altceva mai bun n-aveam de facut!
- Vezi?! Nu poti! Rasisto!
Si cu o imensa enervare pe fata intinde mana si ma ia de antebrat, da sa scoata un “Vezi?” triumfator pe gura dar io-i intorc priza, o apuc de antebrat si o lansez spre mine, o incolacesc cu amandoua mainile si ramanem stransi intr-o imbratisare agitata, eu radeam – ea se zbatea!
- Da-mi, ba, drumul!
- E? Te sufoci, eh?! Tii un negru in brate, ti se face rau, eh? Vezi ca se ia culoarea, o sa mirosi a negru, o sa te miroasa lumea in aftobuz!
- Da-mi, mai, drumul, ce-ai cu mine?! Lasa-ma in pace, lasati-ma toti in pace, eu nu va fac nimic…
Brusc i se schimbase tonul, simteam c-o da in miorlaiala si eram gata-gata sa ma retrag dar am mai insistat putin. Si in cateva secunde se pune a noastra pe-un plans, frate, de sarea tricoul ala cu Lakers pe ea! Io da-i cu scuze, cu “Iarta-ma!“, cu “Hai, linisteste-te!“… ea nimic! Se uita toata lumea la noi ca la urs, se termina pauza, intra toti in clase, incep sa vina profesorii la ore si ne vede profa de fizica, nume de cod Vulpoaica (nume de familie Vulpe), se opreste langa noi si zice:
- Sper ca n-ai ramas gravida cu puslamaua asta! (nush’ de ce avea impresia asta, eram un elev cuminte, ascultator, chiar tocilar uneori… 
) )
Asta mica si rasista / brusc plangacioasa mai continua sa planga da’ acum ma tinea ea pe mine in brate de ma sufoca, io m-am prins ca nu e cazul sa spun nimic destept, si dupa ce-a trecut diriga de noi i-am zis “Hai la clasa si mai vorbim dupa…”. N-am mai vazut-o vreo doua zile la scoala (ca sa vezi ce efect au negrii) si cand s-a intors a venit la mine glont!
- Ce-ai avut cu mine?! Ce ti-a venit?! Cine te crezi?! Sa stii ca dac-am plans ca proasta asta nu inseamna ca…
- Aaaaa! Ai luat vitamine! Te iau iar in brate si nu-ti mai dau drumul 2 luni! Ce-ai iar?!
A pufnit-o rasul, s-a relaxat si-am inceput sa stam de vorba. N-am dreptul sa-i povestesc viata pe blog si aici trebuie sa ma credeti… grea viata avusese copila aia pana atunci, dar in cateva saptamani ajunsese sefa Consiliului Elevilor (sau ceva de genul asta, consiliul asta mi se parea o chestie tare comunista si ma feream de el), a organizat si balul bobocilor in anul ala, parca, iar acum o tot vad pe la teveu (apropos, ea era a 12-a, eu a 9-a).
Deci, cu o imbratisare chiar se poate face primavara…
Da’ stai putin! Asta nu inseamna ca ne punem la iesirea de la metrou la Universitate si ne aruncam sa luam in brate cu forta pe toata lumea, da? Nu de alta da’ mi-e ca ne luam posete peste ochi…
Intrebari: tu ai cunoscut genul asta de oameni? Ai reusit sa-i schimbi, sa-i faci mai deschisi?
exilat
publicat @23:12 19 March 2010
i need a hug man.
Raluquish
publicat @00:02 20 March 2010
da, cred ca pot sa spun ca stiu un caz: chiar eu.Problema la mine e ca nu sunt rea sau vreo chestie de genu,pot sa spun doar ca sunt retrasa studiez omu; ceva timp si poate daca mi se pare mie ca e ok pot sa fiu si eu ok cu el.asa sunt in general cu toata lumea necunoscuta.poate din cauza asta iubesc si animalele mai mult decat pe orice pentru ele nu sunt ca oamenii,firi farte schimbatoare ,toane fitze si figuri.e normal ca au si ei nevoie de atentia noastra.vreau sa mentionez ca am plans pe toata durata filmuletului …ma bucur pentru saracul catzel eu am unul lafel numai ca e negru:D si chiar m-a atins.sper ca la vederea acestui clip sa oferim cat mai multe imbratisari celor care au nevoie de ele.scuze de greseli daca exista.
cristi
publicat @00:06 20 March 2010
Incerc zi de zi, cu unii merge cu unii nu din pacate. Pe langa asta, folosesc un zambet “zi de zi”.
laura
publicat @00:29 20 March 2010
Foarte misto chestia asta,ai vazut Free hugs campaign?e ceva similar,cu povestea ta,mie nu mi s-a intamplat ,insa cu siguranta o imbratisare este ceva special ,care te face sa te simti mult mai bn ,cand treci printr-un moment dificil.M-ai facut curioasa cine e fata respectiva.:)
adinutza
publicat @00:55 20 March 2010
hai ca am plans de o sa ma trezesc maine cu ochii ca dupa box…in fine, ce mi-e catelul ala, ce mi-s eu, doar ca nu asa latoasa si galagioasa…problema e ca multi oameni judeca aparentele si nu au rabdare cu noi astia mai retrasi..iar ce ne face mai retrasi??? atitudinea celor care vor sa ne inteleaga si de multe ori sunt prea agresivi..cica rabdarea e o virtute..din pacate multi nu mai au rabdare, greu sa ne intri la inima dar daca intri nu mai iesi. va pup
+ georgiana +
publicat @09:48 20 March 2010
Imi plac foarte mult postarile tale.
s-o ajuti.
Sunt foarte bucuroasa ca ai reusit sa schimbi o persoana
Totusi ai spus ca o tot vezi la televizor… cine e?
Darth Glacious
publicat @12:24 20 March 2010
Buna, si eu sunt un “rasist”
)
Doar ca pe mine nu ma imblanzeste nimeni, sunt prea salbatic si nu am incredere in oameni, am eu motivele mele sa raman circumspect si sa ii tin cam pe toti la distanta. Ca dovada, desi am blog, comentez cu alta identitate.
ioana
publicat @12:59 20 March 2010
Pentru ca ai adus vorba de profa de fizica, tie nu ti s-a parut ciudata? Mi-a fost si mie profa in acelasi liceu si parea …diferita:))
Clara D
publicat @14:54 20 March 2010
Edificator filmulet.Am plans ca proasta.
Adnana
publicat @16:23 21 March 2010
silavaracald
publicat @19:59 23 March 2010
Eu, ce să mai zic, că am avut o căţeluşă asemănătoare cu asta, şi a trebuit să o eutanasiez. N-aş dori nimănui să ajungă în situaţia asta, s-o duci în braţe până acolo, s-o ţii când i se face injecţia, apoi s-o vezi cum îşi ia rămas bun de la tine… pentru că o face, fraţilor, o face! Ştie! Sau, mai bine zis, ştia…
Din Copilarie
publicat @19:59 20 March 2010
Rar se pot schimba oamenii astia..din pacate,dar si cand o fac..
Ionuţ fără blog
publicat @14:45 21 March 2010
Încă încerc.. Parcă nimic nu se compară cu zâmbetul celui pe care-l salvezi.
sufletica
publicat @19:09 21 March 2010
Nu stiu unde le gasesti, dar filmuletul asta chiar m-a facut sa plang.Chiar este adevarat. Atunci cand ne vine sa muscam din oricine, cand tipam din toti plamanii, cand fata noastra exprima numai ura, de fapt, vrem doar o imbratisare.Atat si nimic mai mult.Nu cunosc pe nimeni care sa se fii manifestat in genul colegei tale, insa parca ma regasesc in randurile de mai sus.Hug me
Slick
publicat @20:38 21 March 2010
Bravo prietene, postul de mai sus are un mesaj frumos si mi-a placut abordarea…recunosc ca abia ti-am descoperit blogul si desi persoana pe care o vad la televizior imi e antipatica, persoana pe care iesind din posturile tale e o alta mancare de peste. Ar trebui sa scrii un post si despre modul in care lucratul in televiziune te forteaza la un dualism personamental.
Te parasesc cu un video din acelasi spectru cu cel postat de tine
http://www.youtube.com/watch?v=6Xp7M0_hdUE
Numai bine Cabrale
malpraxis
publicat @20:58 21 March 2010
frumoasa poveste. chiar sunt curios cine e dar daca ai fi zis povestea nu ar mai fi fost asa de interesanta, asa putem sa ne regasim toti in ea intr-o oarecare masura
Renata
publicat @00:29 22 March 2010
Da, eu sunt ceva de genul… Totul porneste de la o parere foarte proasta despre mine si felul in care arat. N-am curaj sa vorbesc cu un om pe care nu-l cunosc, iar daca sunt abordata de cineva sunt putin cam rezervata. De multe ori pot parea cu nasul pe sus, si multa lume ma evita. Daca dau de oameni rabdatori care stau mai mult timp sa ma cunoasca, afla ca nu-s asa cum par a fi.
Dar din pacate pentru mine, nu pot sa bat din palme si sa-mi schimb unele lucruri la aspectul fizic si nici sa-i schimb pe cei din jurul meu…
Si foarte draguta intamplarea pe care ne-ai povestit-o :d.
aleyna
publicat @02:52 23 March 2010
Renata,viata e prea scurta pentru complexe!
Putinii prieteni care ii ai,daca iti sunt prieteni adevarati,ar trebui sa iti bage chestia asta in cap si sa fie alaturi de tine.
Distreaza-te,bucura-te de viata,bucura-te de aer,bucura-te de familie…bucura-te pur si simplu.Nu lasa un complex sa stea in calea idealurilor tale sin incearca sa te simti bine in pielea ta.
Fiecare dintre noi avem parti bune si parti rele,cu totii suntem constienti de acest lucru dar cel mai frumos este sa aratam,atunci cand este cazul,ca nu suntem doar urati ci si frumosi!
Sa-ti fie bine!
Renata
publicat @02:58 23 March 2010
Toata debandada asta e doar in mintea mea. Sper sa-mi treaca cu timpul…
Multumesc pentru sfaturi!
dragos
publicat @13:45 22 March 2010
oare vulpe ce-o mai face….ce s-o mai f ales de liceu??…mi-ai facut dor de anumiti profesori de-acolo cabrale…
O zi buna sa ai!!
bogdan192
publicat @15:58 22 March 2010
Daca faci chestia asta la metrou te trezesti cu o
a) Poseta/pumn/palma/injuraturi
b) Proces de hartuire sexuala
KrissTina
publicat @22:59 22 March 2010
Am plans…pur si simplu…!
Robintel
publicat @00:22 23 March 2010
Well, hell, I need a honest hug myself. Seriously, now.
Baietzelu
publicat @00:39 23 March 2010
Interesant.
aleyna
publicat @02:47 23 March 2010
Sper sa nu te superi pe mine dar trebuie sa fiu sincera…nu m-am putut uita la tot clipul deoarece cunosteam motivul pentru care sarmanul animal era atat de agitat si m-am intristat.
Da,am cunoasut astfel de persoane…doua fete,una in generala si alta in liceu si DA,am reusit sa scot ce a fost mai bun din ele dar a durat destul de mult…nu saptamani,nu luni ci ani.Dar sunt bucuroasa s stiu ca astazi nu mai sunt asa cum au fost candva si simt ceva special stiind ca am contribuit la aceste schimbari.(tu nu?)
Dana
publicat @11:58 23 March 2010
Arată-mi şi mie un om dispus să îmbrăţişeze… toţi vorbim că ar fi bine să facem asta, să facem ai’laltă şi când e de făcut, o dăm cu necunoscuta.
Nu e greu doar pt. cel ce are nevoie de îmbrăţişare, e greu şi pentru cel ce trebuie să o dea, pentru că din păcate de cele mai multe ori, mulţi renunţă când mai au un cm până în braţele celuilalt.
Emi
publicat @13:22 23 March 2010
Cabral, tu ai facut cumva liceul la Decebal? Ca acolo era o profa Vulpe:) O cunosc
alice
publicat @02:08 26 March 2010
eu am o mare nevoie de o imbratisare.mare,mare,mare
LIUBA
publicat @20:04 28 March 2010
http://www.youtube.com/watch?v=cvCjyWp3rEk&feature=related,
apropo de filmulet.am plans de bucurie.
in general incerc sa nu am asteptari prea mari de la oameni.dar o imbratisare face cat 1000de cuvinte….
LIUBA
publicat @20:07 28 March 2010
ah,si apropo de rasism…unii sunt rautaciosi prin natura lor.eu de exemplu purtand ochelari(cand eram mai micuta,acum nu ma afecteaza) am fost jignita din acest motiv.e o chestie relativa cred.o primim toti,din diverse motive.
Pingback: O imbratisare | Umblu liber