Prin straini 1. “Ba, ma cac pe mine!”
publicat @ 25 December 2008 in categoria > despre altii..., > din viata...
Taguri: calatorii, DIN LUME, FUN, romanii in lume, vacanta, WORLD
Scuze pentru gluma de mai devreme, DeMaio nu e suparacios (si oricum stim ca am sutit poza aia de prin gogu), prea mi-a venit la mana… 
Revenind, am avut o zi plina, plina ochi, plina pana la refuz de… romani!
Frate, suntem de recunoscut de la sute de metri distanta, suntem inconfundabili, distincti si speciali pana in ultima impletitura de ADN! De ce? Hai sa le luam pe rand… zilele astea am strans mai multe dar nu puteam vorbi de ele in ajunul Craciunului.
Parc de distractii, in interiorul parcului – restaurant, la subsolul restaurantului - WC (apropos, stiai ca “WC” vine de la “water closet”?). La veceul asta de zic eu… turnicheti (ca aia de la metrou), costa 50 de eurocenti intrarea. Turnicheti si un sir de cacaciosi si pisaciosi (prima oara cand am fost era liber). Ajung ca omu’ la coada, mai dau drumul la curea ca si la mine era sistemul pe avarie si ma pun pe jucat de pe stangu’ pe dreptu’ asteptand sa-mi vina randul. In spatele meu se mai pun niste oameni, toata lumea nerabdatoare dar linistita, mai suna cate un telefon cu gingal-bels din cand in cand, mai iesea cate unu’ cu o liniste sufleteasca asternuta pe chip si intra altul pe genul pompier in misiune… ce vrei, universul budei cu turnicheti.
La un moment dat se aude in spatele meu o eruptie – presupuneam si speram – gazoasa, cateva rasete retinute, cateva priviri iscoditoare, coada fremata…
Stiti cum e cu basinile, atunci cand cineva spune “m-am basit” toti incep sa amusineze inspirand adanc si in piept putoarea incercand sa detecteze ce aroma are flatulenta. Asa si aici, sniff-sniff-stanga, sniff-sniff-dreapta, din fericire insa nici o aroma nu ne-a gadilat olfactilu’…
Cand sa ne relaxam cu totii… inca o rupere de nori, el partzescu a rasunat ca si cum ai fi rupt o foaie de tabla in salina din Slanic Prahova! Iar rasete, iar sniff-sniff, tot fara aroma… si in acel precis moment dat se aude clar din spate, cu timbru puternic si hotarat, cu o doza clara de disperare: Ba, ma cac pe mine!
Hohote de ras tot in spate, tarsait de picioare pe asfalt, cativa pasi precipitati, trece pe langa mine, face bataie pe piciorul stang, pune o mana pe bara, salta cacaciosul (ma scuzati, anusul) sus in aer si… i se agata geaca intr-o bara din dreapta, face o franta in aer, intinde mainile disperat… dar degeaba, se duce drept in cap! Hohote de ras in toata coada, al nostru disperatu’ se aduna cu greu de pe jos, si frecandu-se la cap navaleste in buda.
Dar acum te gandesti si tu, daca e coada inseamna ca toate posturile de comanda sunt ocupate… el, in disperarea lui launtrica nu s-a mai gandit la asta si a navalit in cabina pofticios nevoie mare sa scape de cina din ajun. Se aud niste proteste energice in germana, o usa trantita si… “Hai frate iesi de-acolo ca ma cac pe mine!“.
Si de-aici a inceput hazul, tanguielile poliglote trebuiau inregistrate…
- Please sir, e urgent frate!
… (nimic)
- It’s a… cum mortii ei se zice… emergency, I no can’t wait!
… (nimic)
- Mister, I shit on myself, sa mor, the shit is out!
… (acolo nimic, pe hol ne cacam – aproape literalmente – pe noi de ras)
- Mister, I go in and shit with you, iesi ba de-acolo ca ma cac pe tine!
… (se aude o usa acompaniata de niste bodoganeli, pe hol ne baseam anuntand apocaliptice revarsari)…
Am ras cu prietenii omului pana a iesit (si cand ne-am pus, evident, pe aplauze furtunoase si ovatii de rasuna veceul) si am mai stat cu ei la o halba mare de bere, galagiosi si de o caterinca oamenii ca m-am despartit de ei cu greu. Din Sibiu sunt, le-am zis sa-mi dea mail prin formularul de contact cand vin in Bucuresti…
Noi romanii suntem inconfundabili si imposibil de ignorat pe oriunde prin lumea asta… maine va povestesc cum stim noi sa prostim frigiderele computerizate.
Robintel
publicat @10:40 27 December 2008
E nasoală sentaţia să ai cu ce, mult, şi să n-ai unde, că e tot ocupat!
magda
publicat @13:48 27 December 2008
Referitor la faptul ca suntem inconfundabili,nk de zis dar hai sa nu mai dramatizam atat si sa ne aratam cu degetul sau sa ne victimizam atat,ptr ca fiecare natie are calitati si defecte numai ca noi ne denigram singuri.Hai sa invatam sa ne respectam daca vrem sa fim respectati si de altii.
Pin0LocCo
publicat @05:56 28 December 2008
“the shit is out” muhahah =))) capiez =))) hahaha
Follenvie
publicat @23:58 28 December 2008
marisssa
publicat @14:56 29 December 2008
deci cu toti nervii mei si tot am ras copios…
defapt .. cand intru aici mereu ies .. calma:))
geo
publicat @14:36 30 December 2008
Si eu am asistat la o astfel de desfasurare de forte…cu o mica exceptie, scena s-a intamplat in avion. Personajul pozitiv, un tip prezentabil, pe la 30 de ani “N-am mai patit asa ceva in viata mea”, personajul negativ stewardesa “Va rugam insistent sa va cuplati centurile de siguranta, urmeaza sa decolam”. Omul era verde la fata,nu mai putea suporta chinul, s-a ridicat, stewardesa “In timpul decolaii, nu este permis sa va ridicati de pe scaun”, omul nostru “Domnisoara, cu tot respectul, ma cac pe mine!!!! Nu pot sa astept 20 de minute pana se definitiveaza decolarea”. Domnisoara a zambit, omul a fugit la baie si noi am avut un zbor…linistit.
Un_Constantzean_Turmentat
publicat @17:09 30 December 2008
Ma doare diafragma (nu, nu obiectul, ci muschiul). Am ras atat de tare incat mi s-au contracturat muschii. Nu e de vina patania, ci naratiunea. Felicitari pentru stil.
Tim Noris
publicat @04:01 31 December 2008
Cabral, asta a fost o faza tare!
) am râs cu lacrimi…
)
Hai sa-ti zic si eu una, tot cu români in Germania:
Eram la un magazin si ma uitam printre rafturi. Pe lânga mine vorbea o mama tânara cu baiatul ei, hai sa zicem vreo 3 ani avea al mic.
Baiatul o sterge. Deodata mama: “Mihai, stai aici!”
Eu: “Scurt!”
Ea (pe germana): Naja, immer muß ich ihm das sagen.
Eu: “Pai da…”
Abia atunci s-a prins…
Salutari din Nürnberg si UN AN NOU FERICIT !
Ramona
publicat @13:27 31 December 2008
E ora 11 am, data de 31 Decembrie..Dupa ce am citit povestioara, pot spune ca inchei anul zambind.Multumesc Cabral! Si culmea e ca toti stim,cunoastem, intelegem , am vazut auzit , sniff sniff(simtit) depre ceea ce povestesti tu, insa nu toti avem hazul tau! Asta este darul tau!(mai ai si altele??? =)) glumesc) Te am pupat de la distanta!
adichi
publicat @16:29 01 January 2009
Ca suntem inconfundabili ca natie atunci cand iesim pe-afara, asta este deja o axioma. Si am si eu cateva povesti bune pe tema asta. Insa nu cred ca povestea de mai sus poate sustine in vreun fel aceasta idee. E o intamplare stranie, nu o gasesc prea hazoasa, dar… in fine… “toate femeili din lume stie ca binili invinge”…
Andra's
publicat @14:46 02 January 2009
ahh..ador cand dau de un post pe cate un blog care imi reuseste sa imi fure un zambet pe timp indelungat.
)
asta a fost dumnezeiasca
aiureantramvai
publicat @19:06 04 January 2009
@KJL Stiu ca nu o sa mai treaca pe aici sa citeasca dar imi asum inutilitatea exercitiului (imi cer scuze, nu ma pot abtine).
Deci:
“puhoi de tarani notorii”. Notoriu inseamna cunoscut, foarte cunoscut. Nu este termen peiorativ, nu este insulta (un alt termen folosit similar este “ordinar” care are sens excusiv de “obisnuit”, “care nu iese din comun”). Pe de alta parte, taran este denumirea unei categorii sociale care locuieste in mediu rural si are ocupatii care tin in mod primordial de agricultura sau mestesugarie. Nici el nu are incarcatura peiorativa, cu exceptia situatiei in care cel care’l rosteste face anumite prezumptii excesiv de elitiste (nu prea ai dreptul, daca tinem cont de absenta unor cunostinte relativ comune de limba romana).
Apoi vine puhoi. Iti doresc sa cunosti foarte bine un puhoi de tarani pe care ii cunoaste cel putin la fel de bine un puhoi de alti oameni, ca sa poata fi numiti notorii.
Cit despre cit de meseriasi si eleganti si binecrescuti sint nemtii… a se slabi. Am multi amici/colegi/prieteni nemti si trag vinturi pe unde ii prinde nevoia. Dupa care fac glume proaste pe seama lor, nu le trec cu tacerea in speranta ca nu a auzit/mirosit nimeni.
pufica
publicat @12:21 05 January 2009
FFFF tare faza!!!!!!
oricum oamenii din Sibiu au o catare speciala…
Jesse
publicat @16:54 05 January 2009
Absolut criminal articolul! L-am citit de 4 ori si rad cu lacrimi! Chiar suntem inconfundabili oriunde in lume. In vara, eram in vizita la un prieten in Koln, Germania. Era 1 a.m., stateam la o terasa, trageam dintr-o tigara si beam o bere Kölsch, proaspat preparata. Stateam cu al meu prieten la o discutie despre meciul amical FC Koln – Bayern Munich pe care tocmai il vazusem si din fata, cu un carucior gen Cora, un nene cu caciula pe ochi si barba gen Bin Laden, se apropie de noi si ne zice “da’ si mie traiti-ar tie 5000 de lei”. Acelasi lucru mi s-a intamplat in Roma, acum 8 ani. Eram in centrul Romei, ma plimbam cu rucsacul in spate, si am vazut sute de cersetori. Nu stiam daca sunt sau nu romani asa ca …am vrut sa fac un test. Merg la o cersetoare care statea langa un super restaurant si ii zic “Saru’ mana”. In momentul urmator, atat eu cat si prietenii mei eram socati…nu stiam cum sa reactionam atunci cand cersetoarea in cauza mi-a raspuns “Sa traiesti maica”. Ultima faza s-a petrecut de curand, in statul unde locuiesc eu, mai exact Dubai. Eram in Mall, la coada la Starbucks. Eram 3 persoane. Din spate vine o Doamna la vreo 30 de ani, se duce in fata, se uita la preturi, se intoarce, se uita la coada, se enerveaza si se pune in fata. In sinea mea ma gandeam “Asta e de acasa clar…”. In fine, isi comanda femeia ceva, merge la servire. Comand si eu, merg si eu la servire…si asteptam impreuna cu ea. Din spate vine sotia mea, se pune langa mine si incepem sa discutam …in romana, logic. In momentul urmator…femeia care s-a pus in fata mea…ne intreaba…”Din Romania?”….si cate si mai cate faze de acest gen prin lume mi s-au intamplat.
Felicitari Cabral ptr articol. Bestial!
Seldar
publicat @15:33 06 January 2009
Demential!!! inca rad si se uita colegii la mine ca la felu 14!
BursuculAspru
publicat @19:02 06 January 2009
Mda, in avionul cu care mergeam eu o tanti s-a sters la subrat cu servetelele umede aduse pentru fata. Ce sa mai cerem?
yoanna
publicat @19:22 12 January 2009
Cabral,ce se intampla cu o persoana/fata care doreste sa joace,sa se afirme si sa isi dovedeasca ei si celor din jur ca i se potriveste aceasta pin trustrofesie?Este foarte greu pt cineva din exterior sa afle de preselectii pt filme,seriale daca nu face parte din trust.Crezi ca ai putea ,ai vrea sa imi dai cateva informatii despre urmatoarele preselectii?Stiu ca prezinti o emisiune in acest sens dar e un concurs subiectiv pt ca in final publicul alege.Daca nu sunt sexi,super frumoasa nu am nici o sansa.Merci.
Pingback: De azi | snapto's blog
delta
publicat @15:13 04 February 2009
Bună povestire!
Păcat că telenovelizat-o despicând-o în 4…
febli
publicat @20:08 13 February 2009
Ne place noua sa credem ca suntem speciali….numa’ ca toti suntem oameni si o gaura’n cur avem…..si nici p’aia nu suntem stapani….
kenji
publicat @16:00 15 April 2009
foarte tare… am ras la birou de radeau colegi de rasul meu…
le-am dat si lor link-ul 
)
cineva
publicat @15:51 22 June 2010
am lacrimi de ras. Am citit asta fix pe wc acum, testand un search pe google mobile dupa *ma cac*. Nu mai pot de ras. Mai stau aici un pic.
cineva
publicat @16:05 22 June 2010
mi-a amortit un picior de cand stau pe wc si rad
Cabral Ibacka
publicat @13:33 23 June 2010
Nici tu n-ai toate tiglele pe casa…
cineva
publicat @23:00 23 June 2010
Am 31 de ani si ma confrunt cu problema cu tiglele inca din frageda pruncie. Nu cred ca mai am sanse de scapare, dar ma simt bine in pielea mea
Cert e ca ai mai castigat un vizitator fidel al site-ului! SENZATIE!
PS: Ne si stim de la bazin de la pescariu de pe vremea cand eram antrenor de inot acolo