Primul loc de munca.
publicat @ 21 March 2008 in categoria > din viata...
Taguri: DIN ROMANIA, munca, saraci, saracie
Azi m-a interpelat un gagiu la stop, inalt de vreo 1,80, bine facut hranit, imbracat ok.
Vine la geamul masinii si zice “Fratioare, tu ai valoarea ta, da si mie 5 lei!”.
Io ma blochez, ma uit mai bine la el, ma ridic in capul oaselor, ma uit iar… si devin curios.
“Auzi Gogule, cati ani ai?” zic, uitandu-ma la el.
El, relaxat, imi spune “19, merg pe 20″.
Io clipesc des, ma uit inca o data sa vad daca are tot fizicul pe inventar si zic”Ai muncit vreodata in viata ta? Eu la 16 ani descarcam tiruri cu carca…”.
El se uita la mine amuzat, scote un pachet de Dunhill din buzunar si zice senin “Fiecare cu prostia lui frate”.
Am dat mai tare, Alicia Keys are niste melodii superbe pe primul ei album, n-avea nici un rost sa ma enervez…
Dar stau si ma gandesc acum… chiar e de rahat sa muncesti in ziua de azi?Dupa cum spuneam mai devreme, i-am zis la 16 ani lu’ mama meu ca vreau sa plec la mare cu baietii.
Ea mi-a zis relaxata ca… sa ma duc. “Bine-bine, da’ bani?” am intrebat eu perplex.
Ea a spus simplu, “Fa-i!”.
Si de atunci muncesc. Nu e vreme acum sa le enumar, cand o sa am timp o sa le pun pe hartie, in primul rand poate le scriu acum pana ajung la 60 de ani de mi se contopesc gandurile intr-unul singur (gen “cand eram tanar…”) si, in al doilea rand, o sa radeti… mult.
In sfarsit, am vrut la mare si m-am dus la niste arabi la mine in cartier. Habibi avea o curte maare, unde veneau tir-uri incarcate cu dulciuri din alea turcesti. Si aveau nevoie de “carci” (o carca, doua carci).
M-am dus frumos la ei, le-am spus ca “eu mare, eu puternic, eu foame”, mi-au pus baietii niste saci enormi in carca (asa, sa mai uit de probleme) si am munct la ei cateva luni.
Mi-am rupt carca, trezeala la 6, terminam la 19:00 si la 20:00 trebuia sa fiu la antrenament.
Am plecat la mare (am cheltuit toti banii dar a fost o vacanta superba) si cand m-am intors m-am dus iar la munca.
Dupa doua saptamani, in loc de salariu mi-au dat un sac de dulciuri (de atunci nu mai suport gustul de nuca de cocos…) si m-au trimis acasa… faliment.
Revenind, ca divagatiile astea o sa ma omoare odata… a ajuns chiar o rusine sa muncesti in ziua de azi?
monkey
publicat @22:32 21 March 2008
cabral nu te stiam de ecologist
Doru Oprisan
publicat @22:51 21 March 2008
Am scris mai demult oarecum pe tema asta:
Cersetorii ( nu cercetatorii !! ) din SUA pot castiga pana la 6.000 de dolari pe luna. In Spania 1.500 de euro, iar in Marea Britanie 1.400 de euro. In Romania, 250 de euro (desi eu am auzit de sume mai mari si pe aici).
Iata de ce, mai nou, e “cool” sa fii cersetor si, bineinteles, foarte rentabil. Sa nu ne mai miram cand observam ca numarul tinerilor care cersesc din proprie initiativa a crescut simtitor. La fel cum a crescut si numarul celor care, daca primesc de la tine doar “10 mii”, te injura si iti dau cu pumnul in masina… Cersitul este “the easy way”. Oameni in toata firea muncesc zeci de ore pe saptamana si nu castiga cat un cersetor. Asta e una dintre realitatile zilelor noastre. Urasc cersetorii si pe cei care le dau bani, crezand, in prostia lor, ca ii ajuta sa nu moara de foame. Wrong ! Wake up ! (Exista si exceptii, cazuri disperate – de exemplu oameni batrani in ochii carora citesti deopotriva neputinta, foamea si rusinea pentru faptul ca au ajuns sa cerseasca. Astea sunt cazurile grave, care reprezinta o rusine pentru societatea noastra si pentru care ar trebui sa gasim solutii.)
Vizy
publicat @22:53 21 March 2008
Este incredibil..mai stiu cazuri…la dorobanti la lupoaica la stop…ea cerseste cu copilul in brate,masinile pleaca ,ea scoate mobil ultimul racnet din buzunar..”cum merge in titan?..da??? Hai ca ii trimit si pe aia mici acolo”……eu?..trist …Cabral de ce sa muncim, noi suntem mai fraieri?
srn
publicat @22:58 21 March 2008
Felicitari ca muncesti si ca ai ajuns unde esti acum. Esti tare
Staicu Ionut
publicat @23:01 21 March 2008
cabral, trebuia să cobori să-i percutezi două după ceafă, de control… Barem să aibe motive ulterioare de incapabilitate de muncă
//offtopic: fontul cu 1-2px mai mare la comentarii că m-am chiorât
Piticu21
publicat @23:02 21 March 2008
eu ma mir de mirarea ta …
ufff … iar viata e mult mai frumoasa pentru astia care iti cer tie 5 lei …
“eu sunt prieten la catarama cu cabral ma. stii m-am intalnit ieri cu el la stop, si am mers cu masina lui, m-a dus pana colo la gagica aia, si a fost fun ma … am ascultat piesa aia noua … vai si ce masina are ”
Iti inchipui ca asa se lauda asta cu tine da?
Sa nu uitam ca poate va zice ca el ti-a dat bani nu tu lui
Viata e asa interesanta uneori
[ place fontul asta de la comentarii
]
limpede
publicat @23:34 21 March 2008
Pare paradoxal dar stii care-i chestia? Aia nu muncesc pentru ca altecateva categorii profesionale nu muncesc. Nu munceste politia ca sa-i descurajeze, nu munceste protectia sociala ca sa nu fie nevoiti unii sa cereasca. Nu e cazul plavanului ala cu care s-a intalnit Cabral. Acolo familia lui nu si-a facut ca lumea treaba. Un copil care ia contact cu munca de mic, in sensul de responsabilitate si nu de sclavagism, e un viitor OM. Cei ce nu stiu sau nu sunt corect educati in spiritul muncii vor fi toata viata niste handicapati ce depind de mama, tata, intersectiile patriei sau asigurarile sociale(cand exista). Unii mai inteleg ca munca e impartita in doua categorii; onorabila si rusinoasa. Pentru ei sa muncesti la un birou sau in spatel unui bar e onorabil dar sa fii sofer sau strungar e rusinos. Gresit. Omul sfinteste locul iar cine pune suflet in munca lui, oricare ar fi, ea are si recunoasterea celorlalti, ca sa nu mai vorbesc despre propria multumire.
Dan
publicat @23:47 21 March 2008
WoW. Frumoasa povestioara. Pe mine sigur m-ai inspirat !!!
Totolica
publicat @00:12 22 March 2008
Am cunoscut mulţi “şmecheraşi” de bani gata care se cred prea importanţi pentru muncă. Am lucrat acum ceva timp într-un magazin cu program de ăla idiot de 12 cu 24 şi eu învăţ la zi. Şi na mai aveam o oră până să termin şi o faţă de aia de spart borcane şi dădeam şi eu cu mătura prin magazin să nu ţipe şefa că frec menta şi intră un şmecher de ăsta şi îl buşeşte râsu şi îmi spune “Halal viaţă …” Deci unii se cred prea buni pentru munca de jos.
Painkiller
publicat @00:26 22 March 2008
Acu’ hai sa nu exageram, munca nu e ceva dezirabil. Sa ridice mana cine isi dorea, cand era mic, sa creasca “pentru ca vreau sa muncesc”.
Ca munca poate fi placuta in anumite cazuri si in proportii variabile, e adevarat. Ca pot exista satisfactii conexe (vezi independenta fetelor de mai sus etc), iar e ok.
Dar toti eroii clasei muncitoare muncesc pentru ca n-au gasit o varianta acceptabila.
Cat despre cersetor, ce sa zic, marketing defectuos.
Pingback: Suntem o tara de cersetori !
HaiPa
publicat @01:52 22 March 2008
Nu ar fi singura persoana care cerseste si apoi se urca in mercedes si pleaca acasa. (ma rog, un pic exagerata afirmatia, dar v-ati prins voi)
Filantropica mi se pare si acum unul din cele mai bune filme romanesti.
Mai este si in Iasi cineva care cerseste pe la semafoare si imi mai spuneau prieteni ca l-au vazut prin baruri ca bea numai Jack si alte bauturi fine.
K.ro
publicat @02:39 22 March 2008
acum depinde ca daca ai de la mama si de la tata nu prea te zbati pentru un loc de munca , stai si o arzi aiurea sau eventual un job la mama, tata la firma unde sa freci menta .Eu nu pot sa zic ca am avut de la ai mei , m-au ajutat si ei cum au putut , acum incerc sa imi fac banii singur , de 7 ani cu meseria asta si acum incepe sa dea roade , urmeaza sa iasa niste materiale pe piata si in functie de cum prind la public castig , pot sa iau si sume ff mici dar imi place ce fac, la nebunie si daca o sa iasa cat trebuie ar fii perfect….Si de muncit ,am muncit odata la un studio unde faceam reclame si carti audio cu niste actori clasici de la noi pentru bac si ce se mai cerea..am lucrat cat a durat proiectul .Fiecare acum vrea o munca cat mai usoara si din care sa iasa cat mai multi bani , si de preferat la domiciliu ..sau multi prefera chestii ilegale sau sa plece afara ..si fiecare prefera ca locul de munca sa fie ceva mai realizat sa nu le fie rusine sa zica ..da am lucrat ca zidar sau vindeam ziare..
Pingback: Copolovici » PRIMII BANI FACUTI CU MINA MEA
Haotik
publicat @07:48 22 March 2008
Super tare aia cu fiecare cu prostia lor frate.
Eu dau bani la stat, statul sa aiba grija de ei, nici eu nu le dau bani sa isi ia bautura de ei. In plus uneori cred ca castiga mai bine ca mine, asa ca sa imi dea ei bani, si nu am evitat de cateva ori cand veneau la mine sa le cer eu bani lor.
radu
publicat @11:33 22 March 2008
Sunt cersetori care castiga mai mult decat mine, si eu lucrez in IT, am responsabilitati, probleme de rezolvat…am invatat ani de zile si inca invat…oare se dezvolta o noua meserie “romaneasca” ?!
Fen
publicat @12:14 22 March 2008
Serios, din cersit faci bani buni. SI eu ocazional mai fac cate o cheta(sa zicem de 4-5 ori pe an cand imi calculez gresit banii) si fac mai multi bani atunci decat la munca mea.
Totusi, lucrez dintr-a 7a(deci de la 12 sau 13 ani), chit ca nu constant. Cateva luni la reparat calculatoare, cateva luni la firma mamei, cateva luni la chestionare, etc.
Primii bani munciti >>un blog realist
publicat @13:50 22 March 2008
[...]aveam cam 15-16 ani si[...]
krossfire
publicat @15:36 22 March 2008
Mie mi se pare o moda in facultatile din Romania munca. In fine, banii pot insemna ”valoare” daca sunt rezultatul unui proces initiatic, aka munca.
kks
publicat @16:08 22 March 2008
E o rusine sa muncesti cand esti in stare sa faci o facultate si sa primesti salariu triplu.
Buddha
publicat @17:28 22 March 2008
Nu va mai agitati… mentalitatea tanarului de la geamul masinii lui Cabral, e una tipic Romaneasca… e adaptarea la contiile romanesti de trai…iar omul ala e fix ca o iguana…a prins tot!
Ca nu e bine e altceva, dar nu ai de ce sa fii nervos pe el…
Tomata cu scufita
publicat @17:48 22 March 2008
Ce frumoasa poveste, imi place de mami tau.
Asa ar trebui sa procedeze mai multe mami din ziua de azi. Eu n-am muncit chiar de la 16 ani, insa am vandut pantofi mirosind toate picioarele intr-un magazin de incaltaminte, pe la vreo 20. 
maria
publicat @20:09 22 March 2008
eu muncesc de la 16 ani si nu e o rusine
dnk
publicat @01:23 23 March 2008
si eu voi fi in aceeasi situatie ca si tine in curand
si ghici ce?! ma voi angaja, pentru ca munca nu mi se pare rusinoasa atata timp cat e cinstita
cristi
publicat @03:26 24 March 2008
rusine, nu ! dar depinde de mentalitatea fiecaruia, si de educatia, oferita in familie. Daca s-a nascut in patut cu banii, atunci clar, el nu va muncii, decat la firmele lu`mami si tati, sau la rude. Deci, depinde…eu muncesc din facultate in mai fac 2 ani, aceeasi firma doar colegii si clientii se schimba din cand in cand. In acelasi timp, imi continui studiile, toate pentru a`mi putea permite, 2 saptamani pe an o binemeritata (zic eu) vacanta! Ca fapt, divers am 2 verisori – gemeni (fata si baiat) care locuiesc in Bucuresti, ambii la fac, mai mici..ca mine. Fata, facultate + job, baiatul doar facultate. Baiatului ii place sa se joace, and stuff, si tot ii repet, daca ai locuit tot aici , aveai din canci`oportunitati de munca, dar in Bucuresti, opotunitatile sunt la tot pasul, even sa te joci si sa fi platit…eniuai, caci m-am abatut de la subiect, a MUNCII nu`i o rusine, cel putin pentru mine, si pentru majoritatea romanilor, care lucreaza afara, si accepta munci denigratoare pentru altii, in schimbul banilor, cinstiti, munciti, acolo. Ca doar nu dai nimanui in cap, muncind, nu?
laura
publicat @13:27 24 March 2008
cea mai buna metoda de a starpi cersetoria este sa nu le mai dam bani. era o vreme cand le mai dadeam ceva maruntis de prin buzunare, dar cand vezi cat de greu iti e tie sa muncesti ca sa castigi un ban, cum sa le mai dai ceva.
si nu din zgarcenie! am vazut si eu de atatea ori oameni cat casa, ingenunchiati in metrou “muncesc pt 2 mil de lei”…. sigur, si era ziua in amiaza mare la cresit… poate era in pauza de masa. ca sa nu mai zic de omul ala de la Unirii din pasaj. in fiecare dimieata ma uit cum primeste cate 1 RON de la cei care coboara scarile. pai faceti o socoteala numai 50 de persoane daca ii dau 1 RON, face destul pt un om fara ajutor, nu. ca sa nu mai zic, sunt sigura ca banii nu ii raman lui.
am vazut cateva afise firave impotriva cersitului pe la metrou dar nimeni nu ia atitudine. imi vine sa tip la cei care inca “sustin” cersetoria: nici un ban nu merita, daca nu sunt in stare sa se ajute singuri. pana si cei mai sinceri cersetori nu merita un ban. mai bine ii iei de o aripa si le zici ca ii indrumi catre un loc de munca. dar sigur, ar sta ei la semafor sa vanda ziare! macar atata lucru pot sa faca.
eu zic sa facem front comun si sa luam atitudine! nu dati bani cercsetorilor!
Pingback: Primele mele locuri de munca | GPlay Blog
Anna
publicat @13:20 25 May 2008
…..eu eram in clasa a 12 a cand am patit asa….mergeam toti colegii la mare ,ultima vacanta impreuna.M-am dus si eu acasa la mama si i am zis sus si tare ca eu plec si gata.La fel mi-a raspuns”dute draga mamii:)))”
atunci am inceput si eu sa muncesc .faceam promotii…vacantza a fost de neuitat.de atunci mi-a intrat in sange sa am banutzu meu ,sa fiu independenta.Acum sunt la facultate ,muncesc in continuare ,si la scoala sunt printre cei mai buni ,insa prietenii…multi nu inteleg de ce trebuie sa muncesc ..nu inteleg de ce nu accept banii mamei …multi cred ca muncesc din cauza saraciei .nu e asa,dar muncesc sa nu ajung saraca….sincer da e rusinos ,am multi colegi care vin de la tara si le este rshine sa munceasca .prefera comoditatea…tind sa cred ca ne este rusine sa traim asa..ca nu suntem “tigani” pt altii … pt ca nu ne accepta ci..pt ca nu ne acceptam noi pe noi….ne este rusine sa muncim…
Pingback: Nu mai vreau cerşetori! | Prin Braşov
Pingback: Nu mai vreau cersetori! – Robert Lazar
Blogroll