Sari la conținut

oameni care urla unul la celalaltLa noi, discuția în contradictoriu, în orice punct de congruență ar fi surprinsă ea, va demasca o agresivitate bolândă pe care o conținem.

Nu mă mai întreb de ce… pur-si-simplu asa suntem. [sursa foto]

Agresivitatea asta despre care spun este foarte vizibila în orice moment al vietii sociale, dar cea mai evidentă este pe Facebook.

La primul semn că X ar fi de altă părere decât Y… se sare la beregată! X este un idiot, un imbecil, o sărăcie oligopată care n-a înțeles nimic din viața asta!

Mușcăm cu ură unii din ceilalți, disperați să ne urlăm punctul de vedere și incapabili să înțelegem ceva, orice…

Suntem lipsiți de orice eleganță a discuției, jignim la fiecare pas și sunt tratați toți ceilalți ca și când sunt singurii idioți.

Și nu ne dăm seama că ce facem se întoarce și împotriva noastră… nu e decât o escaladare a urii cu fiecare discuție transformată în scandal.

Apoi…

– se întâmplă ceva în trafic, ceva minor. Nu stăm să explicăm sau să ni se explice, noi știm deja că avem dreptate, asa că de când deschidem geamul mașinii și până la sfârșit… zvârlim vocale și consoane laolaltă, aruncate toate prin praștia unor corzi vocale întinse până aproape de plesneala;

Screen Shot 2013-05-21 at 5.02.27 PM– avem un punct de vedere diferit de cel de-al unui coleg la locul de munca. Aproape toți cei ai noștri, înainte să ia în calcul varianta că ar putea greși, încep să-și expună părerea proprie, părere pe care o consideră – fara echivoc – singura părere bună.

Dacă celălalt nu stă să asculte (nu prea stă, căci și el este ca noi), atunci tonul se ridică, poziția corpului devine amenințătoare, gesturile sunt mai iuți.

Se ajunge repede la țipete și chestii trântite prin birou, apoi se ajunge la șef, care… urlă la amandoi.

Caci el stie cel mai bine cum e să ai întotdeauna dreptate!

– ne întâlnim cu prietenii și ajungem să vorbim despre un subiect în contradictoriu.

Totul pleaca de la un nimic, de la o banală observație minoră.

De-acolo… țin’te bine, Gogule, că rag la tine până sar draicucărele prin sertare, pentru ca… eu stiu mai bine decat tine!

Mă lasă rece că poate ai și tu argumente, mă doare-n cot că odată cu mine vorbești și tu… deci niciunul n-ascultă.

Toată treaba e care urlă mai tare, care are nevoie mai rar să se întrerupă ca să respire, care reușește să-l întrerupă pe celălalt mai des.

 

Și niciunul dintre noi nu ne gândim nici măcar o secundă că n-am auzit nici măcar unul dintre argumentele celuilalt.

Argumente care oricum nu ne intereseaza, pentru că noi știm mai bine.

Dealtfel cred că aici se joaca totul… la momentul în care ne spunem singuri că noi avem dreptate. 

Din momentul respectiv dezbaterea a murit, ne-am șters cu ea pe picioare și-am aruncat-o la gunoi.

Cred c-am devenit atât de agresivi atunci când discutăm în contradictoriu pentru că urâm cu pasiune și disperare ideea că cineva ne-ar putea demonstra că n-avem dreptate.

Si asta nu ne place. Deloc.

Și-atunci urlăm cât de tare putem părerea proprie, speriați să auzim când altcineva ne arată că greșim.

Și să nu mă contraziceți, că fac urât…! :)

Și apropo de asta, a comentat Nelu mai jos o chestie mișto: Când te cerți cu un prost asigură-te că și el nu face același lucru.

23 comentarii despre "Ne susținem punctul de vedere într-un mod foarte agresiv."
  1. Cioranitza
    Cioranitza

    :)) Extraordinar! Nu ma voi plictisi niciodata sa te citesc! Cat despre subiect…well, de fapt vine dintr-o serie de frustrari, dintr-o serie de momente, fie ele le job, acasa, etc in care te limitezi, in care nu spui ce gandesti pentru ca n-ai incredere in tine ca-ti vei gasi alt job daca deschizi gura in fata sefului care te trateaza ca pe un animal nu ca pe un angajat si atunci taci si inghiti si ….refulezi la primul semafor, la prima tanti care te calca pe picior in masina, etc pentru ca ei sunt mici, pentru ca pe ei nu-i stii de frica, n-ai de ce, in fata lor pentru acea secunda, T U poti fi cel mai |puternic”! Nu suntem cu nimic mai buni nici noi, cei care raspundem la astfel de reactii cu cel putin egalul lor, nu? La cursurile de comunicare ti se explica foarte clar ca in fata unui client/interlocutor nervos, care ridica tonul, injura, cel mai bun comportament este acela de calm, dar nu din cel zeflemitor ci din cel plin de bunatate. Oare cum ar reactiona daca i-am intreba cum ii putem ajuta? Daca ne-am exprima regretul ca au avut probabil o zi grea? Sau daca ne-am cere scuze ca i-am suparat? Chiar si asa, degeaba, lasa sa fim noi aia fraieri, pana la urma cine spune ca a fi destept inseamna a castiga o astfel de confruntare, nu?:) Sanatate la etajul superior tuturor!

    răspunde
  2. Laura M

    Nu te contrazic, nu am cum, nu ca mi-ar fi teama ca faci urat, dar ai perfecta dreptate. Pe langa tipete, urlete si vorbit unul peste altul, ce nu inteleg eu este cum nu reusesc unii sa accepte parerea altora, mai ales cand este vorba de chestiuni pur obiective. Ma refer la situatia urmatoare, de exemplu: „Am fost aseara la filmul X”. Raspunsuri posibile: „Da, l-am vazut, mi-a placut”, „Comme ci, comme ca” si „Porcaria aia? Ai mai dat si bani ca sa-l vezi?”. Oare e asa de greu sa spui pur si simplu „L-am vazut, MIE nu mi-a placut, nu l-as recomanda”? Din pacate, ma vad inconjurata din ce in ce mai multi oameni cu aceasta atitudine :(

    răspunde
  3. Jademan

    Zic că o idee bună ar fi să nu ne mai facem ‘proşti’… :D

    răspunde
  4. Catalina
  5. Andres

    Ei bine, eu am noroc de-un grup de prieteni cu directii foarte bine definite in viata. Nu stiu daca ne-am contrazis pe marginea unui subiect de 2-3 ori de cand ne cunoastem ( poate suntem un caz fericit ). Ideea a fost de la bun inceput, ca daca medicul din grup spune sa iei antibioticu` X cand ai un abces, n-o sa vina actorul sa-l contrazica. In plus, cred ca-i vorba si de respectul vis-a-vis de persoanele care se cotrazic. Poate n-ar de fiecare dreptate cel care incepe discutia dar macar din respect il lasa si pe celalalt sa-si expuna punctul de vedere si se ajunge la un numitor comun. In plus, cred ca treaba asta cu contrazisu` mai porneste si prin prisma faptului ca omul, ca entitate, conform studiilor, intr-un dialog/monolog, nu aude decat ce-l intereseaza ( adica maxim 10% din tot ce-i canti tu acolo ) s-atunci, cred ca si asta-i un motiv destul de bun de la care pleaca situatiile de mai sus. Asa cum mentiona si dn-soara Tina „n-a citit tot” dar avea dreptul la o opinie fara sa stie despre ce-i vorba pentru ca n-a interesat-o decat o portiune din text :). Mai sunt si situatiile in care incepi sa te contrazici cu cineva si desi esti constient ca tu ai dreptate, da` din anumite motive ( obiective ! ) n-ai cum sa-l convingi sau sa-i demonstrezi, cedezi si-l lasi sa se convinga singur. Cert e ca eu sunt de parere ca, prietenii n-au ajuns niciodata sa te contrazica intr-un mod violent. Repet, prietenii. :)

    răspunde
    • Andres

      Din pacate, si noi la birou ne lovim de fix acelasi lucru. E foarte frustrant mai ales ca unii au pierdut niste promovari din cauza celor cu limba fina. Da` lucrurile si-au gasit o rezolvare. S-au impartit in echipe. Cei care fac treaba, si si-o fac bine si cu simtu` raspunderii fara a fii nevoiti sa lingusasca pe cineva pentru a obtine ceva si cealalta categorie, lingaii ( stiu, suna urat si-mi pare rau da` asta-i termenu` care-i reprezinta cel mai bine) care pare-se ca incep usor usor sa regrete grupul si sa-si schimbe atitudinea :)

  6. Hanna

    Cum ziceau si Holograf intr-o melodie foarte frumoasa: „nu mai e timp sa ne ascultam”……

    răspunde
  7. ovidiu

    la serviciu majoritatea acestor cazuri vin de la sefi. Care incearca sa isi impuna punctul de vedere si daca sunt contrazisi clar cu argumente discutia se termina sec cu un mare urlet din partea lui/ei : Eu sunt sef/a aici si am zis sa se faca asa ! ” si cand te intorci la birou un coleg care da „limbi in c….” la sef/a normal ca va sustine ideea sefului si atunci chiar te apuca nervii cand vezi ca esti singur intr-un sistem care nu da doi bani pe punctul tau de vedere. Iar in acest caz eu chiar nu mai gasesc nici o solutie decat sa intru in acea categorie a oamenilor care nu se mai implica nu ii mai intereseaza si abia asteapta sa ajunga acasa la iubita, catel, prieteni…etc
    Ce e de facut? chiar nu mai stiu…..intru aici pe site si vad oameni frumosi care imi seamana dar fiecare se loveste de aceleasi probleme cotidiene si nu stiu cum am putea sa ne unim fortele pt ca suntem mult prea dezbinati de sistem. Le-a iesit de minune aceasta dezbinare.

    răspunde
    • Andres

      Din pacate, si noi la birou ne lovim de fix acelasi lucru. E foarte frustrant mai ales ca unii au pierdut niste promovari din cauza celor cu limba fina. Da` lucrurile si-au gasit o rezolvare. S-au impartit in echipe. Cei care fac treaba, si si-o fac bine si cu simtu` raspunderii fara a fii nevoiti sa lingusasca pe cineva pentru a obtine ceva si cealalta categorie, lingaii ( stiu, suna urat si-mi pare rau da` asta-i termenu` care-i reprezinta cel mai bine) care pare-se ca incep usor usor sa regrete grupul si sa-si schimbe atitudinea

  8. Marmotica

    Am devenit atat de grabiti , incat nu ne mai ascultam nici pe noi, d-apai pe altii. SI asa ajungem in situatii de tensiune maxima . Bine ar fi daca nu ne-am mai jigni atat de mult. Raman uimita cat de urat se poate vorbi cateodata si ce cuvinte pot iesi din gurita unui om care pare atat de bland.

    răspunde
  9. Asauto

    Eu am dreptate si ca sa-ti demonstrez ca am dreptate, nici nu are rost sa deschizi gura, pentru ca eu am dinaintea ta dreptate.

    răspunde
  10. stefi

    Mai enervant decat „eu am dreptate” este” a cui a fost vina?”.. mama ei de vina..de multe ori e mai important sa acuzam decat sa calculam si sa rezolvam problema. Este tot o scuza pentru a putea rabufni, a putea urla pentru a ne descarca pentru cne stie ce dezamagire primita in dar peste zi ..

    răspunde
  11. Soapbazar

    Ai dreptate ca multi zic ca au dreptate si de fapt n-au dreptate :D

    răspunde
  12. Neluspaima
    Neluspaima

    Cand te certi cu un prost asigura-te ca si el nu face acelasi lucru

    Nu-mi apartine dar mi s-a parut la subiect.

    răspunde
  13. alex

    De acord cu tine. As mai adauga ceva, apropo de ridicatul vocii. Ce faci atunci cand incerci sa porti o discutie normala cu un el/ea si vezi ca el isi expune parerea, nu tine seama deloc de argumentele tale si este o discutie importanta, in care tu chiar ai dreptate, obiectiv vorbind. Nu ajungi sa ridici vocea automat ? Chiar poti sa iti pastrezi calmul no matter what ? Este indicat sa adopti pozitia asta in orice situatie?

    răspunde
  14. Pingback: Romania mai are inca de invatat - Corcodus.ro

  15. Catalin

    Nu-i adevarat! N-ai dreptate!

    răspunde
  16. chirilă monica
    chirilă monica

    Cert e ca nu vedem lucrurile asa cum sunt ci asa cum suntem noi…C, este prima data când las un coment si profit sa-ti spun ca esti savuros si pe fb si la tv.Iti acord un mare like

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *