Sari la conținut

Am vreo 23 de ani în câmpul muncii. Nu, nu pentru că-s bătrân – că nu-s! – dar pentru că am început devreme. :)

De-a lungul anilor ăstora am avut mulți colegi mișto, oameni cu care am rămas prieteni și cu care am ajuns să lucrez din nou în diverse situații… că au fost renovări de casă, evenimente speciale sau filmări de tot felul.

Ei bine, am lucrat și cu oameni mai puțin mișto.

Și am învățat că nu e moment mai bun să vezi cum se transformă omul în cârnat decât cel în care omul este avansat în funcție.

Când el sau ea ajung șefi… atunci se separă oamenii de cârnați.

Pentru că oamenii rămân la fel. La fel de comunicativi, la fel de înțelegători, la fel de simpatici și de bine crescuți.

Cârnații, în schimb, se schimbă de la o zi la alta. De cum și-au primit noul birou și noile cărți de vizită… încep să urle, să dea cu pumnul în masă, să fie intransigenți și categorici, nebunii naibii!

Și… nu, nu e vorba de presiunea locului de muncă, nu e vorba aici de responsabilități.

E vorba – pur-și-simplu – de comportamente grobiene. De atitudini complet idioate. De bădărănie și răutate.

Dar anii trec, drăguții, și oamenii… rămân oameni.

Am lucrat la prima emisiune pe care am prezentat-o la Antena 1, acum 19 ani, cu un om care era foarte mișto pe vremea aia. Cuparencu pe numele lui. Operator.

Din păcate anii au trecut, emisiunile s-au schimbat, proiectele s-au tot înșirat… dar Cuparencu al nostru a rămas la fel. Perfect așa și Techirdalienii… niște demenți, dar mișto. Și-așa au rămas.

La fel, am lucrat la Prima cu oameni incredibili de mișto, pe vremea aia eram toți copii. Simona Mazilescu, Georgiana Ion, Cumătru’ Relație, Mistrețu’ Tavi… anii au trecut și peste ei. Astăzi unii sunt producători generali, directori de producție sau au alte funcții din astea cu moț.

Totuși… sunt la fel de oameni ca pe vremea când erau cu toții niște copii alergați de colo-colo.

Și-așa-i văd și mă uit la ei zâmbind, știind c-am avut noroc să cunosc și să lucrez cu oameni foarte mișto.

Și, uite, lucrăm acum din nou împreună și ne bucurăm unii de alții.

Cât despre cârnați… sunt peste tot. Dar am de fiecare dată un zâmbet în colțul gurii când îi văd cum se ridică, cum se umflă penele pe dânșii, când îi văd cum îi apucă șefeala și uită să fie oamenii care au fost cu o zi în urmă.

Apropo… dacă se simte cineva cu musca pe căciulă, nu e cazul. Nu mă refer la cineva în special. Ci… doar așa, la trend.

Poza e făcută cu nebuna de Nadine, la BancShow, acum… mulți ani.

Ce fată! Ce băiat! :))

nadine-s%cc%a6i-cabral

10 comentarii despre "Dă-i prostului putere și-l vezi cum se transformă"
  1. Allan

    As putea continua „…ce costum!” :))

    Cat despre articol, nu degeaba-i vorba aia: daca vrei sa vezi cum e un om cu adevarat, da-i functie de conducere. Din pacate un singur carnat de-asta de care zici tu iti frige tot zenul la un loc de munca. Si daca nu e observat la timp si pus la locul lui e jale, taica.

    răspunde
  2. Alin

    Techirdalienii au fost niste dementi de mici ! :) Si foarte misto… si tatal lor la fel. Un om care mi-a spus candva niste invataturi pe care nu le voi uita mult timp.

    răspunde
  3. Dumitreci

    Ce pantofi!ai perfecta dreptate in tot ce ai scris.din fericire pt mine am parasit tara,acum 2 ani.aici nu exista fite,comparatii la etichete etc.sefii nu au nasul pe sus…fac treaba de ” jis” oricand.asta e! E vb de educatie…de ” normalitate”

    răspunde
  4. Mihai

    … si daca carnatul e vazut intr-un moment de „glorie” de un carnat mai mare, sa te tii pomana porcului … i-as frige la propriu pe carnatii astia care din euglene verzi au devenit „top management” … bleah …

    răspunde
  5. Anca Felea

    Cabral, las doar un mesaj scurt, fix cât să spun asta: când am văzut fotografia cu Nadine, m-am speriat cumplit, eu atât o iubesc pe fata asta, întotdeauna mi s-a părut fină, echilibrată, cu o inimă ca o paine caldă. Înafară de frumoasă de pica … în fine, Doamne ce m-am speriat
    Baftă multă și sănătate, te rog dacă o vezi pe Nadine give her a big hug și ureaza-i tot binele din lume, dragă imi e fata asta ☺️. Habar n-am dacă ea mă mai știe, eu atunci aveam 21 de ani, ea 19, ne-am cunoscut la Club Nord (ehee, maică ) și o vreme we hanged around together, eu cu soțul meu, ea cu Dragoș al ei. În fine, cu oamenii mișto așa e cum spui tu; îți rămân dragi toată viața

    răspunde
  6. dny

    Ah da :) costumul :))

    răspunde
  7. Pingback: Cum să zâmbești în fiecare zi

  8. Adriana

    Haaaa, stai ca te spun lui Cuparencu, deci carnatii nu sunt buni?! Spuuuus

    răspunde
  9. ioana

    Foarte tare articolul!
    Eu tocmai ce mi am dat demisia din pricina unui astfel de cârnat. . Decât sa lucrezi cu sila pe lângă asemenea oameni, mai bine Îți cauți liniștea în alta parte

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *