Comments on: Multinationala.

By: Hortopan

Hortopan — Sat, 09 Aug 2008 10:56:13 +0000

Job-ul(banii) =/ viata. Banul este doar un mijloc prin care ne traim viata… Si viata pana la urma e timpul liber pe care ni-l petrecem impreuna cu familia si prietenii iar daca nici asta nu e atunci care e rostul la toata chestia?

By: Mari

Mari — Thu, 17 Jul 2008 11:17:30 +0000

Eu inca lucrez la o astfel de companie, si in doi ani jumatate am reusit sa imi dublez salariul si sa urc cu doua functii pe scara ierarhica. Si asta fara sa-mi neglijez viata personala. Asa cum s-a mai spus, tine de fiecare dintre noi cum ne setam limitele.
E greu sa pleci la sase si sa iei salariul 9 mil cand vezi ca altul sta pana la 11 noaptea si ia 20. De aceea suntem noi stresati si obositi si ne depasim singuri limitele. Pentru ca intr-o multinationala, de cele mai multe ori esti platit in functie de rezultate si de realizari. Nu te forteaza nimeni.
Poate de aceea si prietenul tau e inca loial, Cabral. Poate stie ca decizia de fapt i-a apartinut la un moment dat…

By: Alina

Alina — Wed, 16 Jul 2008 08:10:58 +0000

O sa ajungem in stadiul in care seful va veni si va tine sedinta la noi in sufragerie pentru ca ziua are doar 24 de ore si de ce sa te speli pe dinti sau sa te usuci la par cand poti sa participi la sedinta? Este inuman tot ce se intampla, pretentiile pe care le au, modul in care ne invadeaza viata persoanala…

By: CLeO

CLeO — Wed, 16 Jul 2008 06:48:19 +0000

asta chiar mi s-a parut un subiect foarte bun de despicat … drept dovada, continutul comentariilor , nu sunt comentartii de mai putin de 5 randuri ..
felicitari

By: magda

magda — Tue, 15 Jul 2008 18:03:08 +0000

in ‘puii mei’ cabrale ti-am mai explicat: nu toata lumea e facuta sa lucreze in multinationala. cei care au ca singura motivatie banii nu rezista mult, exista si alte metode sa castigi bine. cei care raman insa trebuie sa isi asume chestia asta. nu avem 2 ani sa acceptam sa fim spalati la creier sau sa ne bage cineva pe gat loialitatea. stam ca ne e bine: suntem buni, avem rezultate, promovam, castigam si banuti…toate astea necesita eforturi. romanu’ s-a invatat insa sa vrea totul de-a gata, sa ia fara sa faca mari eforturi..iar eu ma trezesc in fiecare dimineata nu gandindu-ma ca ma duc la munca sa ma stoarca unii si altii de vlaga, ci gandindu-ma ca azi vreau sa mai invat ceva / sa mai realizez ceva…si am si viata sociala, si prieteni..depinde de cum privesti lucrurile: una e sa te consideri o victima a sistemului, una e sa te simti implinit ca pe toate le faci ca sa iti fie tie mai bine: din toate punctele de vedere…si daca te doare spatele de cat stai pe scaun, cere un scaun nou. se aproba, iti zic eu!

By: Florin

Florin — Tue, 15 Jul 2008 16:01:11 +0000

Ce ne-am face fara aceste multinationale? Nu am mai putea sa ne mandrim ca lucram la firma “X” care e recunoascuta pe tot globu. Nu am mai putea inmana carti de vizita frumos colorate (stilizate,pictate). Si tot asa povestea continua.
Povestea mea este tot intr-o multinationala, si…, si nimic mi s-a acrit de ea…vreau o viata, nu task-uri si deadline-uri. Vreau sa fac ceva al meu dar bani pe care ii primesc drept renumeratie abea ajung sa imi permit sa imi platesc o vacanta, cu toate ca muncesc de la 8:00 AM…pana…pana nu mai pot…

By: stash

stash — Tue, 15 Jul 2008 14:40:32 +0000

Sînt cazuri si cazuri. Nu trebuie generalizat. Desi este drept ca în Romania, companiile mari straine se adapteaza rapid la piata. la mentalitatea romanului care e dispus sa cada jos de munca pentru bani.

Am mai scris si eu despre cazuri pro si contra. Fiecare cu experienta lui, de!

By: geretus

geretus — Tue, 15 Jul 2008 12:44:14 +0000

mai e o chestie…
Treaba cu situatia expusa de tine in multinationale exista numai la noi..
Crede-ma… am vizitat cateva multinationale din Franta, Italia, Germania, UK, Danemarka etc…
Nu e nimeni stresat in halul asta…
Nu zic ca ceea ce zici nu-i adevarat ( am prieteni care confirma 100%) doar ca la noi e un fel de psihoza creeata in parte de angajator si in si mai mare parte de angajat…
Ambitia unora depaseste cu mult limitele si in felul asta se schimba standardele…
Nimeni din multinationalele cu regim in genul asta n-or sa recunoasca ca de fapt asa se intampla doar in Ro… la celelalte sucursale nu moare nimeni si nu da nimeni in branci…
De ce? Pentru ca acolo angajatul are drepturi… aici are drepturi pe hartie ( intr-o oarecare masura)… Si lor le convine… De aia avem puzderie…

By: #1bagatordeseama

#1bagatordeseama — Tue, 15 Jul 2008 12:17:46 +0000

eu am lucrat 10 ani pentru un mare grup autohton. da, intradevar a fost o scoala, dar stresul…….. loialitatea excesiva care ti-era ceruta te omora! parca aud si acum vocea prezidentului:”voi duminica in loc sa va ganditi la ce puteti face pentru firma va ganditi la familia voastra?”. orice legatura de prietenie intre colegi nu era bine vazuta, etc, etc,etc iar cel care vroia sa plece din grup era cercetat disciplinar pentru greseli banale sau inventate.
din cauza asta nu am mai vrut sa fiu angajatul cuiva.

By: chriscross

chriscross — Tue, 15 Jul 2008 12:01:50 +0000

eu am scapat recent de multi-BS! si sunt fericit

By: danni

danni — Tue, 15 Jul 2008 11:37:28 +0000

si cu ce e multinationala de vina? ii era mai bine la un “intreprinzator” obscur care nu plateste cota de asigurari de sanatate cu anii? cand tragi ca nebunul 24 din 24 si nu te gandesti decat la bani si cariera cam asta se intampla.
la birou in loc sa te ridici 5 minute de pe scaun sa faci cativa pasi sa te destinzi un pic, preferi sa intri la cabral pe blog sa vezi ce a mai scris sau sa te inghebojezi peste monitor sa vezi un filmulet semiobscen. cine te pune sa mananci junk-food? in loc sa iti iei chipsuri ia mai bine un mar, in loc sa iti iei 3 hamburgeri ia mai bine un piept de pui la gratar. mai tine si de alegerile noastre, nu doar de biciul angajatorului.

By: cabral

cabral — Tue, 15 Jul 2008 09:50:10 +0000

@ ALL – v-am citit pe toti, nu cred insa ca as mai putea spune ceva. Sunt opinii si experiente personale, aici nu-si au rostul comentariile mele.

@ sabotor – radiografiile, caci de fapt sunt 3, reprezinta niste microfracturi. Acum nu poate sta in picioare, nu poate sta in sezut, nu poate sta pe burta… decat intins pe spate, pe o saltea tare.
Nu mai detaliez caci asa m-a rugat, cu toate ca multinationala i-a spus pa si pusi el inca este… loial. I rest my case.

By: Sabotor

Sabotor — Tue, 15 Jul 2008 09:12:10 +0000

De 2 ani lucrez in “multinationale” e al 2-lea an si a 2-a “multinationala”… Cand aud de loialitate imi vine sa rad… Nu exista loialitate din punctul meu de vedere, exista doar firma care da mai mult. De cariera ma doare-n cot, deoarece consider ca lucrez pentru bani (ca sa am ce pune pe masa) nu pentru faima. Daca n-as avea nevoie de bani, nu as lucra. Iar ore suplimentare fac doar in cazuri extraordinare, dar nu pentru ca as avea vrun deadline (n-ar putea sa lucrez stiind ca am un termen limita). Toti angajatii din multinationale trebuie sa inteleaga ca au niste drepturi, pe care sa si le ceara, ca altfel….

Btw, da’ ce a patit prietenul tau, ca eu cel putin nu-s medic si nu-mi dau seama ce e in neregula (cu toate ca e incercuit…)

By: Irina

Irina — Tue, 15 Jul 2008 08:00:49 +0000

Oriunde lucrezi (multinaţională, firma ta, stat, etc.) tu eşti cel care trebuie să decidă care sunt limitele – unde se termină cu obligaţia faţă de serviciu şi unde începe viaţa ta personală. Dacă tu nu eşti ferm pe poziţii nu te poţi aştepta de la nimeni să vină să-ţi spună să lucrezi mai puţin!

Eu lucrez la o multinaţională, iar prietenul meu e proaspăt antreprenor. Ei bine, eu ajung în fiecare zi înaintea lui acasă, şi nu sunt la fel de stresată ca şi el. Aşa că se poate şi invers… Depinde de om, de situaţie şi – cum ziceam – de limitele pe care tu le impui.

By: Mircea

Mircea — Tue, 15 Jul 2008 07:46:39 +0000

Am lucrat intr-o multinationala ceva mai mult de 3 ani . CleO are dreptate . Seful conteaza foarte mult . Cum a fost schimbat sa dus naibii tot . E incredibil cum in 3-4 luni afacerea a ajuns sa valoreze jumatate … Da , am lucrat ore suplimentare la greu , era stress , dar era si un colectiv super si nu simteam cum trece timpul . Daca esti platit bine si esti tanar treci usor peste stress , conditia este sa nu depasesti o limita . Care e limita ? Greu de spus .

By: CLeO

CLeO — Tue, 15 Jul 2008 07:27:29 +0000

macar la o multinationala stii ca muncesti pe niste banuti frumusei , dar intereseaza-te de munca intr-o institutie de stat , bugetara musai , si ai sa vezi atunci!
eu lucrez intr-o institutie publica , EXTRABUGETARA (conteaza f mult) si sunt extraodinar de multumita.. Lucrez la cabinetul presedintelui , am un sef de toata splendoarea , colegi la fel … programul e program ,nu se depaseste ..ce sa mai … si sunt multumita si de salariu ..
indiferent unde ai lucra, stat , sereleu, pefeu , multinationala, etc etc , conteaza f mult de seful pe care il ai …foarte mult !

si pana la urma urmei , de ce lucrezi la o multinationala?pentru ca esti platit bine ,pt ca iti confera o incredere in tine, nu? te plangi de stres , de deadline-uri si asa mai departe .. pai atunci angajeaza-te frumusel la un sereleu , sa iei pe sfert ca si salariu si sa muncesti poate la fel , fara deadline-uri …
pai nu ?

By: Corina Murafa

Corina Murafa — Tue, 15 Jul 2008 07:01:38 +0000

Si eu am experienta multinationalelor. Din perspectiva antreprenorului/ freelancer-ului, iti inteleg dispretul. Si totusi nu e dracul asa negru… Sunt foarte multi antreprenori care muncesc mult mai mult decat cineva dintr-o multinationala (toti pe care ii cunosc, de fapt), traiesc prin business-ul lor si toata viata lor se invarte in jurul noilor oportunitati de a-si creste afacerea. Pentru ca sunt dedicati trup si suflet respectivei idei. Intr-o multinationala gasesti niste ierarhii si niste proceduri care fac masinaria sa functioneze, ceea ce iti asigura mult mai putin stres decat antreprenoriatul. Nu cred totusi ca cineva se vede muncind intr-o multinationala toata viata. Dar e o scoala a naibii de buna.

By: geretus

geretus — Tue, 15 Jul 2008 06:52:33 +0000

Cred ca am mai zis… si eu lucrez intr-o multinationala…
Ii ziceam ashea… pentru ca facem parte dintr-un grup de firme pan-european…
In ceea ce priveste restul lucrurilor asociate cu o multinationala de obicei… se pare ca la noi lucrurile nu stau chiar asha…
Da… muncim si noi (nu dam in branci stai chill) suntem platiti.. sa zicem ca bine (desi noua nu ni se pare)… da in rest e foarte cool… Adica avem un sef belea, colegi la fel (cel putin ne stim bine intre noi) mai intarziem si noi rapoarte fara sa cada ceru pe noi…Mai bagam cate o petrecere in mijloc de saptamana ca ashea vrem noi ( am stat 4 ani intr-o locatie foarte misto, la etajul 9, unde bagam si gratare cand ni se facea pofta – avand in vedere ca eram practic pe bloc si aveam o terasa imensa)….
Asea ca una peste alta…la noi e altfel…
Si n-as pleca decat poate pe salariu dublu (pai sa stiu de ce plec frate…)da si atunci m-as gandi mult inainte… pentru ca aici am o viata relativ lipsita de stress si n-as vrea s-o schimb pentru cateva sute de euro in plus la salariu…

By: Meekuu

Meekuu — Tue, 15 Jul 2008 06:34:41 +0000

Oh, da. Prostia cu loialitatea m-a scârbit de fiecare dată când am ajuns prin preajma unei multinaţionale. Şi norocul meu mare a fost că n-am ajuns ca angajat al lor ci doar ei fiind clienţi de-ai mei. Să zicem doar c-am dezvoltat o repulsie suficient de mare vis-a-vis de munca în corporaţii aşa că am preferat să-mi fac frumuşel firmă şi să mă ocup de felia mea fără să mă angajez ca sclav pe plantaţie pe la oricare din ei.
Deja când îi mai vezi pe câte unii pe la 10 seara cum se preling pe culoarele unei multinaţionale cu cearcăne la ochi ţi se cam ia. Întotdeauna mi-i imaginez şoptind uşor “deadline…. deadline….”