Marimea problemei (si n-are nici o legatura cu Groaznicul, da?) e data de circumstante.
Daca dimineata cobori la masina si vezi ca esti blocat de Loganul lu’ ala de la 5 e o drama. Daca nu raspunde la interfon e deja o nenorocire. Smulgi parul din cap, suni la usa, vezi ca omul e plecat, suni la taxi si afli ca n-au masini… te consideri un om distrus!
Dar apoi suna seful si spune ca ai gresit doua lucrari si ca la 12:00 ai sedinta cu el si cu seful mare si ca sunt sanse sa te dea afara. Groaznica drama de mai devreme – cea cu masina blocata – dispare pe loc, aia nu era problema… asta e nenorocire! Daca te da afara ce te faci? Din ce mai platesti leasing-ul la masina, din ce mai mananci, ce-o sa spuna iubita ta?! Gata, esti un om nenorocit!
Asta pana primesti SMS-ul de la iubita ta… “Bogdan, imi pare rau dar te parasesc. Nu ma mai marit cu tine peste 2 luni, mi-am gasit marea iubire. Adio“. Opaaaaa! Masina blocata?! Te dau aia afara de la munca?! Duca-se! Pe tine te paraseste soarele si luna, ziua si noaptea, speranta si bucuria…! Si esti distrus… revezi momentele frumoase – incerci s-o suni dar are telefonul inchis… iti aduci aminte cum ai cerut-o de nevasta – ii dai 245 de SMS-uri dar nu primesti report cum c-a primit vreunul… e grav, foarte grav!
Suna telefonul: Bogdan, hai repede la urgenta, tatal tau a facut infarct!
Totul se estompeaza. Nu mai exista nimic. Zgomotul strazii a disparut. Parca aveai masina… a, da, dar e blocata, nu-i nimic. Ai vrea sa suni la munca sa le spui ca nu ai cum sa ajungi… a, oricum te dau afara, duca-se! Sun-o repede pe iubita, ea stie ce-i de facut si… a, stai ca te-a parasit, duca-se si ea. Repede la spital…
Si cand ajungi la spital iti dai seama ca pana atunci chiar n-ai avut nici o problema atat de nasoala incat sa-ti smulgi parul din cap asa cum ai facut-o. Caci ajungi la spital si ti se spune cu lacrimi in ochi ca…… sunt lacrimi de ras, ca taica-tu se chinuia cu o mare constipatie de vreo saptamana, si ca a luat prea multe pastile si ca junghiurile alea erau de la o cufureala severa blocata de o constipatie severa si ca… nici urma de infarct.
Si-apoi stai pe o banca din parc si te gandesti ca… orice rahat care iti iese in cale ti se pare in momentul respectiv un varful Omu cand, de fapt, ai putea sa-l ocolesti sau sa-l sari fara sa te gandesti la sinucidere.
Este?
)
Mda…cam asa e..dar pana la urma, cand te mai gandesti un pic, se cam aduna, si apoi nu prea mai vezi ca si “remediu” nimic!
ai totala dreptate. mie mi se intampla de multe ori sa aflu de problemele altei persoane, boala, saracie si multe alte. in acel moment imi dau seama ca problemele mele sunt nimicuri pe langa ale altora.
ai foarte mare dreptate,dar vezi k de putine ori gandim k problemele noastre sunt de fapt minore in comparatie cu problemele noastre,k deh…. asa suntem noi…ne place sa dramatizam tot…
Ce m-ai nimerit
big blush. Eu sunt asa. Si ce-i mai invidiez pe jemenfichisti. De fapt, le urasc matele. (mda, I hate their guts). De fapt voiam numa’ sa-ti spun ca esti bookmarked cu chestia asta. 
Esti genial Cabral! Mi-ai facut ziua frumoasa, cat a mai ramas din ea;) am zambit din suflet la finalul acestui post:)
Been theere, acum am ramas fucked up: greu ma mai afecteaza ceva
Calmul este cel mai important + răbdare & cred ca se rezolva totul. Am încercat si eu treaba asta de vreo 2x din 15.000 de zile ca cea de mai sus & a functionat!
)
Este foarte adevărat.
Foarte mișto pusă problema. La naiba, așa suntem noi oamenii, amplificăm fiecare prostie și ne facem mai mult rău.
Unele dor al naibii, asta e adevărat dar poate ar trebui să fim mai egoiști uneori.
Este.
Foarte adevarat.Este ca in bancul ala : se duce tipul la medic acuzand o durere de stomac si medicul ii da 2 pastile, el intreaba daca il vor scapa de durerea de stomac si medicul raspunde:-Nu, dar iti vor da o durere de cap asa de mare, incat vei uita de drerea de stomac.Cred ca trebuie sa luam toate lucrurile asa cum vin sa admitem ca singurul lucru statornic este schimbarea si ca fiecare intamplare buna sau rea este un pas in viata si evolutia noastra.
Daaaaaaa, avem un stil sa facem din tantar armasar ce nu s-a vazut. Eu fac parte din categoria asta. Chiar m-as duce la o asociatie , gen AA. Sa zic acolo ” Sunt Pepe si de doua saptamani m-a durut in bascheti de o serie de probleme”.
Hmm acum depinde si de natura problemei. Cand te blocheaza Loganu dai de 3 ori cu spatele ii infunzi bine usa, chemi si politia, il dai si in judecata. Cel putin eu asa consider ca trebuie facut.
Problemele inevitabile trebuie depasite rational ai perfecta dreptate in schimb probleme pe care ti le fac altii din rautate sau prostie trebuie pedepsite. Stiu ca multi nu sunt de acord cu mine dar eu m-am cam saturat de “Loganul” care ma blocheaza asa ca trebuie pus la punct.
eu am vecina o fatuca isterica, cu parinti cu foarte multi bani care poseda un gipan. pe vremuri (multi ani ) ai ei aveau garaj acum cei de la primarie l-au daramat.dar ea tot timpul blocheaza masinile parcate in locul acel (care nu mai este al nimanui), indoaie si rupe stergatoare si daca cumva te prinde acolo cand parchezi nu pot sa-ti reproduc ca-mi aud urechile. am chemat si politia si degeaba. ce daca imi blocheaza masina si intarzii la serv pana vine politia. “ea are 2 locuri de parcare acolo” cica
Ooo, atat de adevarat. Din pacate insa de cele mai multe ori infarctul ala e real si n-ai ce-i face.
Eu sunt ala optimistul, ok? Nu-mi smulg parul din cap. Inca.
esteee!! si inca cum..
de cate ori am zic ca nu mai pot duce ,mi-a trantit viata ceva mult mai mult..incat ce mi se paruse atat de naspa,acum mi se parea un nimic in comparatie cu ce primisem din nou…(ai inteles ceva?)..
Bah, e un principiu, omlege fireasca pusa intr-o situatie, un caz, sa zicem.
Oamenii apreciaza ceva prin contrast cu antiteza, trebuie sa mirosi kkt sa te intorci in cealalta directie, simplu.
Si mai e un aspect: oamenii se obisnuiesc la orice, inafara de fumusete si zgomot. Te obisnuiesti si cu saracie si cu durere, si cu suferinta (de aceea romanii nu cracnesc la ce face guvernul si la in ce hal de nivel de trai au) si la bogatie, bani, bunastare ( de aceea bogatii nu apreciaza ce valori au si cati bani au si tot afurisiti si tampi sunt).
Zgomotul irita pe oricine, si dupa o ora, iti smulgi si parul din cap si de pe picioare; de aceea picatura chinzeasca e tortura.
Hope 4 the best but always expect the worst…been there, done that!
Apreciati fiecare lucrusor din viata voastra, si fiecare traire, fiindca intotdeauna poate fi mai rau…
si totusi, o franghie careva ? si ceva sapun ?
mda, ajung sa citesc postul asta dupa mai multe zile, din cauza bac-ului. azi am avut proba la mate si am ajuns acasa cu ochii cat cepele si in lacrimi. dupa ce l-am citit, stau si ma intreb…. oare chiar trebuie sa vina ceva mai urat si mai mare ca sa ne dam seama ce exageram?
ai perfecta dreptate
dar nu asta am intrat sa-ti zic..pana acum ma recunosc ca nu prea m-am intersectat cu fata ta pe tv decat in trecere, cat sa stiu ca existi..am ajuns aici din intamplare si te declar cea mai placuta surpriza pe ziua de azi…(nu te umfla, ca in vremurile astea nu e chiar asa greu 
)…serios acu’.. imi place blogu’ tau de mor (apropo de infarct) … esti bookmarked clar! 
Briliant, mai multe nu am de spus ca, in completarea lui Cabral, pe tema aceasta, ce as mai putea spune?
Ce rau e cand simti ca pica cerul pe tine si ti se pare ca nu mai ai puterea sa te ridici….
Este.Zambeste azi,maine poate sa fie mai rau,sau poti ramane fara dantura,asta e deviza mea.
Tu ai zambit azi?
wow..de unde pana unde sa ramai fara dantura?
citeam si ma puneam in locul lui Bogdan,deja la faza cu iubita eram sub un tren.m-ai atins puternic de data asta.asa suntem noi unii oameni mai slabi de caracter.cand ma loveste cate o bomba din asta alta rezolvare nu mai vad,trece pana la urma si imi dau seama ca era o prostie.daca am fii mai iubitori fata de semeni nostri ne-am da seama cand cineva apropiat se gandeste la asta dar de multe ori nimeni nu isi da seama…..ce mai suntem veriga slaba a societatii
Cabral, nu stiu stiu cum faci dar intotdeauna reusesti sa vorbesti despre un subiect si sa-l tratezi exact asa cum trebuie.multumesc pentru asta.ma aduci la realitate intotdeauna.
[...] Cabral scrie bine despre gravitatea reală a problemelor. Aceasta depinde de circumstanţe. Când eşti într-o situaţie aparent imposibilă trage aer în piept şi gândeşte-te cât de importantă ţi se va părea problema respectivă peste cinci ani şi dacă îţi vei aminti de ea atunci. Sunt foarte puţine situaţii cu adevărat fără ieşire. Fostul meu şef de la ziar zicea mereu că orice problemă are cel puţin trei rezolvări. Avea dreptate. Să-ţi iei viaţa nu e una dintre rezolvări. Dacă o poţi considera că este o rezolvare, să ştii că e cea mai proastă. Nu mai ai cum să vezi dacă a funcţionat, ce se întâmplă după aceea. Nu ai cum să vezi că Soarele va răsări şi în ziua următoare şi că lumea va merge mai departe. Poate ajungi pe prima pagină a ziarelor locale, poate ajungi o ştire la televiziune. Dacă eşti vedetă se vorbeşte mai mult despre tine. [...]