In jurul lumii ne sta fericirea?
publicat @ 05 August 2010 in categoria > din viata...
Taguri: calatorii, calatorii cu trenul, cum sa-mi traiesc viata, Mares si Rares, povesti de viata, viata, viata e frumos, viata e greu
Avem doi frati gemeni, Rares si Mares.
Dupa ce au terminat facultatea, cei doi au decis sa-si traiasca viata in mod diferit:
a) Rares s-a angajat la o firma bunicica, cu salariu bun, a facut un credit si si-a luat o casa, casa pe care a dotat-o si a utilat-o asa cum vezi in reviste. Are masina lui, iese in oras in fiecare saptamana, zi de zi se trezeste dimineata si se duce la munca iar spre dup-amiaza merge la sala si-apoi isi scoate cainele in parc. Are o viata asezata, nu-l poate lua nimic prin surprindere, totul e bine programat.
b) Mares… a plecat in jurul lumii! Dupa ce si-a dat licenta nici n-a mai asteptat sa vada rezultatul – sa stea dupa diplome si atestate… nici gand! – s-a suit in primul avion si-a plecat in lume. Nenumarate tari, locuri, oameni pe care i-a cunoscut, chestii pe care le-a incercat.
A fost barman, portar, vanzator de inghetata, bellboy, sofer de taxi si ghid. A dormit in apartamente inchiriate impreuna cu alti 5-6 oameni sau la hotel, a stat in camping la casute si uneori chiar sub cerul liber, pe plaja.
Nu are nimic pe numele lui, nici casa si nici masina, nu stie ce i se va intampla maine si nici nu se chinuie sa programeze ceva… isi traieste in continuare viata in jurul lumii si nu se gandeste sa schimbe nimic din viata lui.
Ce crezi, care varianta e mai buna? Tu ai fi vrut sa fii Rares sau Mares? Ai putut sa alegi si ai ales gresit? Cum e?
Costin Ursu
publicat @16:50 05 August 2010
suntem posaci , obositi , ne surprund neplacut lucrurile noi , suntem reticenti la orice , fugim de greutati … fugim de schimbare , fugim de nou , fugim de noi .
Nu vi se pare ca viata asta e prea scurta ca sa pierzi zeci de ani descuiand aceeasi usa de la apartament , sa saluti aceeasi vecini , sa schimbi uleiul sute de ori la aceeasi masina , sa vezi aceeasi femeie in dormitor . ( ca in reclamele alea proaste la magazinele materiale de constructii : ” schimba macar micul dejun ” )
Eu sunt Mares , si nu regret nicio secunda .
La final eu voi zambi .
andreiphx
publicat @17:23 05 August 2010
Eu sunt Mares, dar nu neaparat cum l-ai descris.Am avut o gramada de slujbe, insa merg din bine in mai bine . Mares are in plus sansa sa cunoasca o gramada de lume, sa isi largeasca orizontul si sa invete o gramada de limbi, daca e destept. In plus , daca poate pune la cutie niste bani nu inseamna ca o sa moara sarac. Poate peste cativa ani, noi toti Maresi din lume o sa ne intoarcem si o sa fim Rares .
Ildiko
publicat @19:10 05 August 2010
mi-ar place sa fiu Mares,dar am devenit Rares si asta este,suport consecintele…e plictisitor uneori,dar e mai comod,asa e viata mea!
Irina
publicat @20:35 05 August 2010
Amandoi pot fi complet nefericiti sau absolut fericiti. Si nu neaparat pentru ca s-ar minti pe ei insisi sau pentru ca ar corespunde imaginii romantice pe care o avem noi despre libertate/fericire. Libertatea e in mintea noastra.La fel si fericirea.
clonel
publicat @20:41 05 August 2010
sunt mares in pielea si viata lui rares,, trist dar adevarat
ionela
publicat @20:55 05 August 2010
sunt mares intreaga!
Alexandra
publicat @21:13 05 August 2010
Mi-ar placea sa fiu o combinatie: sa fiu un Mares (sa ma plimb in jurul lumii), dar sa am si ceva stabil, al meu…Poate ma fac mare si reusesc
Pingback: » Yes, you are lucky! at Insemnari by Andrei Basoc - IT, Marketing, Dezvoltare Personala & Goodies for your life
Andreea
publicat @21:40 05 August 2010
Sunt un Rares, dar atat de tare as vrea sa pot sa las totul balta, sa nu ma mai gandesc la mimic si sa devin Mares…
dojo
publicat @21:42 05 August 2010
Poti sa traiesti ca un Mares, cand esti “pustan” si singur. Cand ai deja o familie, este o tampenie sa ii pui pe toti in pericol pentru a-ti satisface pofta de aventura. deci e un timp pentru Mares si unul pentru Rares.
deea03
publicat @22:08 05 August 2010
Total e acord cu Dojo….Acum am 19 ani si cu toate ca ar trebui sa fiu “Mares” tind sa o iau incet incet spre a deveni “Rares”..Asta e..viata ne transforma pe toti in robotei la un moment dat..;uneori prea devreme..
Johnny Urbanul
publicat @22:51 05 August 2010
La 21 de ani eu vreau sa fiu Mares, evident!
silvia
publicat @23:05 05 August 2010
Problema se pune atunci cand vrei sa alegi si lumea e impotriva sau se dau tot felul de pronosticuri. In momentul asta, as pleca in jurul lumii.
Ema
publicat @23:33 05 August 2010
Cel mai important e sa fie alegerea ta indiferent de varianta, sa alegi ceea ce iti place si te reprezinta cu adevarat. Daca poti. Trebuie sa ai si datele necesare. In ambele cazuri o sa te intrebi la un moment dat cum ar fi fost daca… Ideal ar fi sa le poti combina.
In seara asta uitandu-ma la tine pe acasa ma gandeam ce bine ar fi sa faci tu un altfel de emisiune in care sa fii tu asa cum esti aici. Sa faci o emisiune cu gandurile tale si cu ideile tale, cu subiecte care te intereseaza cu adevarat, sa fie un fel de blog tv. Ce zici?
Ema
publicat @23:40 05 August 2010
Paradoxal, Mares nu stia ce vrea cu toate ca a facut ce-a vrut… de ce a mai facut facultate daca nu-l interesa? Despre dragoste nu ne-ai zis nimic. Nici o femeie in viata lor. Poate aparitia iubirii i-ar transforma pe Rares in Mares si invers, sau ar deveni amandoi la fel. Cat despre Rares,oricand il poate lua ceva prin surprindere chiar daca are viata programata la minut, nu de el depinde asta.
Cristian
publicat @19:18 06 August 2010
Foarte frumos spus, eu sustin varianta de mijloc chiar daca am inclinat mereu spre Mares:)
Adi
publicat @00:13 06 August 2010
Sunt un Mares. Clar! Am inceput cu Europa si sper ca in maxim 5 ani sa fac inconjurul lumii pe termen nelimitat
alina
publicat @00:37 06 August 2010
mi place sa fiu mares!!! Am ajuns intr un punct al vietii in care imi pare rau ca nu am stiut sa traiesc clipa si sa nu stiu ce va fi maine!!!
Michelle
publicat @01:22 06 August 2010
Scram, mneah, iam… Ce? Aaaa… ce gust fain are osciorul meu. Nu,nu mi l-a aruncat Rares. Nici Mares.L-am cautat eu. Si de cand l-am gasit… moama ce-l mai savurez! Pan’ s-o gata, apoi, vad eu…
No, si ce daca tu-l vezi subtire. Te-am intrebat eu ceva? Lasa-ma draga in pace. Scram,mneah,iam…
chris
publicat @01:57 06 August 2010
mares frate…ca sistemul de acas nu iti permite sa fii rares, doar pentru unii…ce spui tu de rares e love story cu happy end…in romanica niciodata sau prea putini vor fi rares pe propriile puteri…orikum nu stiu cum ai gandit tu cand ai pus postu asta.Oare cam ce ai vrea sa scoti in evidentza?Sanatate!
Alexandra
publicat @09:00 06 August 2010
Sunt Mares momentan dar as vrea sa fiu Rares.
albastru
publicat @09:22 06 August 2010
Rares! Viata lui Mares suna fun, dar poate fi obositoare pe termen lung!
Mihai
publicat @10:11 06 August 2010
Cred ca e gresit sa vedem lucrurile in alb si negru. Rares si Mares sunt evident extremele. Nu vad nimic gresit in avea o viata linistita si bine planificata si nu vad ce te-ar opri sa calatoresti si sa vezi lumea (evident, stai la hotel, ca de-aia ai un loc de munca stabil, sa-ti permiti asa ceva). Eu cred ca exista o solutie de misloc, dar daca r trebui sa aleg intre cei doi, as vrea sa fiu Rares.
aiurea
publicat @10:55 06 August 2010
sunt o combinatie de cei 2. dk si partenerul meu ar vrea, m-as transforma in Mares fara a mai sta pe ganduri. (mai bine sclavul ideilor mele nebune, decat sclavul sistemului)
Mitza
publicat @12:02 06 August 2010
Clar Mares, in alt context dar da sunt el.Am 34 de ani , si nu as schimba viatza mea de Mares pentru numk in lume.Depinde de felul fiecaruia de’a fi …. ce consideri tu ca e mai important in viatza ta .Nu e de condamnat nici unul din ei …ambii pot fi la fel de fericiti fiindca perceptiile difera de la om la om.Da eu sunt happy.
Nu am ce are Rares dar am mai mult decat el ..:D
Cristian
publicat @19:11 06 August 2010
Eu sunt un Mares de cand ma stiu, de la varsta de 12 ani nu am mai locuit cu ai mei si de atunci tota viata mea a fost o aventura in jurul pamantului, totusi mandoi pot fi fericiti, totul depinde de perceptia noasta asupra vietii si de ce vrem de la ea, chiar si o viata ca a lui Rares poate fi una plina de aventuri, familia nu e un lucru ushor de implinit si de conservat, deasemeni sunt persoane care fug de viata de familie si de stabilitate, pur si simplu nu accepta ideea de a ramane si sunt un fel de calatori prin viata la propriu. Eu le sustin pe amandoua si caut varianta de mijloc acum.
Delia
publicat @13:20 06 August 2010
Sincer, Mares!
adrian
publicat @13:46 06 August 2010
Pana acum ceva timp eram Mares, dar mi-am incalcat principiile si m-am apucat sa muncesc undeva stabil, sa ma intorc in fiecare seara tarziu de la servici in aceeasi garsoniera micuta, sa ma plec dimineata cu ganduri de mai bine. Observ oameni tristi la metrou care par toti niste raresi esuati in monotonie si apoi cuvintele ei de acum doua seri nu-mi dau pace. Fi-i ba Mares, nu lasa timpul sa treaca pe langa tine facand lucrurile pentru altii si indeplinind visurile lor in timp ce ale tale au ramas inchise intr-o cutie pe care ti-e teama sa o mai deschizi
… Salutare… Eu Mares devenit Rares 
Gabitza
publicat @15:43 06 August 2010
Sunt un Mares,si ii multumesc lui Dumnezeu pt ceea ce am pana acum…la mine uite cum sta treaba: pana la 25 de ani nu am iesit din Romania,insa la 25 am iesit 2 sapt in Italia,m-am intors si am decis: Lima(Peru),4 luni acolo,acum sunt in Chicago…cine stie ce iti ofera viata…profita de toate sansele!
Nu uita insa sa faci acolo si niste banuti pt cand o fii vremea sa ai casa si masina ta! (familia ta)…va pup!
Cristian
publicat @19:04 06 August 2010
Gabriela, cand eram mic visam mereu sa ajung in doua locuri Manhattan si Tokyo, mi se parea un vis greu de realizat, cu timpul, incepand cu varsta de 12 ani, am ajuns si acolo si in multe alte locuri departe de Romania, totusi niciodata in Lima, care dealtfel este un nou obiectiv de-al meu, si un vis cam indepartat dar la care ma gandesc uneori zilnic. Nu am decat 22 de ani si deja am vazut jumatate din SUA o parte din Asia si o buna parte din Europa dar niciodata America de Sud. Ce vreau sa spun este ca mereu am fost si am visat sa fiu Mares dar acum am tendinta sa trec spre tabara cealalta si abia sunt la inceput de drum…
laura
publicat @01:27 12 August 2010
Tu,Cristian si Gabitza sunteti cazuri fericite,pentru ca ati reusit sa ajungeti cam peste tot unde v-ati dorit,dar nu toata lumea are norocul de a-si permite si cateodata te mai si blocheaza anumite chestii ,aparute asa…deodata.Eu visez sa ajung la New York,Miami ,Los Angeles(ador Sua)si in Noua Zeelanda si Rep Dominicana,sper totusi ca macar intr-unul din locurile astea sa reusesc sa ajung.Succes tuturor!
saha
publicat @21:15 06 August 2010
am fost Rares timp de 20 de ani dupa una din scoli iar de un an sunt Mares si imi e mult mai bine, chiar nu am reusit sa pierd experientele vechi inainte de a acumula unele noi. Daca a fost cineva in situatia”viceversa” stie sa-mi spuna daca e mai bine?
Imperator
publicat @23:59 06 August 2010
Sunt o comnbinatie de Rares si Mares. Am lucrat la corporatii si am facut casa. Dar am fost si Mares si am calatorit in 75 de tari… din Peru in Tibet si din Guatemala in Sulawesi… Eu nu cred in extreme, combinatia mi se pare cea mai ok.. Mai multe povesti din viata mea de Mares (care recunosc, este mult mai distractiva:
imperatortravel.blogspot.com
Iepurasul Isteric
publicat @02:34 07 August 2010
Mares poate disparea din senin si sa nu mai dai de el niciodata…in schimb Rares are siguranta ca maine va fi in locul X la ora X
prefer sa risc sa dispar
Blogroll