1.esti prea bun, si odata si odata..o sa fii luat de prost. o sa creada lumea ca te poate invarti asa cum vrea ea.

vroiam sa continui, dar mi-am dat seama..ca faceam acuzatii nefondate..prostii de copil inocent.

oricum, te astept cu jignirile (tine minte, sunt imun)

Adevarul e ca, dupa cum am construit societatea asta, numai prin juraturi ai putea sa dai mai departe ceva pe la noi…

Eu am vazut, de ceva ani incoace, ca adevarul deranjeaza. Am vazut ca de fiece data cand ii arati unui om o greseala proprie ti-l pui in cap.
Nu conteaza cat de dilomat ii arati greseala, nu conteaza ce ton folosesti, nu conteaza cat de catifelate sunt vorbele tale, acestea il deranjeaza.

Si variantele de rezultat sunt relativ restranse:
- daca e un om prost iti va da cu observatiile tale in cap, iti va intoarce spatele si va pleca mai departe. Asta fac majoritatea. Nu cauta sa vada daca ceea ce ai spus tu este adevarat, daca este macar in parte adevarat. Pur si simplu refuza informatia.
- daca e un om care incearca sa fie mai bun (si nu ma refer bun ca si perceptie universal valabila ci ca perceptie proprie, hai sa-i spunem autodepasire), atunci va rumega informatia.
Este posibil ca dupa ce o trece prin filtrul lui sa refuze respectiva observatie si sa spuna ca nu ai dreptate.
Este posibil insa, ca dupa informatia primita, sa actioneze ca atare si considerand ca ai dreptate, sa se schimbe, macar putin.

Ce am facut eu cu informatiile pe care le-am primit?
Inca le rumeg. Uite, partea cu ingamfatul… Eu stiu despre mine ca nu sunt. Dar sunt pareri ale prietenilor mei care imi infirma auto-perceptia. Asta inseamna ca undeva e ori o greseala de interpretare a semnalelor emise de mine, ori o proasta emisie a semnalelor. Ori, poate semnalele sunt corecte si poate chiar sunt usor ingamfat, fara sa-mi dau seama. Cine stie? Macar incerc sa vad care-i treaba.

As putea sa scriu cate ceva pe marginea fiecarei observatii dar pana la urma nu intereseaza pe nimeni in afara de mine.

Unii dintre voi mi-ati spus, si va multumesc pentru asta, cum ma vad din afara. Acum mingea e la mine, pentru binele meu ar fi benefic sa interpretez semnalele, sa evaluez cum sunt si apoi sa modific ce e de modificat.

Si da, asa naiv cum sunt, incerc in continuare sa le arat prietenilor mei cand gresesc, daca asta cred.
Si voi pierde in continuare prieteni din motivul asta, dar macar eu stiu ca mi-am facut datoria.

am gasit asta pe un blog. mi-a placut faptul ca vorbeste despre cunoastere, legaturi si distante. despre prietenii care vin si pleaca. pe de alta parte, e usor a scrie versuri….

Pe rand…

@ vaduva neagra – naiv… Da, se poate, dar am ales sa fiu asa. In relatiile cu oamenii mi-am luat-o de multe ori, asta nu inseamna insa ca fac aceeasi greseala de 2 ori.
Dar, sincer iti zic, rautatea oamenilor a existat dintotdeuna. Daca ai ochi si te pricepi gasesti particele bune in fiecare om, si daca vrei, poti alege sa nu te inraiesti si tu, sa ramai naiv si… vesel.

@ sykander – notat.

@ Giu – se pliaza meniul supurand a “E’-uri din meniul de la McDonalds cu felul de a fi a vanzatorului?
Se pliaza felul de jecmaneala a bancilor din Romania (care te jupoaie dublu fata de cele din alte tari) cu felul de a fi al ofiterului de credite?
Nu, dar ala este locul de munca si ai zile in care nici tie nu-ti place ce se intampla in platou.
Nici eu nu paream incantat de ce se intampla acolo. Pai asta nu e un raspuns valabil la intrebarile tale?

Si da, publicul asta vrea, aseara am fost lideri absoluti de audienta. Te mira? Asta e tara in care traiesti, nu te mai mira. Si ca sa nu vorbesc aici in prea multe cuvinte, explicatiile mai pe larg sunt aici.

@ datu cu parerea – pai nu prea m-ai inteles la partea asta.
Eu n-am spus ca sunt sau ca nu sunt asa. Eu am cautat calea cea mai scurta pentru a mi se spune si pentru a spune.
Mai devreme spunea cineva ca vorbesc cu o anumita convingere. Stii de ce fac asta? Pentru ca niciodata nu vorbesc despre lucruri de care nu sunt sigur.
Pentru ca daca nu stiu sigur despre ceva nu voi deschide gura si voi prefera, pana aflu si am o parere clara si bazata, sa spun ca nu stiu.
Am lucrat intr-o companie de asigurari acum ceva ani. Dupa 2 ani de vanzari mi s-a oferit postul de sales traininer. L-am acceptat de-abia dupa inca 2 ani, cand am considerat ca ma pricep indeajuns la vanzari pentru a putea preda altora.
Iar despre sinceritate si transparenta… daca fiecare prieten care a preferat sa plece ca sa nu ma auda s-ar intoarce cu cate o floare as avea cea mai mare florarie din oras…

Nu, acel profesor nu-s eu, din toate motivele astea dar mai ales din cauza altuia: felul modest in care pun problema ma erijeaza mai repede in elev, nu in profesor.
Ce zici, am dreptate?

aaa sa nu uit critica…uneori esti prea naiv…sau cel putin asta este perceptia mea…
nu ma intelege gresit, naivitatea este extrem de frumoasa si si este o sursa indispensabila pentru visatori… numai ca in societatea noastra nu prea “se mai poarta”..
bininteles ca esti un copil deja crescut.. si inca foarte bine asa ca te descurci oricum …