Guest post. Provocare: ai stofa de mos?
publicat @ 08 December 2008 in categoria > din viata...
Taguri: guest post, GUEST POSTING, propuneri
Am primit multe texte, am citit mare parte din ele si pot spune ca avem si originalitate, si bun simt, si idei, dar mai ales creativitate din plin. O parte dintre texte nu vor fi publicate pentru ca e prea mult de “pieptanat” la ele, nu sunteti atenti cand scrieti. Oricum, am citit cateva lucuri misto pe care o sa le propun si aici, nu pot decat sa ma bucur ca m-a dus capul sa fac asta.
PROVOCARE.
Stimati cititori, urmeaza o dezvaluire de maxima importanta si seriozitate. Proptiti-va zdravan in scaun, fotolii, canapea sau pe unde va mai aflati cu laptopu’ sau notebooku’ (ca sa nu fac discriminare) in brate pentru ca am sa va spun ceva cu totul socant: Mos Craciun nu exista!
E adevarat ca eu stiu asta de la 4 ani si am oaresce remuscari din cauza faptului ca abia acum v-o spun… am tot amanat sperand c-o sa uit si-o sa va las sa credeti in continuare aceasta minciuna care va face fericiti. Dar nu m-am putut abtine! Cand vad puzderia de reclame, banii care se fac in urma comercializarii unor fantasme simt nevoia sa spun tuturor: Mos Craciun nu exista! (copiii nu citesc bloguri -sper- asa ca nu-mi fac prea multe probleme)
Si acum, trecand la lucruri serioase, as vrea sa va provoc: Ce-ar fi daca in loc de Mos Craciunul atat de…. aplaudat si ireal, ati incerca sa fiti voi Mosul acestui an? Pentru un copil sarac, pentru o familie care munceste si care totusi nu-si poate asigura cele necesare, pentru cineva cu un handicap grav, pentru niste amarati dintr-un sat?
Nu costa o avere sa iei macar cateva lucruri strict necesare unei familii care doar viseaza la ele. Noi ne propunem sa cumparam alimente necesare si ceva pentru copii si sa facem cadou celor mai sarace familii dintr-un sat anume. Nu, nu pentru ca e Craciunul. Nu pentru ca lumea are impresia ca Isus s-a nascut pe 25 decembrie. Nici ca sa ne aplaude altii fiindca de obicei nu stie nimeni cand facem gesturi din astea. Ci pentru ca asa vrem sa facem tot timpul anului, nu datorita sentimentelor provocate de venirea sarbatorilor si a compasiunii trezite de diverse actiuni caritabile.
Sa fim buni cu altii mai putin norocosi si care totusi muncesc din greu. Sa le aratam ca cineva se gandeste la ei si nu doar de sarbatori. Nu vreau sa mai aud de Mosi sclipitori imbracati in rosu si ho-ho-ind cu renii la plimbare. Nu vreau sa mai aud de inventii animate omniprezente si atoatestiutoare. Pentru ca si copiii si oamenii trebuie sa stie ca exista Bunatate. Dragoste. Empatie. Interes. Si ca astea nu vin asa, de la Polul Nord, sau din tara piticilor. Ci din casa noastra, din familia noastra, pentru cei de langa noi.
Sunt frumoase povestile si le iubesc. Dar atunci cand ne permitem sa cheltuim sume uriase pe jucarii, cadouri, mancaruri de 5 stele in timp ce altii viseaza la o prajitura pe care au vazut-o doar in poza e ingrozitor de nedrept. Cumparati-va de toate, cat va permiteti. Dar va rog mult, nu-i ignorati pe cei care se uita cu jind pe ferestrele unui fast food. Mosul habar nu are ca afiseaza o extravaganta care pe altii ii doare. Ca atunci cand populatia inuită a inceput sa-si cumpere tv-uri, rata sinuciderilor a crescut considerabil. Pentru ca vedeau lucruri minunate, aproape ireale pe care niciodata nu le-ar fi putut trai sau nu si le-ar fi putut permite
Asa ca… LASA POVESTILE SI FII TU MOSUL ANUL ACESTA!
Zice bine Anca, o s-o urmaresc si pe viitor.
Flory16
publicat @21:18 08 December 2008
Sunt de acord cu ceea ce a zis @Beleaua. Eu chiar ma gandesc ca acei copii asteapta cu nerabdare luna decembrie, pentru ca ei stiu ca toata lumea va veni. Ganditi-va acum la luna ianuarie. Mai sunt inca 11 luni pana sa fie din nou fericiti si cu o noua speranta.
Nu vi se pare oarecum ca suntem doar niste politicieni in campanie electorala? Credeti ca acesti oameni si copii au nevoie numai de haine, bani, mancare si jucarii?? AU NEVOIE SI DE PRIETENI. De ce nu merge nimeni in aprilie, de ce nu ii suna nimeni in iulie sa ii scoata la o plimbare in parc, de ce nu si-au facut prieteni cu care sa pastreze legaturi?
A zis cineva ca exista ONG-uri care se ocupa tot timpul anului de acesti copii. WRONG. Eu fac parte dintr-un ONG, si intr-adevar, se implica foarte mult in LUNA DECEMBRIE. Stiti ce se intampla apoi? In lunile viitoare fac un slideshow cu poze de la Craciunul trecut, pentru a il prezenta Craciunul viitor. E corect pentru o familie, pentru oameni, pentru niste micuti, sa primeasca din mila, si atunci, doar o data pe an? Nici macar sentimente decente nu avem pentru ei. Nici macar gandul de prietenie si legatura pe parcursul anilor. Ati vazut vreodata vreo nunta a vreunui membru ONG care sa aiba invitati copii sau familii sarace pe care “le-au ajutat?” Pacat ca de Craciun, suntem toti politicieni!
Anca
publicat @21:24 08 December 2008
@Flory16, eu personal cunosc destule persoane care tin legatura cu cei pe care ii ajuta, stau de vorba, devin mai apropiati. Nu stiu daca prieteni pentru ca pana la urma prietenia e ceva mult mai intim si nu ne “permitem” decat cativa prieteni pe parcursul vietii. Dar acei oameni pe care ii cunosc eu nu stau nici pe bloguri, nici nu spun altora ca ei fac cutare sau cutare. Ei pur si simplu ajuta, sunt acolo unde trebuie la momentul potrivit si uneori nu le multumeste nimeni pentru asta. Dar ei exista. Si nu sunt asa putini cum se crede.
madison
publicat @21:57 08 December 2008
@draga Anca ,am inteles perfect ceea ce ai scris
era un alt comentariu,un alt punct de vedere
sarbatori fericite!
Anca
publicat @22:01 08 December 2008
@madison, din moment ce l-ai intrebat pe Cabral cum poate sa nu creada in existenta Mosului
am tras concluzia de mai sus. Scuze daca am inteles gresit.
JD
publicat @22:33 08 December 2008
Stii care e treaba? Ca fix aia saraci ajuta pe altii si mai saraci fara sa astepte Craciunul sau alta sarbatoare religioasa ori ba. Ajuta si tac. Multi din cei imbogatiti peste noapte au uitat de unde au plecat si ii scuipa.
Politicienii ajuta doar innainte de campaniile electorale si atunci cheama 15 televiziuni, careeeee….in lipsa de subiecte si platite sau nu le fac reclama pe spatele amaratilor!
Si am si eu o intrebare: de ce unele televiziuni, inclusiv Acasa Tv prin Povestiri (scuze Cabral, nu o lua personal, te rog ca nu ai de ce!!!) incurajeaza opulenta si prezinta kitch-urile pe care dau banii vedetele sau cum mesteca X machiata in oala de fasole, cum Y se cearta cu Z in privinta unor cizme- ma intreb daca cuplul acela Ea-100, El- 12 ani au cumparat ceva pentru vreun amarat! Sau doar Craciunite pentru “prieteni”….
Michelle
publicat @23:05 08 December 2008
Am sa spun doar o poveste, reala.
Se facea ca fetita “regelui” reusise sa ajunga , dupa indelungi asteptari, la “mosia” fratelui sau, mosie care era si a a ei dar, pe care, o vedea destul de rar , avand in vedere ca se hotarase de catre “mai marii” familiei ca ea sa-si petreaca timpul intr-un “conac” menit sa educe fetele” din locuri indepartate sau…” .
Bucuria reintalnirii fu mare, incat fratii si-au pierdut simtul realitatii si au purces la a-si povesti cate in luna si in stele. Au uitat de faptul ca palatul lor era stapanit de “zmei” si si-au depanat intamplarile in hohote candide. Cand, in miezul noptii, “zmeul” si-a aruncat buzduganul catre iatacul baiatului, jocul inocent a incetat. Baiatul era deja un tanar caruia ii mijea mustata, un tanar “rodat” de experientele vremii. Copila nu a stiut decat sa faca ochii mari de mirare si de o teama neinteleasa de ea, o teama instinctiva (isi stia bine fratiorul). Zmeul, ametit de licoarea duioasa a strugurilor de pe plantatie, si-a trimis si “buzduganul” (un cutit ) la usa incuiata a iatacului. Flacaul semet si-a pierdut cumpatul pentru o clipa dar, privind ochii mirati, derutati si inocenti ai surorii sale, a capatat curaj si inspiratie pentru a-l infrunta pe zmeu. Raspunzandu-i cu glas semet, l-a domolit apoi, cu intelepciunea voinicului, a purces la a alege sa plece. Si asa flacaul si sora lui, s-au furisat intr-o nopate de iarana, pribegind pe la usile cunoscutilor pentru a primi gazduire. Flacaul, deja matur, era incruntat si prins de griji ; fata, iesita din pericolul pe care ea nu-l intelegea, o data iesita pe strada, a redevenit ea insasi si a inceput sa stranga bulgari in pumn si sa-i trimita jucaus catre frate. Asa si-au continuat perindarea, intre rasete, catre primul conac care le-a deschis portile. Se facuse deja la 3 dimineata. Dupa o mancare calda si o imbratisare, au adormit, linistiti iar a 2-a zi s-au intors acasa. Copila isi pastrase voiosia (era mititica, vreao 12 anisori) in pofida faptului ca pe alocuri, ingrijorarea fratelui ei o izbea.
Am spus aceasta poveste , doar fiindca este REALA si fiindca reaminteste de capacitatile sufletesti ale copilului, de inocenta si de speranta REALA. Copiii, oriunde ar trai ei, au aceste capacitati interioare. Ramane la judecata dvs sa le acordati o sansa, fara asteptari. Poate dintre cei fata de care ati facut-o (omul obisnuit neavand o rutina care sa-l ajute in a decela cazurile real recuperabile si cele putin recuperabule)unii, in ascensiunea lor, vor pastra experienta si o vor transforma in principiu!
PS. Fata si flacaul, s-ar fi pututu plimba toata noaptea pe strazi daca nu s-ar fi deschis o usa. Nu stiu ce urmari ar fi fost daca poveste ar fi continuat asa dar, stiu sigur ca indiferent de ce ar fii fost, ar fi fost in spiritul inocentei si al sperantei! Deci, copiii, oriunde ar fi si oriunde s-ar gasi, merita SANSA, cu pretul de a ne “dezamagi” pe noi, adultii. Pretul e mic, fiindca, fara sa ne suparam, implicarea e restransa si oarecum superficiala.
PS – scuze gresli de editare dar am scris din suflet si nu mai am rabdar sa corectez.! V doresc sarbatori pline de continut! Miha
mariana
publicat @23:13 08 December 2008
Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepti pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să stii să-i faci o mângâiere, să-i descretesti fruntea. La săraci poti să faci o rugăciune scurtă: “Doamne, miluieste-l!”, dacă nu poti să-i dai, că esti în tramvai si el este pe trotuar. Intrebarea se pune, cum ne este inima noastră în legătură cu suferinta din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebati la Judecata de apoi este: “De ce nu am dat mai multă atentie semenilor nostri?” VA DARUIESC ACEST FRAGMENT DIN SCRIERILE PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC DE LA MANASTIREA SFANTA MARIA TECHIRGHIOL.
Lalua
publicat @23:28 08 December 2008
Incerc sa ajut tot timpul anului atat cat pot, nu numai de craciun, paste sau alte sarbatori.
Este felul meu de a multumi sortii ca eu am tot ce imi trebuie. Uneori un ajutor cat de mic conteaza enorm. Sa incercam sa fim mai buni pentru ca asa simtim nu pentru ca sutn sarbatorile!
Iti citesc demult blogul, Cabral, dar abia acum m-am incumetat sa comentez. Te admir pentru modul tau de a gandi!Sarbatori feircite!
Miaela
publicat @00:00 09 December 2008
Flory16…eu ziceam ceva de ONG-uri si daca am zis, a fost tocmai pentru ca mai stiu cate ceva despre asta. Si pot sa iti spun ca cine isi doreste cu adevarat poate sa faca ceva bun pentru altii mai nefericiti. Si nu doar ca e decembrie sau ca sunt sarbatorile. Nu stiu la ce ONG esti tu inscrisa, nici nu e f relevant. Dar nu generaliza. Sunt unele care isi fac treaba toate cele 12 luni, si o fac cu dedicatie si implicare chiar si atunci cand fondurile de care dispun nu sunt substantiale. Asadar…trebuie numai sa vrei sa iesi din globul de sticla si sa faci un bine altuia care are nevoie…
Sara
publicat @12:02 09 December 2008
Intr-o casa saracacioasa, pe strada mea, locuieste o doamna singura cu 6 copii si o nepoata de 2 luni. Fiecare copil e facut cu cate un barbat. Cel mai mic dintre ei are 8 ani si este singurul pe care tatal nu-l viziteaza si pe care il bat toti fratii mai mari. Eu am o fetita de noua ani si am vrut sa il adopt, dar nu mi-a permis statul, fenomen pentru care il tratez (in tot timpul anului) ca si cum ar fi copilul meu, doar ca nu locuieste cu noi.
)
Pe de alta parte, pe etajul la care locuiesc, am 3 familii de batrani foarte saraci. Asadar, cam la fiecare 3-4 saptamani, le cumpar cate ceva, cum ar fi zahar, ulei, faina si neaparat sucuri si dulciuri. Am observat ca se bucura cel mai mult cand primesc dulciuri
Cu privire la cersetorii de pe strada, magazine, RATB etc., nu pot sa spun ca ma “misca”. Multi dintre ei sunt apti de munca, iar banii se duc pe tigari si alcool.
Cred ca ce fac eu pot face multi. Nu e necesar sa cumperi lucruri scumpe sau multe… dar e tare frumos sa ii vezi fericiti
Simona
publicat @12:12 09 December 2008
Poy asta am aflat shi yo d la 5-6 ani:|shi in ziua aia mi’a murit papagalu:|Acum ash vrea sa mai cred in el dah…..e shi o varsta
))
Varby
publicat @12:52 09 December 2008
Este un lucru de admirat daca de sarbatori am ajuta si pe altcineva. Eu de sfantul Andrei am dat ciocolatele primite la niste copii nevoiasi.
http://varby.ro/la-multi-ani-de-sfantul-andrei/
EG
publicat @13:08 09 December 2008
Dreptmăritorii scriu şi rostesc Iisus, ereticii – Isus
Anca
publicat @16:05 09 December 2008
@Sara, felicitari si sa continui
@EG, uite unde ma ascundeam, eretica de mine
Hai ca m-ai facut sa rad azi.
elena
publicat @18:45 09 December 2008
Buna domnu Cabral,si animal daca as fi tot nu as suporta sa vad pe cel de langa mn ca nu are si eu am,si daca pot dc sa nu ajut,pan la urma cu toti suntem la un loc chiar daca unu e sarac si altul mai bogat dak ai suflet,credinta.E inaccesibil sa nu iti ajuti aproapele,e o cruzime.
Ana
publicat @01:59 10 December 2008
Draga Cabral,
sincer iti spun ca te consider un tip super de treaba si foarte inimos, un actor excelent de bun si totodata un exemplu de tata!!! Ma bucur foarte tare ca ai inceput sa apari in “Regina” am plans fara sa vreau la secventa aceea unde te-ai reintalnit cu “iubirea vietii tale”!!! Super emotionant!!! Ma bucur foarte tare ca ajuti aceea familie care este acum atat de indurerata.Multa sanatate ii urez acelei fetite minunate,Erika si parintilor ei la fel.Iar tie si nu in ultimul rand fetitei tale (care este superba) va doresc din adancul sufletului multa sanatate, mult noroc si sarbatori fericite alaturi de cei dragi.Tine-o tot asa.