Egoismul.
publicat @ 30 July 2008 in categoria > din viata...
Taguri: dragoste, intrebari, lacrimi, nefericire, OAMENI, relatii, sentimente
Si nu oricare, cel in dragoste te-atinge cel mai tare.
Caci ti-e cam dificil a intelege cum se face ca cel pe care l-ai urcat pe-un piedestal, l-ai mangaiat de dimineata si sarutat de noapte-buna, nu da macar un morcov ras pe tine.
Stii, am zis-o mai demult, cred sincer ca in aproape fiecare relatie exista un prost. Ca-i vorba de cedat vacante, sau prieteni, sau locul de la geam, intotdeauna unul dintre ei isi pune fruntea jos si lasa.
Si da, macar de celalalt ar intelege ar fi un lucru. De-ar aprecia… macar ai stii ca ai un punct avans si poate doar vreodata sa ai macar un mic sarut in plus.
Dar asta nu se prea intampla si prostul, invariabil, ajunge la sfarsit sa vada-n urma doar frunti plecate si regrete reci.
Dar stii care este avantajul prostului? Ca stie ca el a fost corect, ca a cerut doar lucruri omenesti, c-a vrut doar pace si saruturi, c-a dat tot si a primit… putin. De spun nimic e alta treaba, oameni suntem – rezonabili invatam sa fim.
Ai fost vreodata prostul, ai regretat sau ai zambit amar, ai continuat o viata stiind ca tu facut-ai tot prea bine?
manhosa
publicat @00:04 31 July 2008
Did that 2.
Cand am plecat si-a dat seama ce a pierdut..inca vorbim,dar nu voi mai face aceeasi greseala twice.
SiBlondeleGandesc
publicat @01:05 31 July 2008
stiti vb aia.. unii cred ca iubirea inseamna suferinta si de aceea, multi se feresc de suferinta.
Andreeas
publicat @03:04 31 July 2008
Sunt acum, aici, pentru el. Departe de parinti, prieteni, de toata viata mea. Se spune ca el ar trebui sa fie viata mea, asa ca am lasat tot. Nu stiu daca m-as numi neaparat proasta, unele lucruri se compenseaza cateodata. Dar ma intreb totusi uneori daca renuntarea asta din partea mea va putea fi compensata vreodata (sau poate nici nu trebuie). Sper doar sa nu ma trezesc intr-o zi un om frustrat de atatea renuntari si sa fie prea tarziu. Nu mi-ar aduce nici o alinare gandul ca eu am fost cea care a dat tot…
geretus
publicat @09:24 31 July 2008
Eu cred ca poti fi si “prost” si “destept” in aceeasi relatie…ok.. in momente diferite…
Se intampla tranzitia de obicei de la prost la destept… dar nu e o regula…
Diana
publicat @09:27 31 July 2008
Sunt, regret si zambesc amar in timp ce imi continui acest rol…de 8 ani…pana cand, asta nu stiu…as vrea sa am taria de a spune stop, dar nu o am…
iris
publicat @09:36 31 July 2008
normal ca exista un prost tot timpul…pentru ca atunci cand iubesti ti se pare de bun simt sa dai totul din tine…in unele situatii am fost lasata balta…pentru anumite motive…well…am mers inainte…si o sa mai merg atata timp cat cel de langa mine mai vrea sa traga…si chiar poate si eu am gresit…dragostea e un lucru greu de definit…fiecare il traieste in felul sau! te iubesc !!! stii tu cine esti
Ioana
publicat @11:23 31 July 2008
de… toti traim dezamagiri. Am alternat rolul “proastei” cu rolul “desteptei” de acum nici eu nu mai stiu cum sa ma comport in noua relatie pe care o am. Si stiu ca am 28 de ani si ar trebui pana acum sa ma fi invatat minte.
Tu ce naiba faci? nu te-ai invatat minte??? Asa iti zic acum, ca si eu aud asta mereu cand plec cu inima facuta cioburi dintr-o relatie si prietenii vin cu farasul si matura si cu tubul de superglue sa puna la loc ce s-a mai strans in urma dezastrului.
Ce dracu ma impiedica sa fiu rationala si sa recunosc niste semne? dragostea asta oarba! Sa promit lucruri de care sa nu ma tin apoi nu pot… asa ca dragul meu … Prefer sa sufar dar sa stiu ca am trait o poveste frumoasa in care am dat tot, dar el a fost incapabil, frustrat si egoist si a ramas acolo in urma mea… cand eu alergam pe autostrada dragostei cu 180 de km/h.
Dar stii ce e mai groaznic, dureros, frustrant? ca la varsta mea… la varsta ta… deja intr-o noua relatie nu-ti mai poti dori sa fii prima iubire a cuiva, nici macar cea mai mare iubire … dar iti doresti din tot sufletul sa fii ultima dragoste (cel putin eu asta imi doresc).
Fuck off… all idiots! ca nu stiu ce au pierdut! Dar te rog, nu lasa aceasta experienta sa-ti umbreasca sufletul, nu lasa aceasta durere sa te transforme in “din aia ca ei” si fii convins in povestea aia cu fiecare are jumatatea sa pe undeva si atunci totul va veni usor, atat de usor ca nu vei crede…
Alina
publicat @11:51 31 July 2008
Cred ca daca iubesti cu adevarat, o faci fara asteptari, neconditionat si aunci nu te mai deranjeaza egoismul celuilalt. Sigur ca egoistul nu va putea face asta niciodata. Ideal ar fi sa existe iubirea in ambele parti.
silvana
publicat @12:01 31 July 2008
cabral – da e adevarat mangaie. O data, de doua ori hai chiar de trei. Dupa aia doare. Doare pentru ca nu mai e doar o renuntare. Doare pentru ca incepi sa iti aduci aminte de toate la cate ai reuntat si nu mai vrei. Refuzi sa fi fraierul care renunta mereu. Pentru ca ajunge sa doara al naibii de rau.
shob
publicat @12:28 31 July 2008
ouch. m-ai atins unde doare foarte tare acum. da, am fost. si as fi vrut sa continui sa fiu. dar… acu’ stau cu sufletul facut zob si sperand ca va fi mai bine.
Pingback: nimicuri» Blog Archive » prostul sau desteptul
Chase
publicat @13:20 31 July 2008
…de aprope 2 ani am fost un “prost” cabral pana aseara cand am spus STOP si nu am facut o din mandrie,sa nu mai eu eu “prostul”…Nu…am facut o in speranta ca voi putea salva ceva…ca “DESTEPTUl” va avea vreo revelatie….daca am facut bine voi vedea in timp….dar DOARE…doare al dracu’ de tare…
Jinx
publicat @15:56 31 July 2008
Eu persist in “prostie”: iubesc din tot sufletul, sufar ca un caine, merg mai departe. Si din pacate ciclul se reia dureros….Dar oricit m-as stradui, nu pot sa trec de partea cealalta..caci nu mai simt nimic. Asa ca in continuare imi doresc pe cineva care sa aprecieze “prostia”….
silvia
publicat @22:30 31 July 2008
e un subiect care imi place, dar ma si doare in acelasi timp……..de ce? pentru ca am incercat sa ma pun in pielea “desteptului” si nu am putut……….am jucat rolul “prostului” pentru ca il iubeam si inca il mai iubesc……….el are acum viata lui si un drum pe care sa mearga…..eu am doar un drum pe care incerc sa-l creez iar si iar……si cel mai tare ma doare ca i-am dat totul, i-am aratat mereu cat de important este pentru mine, si parca as fi vorbit cu peretii…am dat tot si am primit prea putin…….acum incerc sa renunt la rolul de “prost” dar nu este usor pentru ca il mai iubesc….inca….am invatat multe de la el si toate astea sunt prezente zilnic in viata mea…..oare voi putea sa trec peste toate astea? viata e greu, Cabral……..prea greu, uneori….
Maria Magdalena
publicat @11:09 01 August 2008
Nu inteleg de ce toata lumea se plange ca sufera. Suferinta este un lucru care te face sa evoluezi si te ajuta sa gandesti mai mult decat daca ai fi mereu fericit. Eu ma bucur de momentele cand sufar si gandesc mai mult, simt ca e altfel si trec intr-o noua etapa a vietii mele, pentru ca un om inteligent urmeaza un curs al vietii sinusoidal. Uneori suntem constienti ca suferim si continuam…de ce? pentru ca este altfel, iar atunci cand te ridici spre echilibru psihic, este cred, cel mai placut moment din viata. Deci, nimeni nu e prost sau destept in toata povestea asta cu dragostea, pur si simplu asa e viata, din pacate sunt foarte putini oameni care au o coloana vertebrala (referitor la moralitate), dar si mai putini care iti pot oferi o prietenie sincera. Este greu, dar cautati-i pe aceia.
Oana
publicat @12:09 01 August 2008
Stii cum e?Niciodata nu faci destul.Intotdeauna e loc de mai bine.Varianta “prostului”este:am dat tot ce-am putut,am facut si-am dres si ea/el nu a apreciat.Varianta “desteptului”e cu siguranta sensibil diferita.
Si nu-i adevarat ca la un moment dat nu mai doare daca stii ca ai facut totul.Eu ma intreb in fiecare zi: oare ce puteam sa fac sa fie mai bine?oare daca ziceam asta,daca faceam asta,mai ajungeam aici?
Cred ca am dat tot in relatie,el crede la fel si totusi am divortat.Stupid.
Oana
publicat @14:24 01 August 2008
pt.Maria Magdalena:Daca prin suferinta evoluez,apoi prefer sa nu mai evoluez deloc.Ia sa-mi dea mie, Dumnezeu/Iehova/Budha/Allah si altii asemenea ,numai fericire si zau ca nu m-as supara.
Zicala asta(ca am tot intilnit-o in diverse texte)cum ca prin suferinta evoluezi cred ca a fost inventata de cineva pentru a se consola sau a consola,a gasi alinare in ceva
Iuda
publicat @14:43 01 August 2008
Nu inteleg de ce toata lumea se plange punct . La urma urmei mi se pare un pic de egoism in a-i cere celui caruia
ii oferi totul (desteptului) acelasi lucru pe care i-l oferi tu (indiferent ca o ceri de la inceput sau treptat).
Din punctul meu de vedere atata timp cat esti cinstit cu el si in primul rand cu tine insuti nu ai nimic de pierdut
si putin de suferit indiferent de reactia pe care o vei receptiona. Nu traim intr-o lume ideala si daca nu vei primi inapoi
ceea ce astepti de la partener/prieten, macar vei putea depasi mai usor o eventuala dezamagire sau ruptura definitiva si vei
merge mai departe cu capul sus stiind ca ai procedat corect in tot ceea ce ai facut.
manhosa
publicat @14:44 01 August 2008
ptr Maria Magdalena: Sincer.. nu stiu cum te bucuri tu cand suferi. Pe cuvant.
Prefer sa rad , sa glumesc, sa ma bucur de ce are viata mai frumos de oferit.De ce m-as bucura ca sufar.Gandesc si acum, nu trebuie sa ma doara sufletul ca sa inceapa creierul sa functioneze.
tot ce ai zis .. e text .. un simplu text pe care probabil nici tu nu il crezi.
Oana
publicat @14:47 01 August 2008
Maria Magdalena
publicat @14:56 01 August 2008
Eu cred ca este ok sa iei viata asa cum se intampla, asta tine foarte mult de increderea in sine, pentru ca pana la urma viata o traiesti pentru tine, nu traiesti vietile altora. Atunci cand cineva nu te vrea langa el, tie iti face placere sa ramai? Atunci cand nu te simti dorit/dorita cum ti-ar placea, este placut sa te complaci in propriile vise? sau mai era o ipoteza pe care parintii o spun adesea: in viata esti pana la urma singur. Incearca sa te gandesti ce te-ar face fericit/fericita, gaseste echilibrul in tine, nu in altii. Cred ca este foarte ok sa inveti sa investesti in prietenii decat in iubiri. Dupa cum se stie, iubirile platonice sunt cele mai durabile. Persoana iubita nu este D-zeu sa functioneze pe principiul cere si ti se va da, iar pana si sintagma aceasta este invechita, sau iti trebuie o puritate sufleteasca sa o poti intelege. Cere de la tine in primul rand. Si mai este un subiect delicat: ce facem cu persoana noastra sociala si pana la urma cum perpetuam specia daca fericirea o gasim in noi?
Iuda
publicat @15:04 01 August 2008
bautura nu-i o solutie, si nici ganditul la fel
manhosa
publicat @15:06 01 August 2008
@oana: HAI!!!! DAU EU UN ICE TEA DE MENTA:))
manhosa
publicat @15:16 01 August 2008
@ Iuda: te luam si pe tine… poate gasim o solutie.
Oana
publicat @15:16 01 August 2008
@iuda,bautura nu-i o solutie,asta e clar,dar e placere,e viciu sau pur si simplu sete:))
@manhosa,Hai noroace!iuda e invidios/oasa pe noi:)
Pingback: Pastila de net - 3 August 2008 | Blogu' lu' Gogu
whitelilac
publicat @12:26 03 August 2008
Maria Magdalena spune:
August 1st, 2008 at 2:56 pm
Eu cred ca este ok sa iei viata asa cum se intampla, asta tine foarte mult de increderea in sine, pentru ca pana la urma viata o traiesti pentru tine, nu traiesti vietile altora. Atunci cand cineva nu te vrea langa el, tie iti face placere sa ramai? Atunci cand nu te simti dorit/dorita cum ti-ar placea, este placut sa te complaci in propriile vise? sau mai era o ipoteza pe care parintii o spun adesea: in viata esti pana la urma singur. Incearca sa te gandesti ce te-ar face fericit/fericita, gaseste echilibrul in tine, nu in altii.
FOARTE ADEVARAT!!!! tocmai ajunsesem independent la aceeasi concluzie. Pana la urma, ce vina are celalt, daca tu nu te-ai dovedit a fi ceea ce isi imagina el? Mergi mai departe si gaseste pe careva pt care chiar sa fii ce vrea.
Iuda
publicat @12:40 04 August 2008
@Oana + manhosa
Ati petrecut in weekend? V-a mai racorit ice tea-ul? Inca mai ganditi la fel?
Oana
publicat @14:15 04 August 2008
Eu m-am racorit cu bere,independent de manhosa
Iuda
publicat @14:32 04 August 2008
Te-ai racorit pana a devenit un viciu, sau doar ti-a limpezit gandurile?