Egoismul.
publicat @ 30 July 2008 in categoria > din viata...
Taguri: dragoste, intrebari, lacrimi, nefericire, OAMENI, relatii, sentimente
Si nu oricare, cel in dragoste te-atinge cel mai tare.
Caci ti-e cam dificil a intelege cum se face ca cel pe care l-ai urcat pe-un piedestal, l-ai mangaiat de dimineata si sarutat de noapte-buna, nu da macar un morcov ras pe tine.
Stii, am zis-o mai demult, cred sincer ca in aproape fiecare relatie exista un prost. Ca-i vorba de cedat vacante, sau prieteni, sau locul de la geam, intotdeauna unul dintre ei isi pune fruntea jos si lasa.
Si da, macar de celalalt ar intelege ar fi un lucru. De-ar aprecia… macar ai stii ca ai un punct avans si poate doar vreodata sa ai macar un mic sarut in plus.
Dar asta nu se prea intampla si prostul, invariabil, ajunge la sfarsit sa vada-n urma doar frunti plecate si regrete reci.
Dar stii care este avantajul prostului? Ca stie ca el a fost corect, ca a cerut doar lucruri omenesti, c-a vrut doar pace si saruturi, c-a dat tot si a primit… putin. De spun nimic e alta treaba, oameni suntem – rezonabili invatam sa fim.
Ai fost vreodata prostul, ai regretat sau ai zambit amar, ai continuat o viata stiind ca tu facut-ai tot prea bine?
ketherius
publicat @19:12 30 July 2008
Da, am fost. Si fiindca am fost, m-am simtit indreptatit ca la un moment dat sa spun “M-am saturat!”.
SiBlondeleGandesc
publicat @19:27 30 July 2008
te contrazic. Imi doresc sa mai pot fi prostul macar o data. Fiindca prostul e intotdeauna cel care simte mai intens. Si tocmai simtirea face diferenta. E drept ca altfel suferi, dar nici bucuriile nu se compara.
As vrea sa fiu cel care iubeste mai mult.
Etherfast
publicat @19:31 30 July 2008
La noi in casa se alterneaza rolurile
Follenvie
publicat @19:55 30 July 2008
cred ca fiecare a fost “prostul” cel putin odata
silvana
publicat @19:57 30 July 2008
Cabral o relatie implica doua persoane. Fiecare trebuie sa lase de la el cate ceva sa se adapteze relatiei. Cand incepi sa lasi prea mult apar problemele. Deja nu mai esti tu in relatia aia, ai devenit altcineva, nu neaparat mai bun.
Aici intervine dragostea fata de celalalt: cat esti dispus sa lasi de la tine pentru el/ea.
Nu cred ac exista persoana care sa se fi indragostit si sa nu fi cedat dorintelor si doleantelor perechii sale. parerea mea e ca e de preferat sa renunti la unele lucruri ( pentru ca asta presupune ca ai pentru cine sa o faci ) decat sa sustii cu mandrie ca tu ai fost “desteptul” care nu a renuntat niciodata la nimic.
ketherius
publicat @20:03 30 July 2008
@SiBlondeleGandesc: Nu m-ai inteles
Am spus ca m-am saturat de relatia aia si am plecat, nu ca m-am saturat sa fiu cel care da.
magda
publicat @20:10 30 July 2008
am facut pe ‘prostul’ aseara pana la 4 dimineata….am satisfactia ca am dat tot ce am avut mai bun dar doare al dracului de tare…
FuckYouTovarasi.blogspot.com
publicat @20:12 30 July 2008
De ce vorbesti de funie in casa spanzuratului ?!?
cabral
publicat @20:24 30 July 2008
@ silvana – stii cum e treaba?
Cu totii cedam din toate cele atunci cand iubim. Durerea vine atunci cand te uiti in urma, vezi ca tu ai lasat tot si-l vezi pe celalalt la fel de drept si mandru.
Si da, te doare, dar in acelasi timp tu stii ca ai facut totul… si-asta mangaie.
@ magda – stii cum e cu durerea asta. Il macina si-l doare pe prost la inceput. Apoi el trece peste si zambeste in urma. Dar destepul, egoistul, se va chinui in cetatea lui de clestar mult timp dupa.
Pentru ca stie ce-a pierdut si stie ca e vina lui. Si asta doar al naibii de tare!
Zambeste.
magda
publicat @20:45 30 July 2008
@ cabral:
cred ca stii ce vreau sa zic….
cabral
publicat @20:47 30 July 2008
@ magda –
magda
publicat @20:49 30 July 2008
@ cabral: iti explic pe mail
Helen
publicat @21:05 30 July 2008
Atunci cind dai pentru ca iti face doar placere sa dai ( orice ) nu mai simti vro prosteala. Atunci cind astepti si sa primesti…mda, s-ar putea sa ai o problema.
somnoros
publicat @21:11 30 July 2008
“desteptul” rar isi recunoaste vina. mai ales in fata sinelui.
iar “prostul” se poate considera norocos cand are puterea sa plece.
Silviu
publicat @21:12 30 July 2008
Ai spus bine prostul. Nu stiu cum se face ca ai cateodata cate un articol care ma atinge fix unde ma doare mai tare.
Am avut o relatie superba care s-a terminat. Am zis superba. Acum uitandu ma in spate imi dau seama ca a fost superba pentru ca am dat tot. Unde si cum a vrut. Am incercat sa i arat, sa i explic, nu a inteles niciodata nimic. Pana la urma tot ca ea faceam, ca asa era ea, orgolioasa pan in ultima farama de suflet.
Pana la urma ne am despartit, dupa ultima ei greseala.
Stiu ca nu va realiza ce a facut decat prea tarziu, cand ce voi simti eu atunci va fi numai compasiune.
Nici de sperat nu mai sper, sunt insa, asa cum ai si zic, mandru ca eu am fost prostul si am dat tot ce aveam (nu ma refer la bani, cred ca e clar).
Mai bine nu scriai postul asta, mi ai adus aminte acum
Andreea
publicat @21:19 30 July 2008
Am avut o relatie. Pana acum cateva saptamani.
pentru mine a fost superba pana intr-o seara cand mi-a venit acasa, si-a pus capul la mine in poala si a inceput sa planga. A plans o ora, nu mai stiam ce sa-i fac. Era prima oara cand il vedeam plangand, nici nu stiam cum sa reactionez.
Dupa o ora s-a ridicat, mi-a spus NU MAI POT si a plecat.
L-am asaltat cu telefoane, vizite, mailuri, nu intelegeam ce are.
Pana la urma mi-a scris un mail interminabil in care a varsat tot.
De-atunci tot plang si nu inteleg cum de-am reusit sa fiu atat de proasta si sa nu vad cat il chinui. Nu faceam lucruri mari, mici. Dar care pe el il dureau.
Partea care ma doare acum este ca el mi-a zis de fiecare data si nu l-am ascultat, am luat-o in joaca si am minimalizat.
Acum plang eu. Si da, am fost “desteapta” de care zici si-mi pare rau.
Petrisor Socol
publicat @21:45 30 July 2008
@cabral
Te contrazic, egoismul nu se naste niciodata din dragoste. Cel mult suferinta.
c|neva
publicat @22:00 30 July 2008
Ce bine e de omuletii astia care se mai folosesc si de ratiune intr-o relatie, care inteleg ce face partenerul pentru el, care stie sa vorbeasca in astfel de momente(nu ma refer aici la certuri si violenta domestica) si nu isi duce barbia in piept decat daca stie ca e vinovat si-si recunoaste greseala. E in natura noastra sa fim egoisti. Egoismul se naste din dorinta de supravietuire si in niciun caz din dragoste. In dragoste probabil isi atinge apogeul, probabil. Iar daca va ganditi si la bani, ala nu e egoism, e…lacomie.
Larry
publicat @22:07 30 July 2008
Grinch
publicat @22:12 30 July 2008
Daca nu il postai inainte sa vorbim puteam sa jur ca era ca urmare a discutiei avute
Dar tot raul e spre bine .. si maine este o zi nu?
SiBlondeleGandesc
publicat @22:15 30 July 2008
Andreaa, felicitari pentru concluzia la care ai ajuns. Iar asta iti va ajuta in urmatoarea ta poveste de dragoste. Enorm. Asa e, cateodata, suferinta e pretul platit pentru intelepciune. Dar prima trece, a doua ramane.
sorina
publicat @22:39 30 July 2008
Asa e Cabral, unul dintre cei doi este adeseori prostul de care zici.
Uneori rolurile se schimba in acelasi cuplu, rareori stiu amandoi sa fie “prosti”.
Am invatat sa fiu, daca nu prost macar prostut. Pentru ca am vazut ca desteptul are suferinta cea mai mare pana la urma. Prostul are un mare plus: ARE INIMA USOARA!
Wonderer
publicat @22:48 30 July 2008
Oooooooh, da. Chiar da.
Aproape in fiecare zi ma enervez teribil pentru faptul ca nu pot sa fiu mai al dracu’, mai nepasator, mai indiferent, mai rece, mai egoist, mai orientat catre bunastarea mea, mai pragmatic, mai profitor, mai siret… mai bine…
Ma incapatanez sa cred ca daca eu fac bine si cei din jurul meu vor face la fel.
Ma incapatanez sa cred ca nu sunt prost, ci binevoitor si ca oamenii apreciaza asta. Ma incapatanez sa cred ca, prin exemplu, vor fi si ei la fel…. dar degeaba. De fapt, tot prost sunt; oricat de mult mi-ar placea sa cred altceva.
E o lume de curve, barbati si femei in egala masura. Omenirea este o specie de curve… inseamna ca eu de fapt nu sunt om; de rezonabil ce naiba sa mai zicem. Sunt un idiot.
Ar cam fi cazul sa ma schimb, nu? In fond, cu ce ma ajuta ca eu stiu ca am fost corect? Tot eu sufar in fiecare zi pentru aceasta “corectitudine” si sufar eu pentru mine. Ii pasa altcuiva? NU!
Mihai
publicat @22:54 30 July 2008
Stii ceva? Daca a gresit asta e.
Acum depinde insa daca e in stare sa-si dea seama de ce a facut si daca e in stare sa repare.
Nu mai depinde de tine, depinde de ea.
Daca o duce capul sa vada, daca o duce capul sa simta, va stii ce are de facut.
Daca nu o sa stea la Dorobanti la cafenele si o sa se dea lebada.
Si tu ai pierdut ceva? Nu cred, zi merci ca ai scapat daca nu e in stare sa vada.
Jimmy Hoffa
publicat @23:00 30 July 2008
@Andreea: Te iert!
BabyRacy
publicat @23:02 30 July 2008
cel mai important sfat dat de tata, pe care bineinteles am avut grija sa-l interpretej mot a mot…shi anume km prost, a fost: “viata este un lung sir de compromoisuri. conteaza cand si, mai ales, cu cine le faci.”
ce mi se pare mie dulcea ironie e k dupa tot ceea ce faci, cedand, facand concesii, compromisuri, tu te astepti in mintea ta k celalalt makr sa fie constient de eforturile tale, sau de simplul fapt k este iubit. Dragut e cand ti se spune k tot ceea ce faci e o chestiune de optiuni, k tu ai facut pt ca ai vrut, si atunci de ce sa fie el “dator” cu ceva…
BabyRacy
publicat @23:06 30 July 2008
yo cre k e foarte util sa fii prostul o data k sa apreciezi ceea ce vei avea. sunt sigura k de multe ori poate, unii dintre noi au dat cu piciorul la multe lucruri frumoase pt ca rolul de prost il juk celalalt. roata se intoarce:)asa k mai bine stii ce valoreaza shi de ce e bine sa tii, dekt sa crezi k unele gesturi ti se cuvin:)
* ambele posturi vb in general. Nu ma refeream la tine, Cabral:) nu vroiam sa fie interpretate gresit:)
normancboy
publicat @23:14 30 July 2008
Nu-i asa mare bai sa faci pe prostul…numa sa o faci cu masura
Eu am facut invers, asa ca din cauza ca-mi era draga mandra respectiva mi-am bulit juma de an din viata(pierdut locuri de munca, inghetat un semestru la facultate).
Sacrificiile se fac doar in masura in care vrei si nu iti afecteaza propria integritate psihica/fizica.
Parerea mea
Crazzy
publicat @23:19 30 July 2008
si daca nu ai curajul sa pleci?
Laura
publicat @23:31 30 July 2008
Iubirea nu e egoista… nu e orgolioasa. Daca aveti ocazia sa fiti “prostii”, faceti-o. E doar o senzatie… Daca nu, cand se va termina, veti avea CERTITUDINEA a cat ati fost de prosti… ca ati renuntat.
Blogroll