De ce e refuzata religia?
publicat @ 27 February 2009 in categoria > din viata...
Am avut o discutie cu cativa prieteni ieri noapte (eram la santier, tocmai montam o usa la sala) si ne-am ciondanit putin pe tema religiei…
Ei spuneau ceva de genul “Ba, romanii vorbesc de Cel de Sus doar cand au belele, cand joaca la Loto sau cand trebuie sa le iasa vreo combinatie!“.
Evident ca era o generalizare superficiala, caci nu putem vorbi asa de toti, dimpotriva… sunt multi care Il au in suflet si in minte tot timpul.
Pana la urma insa am ajuns la o chestie pe care am spus-o si au agreat cu totii, de-aia vreau sa o discutam putin si aici: botezarea copiilor.
Cred ca multi dintre cei maturi ajung sa se distanteze de religie pentru ca, in primul rand, nu si-au ales-o ei. Li s-a dat religia parintilor atunci cand au fost botezati, copii fiind. Nu i-a intrebat nimeni, nu le-a cerut nimeni acordul, s-au trezit la 20 de ani ca sunt adeptii religiei X si… gata!
A, ca ar putea de atunci sa devina interesati si sa treaca la o religie pe care o cred mai aproape de sufletul lor… si asta- adevarat dar nu mai e acelasi lucru.
Si nu sunt ipocrit, si eu mi-am botezat bucatica de negru atunci cand era mica, si totusi imi staruie intrebarea asta in cap…
Pentru ca, pana la urma, daca oamenii s-ar boteza la 20 de ani atunci cred ca ar fi mult mai inclinati sa-si tina religia mai aproape de suflet, cat timp si-au ales-o atunci cand aveau discernamant, cand au vrut-o, cand au simtit nevoia. Si da, daca nu ma insel la catolici exista “confirmarea” aceea la 14 ani (nu mai explic, cred ca este evident despre ce-i vorba).
E normal sa-i punem unui copil religia noastra fara sa-l intrebam? E ok sa-l facem adeptul unui anumit rit cand inca cel mic nu este capabil sa discearna, sa simta, sa creada intr-un anume Dumnezeu?
Rodica Botan
publicat @10:13 04 April 2009
dearw, mizeria de mai sus ai pus-o pe mai multe bloguri. Ai copiat-o de undeva si te afisezi cu o asemenea murdarie peste tot.
Ce ai tu nu este eliberare ci o condamnare la abis. Daca nu ti-e frica de moarte gindeste-te cel putin la eternitatea ei.
Gaseste-ti altceva de glumit…si nu cu viata ta…nu ai decit una. Nu ti-o irosi degeaba.
cabral
publicat @10:23 04 April 2009
@ Rodica – e o lume libera, nu?
Lasam oamenii sa se exprime, sa spuna ce cred.
Cei care vor citi isi vor trage concluziile…
Rodica Botan
publicat @03:40 06 April 2009
Aia faceam si eu…sper ca n-am suparat pe restul…din gresala am trimis mesajul de mai multe ori. Dar…cind vezi pe cineva ca sta pe linia trenului si acceleratul se apropie cu viteza din instinct iti vine sa-l atentionezi…ca vine trenul.
Asa si eu…atit am avut de spus. Nu e bine sa glumim cu …anumite lucruri de care nu sintem siguri…ca nu exista cale de intors dupa ce plecam de aici…si eternitatea e lunga
dorn
publicat @07:27 07 April 2009
Urare profesorului de religie
Noi elevii acum de Paste,
Iti dorim ca s-ajungi moaste.
Pingback: cabral.ro » Paste. Piosenie la nivel declarativ… party salbatic, de fapt.
Anca B.
publicat @16:29 10 April 2009
Mi se pare perfect normal ca parintii sa isi lase copiii sa se boteze la o varsta mai inaintata, tocmai pentru a putea alege in ce religie vor sa fie botezati. Eu sunt ortodoxa, si cred in sefu’ de la etaju de mai sus. Si nu doar atunci cand am necazuri. Incepusem sa merg si la biserica, dar slujbele deveneau din ce in ce mai greu de ascultat, pt ca in caz ca nu stiati, batranii merg la biserica pt barfa. E locul lor de intalnire duminica, in loc sa se invite unii pe altii la ei acasa la un pahar de ceai si o ceasca de dulceata. Lucru care m-a indepartat de biserica. Am fost la o manastire acum vreo cativa ani buni, si un preot de acolo, nici nu stiu cum il cheama, nici nu stiu cum arata, dar o sa il tin minte toata viata, mi-a spus ca nu trebuie sa merg la biserica daca acolo nu-mi gasesc linistea. Pot foarte bine sa stau la mine in camera si sa povestesc cu sefu’, sau oriunde as fi, chiar si in tramvai. De atunci am mai fost la biserica foarte rar, nici macar la sarbatori. Prefer sa aprind o lumanare acasa, pentru cei dragi mie, trecuti in nefiinta sau nu. Si de curant am descoperit o biserica care, la ora 7:30 cand trec eu prin fata ei, e pustie pe dinauntru, lucru care e minunat. In locul ala da, pot spune ca imi gasesc linistea, chiar de stau 5 minute si ma uit pe pereti si aprin cateva lumanari. Am deviat putin, ideea era ca desi sunt de acord cu botezul la varsta mai inaintate, atunci cand persoana poate avea discernamant, oricine poate alege in ce religie sa traiasca. Nimeni nu iti impune o anumita religie. Chiar daca esti botezat in ortodoxism, si vrei catolic, pana la urma ceea ce conteaza este ce e in sufletul tau si relatia pe care tu singur, ti-ai creat=o cu Dumnezeu.
lavi
publicat @12:32 11 April 2009
nu am avut rabdare sa citesc comentariile de mai sus dar vreau sa imi expun si eu parerea in caz ca intereseaza pe cineva,in primul rand semnificatia botezului este gresit inteleasa sau neexplicata,botezul nu inseamna automat iertarea tuturor pacatelor si biletul spre rai indiferent de ce vei face de la botez incolo,botezul inseamna legamant cu Dumnezeu,un juramant in care omul ii promite lui Dumnezeu ca ii va fi credincios tot restul vietii sale dar daca acesta este incalcat si uitat legamantul facut cu Dumnezeu isi pierde automat valoarea. De aceea cred ca botezul trebuie facut la varsta maturitatii cand omul este perfect capabil sa ia o decizie atat de importanta asupra vietii sale in care nimeni altcineva nu are dreptul sa intervina. Pt cei care sustin ca botezul inseamna automat intrarea in rai gressc foarte mult,botezul este doar legamantul pe care il faci cu Dumnezeu asa cum l-a facut Isus Hristos la varsta de 30 de ani nicidecum cand era copil. Problema este doar faptul ca Dumnezeu conditioneza manturirea pe care o da oamenilr de botez(credeti,botezati-va si veti fii mantuiti) asadar daca botezul nu este facut asa cum cere Biblia si anume la varsta in care poti crede nu vei primi manturirea.Aceasta este parerea mea despre botez.
Dan
publicat @16:17 12 April 2009
Cabral, vad ca ai atins un subiect fierbinte.
Religia a tot fost folosita ca intrument politic si au aparut in istorie tot felul de lucruri urate din asta. Unii spun ca nu exista mari diferente intre religii, decat in ceea ce priveste ritualurile.
Ei bine, eu cred diferentele intre religii sunt importante dar dincolo de religie conteaza de fapt credinta.
Pana acum cativa ani am fost ortodox, dar sicer, religia mea nu avea nimic de a face cu ceea ce credeam. Acum am gasit credinta care ulterior m-a indreptat spre o religie.
In ceea ce priveste botezul, din ceea ce am citit in Biblie, este un act simbolic, asa cum zicea cineva intr-un comentariu de mai sus, un legamant public intre om si Dumnezeu. Acesta vine in urma credintei, de aceea botezul copiilor mici nu mi se pare corect.
In ultimii ani am intalnit multi oameni care au fost blocati in a urma ceea ce cred de ideea oamenilor ca “e un pacat foarte mare sa iti schimbi religia”. Pe de-o parte m-a intristat asta, dar daca nu au avut curajul sa infrunte aceasta piedica inseamna ca nu erau foarte determinati sa-si schimbe credinta.
gunea emilia
publicat @22:17 14 April 2009
Religia este asemeni limbii materne, o inveti de copil, doar la acea varsta poti crede cu adevarat.
Daca nu invata de mic sa vorbeasca,( cazul unui om crescut in salbaticie care nu ar fi fost printre oameni), nu mai poate fi invatat nici o limba.Dar daca a crescut si vrea sa invete o alta limba, poate sa aleaga. Asa si cu religia.
Poate este dificil pentru baietii musulmani sau evrei sa-si schimbe religia si deaceea discutam acum libera alegere a unei religii. Dar nu exista justificare pentru a nu fi botezati de mici nici in acest caz.
Daca esti nascut din parinti blonzi te nasti blond chiar daca vrei sa te fi nascut brunet. Asata este situatia, poti sa iti vopsesti parul dar tot tu esti si in acest caz.
cabral
publicat @11:18 15 April 2009
@ Gunea Emilia – sincer sa fiu, eu vad problema altfel.
In primul rand Dumnezeu, ingerasii, religia, toate componentele “crezului” sunt vazute intr-un fel de catre un copil,. si altfel de catre un adult.
Pentru ca adultul trece si printr-un filtru toate informatiile, cenzureaza si ajunge la niste concluzii, copilul trebuie sa le ia de bune de la mami si de la tati.
Mai mult, ceea ce crede de mic, date toate cu lingurita, sunt doar lucruri pe care le ia de bune, la fel ca si “nu te juca cu focul ca faci pipi in pat” si “daca nu esti cuminte vin si te iau tiganii”.
Daca a crescut intr-o tara si e roman, ungur sau american, asta nu se mai schimba. Dar mie mi se pare religia si crezul intr-un Dumnezeu, oricum i-am spune noi, inseamna mai mult decat o cetatenie.
Tu spui “nu exista justificare pentru a nu fi botezati copiii de mici”. Si eu te intreb:
care este justificarea de a-i boteza?
Caci, in mod normal, trebuie sa argumentezi gestul, nu refuzul lui.
Luam lucrurile de bune, asa cum au fost facute de cei din trecut, iar asta nu e nicio garantie.
Cat despre partea cu parinti blonzi si copilul blond… aici ma impotrivesc cel mai tare.
Daca tata e satanist asta inseamna ca si copilul va fi? Adica orice ar face, daca se va crestina la 20 de ani… va fi un satanist deghizat?! De ce?
alina
publicat @05:44 16 April 2009
Sminteala moaştelor
Ca să vezi ce e prostia,
omul pupă azi mumia
şi „salvatul” se renaşte,
ajutat de sfinte moaşte.
Omul cel evlavios,
ortodoxul credincios,
pupă moaştea şi pe os,
şi pe cărniţă,
că-i nectar de garofiţă.
O poveste am aflat:
Unul noaptea a intrat
în capelă furişat.
Cu iubire de Hristos
săruta moaştea vârtos
şi pe faţă şi pe dos.
Că în ziua ce-a trecut
timp prea mult nu a avut.
Cu mulţimea împrejur
a pupat doar un femur.
O demonică sminteală.
Cultul moaştelor e boală!
paula
publicat @22:48 16 April 2009
relgia e o denominatiune cu canoane indepartate de la adevarata credinta , oamenii care o urmeaza sunt orbi avand adevarul sub ochii lor nu vor sal creada.oare nu biblia ne invata tot adevarul dar religia alege numai ce vrea din ea si interpreteaza la modul ei. totul e negru pe alb dar nimeni nu vede . inchinarea la infatisari e un pacat oameni buni icoana e un idol, botezul copiilor na existat niciodata in biblie caci botezul urmeaza marturisirii pacatelor ori ce copil are constiinta pacatului? oameni buni luati si cititi biblia asa cum e nu o interpretati ca va rataciti.sa nu cautam viata pe alte planete ca nu exista planeta mai frumoasa si perfecta ca pamantul, mai bine NASA sa piarda banii in ecologie si ajutorul tarilor sarace.religia aduce rasismul ,unde ati vazut scris in biblie ca Dumnezeu iubeste o religie ? dumnezeu iubeste oamenii fara nici o conditie.dar sa nu va plangeti la necaz ca Domnul nu face nimic pentru voi punetiva intrebarea ce ati facut voi pentru Dumnezeu,va iubesc oameni buni,ce frumos ar fi ca toti sa ne iubim ar fi pace pe pamant si ‘dragostea de oameni sterge multe pacate’.peace and love, i love you
antal
publicat @05:35 21 April 2009
Balada creştinului sincer
Fraţi creştini din lumea mare
dac-aveţi vreo întrebare
despre Domnu’ nostru Isus
la răspuns eu sunt dispus.
Cu Isus am legământ
că El este cel mai sfânt.
Toată lumea vreau să ştie
că trăiesc în bucurie!
Astă noapte-am venit beat
şi nevasta m-a certat.
Uite-aşa m-am enervat
şi când m-am trântit în pat,
am oprit-o să mai caşte
i-am dat câteva la coaste.
Să ţină minte vroiam,
că e coastă din Adam.
Dimineaţa m-am trezit
cu nevasta am vorbit.
Mă gândeam să-i cer iertare
dară nu am fost în stare.
Că riscam să mă refuze,
că femeile-s cam zuze.
Dară Domnul Împărat
Isus cel nevinovat,
El nu este supărat.
I-am spus în gând răspicat
ce-am făcut când am fost beat,
şi-aşa Domnul… m-a iertat.
Ori de câte ori greşesc
tot la Isus mă gândesc.
Că El fără ezitare
mă scoate din supărare.
Doamne m-am tot întrebat,
c-aşa fără de păcat,
cu Hristos în legământ
mă gândesc că aş fi sfânt.
Oare cum este chemat
cel ce nu are păcat?
Tu mi-ai luat păcatele
n-am primit pedepsele.
Îmi ziceam şi eu cumva,
oare este drept aşa?
Tu să ierţi la infinit?
pe cel ce s-a pocăit?
Că Satana de-ai greşit
iute că te-a pedepsit.
Mă întreb de acest gest?
Satana pare onest.
Dar cu Domnul meu Iisus
păcatele-s duse sus,
unde se acumulează,
c-aşa Domnul… ne salvează.
De păcatele le ţine
un gând în minte îmi vine:
Nu cumva Domnul Hristos
este mare păcătos?
Dacă mai gândesc un pic
nu mai înţeleg nimic.
Cine-i sfânt şi cine-i drac?
Dar mai bine-ar fi să tac.
Metoda funcţionează,
asta nu se contestează,
am ajuns un om de vază.
Drac sau sfânt ce mai contează?
Cu Isus am legământ
că El este cel mai sfânt.
Toată lumea vreau să ştie
că trăiesc în bucurie!
anonim
publicat @04:26 30 April 2009
Citesc în Luca, 12, 51-53 şi nu-mi vine să cred ce spune Isus: „Pare-vi-se c-am venit să dau pace pe pămînt? Vă spun că nu, ci dezbinare. Că de-acum înainte cinci într-o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”. Iată vorbele de „salvare” spuse chiar de „salvatorul lumii” isus hristos. Nu poţi decât să-i scrii numele cu litere mici acestui om. În Luca, 12, 49, Isus afirmă cât se poate de explicit de ce a venit pe pământ: „Foc am venit s-arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins”.
Şi foc a fost şi este încă. Distrugerile masive în numele credinţei creştine de-a lungul timpului sunt cunoscute şi documentate istoric: războaiele religioase, cuceririle în numele creştinării, cruciadele de salvare a „mormântului sfânt”, şi mai presus de toate distrugerea aproape totală a religiilor primare, cu care creştinismul a venit în contact, care erau bazate pe relaţia armonioasă dintre om şi natura. Aceste răutăţi ale oamenilor împotriva altor oameni au fost făcute în numele „salvatorului lumii” Isus Hristos. De la simplele dezbinari pe care Isus le-a adus oamenilor aşa cum spune în Luca, 12, 51-53, au urmat altele din ce în ce mai ample prin mărirea puterii duhurilor necurate pe care Isus le-a protejat. Dar se pare că focul cel mare, care era dorit cu ardoare de Isus în Luca, 12, 49, nu a venit încă. Acest foc este în curs de a se produce prin polarizarea întregii omeniri în mari tabere antagoniste.
Mahomed, profetul islamismului, a fost puternic influenţat de creştinii care erau dominanţi în acea perioadă în zona Orientului Apropiat. Duhurile rele aduse de Isus l-au luat în stăpânire pe Mahomed şi s-au răspândit apoi printre populaţiile arabe din zonă, găsind acolo teren prielnic. Fenomenul a fost facilitat şi de faptul că musulmanii nu folosesc lumânări la rugăciuli, aşa cum fac creştinii care în acest fel pot determina duhurile rele să se îndepărteze. Monstruozităţile care se întâmplă astăzi în lumea islamică (sinuciderile pentru a-i omorâ pe alţii cu orice preţ) şi ura pe care o manifestă faţă de toţi, inclusiv faţă de alţi musulmani, se explică prin duhurile rele care se află în aceşti oameni. Treptat s-a produs o multiplicare masivă a duhurilor rele în lumea musulmană. Astăzi avem tabere adverse mult mai puternice, decât simpla dezbinare dintre tată şi fiu, ne îndreptăm către viziunea de distrugeri masive prin foc şi toate calamităţile de neimaginat descrise în Apocalipsă. Atunci Isus va fi pe deplin fericit că planul i-a reuşit şi lumea a luat foc aşa cum dorea în Luca, 12, 49.
Ce să mai facem? Aprindem o lumânare sau facem un foc sacru, aşa cum se întâmpla în timpurile şamanice ale umanităţii, şi ne rugăm Dumnezeului adevărat să ne scape de demonismul celui răstignit pe cruce. Nu ştim ce şanse avem, dar putem încerca. Poate că Dumnezeu nu ne va lăsa, poate că lucrarea demonică va fi oprită în ultimul moment, înainte de Apocalipsă, dacă renunţăm la trimisul diavolului, la macabrele rugăciuni către un mort, la moaştele purtătoare de duhuri rele. Am rămas profund şocat de cazul de stăpânire demonică a unei femei. Este aici un video în care se poate vedea ce înseamnă puterea duhurilor rele aduse de „moaştele sfinte”. Vezi:
Cu Binisorul
publicat @21:58 24 September 2011
Cred ca va mai trebui sa treaca mii de ani pana sa intelegem ca fiecare are dreptul sa vada adevarul in felul lui. Cel mai important e sa ne respectam si nu sa punem pumnul in gura cum adevarul valabil ar fi doar al nostru. Ce armonie ar fi daca ne-am respecta si fiecare ar fi liber in ceea ce simte. Din pacate bisericile au o constitutie agresiva de recrutare si acest lucru creeaza multa turbulenta in societate. Trebuie sa invatam sa ne respectam indiferent de opinie si sa nu mai judecam in locul lui Dumnezeu ca si asta e un pacat. Cred ca poti sa crezi ca Dumnezeu a facut omul sau a facut celula sau a creeat conditii de aparitie a vietii sau a creeat modelul matematic etc. Care e problema, de ce sa nu ne respectam, de ce fiecare sa nu aiba dreptul de al iubi pe Dumnezeu in felul lui, de ce sa nu-i respectam si pe cei ce nu cred. Nimeni nu e in masura ca sa impuna adevarul lui, nu e drept. Hai sa-l lasam pe bunul Dumnezeu sa ne judece si noi sa fim mai buni si sa ne iubim chiar daca gandim diferit. Hai sa terminam sa ne mai sicanam, trebuie sa ne respectam, asta o cer si conducatorilor bisericii sa accepte si ei ca se poate gandi altfel si sa renunte la recrutari. Puterea exemplului e sfanta, fara pus pumnul in gura si sa ne iubim chiar de suntem diferiti. E chiar asa de greu sa facem asta? Toleranta e cheia pacii, hai sa nu mai fim rai cu cei care gandesc diferit. Nu ati vrea sa castigam o mie de ani in comportamentul si intelepciunea noastra?
Cabral Ibacka
publicat @10:47 25 September 2011
Tot comentariul tau se poate sintetiza intr-un singur nickname: cu binisorul.
Zici foarte bine…