Cu placere…
publicat @ 27 October 2008 in categoria > din viata...
Cum ceri ajutorul este de multe ori cheia sa primesti ceea ce ai nevoie.
Omul nu mai are rabdare in general, nu-l mai intelege pe cel de langa el, nu-l intereseaza de altceva decat de propriile probleme. Eh, atunci cand situatia se acutizeaza, cand problema devine intepatoare el isi pierde si bruma de rabdare si intelegere si intra ca elefantul in lanul de lalele, calca totul in picioare orbit de propria problema.
Primesc in fiecare zi cereri de ajutor. De la chestii banale gen “baga-ma si pe mine in blogroll” sau “nu ma cunosti dar da-mi niste bani imprumut” si pana la chestii mai grave cu probleme serioase, boli, copii cu probleme si dependenti in situatii disperate.
Pentru ca asa sunt si asa aleg sa fiu, incerc sa rezolv cat pot si cum pot. Deja blogroll-ul meu este un pomelnic neterminat de link-uri (la un moment dat le iau la mana si daca vad ca e vreunu pe-acolo care n-a scris macar un post la cateva zile il rad fara drept de apel), dau 50 de mailuri pe zi in care ii sfatuiesc pe unii care n-au norocul sa aiba un frate mai mare, dau sfaturi si intuiesc rezolvari pentru multi, c-asa-s eu.
Eh, in problemele grave, acolo unde situatia nu se rezolva cu un mouse click-uit de 3 ori si nici cu 3 telefoane, o rezolvare dureaza. Nu poti strange 10, 30 sau 100.000 de euro in trei saptamani, nu poti muta muntii din loc cu o tuse. Si atunci ma lungesc… da, nimeni nu intreaba daca eu sunt ok, daca am timp sa fac toate cele cerute, dupa cum spuneam mai sus… fiecare cu ce-l doare.
Deci, ne aflam in situatia in care in fiecare zi am cel putin 30 de mailuri cu cereri si dorinte, il fac si pe Mos Craciun de rusine! In afara de 5 emisiuni live de luni pana vineri, de un live de duminica de 2 ore, de o mica afacere cu scutere si ATV-uri pe care om am, de toate activitatile de PR ce vin la pachet cu munca mea, de actiunile antidrog, de probleme personale, am si o familie. Deci, toate laolalta mananca ceva timp. Adaugam si cererile de ajutor de pe mail si din telefoane si am putea spune ca nu am programul unui bugetar relaxat. Si cred ca, in mare parte, toate aceste lucruri sunt destul de vizibile. Si atunci, de ce un om care mi-a cerut ajutorul ieri (intr-o problema usoara) sau unul care m-a rugat saptamana trecuta sa-l ajut sa stranga 100.000 euro pentru copilul lui nu are puterea sa inteleaga ca sunt om, ca ziua mea are 24 de ore, ca am si eu o viata de om, problemele mele…?
Adica, imi ceri ajutorul si cand vezi ca nu se intampla nimic, in loc sa mai dai un ping si sa intrebi “crezi ca se poate face ceva, crezi ca rezolvi ceva?” tu trimiti un mesaj plin de venin, de reprosuri dure si latraturi asteptand sa… ce? Ok, inteleg ca problema ta te apasa, dar eu nu am facut altceva decat sa incerc sa te ajut, nu? Nu ti-am promis decat ca incerc, m-am agitat pentru tine, mi le-am lasat pe ale mele pentru ale tale si pentru ca nu s-a intamplat cum vrei tu, cand vrei tu, atunci sunt numai bun sa ma scuipi?
Mai oameni buni, atunci cand rogi pe cineva ceva, el nu e obligat cu nimic. Daca promite ca te ajuta inseamna ca asta face, asta incearca. Nu e obligat decat de propria vointa. Cum si ce crezi ca te lasa sa-l iei la suturi in fund atunci cand nu-ti convine ca a abandonat tot pentru tine? Si ce crezi ca va face dupa ce-l iei la rost si la “batut in obraz”, o sa-l ia un chef maxim sa incerce si mai tare sa ajute sau il ia cheful sa te lase in ale tale?
Inteleg, sunt multi cu probleme. Stiu asta, si pentru ca mi se pare ca am stiut cum sa ma lupt cu viata incerc sa ajut de fiecare data cand cineva imi cere ajutorul.
Dar:
- n-am nici afaceri de miliarde;
- nici nu mostenesc o familie de vechi aristocrati, crescand la un castel cu botosei si bona, pian in sufragerie si ceai la ora cinci;
- nici mama si nici tata nu sunt politicieni;
- nu am prieteni care sparg mii de euro la mese prin cluburi ca sa-i pot convinge sa doneze in stanga si in dreapta banii respectivi;
- nu sunt nici Dumnezeu.
Asa ca atunci cand imi ceri ceva gandeste-te la toate cele de mai sus si nu mai sari sa ma palmuiesti, poate sunt si eu om, si incerc sa le fac pe toate cat mai bine, nu sunt duhul din sticla ci… negrul din Berceni.
Apropos, ti-aduci aminte de “certificate de om bun“? Crezi ca banii aia s-au strans pentru ca am facut eu un blog suplimentar si ca am scris aici pe blog? O mica parte da, grosul l-am strans facand lobby la prieteni, stand pe telefoane si mailuri, vorbind cu toata lumea pe care o cunosc sa puna cativa banuti pentru carutul acela electric. Si daca te gandesti ca le fac pentru presa… asa sa-ti ajute cine vrei tu, caci nu ai vazut prin vreun ziar altceva decat ca sunt curvar si exotic, treburile astea le pastrez pentru sufletul meu, pentru publicitate ies o seara in club si se rezolva.
Apropos, doare sa vezi ca omul pentru care dai telefoane si mailuri incercand sa-i rezolvi problema vine si te palmuieste fara mila. Nu numai la tine ma refer Mihaela (cu toate ca-ti inteleg durerea si greutatile nu inteleg de ce asa fata de mine), ma refer la voi aceia care probabil v-ati dat seama prea tarziu ca nu raspunzi la bunatate cu reprosuri si priviri urate.
Eu va spun simplu… cu placere.
bianca
publicat @01:58 27 October 2008
Mai pot sa spun ca sunt norocoasa ca am ramas pana la ora asta sa-ti citesc blogul.Cabral serios imi pare rau ca unii nu inteleg ca esti om, ca si tuh ai o familie, ca si tuh faci atatea si atatea si incerci sa mai ajuti si pe altii.
Pe mine m-ai facut sa ma gandesc la multe m-ai facut sa-mi curga o lacrima la fiecare ochi.
Ce pot sa spun decat sa ai o noapte linistita ca mine o luam de la capat cu acelasi nebunii acelasi probleme..si asa mai departe.
bianca
publicat @02:00 27 October 2008
Si asa este cum spui tuh:nu inseamna ca daca izic da incerc e ca si rezolvata:pana la urma nu esti Dumnezeu esti doar un om ca si orice altul cu probleme mai mari sau mai usoare.
Scuze ca am scris de doua ori.
Noapte buna Negrule
Si ai grija de tine.
PS:se mai gandeste omul si la tine.
Elena Marinescu
publicat @02:07 27 October 2008
CABRAL SCUZA-MA, TE ROG.
BIANCA, ce-i aia mai fata “TUH”?! E chiar atat de greu sa scrii in limba romana?!
Bai, nu va mai suport, parca sunteti niste generatii de ingalati care nu pot face nimic ca lumea!
“TUH”?!
eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele
E ASA GREU???!!!!!!
DJAx3L
publicat @02:15 27 October 2008
Foarte frumos articolul. Chiar ma gandeam zilele trecute sa caut pe internet niste fundatii sa ii ajut pe 2 din oras pe care i-am vazut pe postul local si care au probleme cu functiile locomotorii si necesita operatie. Sanatatea conteaza cel mai mult, dar in final, totul se rezuma la bani.
Cristina
publicat @02:28 27 October 2008
Multumesc!
Ala care este
publicat @02:36 27 October 2008
Am o aversiune fata de vedete. In romania, exista oameni ce sunt faimosi pentru simplul motiv ca exista. Despre tine nu aveam nici o parere pana sa intru acum cateva zile. Nici buna, nici proasta. Erai fix neutru. Asta pentru ca in fond, nici nu petreceam 12 ore pe zi gandindu-ma “ce mai face Cabral ?”.
Si totusi, se poate si altfel. Stiam ca se poate altfel, insa dovezile lipseau cu desavarsire. Dar da, se poate. Chapeaux (nu, nu pup in fund, nu am facut-o niciodata si nici nu intentionez sa incep acum).
Ah, si inca ceva: pe tine refuz sa te recunosc ca “blogger”. Bloggerii in romania au devenit un soi de meserie. Ori tu, din moment ce ai o viata publica activa, nu stiu daca eticheta de “blogger” ti se mai potriveste. Chiar si doar pe langa cele deja existente. Eu cred ca esti ca si mine: un om care din cand in cand scrie.
andrey91
publicat @03:34 27 October 2008
iar miliardarii romaniei nu ajuta pe nimeni nici cu un 1 cent.
e vedeta cabral dar nu e milionar in euro sa arunce cu banii ca la manele.
SwissBoy
publicat @03:46 27 October 2008
Foarte interesant articolul si chiar daca e destul de lung a meritat sa fie citit.Ai mare dreptate,lumea nu mai are rabdare in ziua de azi si devine din ce in ce mai violenta.Banii astia sunt de vina. O zi buna va doresc
McGogoo
publicat @04:40 27 October 2008
oricat ai incerca, nu ai sa multumesti pe toata lumea. si nimeni nu o sa fie multumit.
ketherius
publicat @05:25 27 October 2008
Homo homini lupus si no good deed remains unpunished. Ce altceva mai e de zis?
mihaela
publicat @06:56 27 October 2008
Incearca sa intelegi disperarea si lupta contra cronometru.Timpul trece in defavoarea noastra.Daca nu se intervine acum, mai tarziu e munca in zadar.Te-ai suparat si te-nteleg.E-adevarat ca m-am grabit dar daca exista comunicare , as fi inteles.Nu doresc nici dusmanilor sa fie in situatia mea.Sanatate tuturor si o viata lipsita de griji
Follenvie
publicat @08:09 27 October 2008
cand incerci sa ajuti pe cineva si nu reusesti iar respectivul nu vede incercarea asa se intampla , am patit-o si eu si am fost tare dezamagit de reactia celui pe care incercam sa-l ajut dar l-am inteles pentru ca m-am gandit din perspectiva lui
Christiansen
publicat @08:39 27 October 2008
Cabral … sa nu uitam de genialul film “Filantropica”
… Maestrul Dinică a făcut un rol excelent, iar replica lui “Mana care nu spune o poveste, nu primeste pomana. Fii profesionist, ce dracu!” Ar trebui sa fie motto pentru multi 
dan
publicat @09:16 27 October 2008
Fiecare vede strict pe raza fiintei sale. Are o problema? Cauta sa o rezolve in orice fel. Daca l-a ajutat cineva, norocul lui. Oricum uita, sau diminueaza meritele celui care l-a ajutat. Daca e vreo satisfactie in faptul ca ajuti pe altii, o poti gasi in tine, ca faci ceea ce simti tu ca trebuie sa faci si ceea ce nu ai putea sa nu faci altfel.
dxn
publicat @09:27 27 October 2008
hey, Cabral! toata aprecierea mea o ai, inca de cand ai aparut la tv demult. si stii ce? ai ramas in bransa pentru ca esti bun! admiratia mea ca intr-o lume alba te-ai impus! stiu ca uneori te simti strain in tara ta…dar reusesti tu si asa! am fost miscat sa descopar in tine, pe blog, un tip sensibil si deschis, cu mult umor, sincer, prea sincer si…rani.
apropo de probleme tale cu cei ce nu inteleg cat esti de ocupat…am intalnit si eu oameni extrem de insistenti, care credeau ca doar ce au ei e important. si altii care incercau sa profite ca eram amabil sau politicos sau pur si simplu bun. nu tine. viata ta e mai importanta. familia e mai importanta. chiar si decat jobul sau tara.
respectul meu pt ce faci tu.
a, nu te periez. sunt eu rau, dar macar pe cei de valoare sa ii recunosc si apreciez si macar sa le-o zic, macar 1 data.
e 2 24 noaptea la mine, dar cred ca a meritat sa scriu asta! sa ai o saptamana excelenta!
Giuco
publicat @09:51 27 October 2008
Ceea ce spui tu e deja clasica problema a romanului, de a invinui pe altcineva de problemele lui. Nu judec ce a fost intre tine si personajul respectiv pentru ca nu stiu cu adevarat ce s-a intamplat acolo. Insa nu neg ca asta se intampla foarte des, indiferent ca esti vedeta sau nu. In general omul are pretentia, pentru simplul fapt ca, subliniez, are impresia ca te cunoaste, ca ii datorezi ceva, ca e de obligatia ta sa-i faci viata mai buna. Eu personal sunt de acord cu egoismul, acela de genul “problema mea e mai arzatoare ca a ta”, pentru ca hai sa recunoastem, pe lumea asta am venit singuri, si suntem indivizi. E ca si cum te-ai intoarce inpotriva propriului eu daca icnerci sa pui pe altcineva mai presus de tine. Dar in schimb asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la a fi uman, la a fi civilizat, la a incerca sa fii mai bun, la a incerca sa-l intelegi si pe celalalt, sa-l asculti, chiar daca uneori tace. Dimensiunea problemelor tale nu justifica renuntarea a aceste lucruri. Parerea mea.
Nicu
publicat @10:00 27 October 2008
Neata
In toata povesta asta nu crezi ca ai si tu partea ta de vina sa zicem ( e un pic cam mult )? E absolut laudabil ce incerci sa faci doar ca te-ai transformat un pic in ochii multora intr-un fel de Bruce Willis care chiar daca nu a jucat in film trebuie sa salveze Titanicul.Parerea mea e ca daca tot continui pe linia asta trebuie sa fi un fel de chirurg care e la a 1000-a operatie si care isi face meseria profesionist dar nu prea mai e om, nu mai are compasiune.
Somebody
publicat @11:06 27 October 2008
Si eu care credeam ca negrii sunt Supereroi
Tatiana
publicat @11:11 27 October 2008
Atunci cand un om face un lucru extrem de stupid este intotdeauna din cele mai nobile motive…..
ceidoi
publicat @11:35 27 October 2008
Stiu ca este prea putin spus dar asta devine regula la un moment dat ” Facerea de bine este ****** de mama” problemele rezolvate sunt perfecte, nici macar un multumesc nu auzi de multe ori dar daca nu reusesti sa rezolvi pe cineva… automat o sa fii descalificat la rangul de nesimtit. Toti cei care ajuta intr’un fel sau altul o sa fie mult mai blamati decat cei care stau nepasatori. Regula de aur “umana”.
bianca
publicat @12:14 27 October 2008
Elena graba strica treaba(la mine)imi cer scuze
Mersi de intelegere.
Hector Brutacu
publicat @13:42 27 October 2008
Te-au ajuns si pe tine …
Omule, ai nevoie de o pauza. Fugi ! Fugi undeva unde sa uiti de toti , de toate …(macar 3 zile)
Ai sa clachezi .
Sa nu zici ca nu ti-am zis .
“Nu cunosc solutia pentru a atinge succesul, dar stiu ca pentru a esua e suficient sa incerci sa multumesti pe toata lumea.” [Bill Cosby]
“A-i mulţumi pe toţi este un ţel care nu poate fi atins niciodată.” [proverb arab]
Hector Brutacu
publicat @13:46 27 October 2008
…cat despre palmele pe care incarca unii sa ti le dea atunci cand au vazut ca ai oprit la semaforul lor si nu ai avut maruntis sa le dai (ca l-ai dat mai inainte altuia) , nu le mai pune la suflet !
Era o vorba veche romaneasca:
“FACEREA DE BINE E ….. DE MAME!”
Asa e cand intinzi un deget…si apare cate unul care crede ca ai vreo 3 perechi de maini …
Anca
publicat @14:37 27 October 2008
Si tu crezi c-ai sa poti face asta ani la rand, fara sa te distruga? Timp, sanatate, resurse emotionale si asa mai departe? Uneori trebuie sa mai zici si “nu”. E greu, doare… dar trebuie. Iar peste urma aspra a palmelor vor veni zambetele largi de recunostinta a celor care stiu sa aprecieze cu adevarat ceea ce faci sau incerci sa faci.
maria:x
publicat @17:36 27 October 2008
Sunt neplacute aceste situatii si chiar nu inteleg de ce te implici atat.Nu ai nici o obligatie fata de nimeni, iar faptul ca ai ajutat anumite persoane nu te transforma in mama suferinzilor sau ceva asemanator.E foarte frumos ceea ce faci si te admir pentru asta.Aaaa, si sa pui bani deoparte ca trebuie sa-mi cumpar cizme si nu prea am bani(:p).
Bogdan
publicat @21:00 27 October 2008
Romanul, tot roman.
Gandirea romanului:
esti persoana publica, ai relatii, ai bani, ai bani, dormi pe bani, arunci bani pentru ca ai bani, el are problema, tu trebuie sa il ajuti, pentru ca ai bani, pentru ca esti CABRAL, pentru ca ai bani.
Gresit !
Poti avea 5 miliarde de milioane de sute de mii de Euro. Este dreptul tau sa ai ceea ce iti faci. Dar de la a da cu banii, si a fi ‘obligat’ sa ajuti pe cineva, pentru ca te-a rugat, e drum lung.
Romanu` stie ca daca cere, tre sa primeasca.
Este total eronat.
La fel va fi si peste 1000 de ani.
Nu intelege ca toti “estem” oameni.
Cabral e om, chiar daca e persoana publica, eu sunt om, chiar daca nu stie nimeni in afara de prieteni de existenta mea.
Toti avem probleme, toti avem job, toti avem “treburile” noastre.
Daca ajutam pe cineva ar trebuii macar un mersi sa spuna, nu sa ne “scuipe” …
Am ajutat si eu pe cineva cu niste bani … chiar un amic, si am realizat cat de adevarata este zicala: “Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur” ( sau ceva de genul asta).
Cabral te respect pentru ca esti om.
Te respect pentru ca existi, si incerci sa schimbi mentalitatea romanului.
Bafta.
andreea
publicat @22:30 27 October 2008
In primul rand vreau sa-ti spun ca esti bestial. Stii la televizor pari un om atat de comic si de deschis dar citindu-ti blog-ul am observat ca esti atat de profund. Scrii cu un fel de….chiar pasiune as putea spune. Vreau sa stii ca citesc cu placere blog-ul tau, zilnic ( desi l-am descoperit cred ca doar sambata) . Ah da, si in ultimul rand vreau sa stii ca te admir foarte mult pentru ce faci si pt ce esti tu ca om.
PS: Scuze ca nu m-am referit strict la scrierea in cauza. Multumesc ca imi fac ziua (seara) mai frumoasa. A da si in privinta varstei am doar 14 ani.
nicdan
publicat @10:23 28 October 2008
Daca dai un deget de buna voie, trebuie sa fi pregatit sa dai toata mana (unor pesti Piranha)
Pingback: Site special pentru schimb de link-uri « Bogdanic’s Notes & Opinions
no_one
publicat @20:36 29 October 2008
E atat de simplu sa improsti cu noroi si mai ales in oameni pe care nu te-ai chinuit sa-i cunosti cu adevarat…poti sa faci tot binele din lume, daca macar o singura data nu ai reusit sa ajuti totul se uita de cele mai multe ori…e trist, dar din pacate e adevarat.Trebuie sa te gandesti ca sunt si oameni care merita si pentru ei merita sa facem tot ceea ce ne sta in putinta.Si situatiile astea au si o parte buna…ne demonstreaza ce putini sunt oamenii care merita si sa-i apreciem cum se cuvine dupa ce i-am gasit…