Noi, femeile, avem dreptul sa ne imbracam cum vrem. Daca vrem sa iesim aproape nud pe strada putem s-o facem oricand, e dreptul nostru.
Noi, femeile, trebuie sa fim respectate. Trebuie sa ni se vorbeasca politicos, sa fim tratate cu respect si, oricat am fi de frumoase, barbatii ar trebui sa plece de la premisa ca suntem destepte.
Noi, femeile, nu suntem niste cotlete!
Doamnele mele, fiecare dintre afirmatiile mai sus se sustin. Le sustin si eu cu toata puterea. Sunt lucruri adevarate, aveti dreptul sa va imbracati cum vreti voi, sa iesiti pe strada in outfit-ul Evei, aveti dreptul la respect, la politete, la eleganta, la protectie, la orice este frumos pe lumea asta! Asa e!
Si daca pe strada ar fi toti asa cum este majoritatea celor care comenteaza pe blogul asta… lumea ar fi asa cum spuneti voi ca trebuie.
Dar nu e asa… nici gand! Lumea este aceea pe care o vedeti pe strada. In articolul “Buna, eu sunt Cotlette” am vazut ca interpretarea a ajuns si la misoginism. Cateva Doamne s-au asteptat ca eu sa condamn ferm si ras-pi-cat animalele care urla dupa femei pe strada, sa iau o pozitie oficiala, sa dau un comunicat de presa…
?! Huh?! Pai eu sunt politician?! Da bine daca ma apuc sa urluuuu la luna ca “femeile trebuiesc respectate”? Sau e mai eficient daca vin cu urmatoarea afirmatie:
- Doamnelor, lumea este asa cum este. Decat sa va treziti fluierate, injurate, jignite sau brutalizate pe strada, mai bine va protejati, cat puteti, de balosii care se manifesta aiurea. Si, drept urmare, nu mai iesiti exagerat de dezgolite pe-afara.
Ce e mai corect? Comunicat de presa dat de un politician care nu da 2 prune putrezite pe ce spune, sau sfatul sincer al unui om care chiar incearca sa faca ceva? Eu ce-i spun fiica-mii? “Draga mea, iesi imbracata intr-un sal pe strada, ca barbatii trebuie sa te respecte! Asa sa le spui!“. Sau ii spun “Vezi, mai pinguino, ca afara-s fel de fel de grobieni, ai si tu grija!.
Ne ascundem in spatele lui “barbatii trebuie sa fie eleganti” si cand ne trezim pe strada cu x neeleganti urland dupa noi ne intrebam unde-am gresit… Da, asa e, barbatii ar trebui sa fie eleganti, cu totii. Multi sunt, dar avem si exemple urate. Si exemplele astea urate ar merita ciomagite crunt! Caci atunci cand sunt pe strada si vad asa ceva intervin. Cand se isca vreo discutie intervin. Dar mi se pare mai ok sa explic pe blog cum se pot proteja fetele, decat sa “o ard” patetico-idelogic.
Nu, nici “Buna, eu sunt Cotlette” si nici articolul asta nu sunt politically-correct. Nici gand. Pentru ca afara nu prea gasim lucruri corecte. Sunt niste sfaturi realiste. Cine vrea sa le asculte, putem vorbi pe tema asta… Cine nu, distractie placuta!
Apropos, cu ipocrizia nu facem nimic, stimate Doamne fals-feministe.
O zi mai buna.
Tatal unei fete.








Draga Cabral, sunt in totul deacord cu tine. Femeile ar trebui sa isi dau singure seama ca atat timp cat umbla cu cat mai multa carne expusa afara, cu atat mai multe jigniri,fluieraturi si injuraturi vor primi la adresa lor.
Dar nu se poate ca toate sa gandim la fel. In fine, sfarsitul (“Tatal unei fete.”) a fost fara cuvinte.
Te pup si bafta in continuare !
Cat de mare trebuie sa fie decolteul si cat de scurta fusta sunt doar doua chestiuni de bun gust, de simt estetic. Asta ar trebui sa invete fetitele lui Cabral si ale altora, nu ca trebuie sa te camuflezi ca sa iesi pe strada pentru ca sunt tot felul de dobitoci care considera ca iti fac un compliment daca iti zic: ” Ce ti-as trage-o!” Iesiti din pestera, fiecare are libertatea sa se imbrace cum crede de cuviinta! Sunteti oameni umblati si cititi, asa zice Cabral, si, cu siguranta, stiti ca, in lumea civilizata, barbatilor nu le este permis sa se manifeste astfel pentru ca risca sa fie acuzati de hartuire sexuala. Nu va mai ascundeti dupa deget, nu e vina femeilor ca cei mai multi dintre barbatii romani sunt insensibili, incapabili de empatie, machisti si misogini.
In mare e corect, trebuie ca femeile sa aiba un simt de autoconservare. Dar totusi, nu as vrea sa se inteleaga ca trebuie sa traiasca mereu cu teama ca vor fi agresate fizic sau verbal si in consecinta sa fie cat ma invizibile. Pentru ca neandertalii chiar nu se manifesta NUMAI fata de femei extrem de agresive vizual.
Cred ca problema principala este lipsa generalizata de respect, care se declina in mod diferit in functie de tipul de femeie. Cand un taximetrist se exprima cu ‘paupusa’ cand vorbeste cu o studenta imbracata in blugi si geaca (doar o ipoteza), nu mai prea are a face exhibitionismul cu nimic. E importanta doar toleranta pentru marlanie pe care a dezvoltat-o societatea noastra.
Doamnelor…si domnilor,
“respect” este un concept la fel de multifatetat ca “iubire”. La fel cum despre iubire ne aducem aminte de cate un Sf. Valentim, si desprafuim conceptul, il imprechem cu un ursulet de plus si aruncam cu el in dreapta si stanga timp de 24 de ore, la fel ne aducem aminte de respect in polemici de genul acesta si il reclamam cu toata puterea si autoritatea noastra de “doamne”. La fel ca si iubirea care a carei poate cea mai mica, desi cea mai mediatizata calitate, este de a fii primita, cand, de fapt, adevarata esenta a iubirii este sa fie data, asa si respectul trebuie dat – catre sine in primul rand, catre ceilalti, si abia apoi primit. La fel ca iubirea, niciodata reclamat sau pretins.
Spun astfel oare ca o femeie care se respecta nu va iesi pe strada imbracata, vorba lui Amza, “intr-un guleras…o rochita numai guleras, asa”. Nu. Pentru ca ceea ce merge mana in mana cu respectul de sine este asumarea. Asumarea a ceea ce faci si ceea ce vrei sa transmiti. Daca azi decid sa ies la 7AM sa-mi cumpar cafeaua si ziarul de dimineata nu in echipamentul jogging sau in jeans daca nu alerg, ci in rochie de seara, e treaba mea. Dar n-am sa ma plang de lipsa de respect a studentului de la Starbucks care s-a uitat la mine mai lung dacat de obicei sau de chicotele celor doi barbati middle-aged in costum care isi asteapta cafeaua in drum spre birou. Cum n-am sa ma plang nici de lipsa de respect a imigrantului (ilegal, desigur) nicaraguan care spala ferestrele biroului meu si care nu va ezita sa emita un “mamacitaaaaa” daca ma prezint in aceeasi rochie de seara la 8AM la birou.
Doamnelor, tot ce vrem, cerem, pretindem, consideram ca ni se cuvine, etc incepe, si se termina in fata oglizii proprii, fie ea si fizica daca nu se poate interioara. Spun “si se termina” pentru daca stam bine la capitolul oglinda personala, intern si extern, la 7 dimineata, n-o sa mai avem nevoie sa ne gandim in timpul zilei la cum “suntem”. Suntem asa cum decidem sa fim first thing in the morning, in toata privintele.
O zi buna si…if all fails, investiti in iPod-uri, asa nu mai auziti mitocanii care va supara, absolut neprovocati, desigur;-)
a fi se scrie cu un singur i