Cioclii.
publicat @ 27 October 2009 in categoria > din viata...
Taguri: cinic
Imi mestec amarul si privesc creponat cinicul. Iar el, el ma priveste in scarba, cu relaxarea celui care stie ca lumea-i a lui, cu detasarea celui care stie ca a castigat deja lupta, ma “condescendeaza” cu privirea sarpelui rece care si-a inghesuit deja victima in acvariul lui de sticla…
Maestrul Gheorghe Dinica lupta pentru viata. I-ai putea, de te-ai incorda numai putin, i-ai putea rememora cel putin 10 replici, din tot atatea filme diferite. Replici care te-au facut sa razi sau sa plangi, vorbe care au ajuns sa faca parte din viata noastra. Si totusi, tocmai ce-ai terminat editarea materialului, corectura textului, sau mai stiu eu ce alta componenta a necrologului…
Da, cu tine vorbesc, omule de televiziune! Stiu ca deja ai montat materialele ce se termina intr-un fundal negru, ai terminat de pus muzica aia sumbra pe materialul documentat in prealabil de catre ceilalti din redactie, ai pus si vocea care anunta – trista, nu? – ca Maestrul s-a stins!. Ai impanat totul cu imagini din filmele Maestrului, ai pus text, ai reusit cateva treceri intre replici, ai facut legatura intre film si viata reala, ai trecut mare parte din CV… Apoi ai dat “save-project” si ai plescait multumit ca ti-ai terminat treaba. Inca n-ai “varsat” materialul pe banda sau in server, caci inca nu stii sigur ce data va trebui sa treci pe fundalul ala negru, cu care ti-ai incheiat “capodopera”.
Gheorghe Dinica – Actor – 01.01.1934 / ??.10.2009. Asta mai ai de pus, este?
Da, si cu tine vorbesc ziaristule… ti-ai strans documentarea, ai toate pozele, le-ai luat pe alea din filmele Maestrului, caci stii ca vor fi recunoscute usor, ai adaugat cateva informatii explicative despre ce se intampla in poze, ai strans textele indurerate de la editori, ai rezervat o pagina intreaga numai pentru lista interminabila cu roluri – dar ai taiat din ea, caci e prea lunga, este? – si ai dat materialul la DTP.
Ba, daca se duce azi schimbam imediat pagina 1, 2, 3, si 4. La pagina 4 mai avem doar de luat repede declaratii de la familie si colegi, si suntem gata!
Da, ziaristule, stiu ca ai lista aia cu cei de la care vrei declaratii la tine pe birou, caci vei avea nevoie de numerele alea de telefon, nu?
Tu esti pregatit, ai pregatit o poza mare cu Maestrul pentru prima pagina, inconjurata de un chenar negru, si un titlu de-o schioapa in care anunti, indurerat, ca s-a lasat cortina. Cred ca ti-am ghicit si titlul, este?
Da, vorbesc cu tine, bloggerule… caci stiu ca sunt cativa dintre voi care deja si-au pregatit posturile in care anuntati, indurerati, plecarea Maestrului. Ai salvat postul acolo, sta cuminte in “pending review”, sau in “drafts”, trebuie sa-i dai doar “publish“. Sunt curios ce poza ai ales, tind sa cred ca una din Filantropica. Am nimerit-o?
Da, vorbesc cu toti cei care s-au pregatit. Stiti imaginea aia din filmele western? Aia cu omul care se taraie, cu buzele crapate si cu ochii impaienjeniti si uscati, iar deasupra se rotesc ulii? Da, sunteti ulii…
Si nu va condamn. Inteleg, daca nu esti pregatit ti-o ia altul inainte. E mai bine pregatit, se misca mai repede, viteza e totul… trebuie sa fii pregatit. Si esti, nu?
Sunt ipocrit? Doar lucrez in televiziune, nu? Doar scriu pe un blog, nu?
Stiu ca-ti faci doar meseria. Si mai stiu si ca toata treaba asta ti-a lasat un gust amar in gura.
Nu te condamn, numai ca simt asupra noastra privirea aia fierbinte a CINICULUI. Ne rade in nas.
Alexandra
publicat @22:51 27 October 2009
Maestrul Dinica se va insanatosi.
ketherius
publicat @23:19 27 October 2009
Asa-s “profesionistii” din media, trebuie sa fie primii.
Pingback: uberVU - social comments
ioana
publicat @01:20 28 October 2009
greu…………am si eu momente cand acuz sau aduc acuzatii directe, desii stiu ca nu e bine continui:in viata f multi oameni care nu merita pier poate prea devreme,cand totusi au f multe de oferit.Atunci cand se intampla pur si simplu lucrez cu subconstientul si schimb ordinea de idei pana nu ma deprim.imi foloseste atunci cand nu vreau sa privesc lucrurile negativ,altfel as fi in mare parte trista.si uite de aia nu urmaresc mereu povestirile adevarate sau stirile.fug uneori de realiate nu ca nu as avea puterea sa o infrunt dar ar avea urmari mai mari. apropo de cazuri:citeam azi undeva……..intr-un ziar……….printre multe altele. unei fetite surdo-mute i sa pus intrebarea:care ar fi visul tau cel mai mare?……….ea:sa nu mai fie suparata mami si sa vina sa ma ia acasa. concluzie:aia da “mama” care a abandonat lupta alaturi de copilul ei. si inchei ca pe urma incep cu depresii:(((((((
bebik
publicat @01:48 28 October 2009
Mda…e gru sa nu iti pese de un OM,mai ales atuncicind il stii si ai lucrat cu el.e greu sa scrii cuvinte postmortem atunci cind ii pasa,e greu cind se duc ce la care tii,cei apropiati de tine si de inima ta.de multe ori ne amintim de acestiminunati oameni doar atunci cind deja s-au dus,si atunci cind toti aplauda,la trecerea cortegiului…imi e greu sa inteleg asta,de multe ori mi se pare ca fiind un gest de bucurie ca acel cineva s-a dus,cu toate ca stiu ca cei ce o fac o fac in semn de apreciere si respect,un ultim omagiu pentru ceea cea fost cidva un OM. Cabral,pote ca maestrul Dinica are nevoie de aplauzele si incurajrile noastre acum,cind trece prin aceste momente dificile. Asadar aplauze pentru MAESTRUL DINICA
eliza
publicat @02:00 28 October 2009
i agree;) Aplauze pentru Gheorghe Dinica!
eliza
publicat @01:54 28 October 2009
In acest moment am aflat de suferinta lui Gheorghe Dinica.Pacat ca sufera.. Eu nu va inteleg pe voi de ce tot ii plangeti de mila.Asa ii laudati succesul?Apropo,pe google e deja un link care scrie deja ca a murit,mai nou scrie si de inmormantarea lui.
Cabral,ai dreptate..pff..abia asteapta ziaristii sa scrie si data,apoi “save project”…Ce oameni!Daca e sa incepeti sa cautati septicemia pe net va apare numele lui Gheorghe Dinica..pff..oameni buni..calm down..stirea e..lasati omul in pace acum;)Am inteles cu totii ca e bolnav.In loc sa ii plangeti de mila mai bine faceti ceva bun pentru el..mai aduceti-va aminte de filmele lui..mai dati-le pe la tv..asa vede si omul ca va pasa…Nu se stie cat mai traieste..dar faceti fericit cat e in viata!Asa il ajutati si cu vointa…Cabral,te rog sa imi raspunzi daca am gresit;)
Adrian
publicat @02:31 28 October 2009
Si ce-ai vrea? Sa ma omoare aia de le-am ciuriut familiile. NU. Prefer sa ma gauresti tu.
Asculta Paraipane. Sirenele. Stii ce inseamna asta nu?. Mii de muncitori furiosi vin la munca.
Moldovan, Moldovan stai!
….
Nu trage domn Semaca. Sunt eu, Lascarica. Domn Semaca, sa stiti ca nu v-am tradat!
vert
publicat @04:28 28 October 2009
Ma gandesc cateodata ca e foarte posibil sa ai ascendent in zodia mea,Varsator.Esti mare om,Cabral Ibacka!Chiar daca n-am devenit ce as fi vrut, sa pot eu sa exprim unele trairi la nivel atat de inalt,ma bucur ca cineva parca imi citeste gandurile.Liniste pentru Maestru!Liniste,pace si iubire in suflet si pentru tine,omule bun!
stelistul07
publicat @04:41 28 October 2009
televiziunile sunt bucuroase cand moare un mare actor sau un cantaret.
doar in Romania se poate asa ceva, bucurosi cand moare o mare personalitate a tarii.
doar ACASA TV nu la prezentat ca si mort, ca celelante televiziuni vorbesc despre el deja la trecut si il vor mort pentru rating.
Rusine, presa de cacat….
MC
publicat @09:37 28 October 2009
“Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste nimic” (Filantropica)
“Italia-i la doi pasi prostule, vezi lumea!” (Prin cenuşa imperiului)
“”In nemernicia mea, ca un caine turbat, am muscat mana care m-a hranit si am aratat romanilor drumul spre castru” (Columna)
maniak
publicat @11:28 28 October 2009
AR TREBUI SA II CONDAMNI !
SAM
publicat @12:08 28 October 2009
Si…am un defect: nu accept ideea ca un om sa fie ,,pe punctul de a ne parasi”. La mine ori e alba ori e neagra: ori esti esti viu ori…ai fost viu. Consider ca in momente dificile, cu adevart dificile, asa cum sunt acestea prin care trece acest artist (caci arta a facut toata viatza), nu trebuie decat sa incurajezi omul. Sa-i insufli acea incredere de care si noi cei sanatosi avem atata nevoie, zi de zi. Speranta , increderea, respectul, sunt condimente care participa mai mult ca sigur la mobilizarea unui om aflat in suferinta. Dupa umila mea parere consider ca televiziunea nu ar trebui sa faca publica starea critica a unui artist. Daca el ar afla in aceste momente cum ii deplang suferinta, poate ar mai inceta sa fie increzator. E bine ca in aceste momente sa ii fie alaturi cei apropiati. Caci cei cu adevarat apropiati, ii cunosc mai bine sufletul, personalitatea, dorintele si viatza. Noi, restul, suntem simpli spectatori care respecta munca unui om, dar intimitatea si trairile lui, sunt pentru cei care merita sa le cunoasca, nu pentru tot omu care poate sa isi dea cu parerea despre cand sau cum va pleca dintre noi. Si da, e trist, rememoram viata unui artist doar cand el e la ananghie sau cand deja ,, a plecat.” Trist.
andreea
publicat @13:49 28 October 2009
EXCELENT! si asta de la un om din presa, care a auzit de multe ori expresia… “ei si ce, cu o moarte toti suntem datori” din gura sefilor…. sergiu nicolaescu le-a dat… ca au asteptat zile in sir in fata la elias
speram sa le dea teapa si maestrul dinica
ps. am avut placerea sa il cunosc si a tinut-o, o dupa-amiaza intreaga, numai in glume si povesti
Pingback: Adrian Ciubotaru: Pe termen scurt, toţi putem fi isteţi « Chinezu
Ella
publicat @15:30 28 October 2009
Ar trebui sa pregateasca condoleante…. eventual o lumanare si cateva cuvinte de bine ptr munca depusa… unii asteapta BARFA!
raw
publicat @16:58 28 October 2009
Pe astialalti, necinicii,va astept aici :
http://www.gigel.org/cazino
Haideti , deja creste miza
ellasarya
publicat @17:42 28 October 2009
Ba, din contră, eu am învăţat că speranţa moare ultima, şi nu aştept, şi nu pândesc, şi nu plâng înainte de vreme.
Atâta timp cât Maestrul luptă pentru viaţă, despre VIAŢĂ trebuie să fie vorba zilele astea!
Dala
publicat @18:49 28 October 2009
este si va fi vorba de VIATA pana la FINALUL-FINALULUI…cum ziceai-SPERANTA MOARE ULTIMA….deci SPERAM K VA FI BINE,VA IESI SOARELE SI NORII SE VOR RISIPI SI VA RENASTE…CU GANDURI BUNE INAINTE….
alina
publicat @19:32 28 October 2009
sunt multi cei care asteapta…din fericire pentru noi nu vor primi…gheorghe dinica mai are inca mult de aratat si noi VREM sa-l vedem in continuare pe scena….BRAVO cabral,t sustin
iolanda
publicat @21:19 28 October 2009
Am avut rabdarea sa citesc majoritatea notatiilor tale si chiar ai talent ,adica reusesti sa transmiti,sa misti…in tara in care ne aruncam proprii copii pe marginile soselelor vrei sa trezesti sentimente umane,demult apuse din pacate.Comentariul meu nu are neaparata legatura cu nefericitul moment prin care trece un mare roman..nici nu vreau sa discut pe tema aceasta pentru ca prefer sa actionez(mintal,crestinesc)decat sa parafrazez…E dureros ca uitam ce e important in viata,sa respecti, sa iubesti,sa fii sincer ,sa fii natural,sa zambesti,sa ajuti…Nu mai baga in seama pe toti prostii…(axinte…)si ramai asa cum esti..Succes in tot ce-ti propui si sa nu te schimbi!
giolly
publicat @21:27 28 October 2009
eu sunt un fan al blogului tau chiar daca nu te am la blogroll si citind ce ai scris tu, imi dau seama ca defapt ai fost primul dintre toti pe care i-ai enumerat care a scris.
Corina
publicat @22:37 28 October 2009
Urasc debandada asta. Maestrul Gheorghe Dinica se zbate intre viata si moarte iar idiotii astia deja il ingropara. Imi cer scuze ca spun asta dar asta e purul adevarul. Insanatosire grabnica maestrului…
white rose
publicat @23:57 28 October 2009
Cabral..spune-mi te rog..cum se mai simte domnul Dinica..?sper ca este mai bine..si ca va iesi cat mai repede din spital..
BobbyRo
publicat @00:47 29 October 2009
Si iarasi se va inunda internetul de palidul cuvant care indica tristete dar care te tine la o distanta sigura de suferinta! Toata lumea il stie si crede ca daca au postat un comentariu scurt, rece, format din 3 litere vor fi respectat omul! Imi e sila…
BobbyRo
publicat @00:49 29 October 2009
Dar bineinteles, Dumnezeu mai tine si cu oamenii buni, din cand in cand!
Enzo
publicat @02:27 29 October 2009
Cabrale dupa ce ii luati voi, la Media Pro singurii care ii mai primesc pe marii nostri actori sunt ingerii si Dumnezeu.
Crezi ca numai asa se poate face loc pe piata pentru Adela si ala, Mihai P.
Fac putin haz de un mare necaz insa am sunt sigur ca pe undeva e si oboseala de la munca, vad la mine si am cu siguranta cu 50 de ani mai putin.
selectice
publicat @09:55 29 October 2009
“Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri…
Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el”
PODI
publicat @10:53 29 October 2009
o mare drama se petrece sub ochii nostrii! si nu i singura. oameni cu har, care au lasat ceva in urma lor, aruncati la cosul de gunoi, de catre sistem. pacat.
Respect, Maestre Dinica.
hai paaaa, cabral, ca ma intorc pe blogul meu.http://podaridolj.blogspot.com/
Emma
publicat @11:26 29 October 2009
Viata e efemera.God damn it ce banala e chestia asta!Da,m-a atins postarea ta pentru ca nu am ajuns sa-l cunosc pe “Maestru”,nu am copilarit cu filmele lui,nu i-am ascultat replicile,nu le folosesc.Dar tocmai asta ma face sa constientizez realitatea si faptul ca noi,tinerii din generatia de astazi nu vom mai avea pe cine plange,nu vom mai avea dupa cine sa suspinam,sa oftam si sa ne exprimam un”Dumnezeu sa-l ierte” din suflet.
Si asta ma doare,cel putin pe mine,pentru ca dupa cum spunea DeMaio mai sus,noi ramanem cu
Nikita si God knows who others.E trist si nici macar real!
Multumesc pentru indepartarea unei pelicule de ceata de peste ochii mei!.)
dia
publicat @11:36 29 October 2009
Sa dea Domnul sa se faca bine. Noi asta ne dorim.