Cioclii.
publicat @ 27 October 2009 in categoria > din viata...
Taguri: cinic
Imi mestec amarul si privesc creponat cinicul. Iar el, el ma priveste in scarba, cu relaxarea celui care stie ca lumea-i a lui, cu detasarea celui care stie ca a castigat deja lupta, ma “condescendeaza” cu privirea sarpelui rece care si-a inghesuit deja victima in acvariul lui de sticla…
Maestrul Gheorghe Dinica lupta pentru viata. I-ai putea, de te-ai incorda numai putin, i-ai putea rememora cel putin 10 replici, din tot atatea filme diferite. Replici care te-au facut sa razi sau sa plangi, vorbe care au ajuns sa faca parte din viata noastra. Si totusi, tocmai ce-ai terminat editarea materialului, corectura textului, sau mai stiu eu ce alta componenta a necrologului…
Da, cu tine vorbesc, omule de televiziune! Stiu ca deja ai montat materialele ce se termina intr-un fundal negru, ai terminat de pus muzica aia sumbra pe materialul documentat in prealabil de catre ceilalti din redactie, ai pus si vocea care anunta – trista, nu? – ca Maestrul s-a stins!. Ai impanat totul cu imagini din filmele Maestrului, ai pus text, ai reusit cateva treceri intre replici, ai facut legatura intre film si viata reala, ai trecut mare parte din CV… Apoi ai dat “save-project” si ai plescait multumit ca ti-ai terminat treaba. Inca n-ai “varsat” materialul pe banda sau in server, caci inca nu stii sigur ce data va trebui sa treci pe fundalul ala negru, cu care ti-ai incheiat “capodopera”.
Gheorghe Dinica – Actor – 01.01.1934 / ??.10.2009. Asta mai ai de pus, este?
Da, si cu tine vorbesc ziaristule… ti-ai strans documentarea, ai toate pozele, le-ai luat pe alea din filmele Maestrului, caci stii ca vor fi recunoscute usor, ai adaugat cateva informatii explicative despre ce se intampla in poze, ai strans textele indurerate de la editori, ai rezervat o pagina intreaga numai pentru lista interminabila cu roluri – dar ai taiat din ea, caci e prea lunga, este? – si ai dat materialul la DTP.
Ba, daca se duce azi schimbam imediat pagina 1, 2, 3, si 4. La pagina 4 mai avem doar de luat repede declaratii de la familie si colegi, si suntem gata!
Da, ziaristule, stiu ca ai lista aia cu cei de la care vrei declaratii la tine pe birou, caci vei avea nevoie de numerele alea de telefon, nu?
Tu esti pregatit, ai pregatit o poza mare cu Maestrul pentru prima pagina, inconjurata de un chenar negru, si un titlu de-o schioapa in care anunti, indurerat, ca s-a lasat cortina. Cred ca ti-am ghicit si titlul, este?
Da, vorbesc cu tine, bloggerule… caci stiu ca sunt cativa dintre voi care deja si-au pregatit posturile in care anuntati, indurerati, plecarea Maestrului. Ai salvat postul acolo, sta cuminte in “pending review”, sau in “drafts”, trebuie sa-i dai doar “publish“. Sunt curios ce poza ai ales, tind sa cred ca una din Filantropica. Am nimerit-o?
Da, vorbesc cu toti cei care s-au pregatit. Stiti imaginea aia din filmele western? Aia cu omul care se taraie, cu buzele crapate si cu ochii impaienjeniti si uscati, iar deasupra se rotesc ulii? Da, sunteti ulii…
Si nu va condamn. Inteleg, daca nu esti pregatit ti-o ia altul inainte. E mai bine pregatit, se misca mai repede, viteza e totul… trebuie sa fii pregatit. Si esti, nu?
Sunt ipocrit? Doar lucrez in televiziune, nu? Doar scriu pe un blog, nu?
Stiu ca-ti faci doar meseria. Si mai stiu si ca toata treaba asta ti-a lasat un gust amar in gura.
Nu te condamn, numai ca simt asupra noastra privirea aia fierbinte a CINICULUI. Ne rade in nas.
Olivia
publicat @02:36 27 October 2009
Postul asta mi-a smuls o lacrima! Nimeni nu va ma putea sa scrie cu atata durere ca tine despre cine va… care inca este! Si, ma ales, va fi!
Oanna M.
publicat @02:40 27 October 2009
Si mie…:(
zambet trist
publicat @02:44 27 October 2009
trist…urat, dar adevarat…
sanatate multa maestrului!
Adamutza
publicat @03:10 27 October 2009
Pascal Quignard, Terasa la Roma): “Imbatranind, ne smulgem tot mai greu splendorii peisajului din jur. Pielea uzata de vant si de ani, vestejita de oboseala si de bucurii, lacrimile, picaturile, firele de par, unghiile cazute la pamant ca niste frunze ori ca niste vreascuri nu mai incatuseaza sufletul ce rataceste tot mai des dincolo de hotarul pielii. Iar inaltarea ultima nu e, in fapt, decat o risipire.”
Claudia
publicat @03:15 27 October 2009
Apropo de chestia asta, ieri dimineata ma uit in ziar si vad poza maestrului pe un fond negru, am inlemnit!Chiar am crezut ca s-a intamplat ceva, apoi am citit ca e mai grav.Urat din partea celor care “il baga in mormant” de pe acuma.Hai mai bine ne rugam pentru sanatatea sa, sa se faca bine, sa apara din nou pe marile ecrane!
Bianca
publicat @03:21 27 October 2009
Un mare om….va ramane mereu in sufletele noastre si va fi prezent pentru totdeauna in sufletele celor care l`au cunoscut si il apreciaza cu adevarat pe maestru.Noi nu putem decat sa ne rugam pentru el si cum speranta moare ultima…speram ca marele maaestru sa isi revina si sa ne incante cu mirifica lui prezenta pe marile ecrane.SANATATE MULTA
Pandutzu
publicat @03:34 27 October 2009
cata dreptate ai… la locul meu de munca, am vazut deja un draft cu “Gheorghe Dinica a murit” . nu e facut de mine, caci eu ma ocup de sport… dar se pare ca toata lumea e pregatita de tragica veste. Asta e realitatea in care traim, trebuie sa traim in viteza, trebuie sa fim primii… Eu unul sper ca stirea aia sa nu fie publicata foarte curand….
Anna
publicat @04:31 27 October 2009
Nu-i niciodata tarziu sa invatam sa ne rugam. Intr-o zi fiecare din noi o va face. Intr-o zi…
m1ha1
publicat @05:06 27 October 2009
frumos ! scriitorule
Hector Brutacu
publicat @05:40 27 October 2009
Trist… Dureros… Adevarat.
Trist si dureros deoarece, din nou, am constientizat ca a fi OM este o povara imensa care pe multi ii copleseste si ii asasineaza dpdv moral, transformandu-i ulterior in bestii baloase.
ana
publicat @07:22 27 October 2009
e trist sa vezi cat de rea e lumea din jurul nostru. e trist sa vezi cum unii se folosesc de necazul altor oameni. Dar asta e lumea in care traim,plina de ura de prostie si de tot ce e mai rau.
Nici unul din cei care scriu prostii in ziare sau fac comentarii absurde la televizor nu stiu sa respecte un om atat de valoros cum este domnul Dinica.
Alina
publicat @08:11 27 October 2009
Sa-i dea Dumnezeu putere si sanatate.. un om minunat care este atat de iubit si iubeste atat de mult trebuie sa mai stea…
pitica
publicat @09:28 27 October 2009
Nu ar trebui sa ma incordez,pentru a cita niste replici si nu,eu nu sunt pregatita,in niciun fel.Momenta refuz sa accept asta.Degeaba le inchinam ode apoi,daca atunci cand au fost in viata nu am stiut sa-i apreciem.
sys
publicat @09:33 27 October 2009
Ne ramane speranta intr-un miracol; maestrul merita asta!
delia
publicat @09:42 27 October 2009
DIN ASTA ISI CASTIGA UNII PAINEA! NU E O PAINE “ALBA”….cu siguranta seara cand pun capul pe perna,nu adorm fericiti si multumiti de sine.Asta e mai ceva decat o pedeapsa,e ca picatura chinezeasca.
Cabral,painea alba si cea neagra sunt inventate inainte de a fi eu sau tu pe pamant asa ca te rog..sa nu interpretezi!
delia
publicat @14:41 30 October 2009
Ieri,29 oct a murit bunicul meu,nascut in 1915.A fost la fel de cerebral si lucid pana in ultiMa clipa. A fost omul caruia i-am spus tata pana pe la vreo 20 ani.
Ideea este ca oamenii pe care ii iubesti NU MOR NICIODATA….MAESTRUL DINICA NU ARE CUM SA MOARA.
diana
publicat @10:01 27 October 2009
Ieri ma apucasem -de la serviciu -sa iti scriu un mesaj -prin care te rugam sa faci cumva sa ii transmiti sanatate domnului Gheorghe Dinica- si asta in urma “bombardamentelor” mediatice;
Mesajul nu s-a mai transmis. Oricum mi-a dat eroare;
Dupa ce ti-am citit postarea mi-am dat seama ca si eu sunt un “cioclu”.
Oamenii bolnavi -cel putin eu – au nevoie de incurajari si nu de “vaiiiiii , saracu ce bolnav e” sau mai stiu eu ce lamentari;
Mai vreau sa -ti zic ceva: cand eram mica si ma uitam la filmele lui in care interpreta personaje negative, imi era frica de el pentru ca “era nenea ala rau”- nu realizam ca e doar un rol; abia mai tarziu am inteles cat de realista interpreteaza un rol;
Poate am spus prostii si “m-am bagat si eu in seama” cand de fapt ar fi trebuit sa “tac”.
Cu toate astea, ma gandesc la actorii dragi sufletului meu nu numai cand ziaristii vor sa ii “omagieze”.
evergreen
publicat @10:16 27 October 2009
Eu de data asza zic că o să primim îngăduinţă şi că o să fie bine.
De data asta nu ne trebuie necrolog.
pepe
publicat @10:20 27 October 2009
Sigur toti ce-i pe care i-ai enumerat mai sus o sa-si ia o mare teapa, pentru ca oricum MAESTRUL NU VA MURI !
alex mazilu
publicat @10:31 27 October 2009
Pe mine personal ma irita tembelii de la Realitatea care, au inceput sa dea secvente cu el, agasant de mult…
Astea se dau, doar daca omul a plecat, nu cand este inca in viata.
Eu nu am de gand sa fiu indexat de google cu articole tampite… Maestrul va fi bine!
ps. bun articol
pepe
publicat @10:52 27 October 2009
Parca numai pe tine. Mama lor….
kiky
publicat @11:15 27 October 2009
Azi de dimineata au fost si mai “adevarati”. Au facut o stire prin care anuntau ca familia maestrului solicita discretie. Si-au repetat apoi informatiile de ieri.
li
publicat @10:39 27 October 2009
pur si simplu nu vreau sa accept ca s-ar putea sa nu mai fie
pur si simplu nu vreau…
karmapolice
publicat @10:53 27 October 2009
eu sper sa se faca bine, sa le dea cu flit si sa le zimbeasca tuturor celor pe care i-ai descris
blogtrekker
publicat @11:18 27 October 2009
Hienele astea care asteapta starvul pentru a-l devora nu realizeaza ca in jurul lor sunt alte hiene care-i asteapta sa dea coltul pentru a publica necrologul pregatit din timp. Asta daca n-au avut cinismul de a si-l fi scris singuri din timp.
Mirandolina
publicat @11:39 27 October 2009
Capul sus!
Nu se va stinge. Nu are cum! Nu are voie! Mai are foarte multe de spus si de facut!
Sigur isi va reveni si il vom vedea zambind!
Ar fi prea mult, sa nu mai fie!
Ana Sandu
publicat @11:55 27 October 2009
tequila_cu_varza
publicat @11:56 27 October 2009
Mai cabral, unii dintre oamenii pe care i-ai mentionat, nu cred ca sunt niste cinici…isi fac meseria…sunt doar grabiti, in lipsa de timp…iar cautand secvente filmate cu maestrul, nu cred ca nu au avut o lacrima tremuranda in coltul ochilor…
Sa speram ca maestrul Dinica totusi isi va reveni
Alina
publicat @12:05 27 October 2009
Nu trage, dom’ Lăscărică.
McGogoo
publicat @12:44 27 October 2009
iar gandim la fel.
unii deja au anuntat ca maestrul e pe moarte.
/scarba mode on
krossfire
publicat @12:45 27 October 2009
Ador cand nu ma regasesc in posturile tale. George Dinica sta in continuare printre idolii mei si acum doua zile chiar intentionam sa strang un grup de sustinere de tip ”Hold on”.
Iuliana
publicat @12:55 27 October 2009
Si uite cine spuse in cuvinte frumoasea adevaruri dureroase, si uite cine a scris sau…pseudo-scris cu tenta de mustrare, ceva, culmea ,tot despre Dinica! Ahh, asa e vorba de cinism…curat-murdar!
Patience
publicat @13:06 27 October 2009
Nu trebuie sa faci parte din lumea in care te invarti tu, sa iti dai seama ca ai dreptate! E atat de trist: si cinic!
La fel de cinic cum au fost si “domnisoarele” pe care le-ati prezentat aseara in emisiune, la o sedinta foto, purtand blanuri naturale din chinchila. Erau atat de fermecate de valoarea blanurilor incat repetau fara oprire, cat de valoaroase sunt ele, cum orice femeie viseaza sa aiba o astfel de blana pentru ca sunt atat de scumpe: peste 10000 euro. Atat de impresionate au fost incat, au avut tupeul sa spuna ca nu conteaza prince trec animalele pentru ca ele sa poarte blanurile. “Sunt prea frumoase hainele ca sa ne fie mila de animale!!”
sa ne fereasca Dumnezeu de astfel de “inteligente”!!
Lucifer
publicat @13:11 27 October 2009
Si prin postul asta ai reusit sa fi primul blogger ce a scris de moartea maestrului. Ca in post ii infierai pe cei ce se pregatesc e una, dar de fapt doar le-ai luat-o inainte.
Multa sanatate maestrului Dinica. Mai are de muncit si nopti si zile multe.
Blogroll