Ce?! Decat sa muncesc pe 7 milioane…
publicat @ 20 August 2008 in categoria > din viata...
… asa e, mai bine stai acasa si nu face nimic!
Pentru ca e mai simplu asa, daca taticu sau mamica aduc papa la baiat sau fetita, daca netul e platit si asternutul curat… de ce sa ne facem griji?!
Pe bune, viata e frumos, de ce sa ne batem capul cu trezit de dimineata, cu pedalat la munca, cu responsabilitati, cu urecheli… cand am putea sta acasa linistiti si nederanjati decat de periodice caderi ale netului, cablului, sau chefului de orice…
Ma uit la o parte dintre cei ceva mai tineri si pur si simplu “do not compute”.
1) Nu stiu ce-as vrea sa fac in viata si o sa ma apuc de ceva cand o sa stiu sigur, nu vreau sa ajung un ratat!
Aaaa, scuza-ma, dar ai 26 de ani, stai la mamica acasa, ai terminat facultatea cu chiu-cu-vai (deci nu poti spune ca te-ai spetit cu buchea), nu ai muncit niciodata in viata ta… nu ai cum sa-ti fie frica de faptul ca vei ajunge un ratat, esti deja…
Iti sustii tie si lumii ca o sa te convingi de ce vrei sa faci in viata… jucand Heroes doua-j’de ore din doua-j’patru. Pune tata mana si munceste ceva, orice, vezi cum te incadrezi, cunoaste-te pe tine ca angajat si apoi vezi ce ti s-ar potrivi, ca post de Heroes Player Manager nu exista…
2) Decat pentru 7 milioane… mai bine stau acasa.
Pai da, normal, ca nu ti-e nici foame si nici sete. Te duci la interviu de angajare impins de la spate de mama-ta (pe care o imping de la spatele ratele de la Playstation-ul tau, plasma ta, iPod-ul tau, etc-ul tau…). Si cand ajungi acolo si auzi de 10 milioane pe luna te uiti cu scarba si zici “pai ce, astia-s bani?!”.
Pai nu pisi, nu-s bani sa traiesti bine, dar ca sa fi platit pentru ceva trebuie sa muncesti. Ori tu n-ai muncit in viata ta, nu ti-ai demonstrat abilitatile nicaieri, omul ala nu se poate apuca sa-ti dea 1k de euro din prima luna pentru ca tu consideri ca ti se cuvine!
Incepi pe 10 milioane, munceste, fa-ti treaba perfect, si dupa 3 luni du-te la patron si spune-i: “Stimabile, am facut treaba buna, am rezolvat ce am avut de lichidat si am facut si ceva in plus, hai sa stam de vorba pe tema marire de salariu“. Si atunci te poti baza pe ceva solid, nu pe diploma aia de-o tii in chiloti de plastic (am si eu una, ma vezi vreo lumina? :p).
3) Pfff! Munca asta este sub calificarea mea!
Ok, ai fost la scoala, ai invatat cate ceva, ai mai citit una-alta, foamea nu-ti chinuie intestinele, n-o sa te angajezi gunoier… dar nici manager nu merge pisi!
Pentru ca (si aici va trebui sa ma crezi) facultatea aia ti-a bagat (poate) multa informatie in cap, dar cand va trebui s-o aplici vezi ca esti tangent la zero. Ia-o incet, vezi cu ce se mananca si iei treptele in piept, dar in timp…
Ne-am putea certa pe tema asta mult timp, dar nu are rost sa o lungim… pur si simplu, pana nu te ridici de pe scaunul ala, pana nu-ti dai seama ca esti o povara pentru ai tai, pana n-o sa vrei mai mult de la viata si de la tine decat teava de 8mb/s… stam de vorba degeaba.
Dap, am vorbit cu o persoana anume, daca te regasesti si tu, cititorule, vorbeste cu mine. Daca stii despre ce vorbesc, comenteaza cu incredere, da-mi o idee de vrei.
joju
publicat @22:40 20 August 2008
Un psihologician d-asta din strainatate, era uimit de faptul ca in Romania si in statele ex-sovietice copilaritul se intinde incredibil de mult pana pe la 30ani
spre deosebire de UK si USA unde de pe la 18 ani au liber la job si daca sunt studenti muncesc ca parking-car sau ospatari (vezi studentia lui Tony Blair)
joju
publicat @22:57 20 August 2008
hei, sunt insi care se justifica sa nu munceasca pentru sub-mediu-pe-economie: cei cu familie “bine situata”
si cei care nu fac nimic sunt peste tot in lume
sunt unii care vin si stau fara sa faca nimic si mai iau si salariu pentru asta!
(see Micke Teutul from American Choppers
http://www.youtube.com/watch?v=vZWt2pLA2cY&feature=related
Extradesign
publicat @23:47 20 August 2008
Intradevar Cabral ai perfecta dreptate. Multi copii ai parintilor la varsta de 24 ani – 25 ani sunt intretinuti de catre parinti. De ce? nu vad relevanta. Daca parintele si-a dorit un copil, si l-a dorit pentru ca asa a simtit, dar in speranta ca a dorit un ajutor la batranete. In nici un caz a facut copilul sa il creasca la Computer cu heroes-ul in brate. Cunosc si eu cateva specimene de genul acesta care tin umbra monitorului degeaba
Aleeee
publicat @00:17 21 August 2008
Uneori imi vine sa ma intorc la mama acasa, sa am si eu totul la “botul calului”, dar mereu imi vine in minte imaginea tanarului din ziua de azi , care are totul si freaca duda prin cluburi, prostia il stapaneste s.m.d…Asa o sa traiasca, tarandu-se dupa ma-sa si tac-su, sa le dea bani sa-si scoata gacica in oras la un cico..
p.s – Eu ma mandresc cu faptul ca iau 7 mil p luna…Sunt banii munciti de mine..
FluBBer
publicat @01:10 21 August 2008
Mulţi vor să stea pe banii părinţilor, e mai bine aşa şi mai uşor. Părinţii muncesc de dimineaţă până seara, vin rupţi de oboseală şi găsteşte în casă trândavul/trândava. Dar aici e şi vina părinţilor. Nu contează cât iei salariul, atâta timp cât munceşti cinstit şi nu furi, cum fac alţii.
Pingback: Unii tineri prefera comunismul | Bogdan Ceptureanu
Pingback: more apple bashing » zoso's blog
Danna
publicat @09:14 21 August 2008
imi place cum e scris…si reflecta in mare masura conceptia multor tineri din “ziua de azi”. Recunosc cu rusine sa zicem, dar, m am regasit si eu in tiparele generale ale acestui test, asta pe vremea cand nu muncesam. Cand am decis sa muncesc am decis…m am zbatut si la 25 de ani fac master si muncesc
am de curand un job care ma satisface si imi ofera si un salariu peste medie. P.S am terminat inginerie.
Mircea
publicat @09:51 21 August 2008
Salut
Din pacate tinerii se feresc de munca dar nici ” maturii ” nu sunt departe de acest lucru . Incerc sa angajez muncitori necalificati la un depozit langa Buftea si cand aud ca le asigur salariu minim iar in rest se lucreaza la norma … Se schimba treaba ! Nu conteza ca pot castiga 10-15 milioane pe luna pur si simplu nu le convine sa lucreze la norma . Asta e , ne descurcam cu materialul uman pe care il avem la dispozitie …
pixel
publicat @10:21 21 August 2008
eu am pornit la 19 ani de la 100 euro(350 lei, nu 800) si in 2 ani am ajuns la 500 E, trebuie doar sa vrei.
toti vor sa ajunga manageri din prima…
am ajuns sa imi platesc telefonul(si factura/), internetul, gadget-urile si imbracamintea numai din banii mei…sentimentul e incomparabil
Eu
publicat @11:07 21 August 2008
Lucrezi de la 16 ani? Ti-ai futut viata..parerea mea. O sa ajungi un parinte cretin care isi freaca non stop plozii la cap sa puna mana sa faca ceva. De ce? Pentru ca si tu ai facut la fel. Pentru ca te-ai “sacrificat”…pentru ca tu ai putut…de ce sa nu poata si ei.
Uite asa esti inceputul unui esec, inceputul unor vieti terminate prematur. Ai la dispozitie pe pamantul asta vreo 70 de ani (sa zicem)…pana pe la 12-13 nu poti sa zici ca traiesti ce stiu eu ce viata ca esti juma de buletin habar n-ai ce se intampla…pana la 16 mai e putin si te apuci de lucru. Cand o sa lasi lucru? Pe la 50 si ceva. Na ce ai facut prietene in viata? Ai muncit…Bravo! Poti sa mori linistit si sa rogi pe cineva sa iti si futa doua palmi peste ochi ca ai avut o viata si ti-ai bagat pula in ea.
M-am cam saturat de complexati care din diverse motive au fost obligati sa munceasca de mici (asta este…ar trebui sa fie exceptiile triste ale societatii) dar care incearca sa creeze impresia ca asa e bine…ca asta e modelul normal de urmat. Lasati fratilor jos povestile astea…ca au trecut secolele in care ne casatoream la 14 ani…traiam maxim 40 si trebuia sa muncesti de la 10. Daca voi ati fost nevoiti sa munciti de mici inseamna ca ori parintii vostrii nu au muncit cand trebuiau sa munceasca…ori au facut praf tot…ori ceva s-a intamplat…ca un mers normal al lucrurilor sigur nu a fost.
Asadar, daca voi v-ati apucat de la 16 ani sa munciti…probabil o sa faceti bani in asa fel incat sa nu ii mai stresati si pe urmasii vostrii sa isi distruga viata. Atunci cum o sa fie povestea? O sa ii numiti si pe ei niste lenesi imputiti? Sau poate nemultumirile voastre o sa fie intr-atat de mari incat chiar daca veti avea bani…tot o sa-i fortzatzi sa munceasca…deh “asa a facut si batranu”.
Iulian Craciun
publicat @11:52 21 August 2008
stiai ca la tara ziua de cosit costa 1 milion + mancare? Si nu se gasesc oameni? Doar cand alcoolicii satului mai ai nevoie de 100 de rachiu mai vin sa mai se aprovizioneze cu niste bani. altfel nu.
Valentina
publicat @12:57 21 August 2008
Daca ar fi sa ne luam dupa Michael Moore in cartea mai veche dar inca relevanta Stupid White Men cel mai puternic om al lumii – respectiv George W Bush – a fost ‘daddy’s boy’ pina pe la vreo 40 de ani cind tot daddy l-a ‘bagat sef’ (ca tot avea toate calificarile de rigoare) pe la diverse companii pe care Juniorul le-a falimentat rapid…Daddy should have known better!
gica contra
publicat @16:14 21 August 2008
Salut Cabral. Uite ce scrie in ziarul Ring despre tine.
http://www.ziarulring.ro/images/arhiva/arhiva-1652-normal.jpg
Daca e adevarat, n-as vrea sa dau de tine pe strada ca cine stie cum ti se va parea ca m-am uitat urat la tine sau la prietena ta si sa reactionezi ca in club.
Un anonim
publicat @16:50 21 August 2008
dar ce te faci daca ai fost manager de vanzari la royal caribbean, faci vanzari de sute de mii de dolari pe saptamana, esti bun pt ei, dar in romania esti o carpa si iti ofera 10-15 mil..???
Alina
publicat @17:17 21 August 2008
Eu ma uit in jur, la scoli, prin parcuri, pe la pub-uri, la supermarket-uri, pe net etc…si nu pot sa nu ma gandesc decat la un lucru: ei reprezinta viitorul nostru. Si nu stiu cum sa reactionez, sincer!
Pingback: La muncă, băi! « Dorinho’s Blog
Cristian
publicat @03:05 22 August 2008
Mi se pare ca e putin exagerata chestiunea si in articol si in comentarii sau daca nu e asa, poate ca exprimarea nu e cea mai fericita. Ori s-a prezentat doar o parte a situatie.
Asa cum a zis si Eu, nu inteleg de ce trebuie facut atata tam-tam din faptul ca ai inceput sa lucrezi de la o varsta frageda. Bineinteles ca e frumos sa ai satisfactia muncii implinite, dar asta e valabil la orice varsta, nu trebuie sa fii un copil precoce. Intr-un fel e ca si cum ai spune ca daca ai invatat sa citesti de la 5 ani esti un mare geniu. Dupa clasa I, hai a II-a, copiii (cu aceeasi capacitate) se vor uniformiza; toti vor sti sa citeasca si toti vor citi cateva carti. Munca de la 16 ani e o mica realizare, nu neaga nimeni asta, dar nu e chiar performanta.
Daca ai nevoie de bani pe care eventual sa-i spargi la terase, cluburi si alte minuni ori situatia materiala nu e cea mai fericita (de-abia iti ajung banii de chirie), atunci, da, trebuie sa te angajezi sau sa gasesti altceva lucrativ. Altfel nu vad de ce ar trebui sa-mi irosesc tineretea cu asa ceva, in special pe cele 7 milioane, care vorba lui Cristi vor creste din parti. Din pacate multi angajatori profita de lipsa de experienta ca sa exploateze oamenii. Le dau salarii mici, dar sarcinile sunt destul de avansate, nu sunt doar facut de cafele. In fond e un pic si de cerere si oferta: merita sa dau timpul liber (comoditatea, lenea) pe doar 7 milioane sau nu. Vreau iPhone/iPod/N95 sau e suficienta o miuta cu baietii in spatele blocului?
Pe de alta parte, e bine sa faci macar un stadiu de practica (“internship”) in timpul facultatii pentru a avea o idee cat mai buna despre ce te asteapta. Ideal ar fi poate chiar sa-l faci cat mai devreme, ca in cazul in care nu-ti place sa-ti schimbi specializarea la timp. Dar de aici si pana la a munci ca un disperat e cale lunga. E nevoie de oameni calificati, cat mai bine pregatiti, nu de oameni cu experienta care in unele cazuri se poate dovedi inutila. Degeaba ai facut ceva vreme si de 2 ani, daca nu ai progresat si nu faci acel lucru mult, mult mai bine. Sau si mai rau daca ai intors hamburgeri pe gratar la Mac (cu exceptia cazului in care vei lucra in domeniul alimentar). Cred ca am cunoscut cu totii Dorei care zic “lasa taica ca asa lucrez eu de cand ma stiu” sau “eu lucrez aici de X ani” si care nu vor sa auda de noi procedee si tehnici. Efectul Dunning-Kruger in actiune (http://en.wikipedia.org/wiki/Dunning-Kruger_effect ; persoanele mai putin competente se cred mai capabile decat cele mai competente).
Facultatile de pe la noi sunt cam varza, dar nu toate cursurile sunt total inutile. Iar cand toata ziua ti-o petreci la serviciu cum mai poti sa zici ca inveti ceva? Ce faci? Inveti doar in sesiune pentru examen? Cunostiintele se sedimenteaza si ele in timp, nu cu o noapte inainte de examen. Am vazut ca s-au dat drept exemplu SUA si Marea Britanie. Ma indoiesc ca la Harvard, MIT, Oxford sau Cambridge sunt multi studenti care sa lucreze full-time. Asta ca sa nu aducem aminte si de faptul ca aia de-abia termina cu chiu cu vai liceul in care invata trei lulele, trei surcele.
Ca sa-l parafrazez pe Ion Creanga, “daca-i copil, sa se joace; daca-i student sa invete si daca-i absolvent sa munceasca”. Fiecare varsta cu farmecul si durerile ei. Felicitarile mele celor care au muncit de mici si au reusit sa se realizeze, dar din pacate exista si cazuri nefericite. De oameni care au lasat facultatea, vrajiti fiind de mirajul banilor imediati. Si cum nu toata lumea e Bill Gates, Steve Jobs, Larry Ellison sau Jamie W. Zawinski (jwz), sfarsitul nu e mereu cel mai grozav. Cat despre lenesii care cersesc bani de la parinti pentru fitze si nu studiaza cu adevarat, la munca oameni buni. Sau macar la cersit ca ies bani frumosi din asta. Ori bloggerit cu tone de reclame
Silviu V
publicat @17:15 22 August 2008
“1) Nu stiu ce-as vrea sa fac in viata si o sa ma apuc de ceva cand o sa stiu sigur, nu vreau sa ajung un ratat!”
REZOLVARE : Te apuci tata de citit cateva carti despre joburi, intri pe net si te documentezi, iti faci singur teste de personalitate, stai si-ti dai seama ce abilitati si valori ai. In 2-3 luni de cautat in ritm lejer iti dai seama in mare cine esti.
Treci pe la un targ de joburi sau pe la cateva conferinte studentesti, intrebi lumea cu ce se mananca fiecare tip major de joburi, iti faci o parere.
“2) Decat pentru 7 milioane… mai bine stau acasa. ”
In orice domeniu “white collar” sunt joburi de incepatori platite mult peste 7 milioane. Sunt relativ mai putine si trebuie sa ai papagal la interviuri si sa te duca mintea sa treci printr-un assessment center (teste) , insa poti ajunge rapid la salarii mari, fara experienta.
“3) Pfff! Munca asta este sub calificarea mea!”
Daca ai stat sa-ti gasesti “menirea” la punctul unu, atunci ai idee cam ce joburi te pot duce la jobul visat, si ce joburi nu. Daca ai in plan sa ajungi director financiar la o multi-nationala, atunci un job la McDonalds chiar ti-e inutil. Totodata, un job in vanzari nu te duce mai aproape de tinta. Cauti ceva prin financiar/contabilitate/audit. Vezi ca nu merge la cateva interviuri, te apuci sa citesti carti din domeniu, iei tutoriale de excel, etc etc.
Diana
publicat @15:32 23 August 2008
in cazuri de genul asta sunt si parintii de vina, isi cocolosesc prea mult odraslele fara sa se gandasca la viitorul lor ca adulti. si am vazut cazuri in care si adult copilu’ si mamica tot la botu’ calului ii aduce supica.si pe urma se mira ca “vai, copilu’ meu a ajuns un ratat”, sau altii nici macar nu recunosc chestia asta si continua sa ii cante in struna. fenomenul “goe”
joju
publicat @20:28 23 August 2008
Nu cred ca autorul se referea la minori cand a scris acest articol
Cred ca se refera la cei peste 24 ani care au absolvit o forma de studii superioare.
Am un unchi sef departament proiectare si ia 1800/luna. Au venit vreo 10 absolventi care au refuzat angajarea pe motiv ca nu vroiau mai putin de 2500ron/luna
Nea Costache
publicat @10:39 24 August 2008
Cabral, te felicit pentru acest post. Problema dezbatuta de tine este de foarte mare actualitate, si din pacare destul de multi tineri, prefera sa someze, decat sa lucreze pe mai putini bani. E adevarat, pe timpul impuscatului, tinerii absolventi de scoli profesionale, licee industriale sau facultati, erau repartizati fiecare, la un loc de munca(,) conform pregatirii lor teoretice. In timpul scolii, tinerii faceau practica in productie, fapt care il familiariza cu viitoarea activitate.In ceea ce priveste invatamantul gratuit si aigurarea locului de munca prin repartitie,poate, aci, vechiul regim trebuie mai putin criticat decat actualul, care nu face NIMIC pentru tineri. Mentionez ca nu sunt un nostalgic dupa comunism dar a avut si parti, infime, ce-i drept, destul de bune.
Eu am depasit cu mult varsta tineretii dar ma consider un bun observator al fenomenului descris de tine. Tinerii absolventi, se considera specialisti in domeniile in care au studiat desi sunt blindati de cunostinte teoretice dar de loc si practice ( fac exceptie, zic eu, cei pregatiti in domeniul IT, care chiar de pe bancile facultatii se angajeaza, ramanand pe post si dupa), ies din facultati convinsi ca sunt specialisti, desi e o cale mai lunga pana acolo.
Angajatorii prefera specialisti cu experienta (de unde atata la terminarea facultatii?), de cele mai multe ori, ignorand absolventii. Multi tineri se orienteaza gresit in alegerea carierei, fiind orientati de parintii ramasi cu vechile mentalitati. Astfel aud pe foarte multi ca studiaza la drept sau ASE sau institute pedagogice, aceste institutii de invatamant superior devenind institutii ce pregatesc din start somerii cu studii. In tara este o inflatie de absolventi de drept si ASE care someaza sau vand in buticuri.
Vina o au si parintii pentru proasta orientare profesionala a copiilor lor dar si pentru ca-i tin in spate, oferindu-le totul pe tava, devenind stilpi ai barurilor sau discotecilor si asta se intampla la cei cu posibilitati materiale . Cei saraci, sunt dispusi sa lucreze si pe bani mai putini iar daca angajatorul vede ca acesta este serios, muncitor si isi aduce aportul prin munca si priceperea sa la prosperitatea firmei, in mod cert si salariul lui va creste substantial. Nimeni nu este dispus sa plateasca un ratat, si sa ma ierte D-zeu, acei tineri care refuza angajarea ( ma refer in domeniul lui), asta este- un ratat.
Felicitari Cabral pentru post si iti doresc o saptamana frumoasa, cu realizari.
http://www.neacostache.com
mell
publicat @22:11 24 August 2008
Da,stiu, te referi “la mine”. . . Doar ca inca nu am ajuns o ratata, desi am 24 ani.
Scuza mea este ca de mica am obtinut banii usor sau cu lacrimi de crocodil si crize… Apoi ghinion peste ghinion si asa au trecut anii… acuma lucrez, part-time, sunt studenta in anul I, si uite ca nu m-am lasat. Indraznesc sa vreau mai mult de la viata! De vina sunt parintii care nu isi invata copii ca banii nu stau pe garduri. Si pentru a avea ceva trebuie sa muncesti. cand nu esti constient de acest lucru risti sa ajungi un ratat.
Weasel, the Geek
publicat @23:27 24 August 2008
Niciodata nu esti prea tanar sa muncesti. Daca citesti ce scrie Cabral pe blog inseamna ca stii sa citesti, daca stii sa citesti inseamna ca esti destul de mare macar sa faci ceva prin casa (e un inceput, nu?). Ce spui, esti la scoala? Ohoo, aproape a trecut vacanta de vara, care se intinde pe un sfert de an, sigur gasesti ceva de munca. Ai terminat de mult scoala/liceul? Atunci nici nu mai e nevoie de vreo explicatie! … si cu asta am rezolvat problema varstei, in episodul urmator – banii si motivatia.
Pingback: Da, sunt perfect » Nu aveti dreptate
sorin
publicat @15:18 25 August 2008
Eu prefer sa lucrez si pe 7 milioane. Dece sa stau degeaba acasa cand as putea castiga experienta in cadrul muncii, socializare si mai faci si un ban cinstit. Lucrez de la 14 ani cu toate ca familia afost mereu alaturi si m-a sprijinit financiar. Dar satisfactia banilor castigati e mai mare fata de cei cheltuiti
MooNy
publicat @11:33 26 August 2008
Frumos zis, n-am ce comenta in mod negativ. Sunt atat de mutli care asteapta s ale pice pe tava tot ceea ce vor incat nu se mai gandesc ca vor ajunge la 30 de ani cu parintii la pensie si ei – fara slujba, fara “anul” ala de experienta cerut peste tot. Am muncit inainte sa vina bacul. intr-adevar putin, dar caram cam 800 de ziare vara pe niste calduri insuportabile. Nu zic ca nu m-as fi descurcat dar era cam greu pentru o fata(nu eram pe echipe). Anul asta dupa primul an de facultate am “aruncat vacanta la gunoi” sa iau un job sa o ajut pe maica-mea care a bagat o groaa de bani sa-mi faca (cacofonie) camera exact cum voiam. M-am dus la interviu ca 8 milioane ar fi destul de bine ca bani pentru primul job cu carte de munca. Am primit 12. Din pacate cand incep facultatea vreau sa ma tin de ea, nu de serviciu, asa ca anul viitor alta distractie… macar eu incerc. Altii nici nu vor sa auda de 8 milioane…
Pingback: lenea e cucoana mare « loc de dat cu capu’
Cristian
publicat @13:03 27 August 2008
@MooNy: an experienta in ce? carat ziare si facut cafele? La job-urile care cer inalta calificare nu sta nimeni de anul ala.
Pingback: Dai un ban, da’ stii ca face. Sau nu. - Iovanov