Ce?! Decat sa muncesc pe 7 milioane…
publicat @ 20 August 2008 in categoria > din viata...
… asa e, mai bine stai acasa si nu face nimic!
Pentru ca e mai simplu asa, daca taticu sau mamica aduc papa la baiat sau fetita, daca netul e platit si asternutul curat… de ce sa ne facem griji?!
Pe bune, viata e frumos, de ce sa ne batem capul cu trezit de dimineata, cu pedalat la munca, cu responsabilitati, cu urecheli… cand am putea sta acasa linistiti si nederanjati decat de periodice caderi ale netului, cablului, sau chefului de orice…
Ma uit la o parte dintre cei ceva mai tineri si pur si simplu “do not compute”.
1) Nu stiu ce-as vrea sa fac in viata si o sa ma apuc de ceva cand o sa stiu sigur, nu vreau sa ajung un ratat!
Aaaa, scuza-ma, dar ai 26 de ani, stai la mamica acasa, ai terminat facultatea cu chiu-cu-vai (deci nu poti spune ca te-ai spetit cu buchea), nu ai muncit niciodata in viata ta… nu ai cum sa-ti fie frica de faptul ca vei ajunge un ratat, esti deja…
Iti sustii tie si lumii ca o sa te convingi de ce vrei sa faci in viata… jucand Heroes doua-j’de ore din doua-j’patru. Pune tata mana si munceste ceva, orice, vezi cum te incadrezi, cunoaste-te pe tine ca angajat si apoi vezi ce ti s-ar potrivi, ca post de Heroes Player Manager nu exista…
2) Decat pentru 7 milioane… mai bine stau acasa.
Pai da, normal, ca nu ti-e nici foame si nici sete. Te duci la interviu de angajare impins de la spate de mama-ta (pe care o imping de la spatele ratele de la Playstation-ul tau, plasma ta, iPod-ul tau, etc-ul tau…). Si cand ajungi acolo si auzi de 10 milioane pe luna te uiti cu scarba si zici “pai ce, astia-s bani?!”.
Pai nu pisi, nu-s bani sa traiesti bine, dar ca sa fi platit pentru ceva trebuie sa muncesti. Ori tu n-ai muncit in viata ta, nu ti-ai demonstrat abilitatile nicaieri, omul ala nu se poate apuca sa-ti dea 1k de euro din prima luna pentru ca tu consideri ca ti se cuvine!
Incepi pe 10 milioane, munceste, fa-ti treaba perfect, si dupa 3 luni du-te la patron si spune-i: “Stimabile, am facut treaba buna, am rezolvat ce am avut de lichidat si am facut si ceva in plus, hai sa stam de vorba pe tema marire de salariu“. Si atunci te poti baza pe ceva solid, nu pe diploma aia de-o tii in chiloti de plastic (am si eu una, ma vezi vreo lumina? :p).
3) Pfff! Munca asta este sub calificarea mea!
Ok, ai fost la scoala, ai invatat cate ceva, ai mai citit una-alta, foamea nu-ti chinuie intestinele, n-o sa te angajezi gunoier… dar nici manager nu merge pisi!
Pentru ca (si aici va trebui sa ma crezi) facultatea aia ti-a bagat (poate) multa informatie in cap, dar cand va trebui s-o aplici vezi ca esti tangent la zero. Ia-o incet, vezi cu ce se mananca si iei treptele in piept, dar in timp…
Ne-am putea certa pe tema asta mult timp, dar nu are rost sa o lungim… pur si simplu, pana nu te ridici de pe scaunul ala, pana nu-ti dai seama ca esti o povara pentru ai tai, pana n-o sa vrei mai mult de la viata si de la tine decat teava de 8mb/s… stam de vorba degeaba.
Dap, am vorbit cu o persoana anume, daca te regasesti si tu, cititorule, vorbeste cu mine. Daca stii despre ce vorbesc, comenteaza cu incredere, da-mi o idee de vrei.
martinica
publicat @11:59 20 August 2008
noroc cu tine. mi-am adus aminte ca aveam ceva de facut acum.
asa ca.. m-am tirat
silvana
publicat @12:02 20 August 2008
Eu am început să lucrez din clasa a zecea. Pe timpul verii desigur. Mă gândeam că va fi muncă ușoară că doar lucram pentru mama. Țeapăăăă!!!!
Mama m-a dus frumușel la contabilă ( aia era ce faceam eu în liceu ) și i-a zis că eu o voi ajuta. Și 8 ore pe zi cât sunt acolo nu sunt fata ei, sunt noua angajată care trebuie să își merite salariul.
Am muncit de mi-au sărit capacele dar mi-a prins foarte bine. La sfârșitul lunii primeam 2,5 mil ( salariul minim pe economie pe atunci )
Nu am fost niciodată resfățată (economic vorbind) deși am fost singură la părinți, și consider că părinții care dau orice copiilor “pentru că își permit” le crează un handicap major.
Am întâlnit și poame din astea care credeu că dacă au o facultate îi așteaptă patronii cu fotoliul de manager încălzit și salariu de mii de euro.
Dar când eu ( țânc de liceu) am făcut un inventar mai bine decât domnul inginer proaspăt ieșit de pe băncile facultății, știu sigur că i-a stat în gat oferta de angajare de “3 milioane și te învață Silvana ce să faci”
DeeDee
publicat @12:12 20 August 2008
@galatzi: E din pacate adevarat ce spui tu. Si noua ne mai spun profesorii: daca sunteti la zi, veniti la zi.
Dar wait a minute:
-ca sa venim zilnic, trebuie sa dormim in capitala
-ca sa avem unde dormi, trebuie platita o chirie
-ca sa avem de unde s-o platim, trebuie sa muncim
-ca sa muncim, trebuie sa mai si lipsim
…cerc vicios.
@Jamilla: merci
DeeDee
publicat @12:17 20 August 2008
…si ce mi s-a mai parut aiurea nu demult a fost ca lu’taticu’ nu-i convenea unde mi-am gasit de lucru. Si chiar el incerca sa ma convinga ca mai bine stau cu ei acasa, ca daca as fi avut demnitate as fi spalat wc-uri pe nustiuunde si eram platita dublu… sau, mai bine, traseista… mda, la el aia inseamna demnitate.
motanica
publicat @12:26 20 August 2008
uite,te-am pus si la mine pe blog…hope you don’t mind:
http://360.yahoo.com/acular1010
peace out!
Pipes
publicat @12:34 20 August 2008
Deedee, si ce ti-ai gasit de lucru? Chiar sunt curios.
Numa bine!
Matol
publicat @12:42 20 August 2008
Eu unul deja m-am angajat, si inca nici nu am inceput facultatea. M-am angajat, cand am fost la interviu mi s-au oferit din prima 10 milioane, cea ce mi sa parut acceptabil avand in vedere lipsa de experienta si nici un studiu superior ma asteptam sa imi dea vreo 6 milioane. Oricum stiu persoane in genul despre care vorbesti tu acuma . Am un amic, are 26 de ani de acum si el
, nu are job , nu are nici macar facultate, defapt nici bacul luat. A muncit o vreme la o firma de advertising acum ceva timp in urma pentru cateva luni si a plecat ca il batea sefu prea mult la cap 
) . Si acum nu lucreaza , o arde aiurea prin baruri cu pustani de 16 ani si sta pe spinarea lu masa.
DeeDee
publicat @12:53 20 August 2008
@Pipes: operator calculator. Introduc formulare. Iar in diverse situatii (de ex. e sefu’n concediu, n-avem net sau asteptam noi materiale) mai duc scrisori, primesc marfa, ma ocup de site-urile firmei… cam asa
PS: n-ai blog, sa te citesc si eu?
McGogoo
publicat @13:02 20 August 2008
facultatea dar si liceaul iti baga multre informatie INUTILA in cap. care nu te ajuta cu nimic in viata de dupa.. studii
cursurile sunt concepute ca sa dea de lucru profesorilor nu ca sa fie usefull elevilor/studentilor…
am master si lincenta si le am degeaba. nu imi foloseste la nimic fatul ca am facut facultatea aia cu placere…
cuvantul cheie astazi: PILE. pupi in cur unu care este sus, cu bani, cu pozitie sociala si daca ii place cum o face … te tine langa el. urca el urci si tu. cade? pleci si cauti al cur…
Pipes
publicat @13:05 20 August 2008
@DeeDee: la 19 ani orice e nobil.
Nu am blog. Cu toate ca as avea romane de scris. Le las pentru o alta viata. Spor!
Jamilla
publicat @13:09 20 August 2008
pipes, mai si muncim… unii mai sunt si in concediu…asta daca aici voiai sa ajungi cu faptul ca avem timp sa scriem pe blog si sa comentam
si inca ceva: eu, ca hipoacuzica, nu m-am plans si nu po sa incep acum…doar imi spuneam punctul de vedere…de ex, cum era sa stau eu acasa, sa ma tina mama si tata care castiga f bine, si sa nu fac nimic, ca vezi doamne, e lumea rea si eu nu aud bine, si de ce sa mi-o incasez si sa sufar etc, si asa si pe dincolo…nu dom’le, imi pare rau, dar vad altfel lucrurile.
numai bine!
Jamilla
publicat @13:10 20 August 2008
ps: carti scriu si eu, si nu ca sa scot bani, ci de placere…tot un fel de munca e, din dragul de a trai si a face cat mai multe, in primul rand pt mine. Sunt mai optimista, orice si oricum ar fi.
DeeDee
publicat @13:11 20 August 2008
OK. Merci la fel si ne mai citim
Pipes
publicat @13:12 20 August 2008
of,of…
asta totusi e un subiect delicat in societatea noastra. eu unul ii apreciez enorm pe cei care muncesc cu adevarat si oarecum cu placere. tot ceea ce discutam noi aici, ramane la stadiu de discutie. tu chiar daca ai un defect, chestia asta te-a impulsionat. si e foarte bine. dar cateodata te fura si comoditatea. oricand iti revii e ok.
va pup!
geretus
publicat @13:26 20 August 2008
Tu te referi la o anumita categorie de varsta aici…
Da ce parere ai de categoria de varsta 30-40 de ani, majoritatea din mediu rural(sau sub urban) care au aceeasi mentalitate… cu deosebirea ca teava de net este inlocuita cu sticla de bautura…
Nici aia nu stiu sa faca nimic ( ma rog, sa lucrezi pamantu nu-ti trebe facultate – dar pentru ei a devenit injositoare aceasta ocupatie) si nici nu vor sa faca nimic…
Astia la randul lor, au copii care ghici ce invata ( ma rog e impropriu zic ” invata” ca educatia lor se face prin violenta)…
Nu stiu in ce masura esti la curent…dar astia sunt din ce in ce mai multi…
galatzi
publicat @13:41 20 August 2008
O alta latura neagra, sumbra a intrebarii “De ce sa muncesc pentru 7 milioane ?” se regaseste si in mintea acelor persoane dresate, antrenate sa cerseasca. Nu ma refer la batranii nevoiti sa iasa pe strada pentru un colt de paine sau la copiii trimisi ne niste dobitoci numiti impropriu “parinti” la cersit pentru bani sa isi procure “bautura noastra cea de toate zilele”.
Vreau sa fac referire la un caz cu care multi dintre voi poate au avut contact, more or less.
A circulat prin 41, prin metrou, acum mai nou l-am vazut prin 368. E un tip la vreo 20 de ani, care prezinta un articol plastifiat din Libertatea, si ca mama lui are o “pensioara” de 2 milioane, el munceste pe un salariu de 4 milioane, sunt 7 frati acasa, ca nu au unde sa stea ca u fost evacuati etc etc… laitmotivul mainii intinse care, daca nu spune o poveste, nu primeste de pomana (am incheiat citatul).
Eram la un moment dat in 41, si a venit tipul si si-a spus povestea… Niste muncitori aflati la capatul tramvaiului au intrat in vorba cu el. Unul din muncitori s-a dovedit a fi un maistru sau sef de santier (ceva de genul asta). I-a propus ca de a doua zi sa il angajeze neconditionat pe santierul pe care opera, cu un salariu sigur de 12-13 milioane, cu posibilitati clare si sigure de marire pe masura ce mai “fura” meserie de la ceilalti.
Sper ca va dati seama ca “povestitorul” a rupt usa la prima statie, lasand in urma un om care chiar a vrut sa il ajute, implicit posibilitatea obtinerii unor bani frumusei(nu multi dar de 3-4 ori mai mult decat declarase) din munca cinstita.
De ce a fugit de munca ? De ce a preferat sa se umileasca zi de zi ? Raspunsul il stim, dar si asta doare …
claudia
publicat @13:58 20 August 2008
CABRAL EU AM PUS PRBOLEMA ALTFEL PE BLOGUL MEU…
http://www.cluadia-alice.blogspot.com
si mam referit la copii lu mama si a lu tata… daca ai placerea sa citesti;)
claudia
publicat @14:01 20 August 2008
greseala mea…am gresit linku:D:D:D:D…. chiar as vrea sa citesti… sa iti dai cu parerea
http://claudia-alice.blogspot.com/
ketherius
publicat @16:08 20 August 2008
In primul rand, dau dreptate cui spune ca in facultate nu inveti meserie; cand ajungi la primul job, constati ca stii doar cum sa inveti si – eventual – unde sa cauti ca sa inveti.
Parintii si anturajul sunt de vina pentru ca unii “copii” nu au servici la 26 de ani. Cine face un efort care nu e necesar? In Romania am muncit numai in domeniu, dar aici… inainte de a-mi gasi job in IT, am pus marfa in raft la supermarket noptile, am reparat cazane de apa calda la spitale si hoteluri si am zugravit. Si toate astea au fost o experienta destul de buna.
Teniescu
publicat @16:43 20 August 2008
Si statul degeaba devine plictisitor candva. Decat sa pierzi timpu’ ” gratis ” mai bine putina munca pe niste bani.
Gicupisicu
publicat @16:55 20 August 2008
TRUE! e o mare dilema la romani asta!
Se mai pune problema si asa:
Un serviciu unde sa stai degeaba sa te plictisesti si sa iei 5-7 milioane sau
un servici unde sa muncesti sa vii acasa sa dormi si sa te duci iar la servici si sa iei 15-20
Io79
publicat @17:11 20 August 2008
Situatia asta o vedeam in Italia acum 7 ani, eu aveam 22 de ani si incepusem masterul, si ei aveau 25-27 si se chinuiau sa termine. Nimeni nu avea chef sa munceasca, mai toti locuiau cu parintzii in continuare, si toti asteptau totul de la ei, pe tava.
Profii mei ii numeau ‘figlio di papa’ si spuneau ca sunt din ce in ce mai multi, pe masura ce se ridica nivelul de trai. Oamenii de 45-55 ani de la ei spuneau ca se regasesc in noi, in generatia noastra, ca au muncit mult si au facut orice sa le ofere fiilor mai mult, dar au facut greseala sa le dea fara sa ii invetze sa si-i castige prin munca. Multi tineri gandeau ca e dreptul lor. Un prof de acolo imi spunea: ‘Stai linistit, o sa-i aveti si voi in 15-20 de ani, cand voi o sa ajungeti parintzi si o sa ajunga copii vostri adolescentzi. O sa zici: eu nu am avut, am muncit pe rupte ca sa aiba copii mei! Si o sa-i dai!’
Se pare ca fenomenul apare deja mult mai repede, dornici sa-i ajungem din urma… :-S
SiBlondeleGandesc
publicat @17:19 20 August 2008
da’ de work and travel la studenti ce zici?
sunt sigura ca daca ar ramane acasa, cu 3 joburi peste vara, in conditiile in care nu i-ar costa avion, cazare si masa, ar ajunge sa castige tot pe-akolo.. doar ca ar dormi in patul lor si ar manca supa de la mama
Monica
publicat @17:38 20 August 2008
@Silvana, faptul ca mama te-a dus de mana e deja rasfat.
chriscross
publicat @17:51 20 August 2008
54 de comentarii??? multa lume s-a simtit…
perce neige
publicat @17:55 20 August 2008
Deci e super tare articolul.Eu nu sunt din Bucuresti, dar poti spune ca ma tin ai mei ca in puf aici(cu sacrificii normal), exact ceea ce ai spus si u Cabral, net, telefon platite si tot ce mai vreau eu. Cand s-a terminat sesiunea tata imi zicea sa merg acasa sa ma relaxez ca nu am altceva de facut,insa l-am infruntat si i-am zis ca am 20 de ani, ca primul an de facultate in bucuresti m-a invatat ca daca vreau ceva merita sa lupt, asa ca iata-ma lucrez pe 8 milioane(doar pe vara, cand incepe scoala sper la un part)…nu e mult,dar cu siguranta e mai mult decat nimic. Trebuie sa va spun ca sunt foarte mandra ca am reusit sa constientizez singura ca e vremea ca eu sa fac ceva pentru mine.
SuperStar
publicat @18:15 20 August 2008
respectele mele cabral
Cristi
publicat @18:17 20 August 2008
Din articolul tau: Incepi pe 10 milioane, munceste, fa-ti treaba perfect, si dupa 3 luni du-te la patron si spune-i: “Stimabile, am facut treaba buna, am rezolvat ce am avut de lichidat si am facut si ceva in plus, hai sa stam de vorba pe tema marire de salariu“.
Daca ii zici asa ceva la patron dupa 3 luni de zile, iti va spune ceva in genul: Usa e acolo, nu te tine nimeni legat de acest job!
MIli
publicat @18:58 20 August 2008
Jur ca imi trece asta prin cap de 2 ori pe zi
Dojo
publicat @20:38 20 August 2008
Cabral, ai zis-o bine.
Abia am asteptat sa termin liceul acum 10 ani, sa intru oriunde la munca. Pentru ca ma “rodea” saracia si chiar doream ceva mai mult de la viata, decat sa nu imi permit nici macar un pantalon bun, pentru ca abia ne acopeream mancarea.
Multi s-au socat ca doresc sa fac faculta la zi si sa tin un full time job. Eram in primul an de radio si fraiera comunala. Erau luni in care faceam 8 ore de emisie pe zi (mixam de pe cd-uri, ca inca nu se punea lista de pe PC .. aveau patronii apasari ca mp3-ul se aude naspa). Am acumulat oboseala cat cuprinde, o gastrita si culmea, un salariu de 4 ori mai mare decat al colegelor care inca lucrau ca educatoare/invatatoare sau care alergau dupa o bursa la faculta.
Nu am avut bursa, pentru ca nu am putut da multe examene in prima faza (mi se refuza dreptul de examinare pentru ca nu aveam prezente .. la unele cursuri in timpul carora aveam emisiune), asa ca dadeam in restante .. note mari tot luam, ca doar idioata nu am fost niciodata.
Ani de zile s-au strofocat multi sa imi explice ca fac o prostie ca ma surmenez atat de mult, ca las’ ca e OK etc. Aveam colegi in faculta care faceau misto ca sunt “chiulangioaica” pana mi-a sarit odata tandara si i-am facut de rahat. Le-am explicat ca, in timp ce parintii lor se chinuie sa le dea bani, ratati ce sunt si chiulangii .. ca nici ei nu se omorau cu invatatul sau frecventa, eu imi sustin deja familia financiar, am cativa ani de carte de munca si o cariera la care ei nu viseaza.
Au trecut niste ani si inca multi dintre mistocarii de care am dat in viata sunt niste ratati, care se socheaza daca te vad la volanul unei masini bune sau afla ca ai fost in concediu naiba stie pe unde. Sau ca ai ajuns sa castigi bine pe munca ta.
SE PORNESTE de jos, asta nu inteleg ei. Eu ca patron de firma nu as da 1000 de euro primului venit. Intai imi dovedesti ca stii ce faci si dupa aia mai discutam …
Blogroll