Cautand in rahat.
publicat @ 04 May 2011 in categoria > din viata...
Taguri: ce este fericirea, cum ating fericirea, cum sa ating fericirea, fericirea, nefericirea
Viata e scurta, dar trece repede. Ai variante multe dar nu apuci sa incerci decat cateva. Multe bucurii teoretic disponibile dar dintre ele de cate apuci sa ai parte?
Trenurile vin si pleaca, vantul alearga printre blocuri, nisipul se pierde in mare… si tu mori. In fiecare zi mai mori cate putin. Secunda cu secunda te apropii de nefiinta.
Fiecare respiratie, fiecare pas, fiecare vorba… fiecare dintre lucrurile pe care le faci se insira pe o sfoara care se apropie de capat.
Mori azi? Mori maine? Sau poate la anul…?
Stii cand treci pragul?
Nu, nu stii… si-atunci de ce mama naibii te cramponezi de fiecare nefericire?! De ce te agati de fiecare necaz pentru a da cumva valoare timpului?!
De ce te uiti numai la probleme, in loc sa cauti cu ochii si cu buricele degetelor fericirea?! De ce cauti in rahat?!
Bogdan
publicat @15:20 04 May 2011
Viata-i scurta… gustu-i lung era textul unei reclame tv, dar se poate aplica si ca o concluzie. Viata este prea scurta pentru a rata partile placute.
Cabral Ibacka
publicat @16:10 04 May 2011
De ne-ar aduce aminte cineva chestia asta la fiecare 15 secunde…
Bogdan
publicat @16:24 04 May 2011
Probabil ca am trai in Pandora si nu ar exista bin ladeni sau personaje negative si “bau bau” ar deveni inamicul public numarul unu.
Cabral Ibacka
publicat @17:50 04 May 2011
Zodrac
publicat @15:28 04 May 2011
Ca din păcate, ne place sa savuram mirosul.
Cabral Ibacka
publicat @16:10 04 May 2011
Pai… se pare ca da.
Gerhald
publicat @16:38 04 May 2011
Suntem pesimisti din fire. Poate chiar si morbizi.
Cabral Ibacka
publicat @17:50 04 May 2011
Morbizi? Asa n-am calculat-o pana acum…
iperu
publicat @15:38 04 May 2011
E de ce, pentru ca avem asteptari…
Si intotdeauna asteptarile se refera la maine, nu la azi, si capra vecinului e mai grasa, dar MAINE a MEA va fi cel putin la fel de grasa
Uite asa a trecut si ziua de azi.
Cabral Ibacka
publicat @16:11 04 May 2011
Da, se duse si azi, si nici azi n-a fost capra mea mai grasa…
NICOLETA
publicat @15:56 04 May 2011
Vorbesti de parca ai avea 80 de ani !!! “cautam in rahat” cum zici ,pentru ca unora le place sa fie bagati in seama asa,uneori pentru ca “rahaturile”sunt mai multe decat bucuriile,unii asa sunt din nastere mai pesimisti…dar ce te-a apucat de vorbesti de cele vesnice ??
Cabral Ibacka
publicat @17:51 04 May 2011
80 de ani?! Stai sa mai treaca 50 pana atunci… sa vezi intelepciune din batrani!
Alice
publicat @16:10 04 May 2011
Pai ce ar fi de povestit despre un om fericit de exemplu? sau despre fericirea proprie? Sint fericit..omul ala e fericit…Asa si? Si atit.
Ei bine lucrurile se schimba total cind e vorba de revers: ce a patit cutaricaaaaaaaa, si sa vezi si sa nu creeeezi, si atunci el i-a dat in cap cu matura, si ea l-a scuipat si l-a injurat de mama si atunci el i-a smuls 2 dinti si saraca a trebuit sa se duca la dentist sa isi puna dintii. si acolo dentistul era frumusel si ea s-a indragostit de el si dentistul a devenit noul el si ea era tot ea. Si pe urma noul el a luat-o acasa dar ma-sii lui nu ii placea de ea, si mama lui noul el tipa si ea plingea si noul el iubea dar nu ii tinea piept lu ma-sa. Si pe urma ea era nefericita si l-a sunat din greseala pe vechiul el, pentru ca uitase ca ii scosese dintii si nu isi mai amintea decit ca saruta bine si ii tinea mina pe fund cind mergeau in parc si ea se simtea “cul”. Si…si tot asa
E? nu e mai palpitant?
NICOLETA
publicat @17:32 04 May 2011
Suuuper comentariul…am ras cu lacrimi !Merci,mi-ai facut un sfert de ora placut.
stefan.2412
publicat @16:35 04 May 2011
pentru ca un necaz lasa o amprenta mai mare decat o bucurie..
Cabral Ibacka
publicat @17:51 04 May 2011
Si asta-i adevarat… dar asta nu inseamna ca-i bine, nu?
cata
publicat @17:08 04 May 2011
Asculta versurile acestei melodii :
http://www.youtube.com/watch?v=xavFb4WH7o0&feature=related
si o sa cauti mai rar prin rahat
Cabral Ibacka
publicat @17:52 04 May 2011
Stai ca nu pot sa dau play, am mainile murdare…
O ascult acasa, vin cu feed-back, promit!
dulvar
publicat @00:32 07 May 2011
acest clip ar trebui dat la televizor exact in momentele alea de maxima audienta, iar cel putin jumatate din cei care se uita isi vor schimba perceptia despre viata
Pony
publicat @17:14 04 May 2011
Scormonitu’ in rahat te ajuta ca ulterior sa apreciezi si mai mult mirosul bucuriilor.
Fara necazuri, fericirea si bucuria ar fi doar normalul.
Use the force…
Cabral Ibacka
publicat @17:52 04 May 2011
Asta e cu dus-intors… la un moment dat spunem ce-ai spus si tu mai sus, dar gandim altceva…
maria
publicat @18:07 04 May 2011
Alta intrebare.. pt tine, cabral:) De ce se vorbeste atat de mult despre cat de nefericiti si plini de ghinioane suntem si tot raul provoaca atata empatie? poate sa ti fie rau intr o mie de feluri, se discuta atata despre asta. dar despre fericire? ai auzit vreodata discutii de genul vai cat de fericit am fost? poti sa simti oare atat de intens fericirea cuiva, cum poti sa i simti durerea? de ce?
Cred ca in romanica noastra, tristetea, necazul si ghinionul sunt mult prea mediatizate, si chiar si cine nu prea ar avea motive, se “imbolnaveste”.
Florea Marian
publicat @18:49 04 May 2011
Pentru ca avand nasul in rahat timpul trece mai greu… teoria relativitatii
Florin
publicat @20:02 04 May 2011
Si eu stau si sufar dupa o tipa cu care am fost 1 an jumate, cu care am impartit totul, am pus la cale viitoru si acum ma considera inamic.
oli
publicat @20:14 04 May 2011
viata e alcatuita si din frumos si din rahat… vrem nu vrem dam peste el.sau el peste noi… daca n-ar exista,probabil n-am aprecia frumosul si bunatatea. asta-i viata .iar moartea,de moarte n-ar trebui sa ne fie atat de teama .ea vine oricum.poate ca toate desertaciunile in care ne pierdem uneori sunt bune ca sa nu ne mai gandim la marele SFARSIT…
ioana
publicat @22:20 04 May 2011
pentru ca dai de tot felul de oameni care iti strica ziua si de care chiar ajungi sa te saturi
…daca si oamenii ar fi normali, fara atata invidie si ura ar fi mai usor crede-ma…si iti spun ca singurul necaz de care am dat in ultima vreme e faptul ca nu mi-am primit salariul la timp si am ajuns sa am ceva datorii si salariul tot n-a venit 
in schimb am realizat cine sare in ajutor dintre prieteni si cine nu . Avand in vedere ca ma descurc absolut singura in Bucuresti e minunat sa dai de oameni care te-ar ajuta imediat si e dezamagitor sa vezi ca sunt oameni care n-au nicio jena 
dar viata e frumoasa si cel mai bine e ca ai ocazia sa ti-o faci cum vrei tu…iar acum am toata dorinta si ambitia sa muncesc si sa realizez ceva …sa pot sa castig suficienti bani cat sa imi permit sa ies , sa ma plimb si sa nu fie nevoie sa mai ajung in situatii din astea in care chiar sa am nevoie de bani
cineva
publicat @14:26 05 May 2011
Felicitari pentru ambitia ta. Ma bucur sa vad persoane care vor sa munceasca pentru bunastarea lor si nu doar sa se distreaze si atat; sunt student si probabil o sa spui ca sunt mult prea tanar ca sa imi fac probleme d-astea. Am fost criticat de persoana la care tineam foarte mult ca acord atentie mare studiilor (nu sunt genul de persoana care exagereaza, ci pur si simplu invata cat sa aibe anumite cunostinte ce vor fi folositoare pe viitor, in profesia pentru care studiez , dar acord timp si altor lucruri pentru mine, caci de acum nu mai exista noi.). Motivul este unul pe care mie unul imi este imposibil de inteles, niciunul nu facem parte dintr-o familie instarita (copii de bani gata) deci singura posibilitate e de a invata ( sau de a juca la loto
)este singura ce iti aduce bunastarea.
basic instincts
publicat @23:23 04 May 2011
suferinta il obliga pe om sa isi puna intrebari. e o cale sigura de luminare/curatire a mintii. exista si situatii in care efectul e contrar, dar sunt exceptii.
orbirea de probleme si uratenii e un pic altceva. cred ca la asta te referi…mda…aici cred ca e chestie de evolutie. in general preocuparile elevate (muzica, carti, religie, orice hobby)ne tin departe de atitudinea asta paguboasa. adica te ajuta sa vezi ca papadia a inflorit si ce curajoasa e ea printre alte buruieni si betoane. ce minunatie!! pe bune. cand face sfera aia de puf e de o perfectiune de iti ia rasuflarea.
centrarea asta pe univers si nu pe intamplari este cea care il ajuta pe om sa uite si sa ierte cu repeziciune. asa pastreaza doza aia de inocenta necesara pt a iubi continuu. aproape tot si toate.
Cabral Ibacka
publicat @08:45 05 May 2011
Centrarea asta pe univers cred ca este total inaccesibila pentru majoritatea muritorilor de rand ca noi…
ottilia
publicat @03:17 05 May 2011
Cu cat dai mocheta ?
Cabral Ibacka
publicat @08:44 05 May 2011
6 lei metru, tanti!
Ildiko
publicat @07:25 05 May 2011
Eu cred ca tu ai obosit prea repede!Nu e genul tau ,cred ,pesimismul.Sau depresia…capul sus!Mama are 84 ani si nu vorbeste de moarte!
Cabral Ibacka
publicat @08:30 05 May 2011
Ma simt de parc-as fi nascut in acelasi an cu mama ta…
Ildiko
publicat @17:45 05 May 2011
sa ai o viata lunga!
Cri
publicat @08:06 05 May 2011
Hey! Te-am vazut aseara pe Calderon
si am vrut sa-ti spun ca “mi-ai facut ziua” cu postul asta, insa nu am indraznit sa te abordez. Asa ca iti spun acum “You made my day!!!”
Cabral Ibacka
publicat @08:42 05 May 2011
Pai si nu puteai sa vii sa-mi spui o vorba?! Uff!
Cri
publicat @11:23 05 May 2011
Eh! Las’ ca data viitoare nu te mai “ratez’!
) am completat formularul 230.
Si mai vreau sa-ti spun ceva: anul acesta, sotul meu si cu mine, pentru prima oara de cand lucram(si avem ceva vechime
Iti multumim!
avl
publicat @08:34 05 May 2011
Oare pentru ca pentru unii problemele sunt atat de grave si profunde incat ar trebui sa fie oligofreni ca sa se axeze pe micile bucurii ale vietii de care au parte altii in timp ce viata lor e un calvar?
Cabral Ibacka
publicat @08:44 05 May 2011
N-ai nimerit-o pe-asta.
Pingback: Fericirea nu are poveste. « cabral.ro
corco
publicat @10:37 05 May 2011
Pentru ca de vreo 2000 de ani ni se tot zice ca tre’ sa suferim ca sa fim primiti in rai! D’aia ne agatam de nefericire!!!!
Cornel
publicat @11:11 05 May 2011
Foarte mare dreptate ai Cabral, chiar astazi discutam acelasi lucru cu sotia mea. In viata asta nu te alegi decat cu momentele de fericire care din pacate sunt extrem de rare asa ca trebuie sa ti le provoci cat mai des. Trebuie sa plecam mai des de acasa in minivacante sau concediu, sa mergem la cat mai multe concerte sau filme sau mai stiu eu ce, si multe alte ucruri marunte dar care pot aduce un plus cat de mic de fericire. Noi in momentul asta suntem atat de preocupati de servici incat de ocupa tot timpul, si cand suntem acasa tot la servici ne gandim, ne este foarte frica sa nu ni-l pierdem si sa traim in mizerie. Daca mai te uiti si la televizor la stiri sau mai stiu eu la ce emisiune tacamul este complet, la fiecare junghi crezi ca faci infarct si mori cum a patit si X dupa cum au avut mare grija sa ne informeze cretinii astia din televiziunile noastre. Am ajuns sa fac atacuri de panica destul de dese si din cauza ca de fiecare data cand moare vreun nefericit stirea asta este prima cu care se incep stirile. Chiar nu mai exista in tara asta evenimente vrednice de a fi date la stiri? Nimeni nu face fapte bune ci numai crime,talharii, violuri etc? De asta am ajuns noi romanii atat de tristi si complexati, avem mentalitatea asta de barfa ca la tara pe sant cand se strang babele si barfesc tot ce se intampla prin sat, dar numai banalitati fiindca nivelul lor intelectual este scazut.
Daniela Matei
publicat @21:15 05 May 2011
Prin liceu ne-a spus profu de Logica o chestie, “Noi ne bucuram cand avem cate o problema, chiar daca nu realizam asta atunci” la care pe moment unii s-au uitat ciudat si au zis ca vorbeste prestii, dar avea ataaata dreptate… Daca e sa ne gandim, ce fel de lucruri povestesti mai intai cand te intorci din vacanta? ca a avut avionu intraziere, ca n-a fost camera asa cum aparea pe net, ca ne-au fraierit la schimbu valutar si alte d-astea…mai usor cu partea despre cat de frumos a fost si cat de mine ne-am simtit intr-un moment anume, de ce? pentru ca oricat am incerca, partile frumoase nu pot transmite aceleasi emotii, poate chiar sa trezeasca un pic de invidie in ceilalti si sa pari laudaros. Pe cand belele te fac sa te simti mai important, si puternic pentru ca ai trecut peste ele, si pe ceilalti sa te aprecieze mai mult.
Macar daca am pastra acele momente speciale pentru noi, si alea ar fi cele pe care ni le-am aduce aminte mai tarziu. Pentru ca pana la urma, din viata ne alegem doar cu acele momente in care zambim fara ca cineva sa fi spus vreo gluma…
catalina g
publicat @01:36 08 May 2011
Eheee ce bine ar fi fost sa avem si noi un recycle bin, sa putem pune acolo lucrurile si momentele care ne-au cauzat ridurile de expresie din cauza tristetii. Uite din punctul meu de vedere, din propia-mi experienta iti pot spune ca cei mai fericiti oameni sunt aceea care se bucura de putinul pe care il au decat sa dispere ca nu au mai mult ca altii. Povestea mea pe scurt: tata a plecat cand eu aveam 2 ani iar surorile mele 10 si 11 ani. Mama a ramas si tata si mama, lucra f mult peste program, iar noaptea puteam auzi pana la ore tarzii (3-4 dimineata) masina de cusut Ileana la care mama cosea fuste pentru un ban in plus. Nu am avut noi cele mai frumoase incaltari sau jucariille pe care alti copii le aveau, nu am mancat sunci sau mai stiu eu ce , dar eram fericite. Cea mai frumoasa amintire e cea in care mama lua salariul si venea acasa cu o punga mica de alune in coaja pe care o impartea la 3. Ce bucurie, si cat de bune ni se pareau. Acuma dupa 20 de ani, stam si ne amintim razand de cina care consta in ceai de menta si paine prajita, de jucariile facute de surorile mele din haine vechi, de gaurile din talpile papucilor. Daca as putea m-as intoarce macar pentru o zi,mi-as da jos acum pantofii de firma din picioare, as lua perechea cea rupta inapoi, m-as aseza la masa si as numara fiecare aluna din gramada mea si as fi total fericita.
Acum cand toata lumea e nemultumita de ceva, cand toata lumea are intiparit pe creier cuvantul “bani”, cand te uiti la stiri si vezi toate nenorocirile, cand conducerea tarii e cum e… cum te mai poti bucura in totalitate de viata? Nu ar fi frumos sa poti da EMPTY RECYCLE BIN si sa fi fericit?
Blogroll