Cand e prea mult?
publicat @ 17 March 2010 in categoria > din viata...
Taguri: cu chef, cu chef de munca, Cum faci bani?, cum sa faci bani, Cum se fac banii?, epuizare, intrebari, munca
Toti ne-am facut un plan de viata . Unul pe care-l schimbam si modificam, desigur, atunci cand datele problemei se schimba si ele. Dar per ansamblu fiecare stie ce-si doreste, atat intr-un viitor apropiat, cat si intr-unul ce va sa vie candva…
Unii dintre noi, multi – cred eu – si-au pus in plan sa aiba. Sa aiba masina sau chiar masini, apartament misto sau chiar casa pe pamant, sa aiba bani de vacanta, buget indestulator pentru shopping, creme si parfurmuri pentru fetite… electronice plus gadget-uri pentru baietei.
Si pentru a avea toate acestea si altele materiale asemeni lor, ai doua variante in viata: sa furi sau sa muncesti. Despre furat se pot scrie in tara noastra imense tratate de profil, si daca sunt stirile pline de gainari care fug cu cate-o sina de tren si-o roata de rezerva de la o masina, avem imensa mai multa scarba fata de cei care nu fura de foame ci… doar pentru a avea si mai mult (bine, astia au dezvoltat o mare durere in fund fata de scarba noastra, asa ca simbioza este perfecta).
Cand vine vorba de munca… exista felurite variante de a face, sau macar de a incerca sa faci bani. Caci astea sunt intrebarile zilei: cum se fac banii? Cum sa fac bani?
Si multi dintre noi, dupa ce si-au gasit o directie in viata si un loc de munca, incep sa traga. Daca ai noroc cresti pe scara de valori a firmei unde lucrezi. Devii mai important, ti se dau atributii mai mari, mai multa munca, mai multi nervi si mai mult stres dar si mai multi bani. Si tot asa, tragi ca nebunul, ca vezi ca incepi sa-ti permiti o rata mai mare la leasing, mancare de mai buna calitate, nu te mai uiti la pompa cat alimentezi masina, schimbi Bulgaria si Turcia cu Grecia sau Egipt, poti sa pleci in week-end la Amsterdam si nu mai mergi cu lumea la gratar… intelegeti voi, poti sa faci mai multe.
Si pentru ca vezi ca poti face mai multe, tragi mai mult. Si pentru ca produci mai mult ajungi sa cheltui mai mult. Si pentru ca acum cheltui mai mult… ai nevoie de mai mult. Si ca sa ai mai mult… muncesti mai mult… hai ca repetitivitatea asta devine enervanta!
Cat tragi? Unde opresti nevoile, cand si in ce fel dozezi efortul?
Nu de alta dar munca asta in exces, cu toate ca-ti da multe, iti si ia. Si la prima vedere iti ia doar timpul liber. Dar in acelasi timp iti ia si sanatatea. Se duce naibii creierul cu tot stresul ala, te alimentezi aiurea, se devitaminizeaza si se deshidrateaza corpul, nervii-ti sunt imbarligati in cap ca si carceii de vita-de-vie… si ajungi, de la prea multa munca, sa te distrugi.
Acum, ca tot esti pe final de program (de fapt, noi stim ca mai stai la munca inca vreo 3-4 ore): esti in stare sa limitezi nevoile pentru a ajunge sa ai nevoie de mai putini bani, sau esti gata sa muncesti pana cand cedezi?
Angela
publicat @17:03 17 March 2010
Ce vrei mai Cabral, asta e viata vrei sa ai muncesti sau tragi mai mult.
Omu nu se multumeste cu putinul, cu cat are mai mult cu atat vrea mai mult.
Ileana
publicat @17:04 17 March 2010
Limita..este..spitalul. Cam dramatic dar hai sa fim seriosi asta e adevarul muncim ca robotii, acum ca e criza muncim si mai mult ca se da afara, facem munca la 3-4 oameni si muncim de la 8-18 teoretic, caci se sta bine peste program, asta este valabil in cazul meu.Si eu vreau..modest: un apartament in Bucuresti si atat, nici nu imi doresc mai mult, nu vreau averi si palate, dar atat imi doresc si ce crezi..stiu ca nu o sa mi-l iau niciodata decat dc castig la loto
) sincer, nu.. nu imi pierd speranta dar ma ingrozesc ratele si Doamne iarta-ma nimeni nu-mi da credit am 2 ore pe cartea de munca 
. Zambesc si traiesc in continuare, si ce daca e greu, acum ce-o sa fac? O sa clachez? Nu!! Traim si invatam. O zi buna.
A.
publicat @17:04 17 March 2010
Trebuie sa ai un echilibru in tot.
Maria Magdalena
publicat @22:01 17 March 2010
serios? tu iti doresti sa stai in echilibru?
eu zic ca o sa ai tot timpul dupa…
live fast, die young!
Roxx
publicat @00:10 18 March 2010
Da da da!Asa!
Mori tanar,eventual lasa si 2-3 copii orfani…E bine,asa,raman ei cu averile,nu?
Stim sa apreciem bunurile materiale,inconstienti ca intr-o secunda pot sa dispara (vezi cutremurul Haiti) si nu suntem in stare sa ne apreciem lucrurile cu adevarat importante..
La urma urmei fiecare primeste ce merita…
Gbr
publicat @17:15 17 March 2010
era o vorba: oricat de putin ne-ar plati ei.. noi tot vom munci mai putin
ipo
publicat @17:17 17 March 2010
E prea mult cand nu-ti mai aimntesti planul.
fane
publicat @01:47 18 March 2010
Corect. Mi-a placut replica ta. Cand mijloacele devin scopuri in sine, cand uiti de micile bucurii si de marile idealuri cu care ai plecat la drum, ai cam luat-o pe garla.
Ce-ti trebuie case de vacanta, cand te poti duce la orice hotel, oriunde? Ce faci cu 3 masini cand n-ai sosele si parcari? Ce faci cu doua ifoane cand nu mai ai timp sa-ti vezi nici prietenii apropiati? Le arati. Atat. Si le arati degeaba, pentru ca cei care au mai mult tot se vor uita de sus la tine. Iar prietenii buni, care nu au luat-o pe calea inavutirii, vor lua distanta, pentru ca ei, cu un credit la un Fiat si o rata la 3 camere in Dristor, se vor simti stanjeniti de noul tau statut.
Si copiilor ce le vei spune?
Attilla
publicat @17:40 17 March 2010
Cred ca sunt putini cei care au un plan.
La un moment dat aveam un coleg care tragea de rupea….tragea nu pentru bani ci tragea deoarece ii placea ce facea….si nu zic doar asa….tragea atat de mult incat nu avea timp samai plece nicaieri….facea pur si simplu acumulare de capital.
Daca doar tragi sa ai bani…fara sa te bucuri de ei….cacao cu lapte.
Importanta e viata personala, nu munca…si important e sa le dai de inteles asta de la inceput angajatorilor (adevarat ca asa risti sa iei cele mai mici si mai putine mariri de salariu..da ma-sa mare…o viata avem si daca ne bucuram de ea la pensie pacat ca am trait-o)
sufletica
publicat @17:53 17 March 2010
O vreme am procedat si eu la fel.Am tras si tras, zi de zi, apoi intr-o zi am spus stop.De ce? Pentru ca in jurul meu am vazut oameni sanatosi care s-au stins in cel mult un an, am vazut oameni care nu isi mai cunoasteau limitele.M-am intrebat subit:
- de ce as trage ca nebuna?
In fond si la urma, urmei, nu iei nimic dupa tine. Nimic.Zero.Doar amintiri si poate nici pe-alea.
Acum doar fac ce trebuie sa fac, si atat.
septembrie
publicat @18:02 17 March 2010
Citat dim “Cântecul păsării” – Anthony de Mello
Cele sapte vase cu aur
Un barbier trecea odata pe sub un copac bantuit, cand a auzit o voce:
Ai vrea sa ai sapte vase cu aur?
Omul a privit in jur, dar nu a vazut pe nimeni. Lacomia lui se trezise insa, asa ca a strigat:
Da, as vrea.
Atunci, du-te imediat acasa, i-a spus vocea. Le vei gasi acolo.
Barbierul a fugit spre casa, unde a gasit intr-adevar sapte vase pline cu aur, cu exceptia unuia, care era doar pe jumatate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberata. Barbierul nostru a simtit ca nu poate trai astfel: trebuia neaparat sa umple si cel de-al saptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodata fericit.
De aceea, a topit toate bijuteriile familiei si le-a turnat in monede de aur, pe care le-a introdus in cel de-al saptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a ramas tot pe jumatate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, si-a infometat familia, dar degeaba. Oricat aur punea in cel de-al saptelea vas, acesta ramanea in continuare pe jumatate gol.
Intr-o zi, l-a rugat chiar pe rege sa-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel ca lupta pentru umplerea vasului a fost relansata. A ajuns chiar sa cerseasca. Vasul inghitea fiecare moneda noua de aur, dar refuza sa se umple! Intre timp, regele a observat cat de tras la fata era barbierul sau.
Ce s-a intamplat cu tine? l-a intrebat el. Erai atat de fericit cand aveai salariul mai mic. Acum ti l-am dublat, dar arati obosit si nefericit. Sa nu-mi spui ca ai primit cele sapte vase cu aur.
Barbierul a ramas uimit.
Cine v-a spus acest lucru, Maiestate?
Regele a inceput sa rada:
Nu mi-a spus nimeni, dar manifesti toate simptomele celor carora stafia le-a dat cele sapte vase cu aur. Odata, mi le-a oferit si mie. Cand am intrebat-o daca pot cheltui banii sau daca nu pot decat sa-i strang, a disparut fara urma. Acei bani nu pot fi cheltuiti. Nu fac decat sa trezeasca dorinta de a strange si mai multi. Du-te si inapoiaza-i stafiei, si vei fi din nou un om fericit.
Maria Magdalena
publicat @18:12 17 March 2010
nu o sa inteleg niciodata faza:
cat mai multi bani! vreau cat mai mult de la viata!
hello! ai obsesii? cate?
2-3 sunt suficiente. munceste pentru ele.
Robert
publicat @18:25 17 March 2010
Sau muncesti din greu pina cind ai ceea ce-ti doresti! Si daca vorbim de bani, sa ai atit, incit sa-ti poti permite orice, fara extravagante, oricind fara sa te uiti la pret!
Maria Magdalena
publicat @21:57 17 March 2010
si dupa ce ai ceea ce iti doresti, cum te poti obisnui cu gandul ca ti-ai indeplinit visul si gata
)
mie imi este greu sa ma opresc din a face mai mult, in a-mi depasi limitele.
orice lucru este o provocare, pentru vad in aproape orice ceva fain, pe care doresc sa il cunosc cat mai bine.
na poftim…cum ne luptam cu dorinta si curiozitate?
explorish
publicat @18:40 17 March 2010
in majoritatea profesiilor “moderne”, “de consum”, daca ai intrat in roata hamsterului, nu ai alta cale decat sa “tragi”. asa functioneaza sistemul, nici un angajator nu vrea oameni care sa NU-si doreasca mai mult. exceptiile confirma regula, desigur, dar ca sa fii exceptie, adica sa poti sa te opresti fara sa cazi rau, trebuie sa fii… exceptional de bun (uite un exemplu care a reusit sa iasa din schema onorabil, sau cel putin asa se zicea acum cativa ani, nu stiu pe unde e acum).
ceilalti trebuie sa traga, ca daca nu ii scuipa sistemul, si e greu sa te ridici.
evergreen
publicat @18:45 17 March 2010
am putea vorbi mult pe tema asta… însă nimeni nu are timp, tocmai pentru că munceşte pentru a avea.
păcat că la final, averea nu mai contează.
Maria Magdalena
publicat @21:58 17 March 2010
si daca nu ai, mori cu gandul cum ar fi fost daca ai fi avut
) … si tot asa
Ramona L
publicat @18:53 17 March 2010
Tragi, nu tragi, conteaza cit e de fericit individul, pina la urma. As adauga o intrebare: cind nu te mai gindesti la tine si incepi sa te gindesti si la cei din jurul tau, si invers?
Care e smecheria cu postul anterior?
Bruce
publicat @19:11 17 March 2010
Apropo de subiect … cand a fost ultima oara cand te-ai dat cu placa? Ca stiu ca esti pasionat… Eu ma duc sambata … mi-ar placea sa ne dam impreuna, asa ca daca ai timp sa facem un munte, astept un semn… nu sunt pe invers, relax
claudia
publicat @19:12 17 March 2010
E prea mult atunci cand incepi sa te intrebi daca e prea mult. E fara rost atunci cand nu te intrebi daca ceea ce ai “acum” nu e deja prea mult sau macar suficient.
heto
publicat @19:17 17 March 2010
…Ce-i cu parola de la postul anterior??!?!
Maria Magdalena
publicat @21:58 17 March 2010
d-zeu stie
Corina
publicat @19:32 17 March 2010
Cred ca este inutil sa mentionam situatiile in care muncesti mai mult,ai din ce in ce mai multe atributii,si banii sunt aceeasi..sau chiar mai putini pentru ca e criza:)
Da,si orele peste program..chiar si acum:(
Si nici eu nu am inteles faza cu parola…
Tibanu
publicat @19:33 17 March 2010
Na… frumos ce zici tu aici, dar cand stii ca azi poate ai ce face si maine nu se stie… nu mai trandavesti. tragi si lupti.
ema
publicat @19:44 17 March 2010
Cheltui cât ai. Mai vrei ? Mai faci. Dacă mai poți. Dacă nu, nu mai cheltui. Când ai, când n-ai ! Ce-i așa mare filozofie ?
Marius Moga
publicat @19:48 17 March 2010
E prea mult cand te opresti, te uiti in spate si realizezi ca ajunge. Important e sa ai puterea sa faci acest lucru. Natura omului este de a acumula tot mai mult. Ne descurcam cu ce avem, saraci sau bogati, dar nimeni nu va fi vreodata indeajuns de bogat.
Oricum, destinul iti spune cand sa te opresti, te atentioneaza el cumva.
silvia
publicat @19:49 17 March 2010
Eu……vreau doar un job….Poate ma ajuta Dumnezeu si plec cu al meu in Grecia, in vara, prin bursa de studenti (2100 de euro nu sunt de acolo, avand in vedere ca masa, casa si tranportul ti-l platesc ei), macar 3 luni. Zilele trecute am muncit si 13 ore la o traducere si alte 10 a doua zi, pentru 2 milioane. Nu ca n-as avea, dar am vrut sa-mi castig singura un ban. Si am reusit. Exista o limita, dar probabil ca asta depinde de fiecare. Si eu am muncit ca nebuna zilele alea si data viitoare o s-o iau mai usor.
magda
publicat @19:50 17 March 2010
acum depinde cum pui problema…sau ce vrei de la viata…da, stiu, viata personala este importanta si in toate trebuie sa pastrezi un echilibru. pe de alta parte, eu trag pana nu mai pot la munca; dar nu o fac pentru bani. eu nu muncesc pentru salariu; eu de la viata vreau mai mult decat sa imi permit sa platesc intretinerea, chiria, mancarea, o rata la masina si o vacanta pe an. oricat de naiv ar suna, pe mine ma multumeste sa fac ce imi place si sa o fac bine. nu sunt o persoana cu program 9.00-17.30. cand plec de la birou nu ma rup total niciodata de birou, de bune si de rele.
tu pornesti de la premisa ca toti muncim sa facem bani. poate nu suntem toti ‘acolo’… banii nu sunt un scop in sine, ci un factor igienic. atat. numarul lor – pe masura performantei pana la urma…(pentru cei care muncesc pentru ei)
adina
publicat @21:00 17 March 2010
muncim mai mult pentru ca ne cer mai mult: mai multi bani de benzina , mai multi bani de mancare. mai multi bani pentru chirie …as putea continua….insa ca sa ajungi la un stadiu in care sa nu simti ca nu ai de unde…..trebuie sa muncesti…si cand ajungi la stadiu ala tre sa muncesti in continuare pentru ca ai mai multe sarcini, indatoriri, si tre sa ti le asumi….pentru ca….trebuie sa muncesti nu faci asta de plictiseala sau pentru ca ti se pare amuzant… o faci pentru ca trebuie!
elena
publicat @21:33 17 March 2010
La un moment dat mi-am facut si eu un plan de felul asta si eram dispusa sa muncesc sa il duc la indeplinire; doar ca am uitat de masura, am uitat sa ma bucur de viata asta si m-am trezit cu sanatatea praf si fara prietenii care si-au facut alti prieteni de cico cat eram eu ocupata cu munca. Am acum aproape 2 ani de cand am lasat-o mai moale si incerc sa castig ceea ce am pierdut sau macar sa construiesc o noua viata. Si stiti ceva am realizat mai multe cu bani putini si am avut timp si sa ma bucur. E bine sa sti ce vrei dar si mai bine sa sti sa te opresti la timp sa reevaluezi situatia, sa vezi daca mai merita, daca iti mai ofera satisfactii. Poate nu toata lumea munceste pentru bani dar oricum ar fi atunci cand nu te mai poti bucura de o noua dimineata mai bine oprestete ca pierzi bucuria drumului spre succes.
Melia
publicat @22:34 17 March 2010
Daca nu furi si lucrezi cinstit esti nevoit sa muncesti pana cedezi … cum muncesc si eu pentru 1000 de ron pe luna
. Din salariul meu sa-mi mai fac si planuri de viitor? Asta`i Romanica noastra . Ne-am obisnuit.
mena
publicat @22:55 17 March 2010
hmm….mda, asa este. Dar poti ajunge la un moment dat cand incepi sa te gandesti ce e mai important: tu ca om sau valoarea ta ca un om de succes. Si cantarit bine imi dau seama ca nu sunt fericita, ca am ajuns unde am avrut profesional sacrificand iubire, parinti, prieteni….de aceea nu mai suntem fericiti, ca in toata aceasta goana dupa putere am uitat de noi…trist. Subiectul e foarte bun si sunt multe de discutat.
Roxx
publicat @00:12 18 March 2010
Tuturor celor carora le place sa traga(la jug) le transmit un lucru: la sfarsitul vietii trageti linie si adunati!S-ar putea sa fiti surprinsi
Ema
publicat @01:12 18 March 2010
Cand lucrezi intr-un domeniu care te pasioneaza sau macar iti place viata poate fi frumoasa chiar daca lucrezi mai mult. Mai tragic e atunci cand faci ceva ce nu-ti place deloc sau mai grav cand iti pune sanatatea in pericol. Degeaba ai bani daca nu ai timp liber, degeaba ai planuri daca nu ai timp sa le pui in aplicare, degeaba ai familie daca nu ai timp s-o intalnesti, degeaba ai prieteni daca nu ai timp sa vorbesti cu ei si uneori ajungi sa nu-ti mai bagi in seama sufletul. Cred ca ar trebui sa lucrezi exact atat cat sa-ti ramana timp zilnic pentru sufletul tau. Iar daca meseria ta face parte din sufletul tau cu atat mai bine.
corinan
publicat @01:18 18 March 2010
S-ar putea ca la un moment dat sa te trezesti ca nu mai vrei sa tragi asa tare dar, nu ai incotro ……….. tre sa platesti ratele la banca ….too late to relax ….
Doina
publicat @01:29 18 March 2010
secretul sta in moderatie…la toate absolut! excesele sunt distrugatoare
Blogroll