Bine. Bun. Azi. Mai bine. Mai bun. Azi. Si maine. Noi. Toti. Azi. Si maine!
publicat @ 13 September 2009 in categoria > de sufletel, > din viata...
Taguri: cadou un zambet, FUN, mai bun, zambet
[n-am gasit fisierul doar audio pe Trilu sau prin alte parti. Asa ca pun de pe YT. Play si citeste, de ai chef...]
Singuri. Asa suntem, singuri. Oricat de mult ne-am minti, nu suntem furnici, si astfel, sa avem o constiinta comuna,o gandire comuna, sa ne cunoastem unii pe ceilalti prin acelasi streaming continuu de informatie la care am fi legati concomitent, pentru totdeauna.
Suntem indivizi. Capsulati si pecetluiti intr-o lume proprie, cu ganduri individuale, framantari personale, chinuri sau bucurii chinuit exprimate celorlalti.
Suntem singuri dar nu neaparat singuratici. Si asta este alegerea noastra, este nastrusnica solutie prin care ajungem sa nu fim condamnati la mutenie, surzenie, sihastrie.
Interesant este ca, in pofida aglomerarilor umane in care traim, insingurarea prospera. Si asta mai ales datorita societatii care este randuita - da, tot de noi - total anapoda. Si ajungem sa facem ceea ce vedem in toate stirile televiziunilor, bate in dinti, cutite in rinichi si topoare pe ceafa.
Problema este ca nu mai e nimeni pe-aici care sa incline balanta si in partea buna. Nu mai vrea nimeni sa fie pe partea BINELUI, in ziua de azi daca esti bun – esti prost!, spun toti privind incruntati catre alti ochi, incruntati si ei.
Am vazut comentariul asta aseara, ma pregateam sa plec la treaba (MC intr-un club) si am intrat sa vad cum a fost primit postul Sambata.
Si, in prima faza, am avut reactia pe care am ajuns, din pacate, s-o avem toti cand vedem un alt uman in… incomfort. Am spus “Au, naspa!” si am plecat cu mouse-ul in josul paginii, sa vad si restul. Am citit, am inchis Firefox-ul si i-am dat shut-down utilajului… dar gandul ala nu ma lasa in pace.
- E in camin, curent nu e, e singur-cuc si n-are nici macar o tigara…
- Nu e tragic, nu e singurul, va supravietui…
- Dar io ce fapta buna am facut azi? A…. pai, am facut aia.
- Da, asa e, ajunge.
- Ba nu! Am mai facut si halalanta…
- Aha, deci sunt doua… e clar, esti un erou, anul asta ai terminat cu alea bune, nu? Hai, plescaie multumit si tai-o la munca!
- Mda, am dreptate. Cred ca aste lucruri mici fac diferenta intre… Lasa amageala si misca!
Am deschis calculatorul iar, pan’ la urma am reusit sa comunic cu Radu, am aflat unde e, ne-am sincronizat si… m-am dus sa-i las un pachet de tigari. Nu e vorba de bani, pe bune, vorbim de 8 lei. Nu e vorba de timp, a fost un ocol de 20 de minute (bine, intre noi fie vorba, o sa radeti pe finalul postului). Nu e vorba de vreun mare efort, sa conduci o masina misto printr-un oras pustiu e chiar… placut. Deci, daca ma intrebati pe mine… n-am facut nimic! Sau, ca sa nu fiu fals-modest, n-am facut mare lucru, nimic deosebit, nu iau in calcul vreo statuie…
I-am dus omului un pachet de tigari, ne-am strans mainile in fuga, am incasat cu amandoi ochii zambetul ala larg pe care-l avea pe fata si in ochi atunci cand am ajuns si… am taiat-o la treaba!
Ce incerc eu sa zic aici?
In primul rand, Radule, nu e vorba de “respect” si de statui. Nu, nici gand.
Si mai incerc sa bagui ca nu trebuie sa faci lucruri mari pentru a schimba lumea in bine. Nu trebuie sa muti munti, sa asanezi mlastini sau sa salvezi din saracie o tara africana. Daca poti sa faci astea, fa-le, normal! Dar nu inseamna ca daca nu poti sa le faci, n-ai cum sa schimbi lumea.
Poti schimba lumea asta in bine facand cate un mic lucru bun, pentru cineva, in fiecare zi. Sa dai un “Buna ziua!” mai cald, sa lasi Renault-ul ala sa treaca inaintea ta, sa-ti faci timp sa stai de vorba cu un prieten care are nevoie de asta, sa… faci acele lucruri mici care atunci cand sunt adunate devin un lucru mare, si bun, care schimba la randul lui mai departe alti oameni in bine.
Atat iti spun: fa in asa fel incat oamenii care-ti ies in fata sa zambeasca datorita tie. Si-ti promit ca si tu vei ajunge sa zambesti facand asta.
Dar nu-ti pot promite ca faptele tale bune nu vor ramane nepedepsite. Pentru ca, vezi-tu, aseara cand tropaiam in drum spre Radu m-a oprit Politia.
- Buna seara! A, Domnu’ Cabral. Stiti de ce v-am oprit, nu? Ati fost surprins de aparatul radar cu 72 de km/h pe o portiune de drum unde limita este de 60 km/h. Va costa 60 de lei si 2 puncte de penalizare…
Am dat actele, am platit pe loc, am semnat PV-ul si i-am dat cadou un CD cu Cream, aveam doua. A fost simpatic omu’…
UPDATE (22:56): e cineva din Cluj, dispus sa faca cadou o bomboana cu caramel, pe-aici? Daca da… sa ridice mana printr-un comentariu.
S-a rezolvat. Oana, vezi ca-ti trimite Geanina bomboana aia cu caramel… sa nu te mai simti singura in Cluj!
dragos
publicat @01:45 16 September 2009
Sunteti foarte tari. Cabral nota 10!!
Oana Sarmasan
publicat @02:08 16 September 2009
Noi toti suntem
Including iu 
Oanna
publicat @02:14 16 September 2009
yep, yep
crissu
publicat @02:05 16 September 2009
E prima data cand scriu aici dar acum nu m-am putut abtine.
Si cand ma gandeam ca si eu sunt singura cuc acum si ca ma gandesc ca macar am electricitate
Hexe
publicat @10:13 16 September 2009
….cel mai usor e sa faci un “rau”,,,,”bunul” din om deja e perceput ca minune!…asta da de gandit!
deschideti bratele si vibrati iubire fara sa va asteptati sa primiti o recompensa,,,,Cabral a demonstrat asta deja! si o putem face cu totii…
Pacea fie cu voi!
Hexe
Danutzafish
publicat @20:53 16 September 2009
Buna,
Daca tot e de suflet aici haide-ti sa incercam sa o ajutam cum putem pe Ioana.
http://www.ioanacostea.com
Va multumesc!
Cu stima.
Danutza
saha
publicat @10:18 16 September 2009
Stii ca venim singuri pe lume, desi poate fi multa lume in jur, plecam singuri cu noi insine si in cea mai mare parte a timpului suntem singuri cu sinele nostru. Daca-l acceptam, incercam sa-l cunoastem, il pretuim si il tratam ca pe cel mai bun prieten al nostru, nu suntem singuri nici cand nu e nimeni in jur. Daca il ignoram,pleaca din jurul nostru si cei care sunt la un moment dat. Daca noi nu ne simtim, bine cu noi insine, nu poate fi obligat al;tcineva sa ne suporte. Copii foarte mici au un prieten invizibil in persoana ingerului lor pazitor, de care are grija educatia sa-i “scape” ca de un obicei prost, dac sunt detul de mari sa se exprime si sa fie observati de parinti. Stiu ca par cam “freak” sau cum vrei sa spui dar realitatea e ca, daca nu exista, nu avem nimic de pierdut, dar daca totusi exista? Am pierdut totul?…. apropos, si gesturile pur dezinteresate si impresionante vin tot dintr-o dorinta de calmare a egoului personal sau din experienta sinelui personal care a trait singuratatea interioara in adancul tau chiar cand ai fost inconjurat de foarte multi prieteni in exterior.. Saha
saha
publicat @10:24 16 September 2009
Nu am vrut sa fiu acida, cea mai mare binecuvantare pe care o poate oferi oricine de pe lumea asta e surasul, zambetul sau, iar al tau CABRAL binecuvanteaza din plin asa ca orice persoana te poate vedea intr-o zi zambind chiar si pe un ecran, intr-o inregistrare facuta poate intr-o alta zi primeste o fapta buna a ta. Nu ti s-a intamplat niciodata ca o zi infernala sa ti se stearga macar partial, sa se estompeze cumva prin zambetul unui copil nevinovat sau al unui necunoscut oarecare care nu s-a simtit sa-si declare importanta printr-o incruntare ci doar printr-un suras?
saha
publicat @10:26 16 September 2009
Sunt multi care isi manifesta bunatatea prin gesturi mai incifrate pe care le gandesti chiar ca fiind piedici.. la un moment dat vei aprecia asta
deea
publicat @12:39 16 September 2009
Dragut din partea ta! Si cred ca cel mai frumos sentiment trait a fost bucuria lui Radu in acel moment. Si mai cred ca, daca ficare dintre noi am face asta pentru cineva, atunci cand are nevoie sau e trist, lumea ar deveni mai buna…iar visez cu ochii deschisi…
carmen
publicat @13:04 16 September 2009
mie imi plac la nebunie oamenii astia! bravo Cabral! esti un om deosebit!
maria
publicat @13:33 16 September 2009
bravo cabral…si eu as fi facut la fel…eu inca mai cred ca poti face primavara cu o singura floare…traiesc pentru zambetul de pe fata oamenilor cand le intinzi o manutza de ajutor…
Andra
publicat @13:46 16 September 2009
da, aici pe blog ti-am lasat mesaje….
oricum esti un super om, nota 10, n-am cuvinte. creste inima in mine cand vad ca inca mai exista un om care desi apare la t.v are un suflet mult prea mare. apropo fosta ta diriginta din 96, doamna artenciuc, a fost si profesoara mea, tot timpul ne povestea cate ceva de tine 
TE-AM PUP!!
Taja
publicat @14:31 16 September 2009
Foarte frumos!Uneori gesturile marunte fac difrenta…exact cum ai spus,pt tine nu a fost un efort prea mare,in schimb,pt Radu a insemnat foarte mult.Sentimentul atunci cand un strain te ajuta este unul extraordinar,sa vezi ca mai exista oameni carora le pasa.
Doina
publicat @17:11 16 September 2009
bai Cabrale.. Eu te iubesc mai omule!! Si nu in sensu’ ala.. Imi place ca mi-arati ca oamenii sunt… oameni. Bravo OMULE!
Simona
publicat @17:51 16 September 2009
Cata dreptate ai tu… suntem singuri, prea singuri. Asa de singuri ca uneori devine monstruos. Si ne cufundam in munca, ne preocupam de una de alta – dar vin clipe cand asa se resimte singuratatea. Al naiba de tare !
Multa vreme am crezut ca oamenii cu bani, cu multi bani sunt foarte norocosi. Ei au multi prieteni si bani sa iasa prin foarte multe locuri frumoase… . In momentul in care am inceput sa cunosc oamenii acestia, am descoperit ca sunt cat se poate de SINGURI !!! Isi permit intradevar sa mearga peste tot, dar asta nu-i scapa de singuratate.
Am vorbit cu persoane care m-au ingrozit. Care nu sunt intelese de familie, care nu au prieteni, care se gandesc sa-si schimbe orientarea sexuala pentru ca nu mai inteleg ce se petrece cu ei.
Imi vorbea un barbat de pofta nebuna pe care o are de a cunoaste femei. Multe. Foarte multe. Cat mai multe ! Cate doua pe zi daca nu se poate mai multe.
Este singur. Multa vreme am crezut ca banii, banii iti aduc tot ce vrei. Dar tipul despre care va spun are bani. Pentru moment mi-am zis ca.. nu este normal. Dar nu este un caz izolat. Stiu multi astfel de oameni.
Asa ca.. am hotarat: “gata ! ma detasez de ei, mai schimb mediul.. ” si am plecat in concediu. Loc superb, peisaje, mare si… multe multe feţe triste. Multi oameni singuri.
Este demoralizant sa-i vezi seara cufundati cu aceleasi preocupari care parca ii mai alinta (hi5, facebook…).
Altii nici macar asta nu fac, ci privesc in gol, fumeaza sau beau ceva si se gandesc. Dupa o vreme pleaca. Dar revin seara urmatoare – ii vezi din nou, in acelasi loc, cu exact aceleasi preocupari. Citesc cate ceva, zambesc – au lumea lor. Si nu se dezlipesc de laptop. A devenit un prieten de nadejde pentru multi.
Totusi am invatat ceva vacanta aceasta. Am simtit ca nu a trecut degeaba. Trebuie sa ma bucur de putinii oamenii care imi sunt aproape, atat cat ii mai am. Multumita lor traiesc. Altminteri, singuratatea m-ar fi ucis de mult.
De cate ori nu traim asa… pentru ca Dzeu. a vrut sa ne mai dea o zi. Si nu ne-a intrebat daca ne-o dorim. Si-o traim in sila. Oricum nu aveam ce ne-am dorit. Nici azi, poate nici maine si cine stie daca vom gasi vreodata ceea ce cautam.
De ce suntem noi oamenii construiti asa nu stiu. De ce nu ne bucuram cu ce avem, atat cat avem si de ce suntem asa siguri ca ne mai merge si maine, si vom mai avea inca o zi sa ne batem joc de ea si sa ne scaldam in nefericirea noastra ?! Suntem singuri. Si vrem sa fim asa. Ne si place sa ne maltratam. Cati dintre noi am riscat in incercarea de a ne faca o relatie ?! Cati ? Si daca ne avantam intr-o relatie, eeeii.. avem regulile noastre pe care nu le incalcam. Ca noi stim cum trebuie si ce trebuie. Nu asa.. oricum, la voia intamplarii. Noi calculam, cantarim si ne ocupam tot timpul cu asta si trece viata pe langa noi de n-ai vazut ! Si sansele si oamenii, da oamenii aceia care ar putea sa ne ajute sa nu mai fim asa de SINGURI. Dar nu-i lasam sa ne ajute. Noi ne ajutam singuri, nu avem nevoie de nimeni, avem orgoliu si nu trebuie ranit si avem tone de singuratate pe care le meritam.Este razboiul nostru si… il meritam tocmai pentru ca este declansat de noi.
alis
publicat @18:54 16 September 2009
am facut o fapta buna azi…un amic de-al meu se tot plangea ca nu mai poate sa sune de pe cartela deoarece nu a platit factra si i l-au inchis…si ce am zis eu…hai sa-i iau o cartela noua si cu numar.zis si facut. apoi l-am sunat si cand a auzit ca i-am luat o cartela era foarte fericit. m-am simtit foarte bine atunci.
Perti
publicat @19:12 16 September 2009
Umanule! Esti OM, dar stiam asta! O stiam din 2005 cand ai fost la Carpat Trophy, la Betfia, langa Oradea. Ai facut si acoloo fapta buna… te-am vazut din umbra si de atunci te respect in secret.
Inainte de a adormi e bine sa-ti evaluezi ziua care tocmai a trecut, daca n-ai facut nici o fapta buna nu e prea tarziu sa te ridici si sa cauti un mod in care poti “repara” acest lucru.
dragalina
publicat @19:20 16 September 2009
SAlut !!! cite poti face cu un simplu gest … e de neconceput lumea fara acei ingeri( chiar daca negri
) care stiu si vor sa faca bine ….
nu e neaparat sa fii de fata … faci bine prin faptul ca existi … ( uite cite pritenii se infiripa datorita tie)
MERSI ca ne faci viata mai buna !!!
Alexaa
publicat @20:54 16 September 2009
Jos palaria in fata ta!!!Sun putini oameni care mai gandesc asa,printre care si eu….Putinul fiecaruia adunat devine ceva mare..numai ca multi nu vor sa inteleaga asta..
Sunt multe de zis pe tema asta,iar eu nu ma prea pricep la scris..nu pot sa discut decat fata in fata…
Mottoul dupa acre ma ghidez in viata: Daruieste un zambet si vei zambi inzecit!E atat de usor…!
Bravo negrule!!!!
white rose
publicat @21:14 16 September 2009
eu as vrea sa primesc un zambet acum..si o imbratisare calda…dar cred ca cer prea mult…
Oanna
publicat @22:41 16 September 2009
(hugs, hugs, hugs, hugs !!)
white rose
publicat @22:45 16 September 2009
au ajuns draga mea..multumesc..
Oanna
publicat @22:49 16 September 2009
cu multa placere ! pup
Alexaa
publicat @21:21 16 September 2009
@white rose> iti trimit eu un zambeeeet mareee si o imbratisare….chiar daca sunt virtuale….si nu,nu ceri prea mult!!!!!!
white rose
publicat @21:29 16 September 2009
am ajuns sa cred ca cer prea mult..sa cred ca traiesc doar printre masti..de ce e atat de greu sa mai gasim un pic de sinceritate..?
chiar si virtuale..au ajuns..multumesc..
Alexaa
publicat @21:37 16 September 2009
traim printre masti…dar mai sunt si exceptii…si oameni sensibili…doar ca nu sunt in acelasi loc…..
si spre ghionionl nostru..ne gasim linistea virtual..gasim oameni care ne seamana in toate colturile tarii….si din pacate nu putem fi langa ei….
Iulik
publicat @21:43 16 September 2009
Mda…Nice…Sincer am ramas “NO MORE WORDS”. E prima data cand citesc acest blog….si recunosc ca mi-am petrecut astazi cam jumatate din zi facand doar asta (in conditiile in care in jumatatea de zi in care am lucrat …mi-a suflat seful in ceafa).
…noroc de portarul caminului….darnic omuletzul.
Am ramas cu un zambet ciudat pe buze dupa ce am citit acest post it…m-au invadat flash-back-uri cu nenumaratele nopti din timpul facultatii in care cautam cu ardoare maruntisul aruncat pe sub paturile din camera…doar, doar…s-ar strange de un pachet de Kent 4.
Nashpa moment….
Ar fi fost dragut sa faca cineva un gest asemanator …
Asa ca, strainule care arzi dupa o tigara…don’t fell blue…toti am trecut prin asta.
P.S: M-am lasat de fumat , de 4 luni!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Gand_licitat
publicat @21:44 16 September 2009
Cabral, da-mi si mie 2 parale sa-i iau lui Vania o bere…
…. ca sa intelegi totul, sa intri pe Mitropolit 49 la Vania pe blog.
PS: merci
stiam ca esti baiat de treaba! 
georgiana
publicat @21:54 16 September 2009
Ca tot vorbeai de singuratate…cu totii avem momente cand ne simtim foarte singuri, tristi, parasiti de cei apropiati, neintelesi… genul acela de singuratate in care inconstient sau constient ne inchidem pe noi insine. Melcul…il atingi…si se apara ascunzandu-ze… nemaiavand posibilitatea de a vedea si a se orienta. De 2 zile nu imi gasesc linistea interioara…imi traiesc propria singuratate. Uneori daruiesc chestii mici si gesturi mici. Ma face sa ma simt mai bine.Uneori ascult muzica, citesc, ies afara, ma uit la un film sau sun un prieten…insa acum nu am gasit o carte pe care sa o citesc, un film pe care sa il vad si cel mai trist…un prieten pe care sa il sun! Nu mi se intampla des sa traiesc astfel de sentimente, insa acum e diferit. Brusc am devenit alta persoana, mai vulnerabila si fara speranta. Sunt trista, ma doare si plang sa ma eliberez…insa nu stiu de ce, de cine si nici cum. Imi dau seama ca tot ce ma deranjeaza este faptul ca MA SIMT SINGURA…SUNT SINGURA…
Sincer…nu stiu de ce scriu aceste randuri aici…probabil pentru ca nimeni nu ma poate judeca si pentru ca nu m-ar durea daca ar face acest lucru. Probabil ca am scris ca sa nu ma mai simt singura…
Perti
publicat @08:58 17 September 2009
Cunosc sentimentul, l-am trait si eu. “Lasa ca o a vina soarele si pe strada ta!” “Nu dispera, ce e al tau e pus deoparte!” O sa spui ca sunt doar vorbe, dar si mie mi s-au spus si desi nu nu le-am crezut EXACT asa a fost. Fii tare!
georgiana
publicat @09:48 17 September 2009
Sarumana! Da…nu prea am incredere ca totul va fi ok, insa voi astepta…dar nu stiu exact ce…
Perti
publicat @14:30 17 September 2009
@georgiana: Sa ai incredere… Speranta moare ultima!
irisworld
publicat @22:04 16 September 2009
eram sigura cand am vazut anuntul care iti sarise in ochi ca ai sa te duci:)…daca am face cabrale toti asa nu ne-am mai simti atat de singuri…si nu e greu dar indivizii sunt diferiti pentru ca asa vor!e frumos sa faci pe altii sa zambeasca…te simti mai implinit nu?!
spiritultimpului
publicat @22:09 16 September 2009
Felicitari, camarade, esti citit de oameni care nu o fac pt trafic (foarte putini si-au lasat adresa personala la nume)
Andi
publicat @22:47 16 September 2009
Buna seara,
Am facut azi o gluma pe un blog unde ai comentat azi si am provocat cu doua cuvinte discutii urate pe 2 bloguri. Deci eu sunt cea care a spus ”mare si negru” acolo. Ce a iesit e urat. Desi nici nu visam unde se va ajunge cu cele doua cuvinte ale mele, simt nevoia sa imi cer scuze. Am incercat sa o dreg singura dar… cand am lasat mesaj pe blogul celui obraznic, homofob si rasist…. si needucat, am scapat fraiele.
Nu trebuie sa aprobi acest mesaj al meu, vreau doar sa ITI CER SCUZE.
Regret
Iulia
publicat @23:35 16 September 2009
Frumoasa postare. Mi-a inveselit gandurile.
lala
publicat @01:04 17 September 2009
Buna. Cuvintele nu sunt punctul meu forte, incerc dar….si ai scris foarte multe posturi frumoase si din inima si n-am stiut ce sa scriu, cu toate ca ti-as fi scris, dar…words..Esti un om bun si probabil foarte fericit….ca sa-l citez pe domnul
Oreste :”daca Dumnezeu este in fiecare dintre noi, inseamna ca toti suntem unul si acelasi,deci daca facem rau cuiva ne facem rau noua”(si invers, daca facem un lucru bun avem si noi o stare de bine…cred ca a fost socat Radu cand te-a vazut)…imi pare rau ca multi nu-si dau seama de asta, daca ar sta putin sa se gandeasca…de exemplu daca te-ai razbunat, sau ai spus cuvinte dureroase cuiva, dupa nu te simti si tu rau?ai ranit o alta persoana sau te-ai ranit pe tine?….
:-*>:D<
in fine de fapt voiam sa-ti spun asta: un zambet, un pupic…
take care,umanule.
Xelena
publicat @02:04 17 September 2009
esti supertare…nici nu-mi inchipuiam ca esti asa deosebit. Felicitari
keep going, meriti ce-i mai bun
anna
publicat @05:55 17 September 2009
post-ul asta m-a facut sa zambesc. uite asa da oameni domne. si mai zic unii ca esti fitzos. bleah. oameni fara ocupatie. tu nu te lua dupa ei. in alta ordine de idei, uite asa..cate putin azi, cate putin maine, mai intervine unu’-altu’ si ne punem in miscare. lumea asta inca mai poate. si incredibil, dupa o perioada neplacuta pentru mine, acum ma simt chiar bine. cred ca ti-o datorez.
Lia
publicat @07:48 17 September 2009
Cabral, sunt io cam sensibila ori mi-a intrat ceva in ochi …
Iar faptul ca te-a oprit politia?! … Bai, e regula. La mine este rasverificat.
Exemplu: nu exista, dar nu exista sa nu se intample, daca dau ultimul bilet de autobuz cuiva care cere si n-a apucat sa-si cumpere, data viitoare cand calatoresc si ma scormonesc si nu gasesc sa compostez, sa nu ma prinda controlul si sa nu ma amendeze.
! Nu exista.
Acum, sincer, mi-am facut o superstitie din asta si am retinere sa dau chiar dc am mai multe. Asta insa nu ma impiedica sa fac alte fapte bune si sa aduc zambetul pe fata oamenilor chiar si … atunci cand chiar nu este cazul!
))
hpv
publicat @11:08 17 September 2009
frumos ce ai facut pt Radu
)
) ..asta e , te-a prins radarul 
din pacate “a fi bun” nu inseamna ” a fi scutit de ghinioane ”