A fi bun
publicat @ 16 October 2008 in categoria > din viata...
Taguri: dragoste, iubire, OAMENI, oameni buni, sentimente, suflet
[stii cum se face, da-i play si citeste]
Asta mi se pare premisa unei lumi mai bune. O lume utopica, stiu, in care dispar privirile urate, dispar palmele si pumnii, dispar batele si gun-urile, dispar vorbele spurcate, imbrancelile… o lume buna.
Sa fie in natura noastra sa urim, sa scuipam, sa dispretuim, sau e pur si simplu pretul evolutiei? De fapt, asta sa fie evolutia…?
Merg pe strada si ma uit la oameni… frumosi, mai putin aratosi, inalti si drepti sau garboviti, se taraie sau merg cu pasi saltareti… le caut bunatatea in ochi, scormonesc cu privirea dupa o stralucire de intelegere, dupa ceva candoare… nimic! Inversunati, adanciti in problemele existentei proprii, izolati de lume printr-o bariera de rautate, arunca priviri dezinteresate si-si vad de viata.
Atat sa insemne lumea? Doar atat?!
Cand esti tanar le vezi altfel, le primesti altfel in piept, te smucesti altfel din apasari, dai un “pfff!” si mergi optimist mai departe… poate imbatranesc, poate doar e o pasa aiurea dar… te apasa frate toata nebunia asta in care ne inghesuim, clisa asta de-o numim viata, haznaua asta de-i spunem civilizatie!
Ne imbrancim unii pe ceilalti cand intram intr-o incapere, ne aruncam priviri oribile la stop dupa o manevra aiurea, nu mai stim sa spunem “multumesc”, ne sapam unii pe ceilalti la munca, ne vorbim pe la spate, nu mai stim sa intindem o mana de ajutor cat de mica… Atat reusim sa facem din viata asta?
Atat putem? Nimic mai mult?! Ganditi-va putin la conceptul asta foarte avangardist: a fi bun.
Pai ce suntem tampiti sa fim buni?! Nu frate, ca pierdem startul, c-o luam la vale in topuri, numai prostii sunt buni, aia admirati sunt hienii si hienele care sfasie tot si ajung in varful gramezii de cadavre!
Atat sa insemne lumea? Doar atat?!
E doar o pasa proasta sau asta e lumea in care m-am trezit azi-dimineata, aceeasi lume de rahat in care voi adormi in seara asta? Mai exista macar un om bun pe lumea asta?
Loredana
publicat @00:48 17 October 2008
pfff mai Cabral…si vroiam sa dorm si eu linistita…nu ma mai ia somnu’ acum….nu de alta dar tocmai trecusem printr-o depresie:((((
Menajatrois
publicat @03:02 17 October 2008
Of mai om bun, iti simt amaraciunea printre taste.
Vrei sa te mint? Nu vreau. Asa e, ai dreptate, asa suntem si asta inseamna civilizatie si asa vom fi de acum incolo daca nu mai rau
Menajatrois
publicat @03:03 17 October 2008
dar trebuie sa recunosc
ai reusit sa ma faci sa plang
stiam toate lucrurile astea dar inca reuseam sa ma ascund de ele
iperu
publicat @06:36 17 October 2008
@ iperu – asta da provocare. Si sa spunem ca reusesc… dar dupa ce iese pe usa se strica tot. Este?
chestia asta depinde de amandoi, e la fel ca si cu un dependent, care iese pe usa si poate sa se apuce din nou de droguri…
oricum raman la ideea ca bunatate exista in toti oamenii, trebuie doar scoasa la iveala…
alina
publicat @07:17 17 October 2008
none taken giuco:)
shinny
publicat @10:19 17 October 2008
A fi rau nu este o consecinta a greutatilor vietii pentru ca bunatatea nu costa, nici a lipsei de timp…este o ”optiune” a fiecaruia sau, cel mult, un rezultat al formarii in familie de la bun inceput.
Cat despre bucuresteni… de fapt mai bine va povestesc o intamplare. Intru la un moment dat intr-un magazin alimentar. In fata mea, un strain se chinuia intr-o romana stalcita sa ceara vanzatorului o punga de zahar. Cel din urma, nu pricepea o iota…cei de la rand, deja bodoganeau pe tema timpului pierdut din cauza strainului. Ma uit zambind la vanzator si ii spun ca omul vrea o punga de zahar x. Strainul se uita mirat la mine, imi multumeste si ma intreaba daca sunt din Bucuresti. Ii raspund ca sunt mutata aici de cativa ani. Imi spune ca rar a vazut bucuresteni zambind, imi multumeste inca o data si pleaca.
Mda, era un lucru pe care il constatasem si eu la mutarea in capitala. Nu ca ar fi toti la fel, dar majoritatea este cea care da culoarea asta trista a acestei comunitati.
M-am intrebat dupa intamplarea respectiva unde sunt romanii aia despre care strainii spuneau ca sunt oameni buni, ospitalieri, veseli… Ciudat, ma uit in jurul meu si nici eu nu prea ii mai vad. Dar asta nu ma forteaza in niciun fel pe mine sa devin ca ei; pentru ca a fi ca ei, nu imi e bine si atunci aleg in continuare sa fiu altfel.
Si da, asa cum spunea si Giuco, cand esti bun si tepele vin cu nemiluita; cu toate astea, nu am simtit niciodata ca am pierdut ceva.
Maria Magdalena
publicat @10:44 17 October 2008
@ cabral
Oricat de mult as vrea sa fiu spirituala, pentru toti oamenii de rand care nu traiesc pe muntele Athos, conceptul “om bun” are nevoie de reversibilitate.
Cati dintre noi au simtit “spusele Domnului”: cere si ti se va da, sau, bunatatea ti se va rasplati inzecit? De ce majoritatea oamenilor care au comentat la postul asta sunt tristi cand se vorbeste de bunatate?
Eu sunt un caz fericit pentru ca nu ma pot trata de naivitate si sindromul specific “oamenilor buni”: a ierta, dar vorbind la modul teoretic, si in cazul de fata in mod text, pot afirma ca majoritatea oamenilor, dupa ce s-au ars, sufla in mancare bine (expresie des intalnita pe blogul tau). Acest concept se explica mai departe: faci ochii mari cand ti se intampla ceva/intreb pe unul-altul ei cum au facut/caut reguli, de obicei sunt probate si functioneaza.
Deci dupa ce 30 de ani am trait intr-o bunatate subiectiva probabil, si nu a prea functionat (adica simt ca am dat si nu prea am primit), ceva clar nu functioneaza si incep sa ma documentez.
Probabil ca la 50 de ani raspunsul la “om bun” am sa il caut in biblie si nu in DEX.
Dar toti oamenii buni in esenta traiesc cu valul, dau bunatate si nu asteapta nici o rasplata. Bunatatea nu presupune contientizarea: da! azi am fost un om bun.
Din moment ce ne punem problema bunatatii asupra propriei persoane si a asupra celor in jur, bunatatea in termeni spirituali cam dispare.
In concluzie cred ca vorbim mai degraba de “om civilizat”, iar societatea romaneasca nu este una civilizata, din cauza aceasta oameni precum DeMaio pleaca prin Anglia/Franta/Canada etc.
Newsblog
publicat @10:48 17 October 2008
Stai pe o strada in Munchen sau Paris de exemplu si cauta privirile oamenilor, o sa iti intoarca privirea zambind, multi o sa te intrebe amabil daca doresti ajutor. Cand o sa vezi privirea aia calda, modul in care se uita in ochii tai o sa iti dai seama ca in Romania nu are cum sa se intample asa ceva.
Stai pe o strada in Bucuresti si cauta privirile oamenilor. Nu stiu daca o sa rezisti jumatate de ora fara sa iei bataie de la vreun cretin care crede ca il sfidezi.
Nu stiu daca ai observat ca foarte rar un roman se uita in ochii celuilalt daca nu il cunoaste. Romanul de obicei intoarce capul jenat, se uita aiurea in jos de frica sa nu ii citesti minciuna ,ipocrizia, invidia ,frustrarea din ochi…
In cazul in care insisti cu privirea se va uita la tine sfidator, eventual te va injura : Ce te uita ma … asa la mine ?
Asadar Cabral te rog nu cauta in Romania ceva ce nu ai sa gasesti.
O sa continuam sa “sa urim, sa scuipam, sa dispretuim,” cum spui tu pentru ca asa am fost educati si pana cand noile generatii nu vor creste “altfel” nu vom avea nici o sansa.
Maria Magdalena
publicat @10:51 17 October 2008
@cabral
Socialismul cauta starea de echilibru intre capitalism si comunism (vorbesc in termeni f uzuali), din cauza aceasta se supune mai mult utopiei decat celelalte doua.
shob
publicat @11:22 17 October 2008
mai, sa stii ca mai exista si bunatate si candoare. dar nu prea reuseste sa iasa la suprafata din marea de rautate si noroi. si de multe ori e trecuta cu vederea, ignorata. pentru ca nu mai sunt ochi sa o vada. nu mai e timp. in viteza asta cu care “ne traim viata”, nu se mai opreste aproape nimeni sa zambeasca unui caine, unei flori, unui copil.
hop
publicat @12:28 17 October 2008
@cabral – vezi ca acolo se vad doi oameni ; io te-ntrebasem de primu’…
De cele mai multe ori, e atat mai usor sa pari om bun, decat sa fii – cu adevarat – om rau… 
Si-atunci, ce mai ramane din bunatatea asta, bre…? Nu cumva un hom care poate sa para atat de usor bun, fiindca a invatat cu dibacie acest truc, e mai rau in fond decat un rau onest…? “Cainele care latra nu musca”, zic ai nostri…
@maria magdalena – de cand te stiu /si sunt doua mii de anisori de atunci…;)/, ai ramas o idealista…
Ai fi mereu gata sa speli cu lungile-ti plete picioarele activistilor intru baunatate, chiar daca astia sunt niste comunisti demagogi… 
hop
publicat @12:31 17 October 2008
errata: “De cele mai multe ori, e mai usor sa pari om bun, decat sa fii – cu adevarat – om rau…” Da…
hop
publicat @12:33 17 October 2008
alta errata: “Ai fi mereu gata sa speli cu lungile-ti plete picioarele activistilor intru bunatate, chiar daca astia sunt niste comunisti demagogi…” Scussi…
Jamilla
publicat @13:09 17 October 2008
m-ai cam deprimat!!! eram superbucuroasa pt o veste nasteptat de buna pt mine, si dau de tine azi, cu postul asta.
de fapt, e vina mea, daca chiar ma consider puternica, ar fi trebuit sa zambesc la postul asta, sa afirm sus si raspicat ca mai exista cativa oameni BUNI cu adevarat, desi ii numeri pe degete, ca….etc.
Uite, se pare ca semanam uneori. Dar stii ce doare cel mai nasol in lumea asta? ca de multe ori, noi insine lasam oamenii sa fie rai si inchidem ochii.
si cu toate astea da, imi vreau viata, lumea, exact asa cum e, si drumul meu, mai departe.
sunt puternica. cred in zambet si asta e totul pt mine.
Jamilla
publicat @13:12 17 October 2008
tu iti dai seama ca eu aproape intotdeauna ma uit in ochii oamenilor si, mai ales, la buze? iar la cum arat, cine nu ma cunoaste si nu stie ca am ceva probleme cu oreleul, ma interpreteaza gresit. exact ce zicea Newsblog anterior. Si cu toate astea, nbu mi s-a acrit d elume si de viata. Nicioadata. Pot s ao incasez intruna, sio tot merg mai departe, pt ca ma am pe mine in primul rand.
Maria Magdalena
publicat @13:26 17 October 2008
@ hop
Te rog nu confunda comunismul si toate pagubele spirituale si culturale aduse, cu socilismul si sistemul implicit.
Nu stiu daca esti intreprinzator sau nu, dar in cazul in care nu esti magnat, poate te intereseaza urmatoarele:
Principala caracteristica a socialismului este DEMOCRATIA privita ca principala putere a poporului. Economia socialista are la baza statul, ca administrator al bunurilor comune societatii, reprezentand puterea de baza in dezvoltarea acesteia, unde prioritatea este dezvoltarea continua a nivelului de trai.
Mai precis, statul se implica major in buna functinoare a sistemelor sociale de ajutor (pensii, alocatii etc). Practic, la modul idealist vorbind, nu incurajeaza specula specifica economiei de piata.
In oponenta cu socialismul vine liberalismul, unde primeaza dezvoltarea individuala si unde exprimarea vointei colective se realizeaza mult mai anevoios.
Romania este un exemplu foarte prost in aplicarea conceptului socialism, deoarece reprezentatii curentului au radacini adanci in vechiul sistem comunist.
Priviti va rog catre aplicarea ideologiei socialiste in Vest.
In conditiile sec. XX, in anii 1950, germanii au format principiile social-democratice, aplicate in tari ca: Germania, Anglia, Franta, Spania etc.
In fine, destul de neinteresant comparativ cu subiectul topicului…
Maria Magdalena
publicat @13:29 17 October 2008
@hop
he?!?!
pana in prezent nu am spalat picioarele nimanui cu parul meu, pentru ca nu am zarit acea lumina sa ma vinece
Menajatrois
publicat @13:31 17 October 2008
Am mai citit o data articolul tau
Credeam ca lumina zilei o sa ma faca mai optimista
Nimic! Ai izolat in cateva fraze toata mizeria omului modern dar atat de bine incat nu stiu daca as putea adauga ceva undeva
Cristi
publicat @13:32 17 October 2008
Ce? Oameni buni?! In ziua de azi?! Unde?! CUm?!
bun=prost
cat timp asa va vedea omenirea problema asta, va fi din ce in ce mai rau!
Amalia
publicat @13:37 17 October 2008
Nu,nu mai exista nici un om bun…mi se demonstreaza in fiecare zi.
Fratiorul meu mai mic,care are 14 ani primeste telefoane si amenintari de la niste satanisti,care au cel putin 18 ani.Ce ar putea avea cu un copil?
Nu mai zic de pustii de-un metru si-o schioapa care pot sa te faca sa crezi ca ei chiar pot sa te bata.Sau de asa zisii prieteni…
cabral
publicat @13:58 17 October 2008
@ MenajeATrois – din pacate…
@ Cristi – da, tocmai ce spuneau si mai sus acelasi lucru.
@ Amalia – 112, sunat, explicat, depus plangere. Nu stati asa ca nu se va rezolva de la sine.
Despre “prieteni”… numai de bine.
hop
publicat @14:02 17 October 2008
@MM – tu chiar esti socialista-veche
, draga mea, abia acum am remarcat frumoasa si inconfundabila limba de lemn pe care o folosesti… 
No problems, aloo, asta nu face decat sa-mi reconfirme constatarea pe care am facut-o deja, ca esti o dulce idealista… Asa a fost, la prima-i tinerete, si Ana Pauker, n-asa…? 
Ramanem pretini, oricum… Si ma bucur ca my friend Cabral – imi permit sa-l numesc asa, ei bine – reuseste sa concentreze pe blogu-i toate culorile politice (chiar si pe alea aparent adiabatice…)
Hai pa…
Pingback: cabral.ro » Astazi am vrut sa scriu ceva optimist
Maria Magdalena
publicat @14:31 17 October 2008
eu ziceam de socialismul din vest de dupa ’50, si anume de cel democratic, si tu te intorci iar comunism si Ana Pauker (una dintre fondatorii partidului comunist roman alaturi de Petru Groza si sustinatoarea comunismului sovietic in Romania).
Cu toate ca iti explic, faci niste confuzii grave.
dar ramanem prieteni.
o zi buna.
Giuco
publicat @14:49 17 October 2008
@cabral ai dreptate cu aia cu lumea lor…but that’s gotta change
Monique
publicat @18:00 17 October 2008
De multe ori bunatatea a fost prost inteleasa…a fost luata drept prostie si poate din cauza asta multi dintre noi au renuntat la a mai fi buni…ceea ce e foarte rau
ketherius
publicat @20:07 17 October 2008
@Cabral: Luandu-i individual, lumea e plina de oameni buni. Exista oameni care iti dau prioritate cand nu ai, exista oameni care iti arata drumul cand te ratacesti, exista oameni care iti dau de mancare cand nu ai, exista oameni care se opresc si iti innoada cablul de acceleratie ca sa poti ajunge acasa, exista oameni care te ajuta fara sa le ceri. Doar ca e mai greu sa ii gasesti in orase…
Alinutz
publicat @21:16 17 October 2008
cabral nu trebuie sa intri in depresie
) dar asta e adevarul de la moartea Lui Iisus nu a ramas nici un om bun 
Annie
publicat @22:54 17 October 2008
Hmm…o sa dau un copy-paste din jurnalul meu, ziua e 15 oct. … si eu caut bunatatea in oameni… so…”Unde ne regasim?…
E capitala unde cersetorul intai numara banii si dupa iti multumeste, unde se fumeaza in curtea Bisericii, unde batranii au impresia ca li se cuvine totul, unde la un zambet ti se raspunde cu mirare, unde copiii nu stiu ce e copilaria. E Bucuresti… locul unde soarele aduce doar o alta zi masurata in bani, unde te schimbi fara sa vrei, unde interesele sunt mai presus de demnitate. Ce te costa sa fii bun, sa fii tu si-atat?…fara sa gandesti ca poate cineva nu te place asa cum esti…nu-i nimic, doar fii tu! Fara frustrari, fara resentimente, fara sa plangi in fata unei usi inchise…si ce daca, mereu e o fereastra deschisa, trebuie doar sa o vezi. E nevoie doar de optimism, vointa si perseverenta, nu e greu… Da…fii bun, fii bun pentru tine si constiinta ta, dar fereste-te sa creada lumea ca poti fi doar bun! Si…pana la urma, totul e legat de alegere, iar in viata pe care ti-o construiesti trebuie sa te regasesti ca fiind TU! Iubesti? Lasa-te iubit! Suferi? Nu lasa si pe altii sa sufere langa tine! E naiv? Poate…dar sunt eu, cea care incearca sa se regaseasca intr-o lume noua, cea care inca mai crede ca oamenii pot fi buni…”…E doar o picatura de optimism…stiu ca uneori avem nevoie de mai multe, dar…sper sa prinda bine…Te pup
oe
publicat @02:09 18 October 2008
exista da’ nu cred ca’ti cunosti atat de bine oamenii din jurul tau.
Blogroll