cabral.ro

O iau de la cap ca sa se inteleaga cat mai bine.

La Cupa Logan de la FIA GT – Bucharest City Challenge au participat doua natiuni de Loganuri, cele modificate de Racing Nick si cele modificate de George Grigorescu. Modificarile sunt cam aceleasi, diferentele vin de la suspensie, cele de la Racing Nick au garda la sol mai mica in timp ce cele de la George Grigorescu sunt ceva mai inalte. La motor nu se face nimic, au 90cp, interiorul este golit la amandoua, au roll-bar (sistemul ala de bare la interior care te protejeaza in caz de accident), gume semi-slick, evacuarea finala ceva mai free-flow si cam atat… daca va intereseaza va dau o lista completa cu modificarile.

O parte din masini au fost inchiriate sau cumparate din alte tari (Cupa Logan exista in mai multe tari europene, unul dintre cele mai tari campionate de debutanti este cel din Germania, Logan ADAC Junior Cup se numeste). A mea a venit din Germania si este… primul Logan de Cupa preparat. I se spune Baba, prima facuta pentru disciplina asta.

E, eu asteptam un Logan din Polonia, am inteles ca e mai intepat dar nu se stia ce scaun are si erau sanse sa nu am loc in el si in plus nu eram siguri ca ajunge si am optat pentru Baba. Care nu a venit luni, asa cum ne asteptam, ci joi seara. Deci n-am avut timp sa verificam nimic, sa facem ceva teste ci joi seara am colantat-o si vineri dimineata am iesit la antrenamentele cronometrate.

Norocul a fost ca Baba are scaun culisant, deci macar partea de scaun nu a trebuit lucrata.

La antrenamente am scos un nesperat 1 min 58 secunde, in timp ce locul 1 a scos 1,54, deci onorant. Partea nasoala a fost ca mi-a urcat temperatura la motor pana sus, se pregatea de fierbere asa ca a trebuit sa merg cu caldura la interior la maxim si cu ventilatorul la fel (in asa fel se mareste circuitul de racire al masinii), dar avand geamurile inchise am murit inauntru!

Ai mei au inceput sa spere, eu inca nu aveam curaj, concurenta (30 de masini, in afara de noi 5 – Roxana Ciuhulescu, George Vintila si eu plus cei doi castigatori ai concursului We’re looking 4 drivers) toti ceilalti 25 erau piloti cu experienta, deci concurenta era prea strong ca sa sper la ceva. Toti mi-au spus “man, la tine e ok daca vei termina concursul, nu te agita si nu spera mai mult”. Eu, modest si cu nasul la inaltimea care trebuia, am zis la fel. Dupa antrenamente insa toti ai mei au inceput sa spere.

Sambata dimineata… calificarile. Aveam 30 de minute sa alergam fiecare in plata lui incercand sa obtinem un timp cat mai bun, si astfel sa ne pozitionam cat mai bine pe grila de start. Am plecat de la standuri si dupa primul viraj… mi s-a deschis usa dreapta! M-au apucat toate spumele, am lasat-o moale, bagat avarii, si pentru ca nu vroiam sa trag la boxe (pierdeam timp) mi-am dat drumul din o parte din centuri (sunt 5) si m-am intins pana la usa si am trantit-o.

Gata, pe cai! Am facut un tur de incalzire a gumelor, am luat viteza inainte de linia de start si am inceput primul tur rapid. La prima sicana… s-a deschis din nou usa! Iar borboroseli, muscat din volan, invocat Manitou, iesit din o parte din centuri, trantit usa… degeaba! Nu se mai inchidea. Am mai pierdut cateva tururi asa, trantind usa, s-a inchis pana la urma, am incercat iar un tur rapid, s-a deschis din nou usa… am deschis toate centurile, am deschis si geamul din dreapta, am apucat muncitoreste de usa si am trantit-o mai ceva ca Chuck Norris, am zis c-o rup. S-a inchis pana la urma, am mai facut doua tururi sa incalzesc gumele, am mers doua tururi cat de tare am putut si… a expirat timpul alocat calificarilor!

Am iesit de pe circuit cam dezamagit, mi-am zis ca in alea dua tururi nu puteam sa fac mare lucru… m-am clasat pe 17! Simteam ca se poate mai bine dar tot eram multumit ca in doua tururi am facut atat. In plus scosesem cu 2 secunde mai putin decat vineri (1,56 pe tur), deci sa spunem ca nu era chiar rau.

Din nou aparuse problema cu incalzirea motorului, cu toate ca era dimineata si nu era asa cald…

Sambata la pranz, prima cursa. Startul luat aiurea de catre majoritatea, nu cunoasteau regulamentul si ei au plecat in turul de incalzire crezand ca pleaca in cursa, a iesit o mare bulibaseala, ne-am intors la start si… l-am luat bine. Am depasit in primul viraj prima masina, am ajuns din spate inca una si cand ma pregateam sa atac a intrat Safety Car-ul… n-ai voie sa depasesti asa ca am stat cuminte pana am vazut ca cel din fata mea mergea prea incet si lasa un spatiu prea mare intre el si cel din fata. Am inceput sa dau din maini si sa claxonez dar nimic, cand s-a reluat cursa era un spatiu de vreo 700m intre el si cel din fata lui!

Eram in spume, am depasit inainte de prima sicana si a inceput o cursa de urmarire, aveam de recuperat imens pana la urmatorul! Motorul deja era in rosu la temperatura, am dat drumul si la ventilator (ca sa fiu sigur ca nu ard garnitura de chiulasa am plecat in cursa cu caloriferul din masina direct pe cald), in masina era infernal de cald, imi intra transpiratia in ochi dar trageam cat de tare puteam.

La un moment dat nu mai credeam nici eu, stiam ca expira cele 30 de minute de cursa dar… i-am ajuns. Pana sa se termine cursa am mai depasit si am urcat inca doua pozitii, am terminat pe 13! Bucurie mare la final, topaieli si dansul bucuriei (nu vreti sa-l vedeti). La oprire au masurat ai mei temperatura din interior, erau 70 de grade! Da, Celsius…

Faza misto a fost ca in toata cursa, atunci cand treceam pe langa tribune faceam halimai, claxoane la greu, facut cu mana la oameni, flash-uri,. etc. E, cand s-a terminat cursa cei din tribune m-au aplaudat de ziceai ca am castigat cursa de FIA GT cu Loganul! Oricum, sambata a fost bine, am zis ca daca ma clasez si duminica tot pe-acolo mi-am facut treaba foarte bine ca amator printre profesionisti. In plus, am scazut din nou timpul, am avut 1,53 pe tur, locul 13 la prima cursa.

Duminica, calificarile.

Am pornit masina si… praf! Mergea in 3 cilindri, nu urca in ture, tremura toata, ce mai… m-a luat cu lesin! Cheama-l repede pe Vali (merci man!), schimbat bujiile, dat cheie… nimic!

- Ba, ce e ca la cum face nu pot sa ies la calificari si pierd cursa a 2-a!

- “Nu stiu frate, stai sa vedem…”

- A mai mesterit putin si zice: iesi pe circuit, mergi cat de tare poti si dupa 2 tururi vino la boxe. Nu-ti merge un injector si ai probleme si la tacheti, daca injectorul 4 nu intra in treaba la ture multe o sa spargi sigur motorul.

Ok, zis si facut, am iesit pe circuit cu toata lumea, am incalzit gumele si m-am pus pe treaba! Dupa vreo 4 tururi am oprit la boxe.

- Cum e?

- Ai timpul ok, ai scos 1,54 pana acum, deci injectorul merge ok in ture multe. Ai doua variante, iesi din nou si incerci sa faci timp mai bun sau o lasi asa ca sa nu riscam sa dea cu deces final.

- Ba, io risc, ma duc sa ma lupt pentru loc mai bun pe grila! Si dus am fost. Usa nu s-a mai deschis, temperatura a urcat insa, dat drumul la caldura la maxim si da-i nenea!

Cu vreo 5 minute inainte de incheierea calificarilor am oprit iar la boxe.

- Pe cat sunt?

- …

- Baaaa, pe cat sunt???

- E rau negrule, ai mers…

- Hai ba ca am mers beton, trasa la fix, nu am glisat deloc, am prins cateva tururi libere si le-am legat bine, spuneti cat am scos!

- Nu stiu cum sa-ti spun… (si toti stateau aplecat pe amandoua partile ale masinii cu niste priviri ingrijorate si jenate).

- Da’ spuneti odata sa stiu ce am de facut ca se inchid calificarile!

Si au inceput sa danseze isteric pe langa masina, razand in hohote, eu clipeam nauc, apoi au inceput sa cante (unul We are the champions, altul ceva cu negrii, o fata Noi suntem romani, etc), eu abordasem privirea 18 (aia tampa) si ma uitam la ei…

- Esti pe 12!!! Pe 12!!!! Ce-ai facut bah acolo, i-ai rupt! Ai scos 1,52 dementule, ai mers ata!!! 

Am iesit iar pe circuit, am urlat in masina ca mayasii la razboi (cred ca am facut galagie cat o nunta tiganeasca pe stilul la cort), am claxonat la toate tribunele (si nu m-a mai interesat nici regulamentul, am scos mana pe geam), am cantat in masina (de dansat mai greu ca eram in centuri ca nebunii in camasa de forta), am facut doua turui sub-turat sa racesc motorul si am intrat la paddock.

Dansul ploii cu toata lumea de la noi de la stand, a venit Berti Panaiot sa ma felicite, a venit si Bogdan Marisca, Marco Tempestini, Genu Cristea, prietenul Relu si fratele Cricu (la multi ani babeto!), o mare parte din ceilalti piloti, foarte multi oameni din public, ce sa mai, toata lumea! Parca luasem aurul la Olimpiada! Adevarul e ca nu se astepta nimeni, nici macar eu inainte de calificari dar mi-am gasit ritmul si… a mers!

Duminica, cursa a doua. Intre calificari si cursa au fost cateva ore, am lucrat la masina la greu (merci Vali si Luchian!) si am fost gata la timp.

Locul 12 pe grila de start, emotii la greu, pentru ca nu vroiam sa risc am dat drumul la caldura inca din turul de incalzire (la final am masurat 75 de grade!), m-am pus la start, semafor rosu… s-a stins… si da-i!

Si a fost omor! In prima curba primele 3 accidente, nimic grav, s-a mers mai departe. Pana in prima curba l-am depasit pe cel de pe 11 (nu mai stiu cine era) dar la iesirea din prima curba Raspopa a intrat pe interior la rupere si decat sa fac masina praf si sa ies am preferat sa sar peste vibratoare, Raspopa ataca in continuare si trage o bubuiala sanatoasa cu Vali (Vali ramane fara oglinda – rupra de Raspopa cu pragul, caci Raspopa era pe doua roti!), in fata vedeam alte bubuieli, oamenii aveau chef de bataie…

Nu puteam sa ma bag intre cei doi din fata mea caci buseam masina sigur, a trebuit sa ma apar de cateva atacuri ale celui din spate (dar sunt din Bucuresti, asta a fost partea usoara a cursei ), am avut rabdare si am avut dreptate… din atatea bubuieli Raspopa a zburat afara, a depasit Vali am trecut si eu de el si da-i inainte! Inca doua depasiri, a mai fost un accident in fata… am ajuns pe 9! Nu prea eram sigur de asta dar stiam c-am mai urcat, motorul fierbea deja, indicatoarele erau sus de tot si se aprinsese si rosu in bord, a trebuit s-o las mai moale de frica sa nu crape, cei din fata se indepartau incet, cei din spate se apropiau dar pusesem ceva distanta asa ca m-am relaxat putin.

A, am uitat sa va spun, si sambata si duminica am avut microfonul in masina (eu am fost si host-ul/prezentatorul intregului eveniment Bucharest Ring), sambata insa am fost mai incordat… duminica, halimai! In dreptul boxelor (acolo avea microfonul semnal) bagam vorbe si comentarii la greu, cand pierdeam semnalul puneam si a doua mana pe volan!

Au mai fost cateva accidente, inca vreo 3 tururi cu steag galben, s-a dat verde si imediat a avut Roxana Ciuhulescu accidentul. In a doua sicana a intrat in parapet. E lovita la un genunchi destul de tare dar nu ceva ce nu se poate repara, slava Domnului! Pentru ca masina bloca circuitul s-a oprit cursa inainte cu 4 minute, nu-mi venea sa cred!

Am oprit la boxe  vorbind deja la microfon, au oprit si castigatorii (o sa pun timpii mai tarziu) si am tinut festivitatea de premiere printre gafaituri si urlete de bucurie…

Cursa a doua am terminat-o pe 9!!! PE NOUA DIN 30! Cred ca m-am bucurat mai tare decat cei de pe 1, 2, 3…

Mai erau multe de zis, si de prietenul si colegul Vintila care a mers misto, si de tot week-end-ul dar nu vreau sa va mai plictisesc, si asa e lung postul ca… o zi de post.

Daca s-au strecurat greseli… sorry, il public asa cum e ca ma asteapta la sedinta!