Sari la conținut

Ca să ne fie treaba clară, n-am în obicei să vorbesc despre textele altora pentru că oamenii se jignesc ușor. Și n-am chef să-mi iau neamurile la rând cu X și Y pentru că am avut tupeul să le ciupesc din glorie criticând ce-au scris.

De data asta e altfel… pentru că Andrei mi-e prieten. Și pentru că sunt unul dintre puținii care l-au bătut la cap să scrie, pentru că înainte s-o ia pe drumul ăsta ne-am întâlnit și i-am explicat ce e aia blogging și l-am încurajat s-o facă. Nu, nu-s vreun erou dar mă bucur că uneori dau sfaturi care se dovedesc 100% utile.

Așadar o să scriu despre Andrei Vulpescu.

Care iubește o femeie cu purtări alese și cu jar în priviri.

Da, chiar așa e aleasa lui. Frumoasă, elegantă cum rar mai vezi, cu o ironie fină mereu prezentă, foarte plăcută în orice fel de conversație și… da, cu jar în priviri.

Și într-un fel înțeleg de ce Andrei spune asta, și citez:

Ca să ai nevoie de femeie în bucătărie îți trebuie câteva lucruri:
1. Să semene cu mă-ta, care te-a învățat să ți se facă totul dupa bunul plac;
2. Să fii antitalent și jur că mi-e greu să cred că dacă nu bați două ouă știi unde e clitorisul;
3. Să fii comod – și atunci aia ar trebui să se întrebe ce caută lângă tine;
4. Să fii nesimțit! și atunci aia chiar ar trebui să-și pună întrebări serioase despre ea.

1. Andrei, nevastă-mea chiar seamănă cu mama. Aceeași zodie, aceeași profesie (înainte să se apuce de TV, Andreea era bancher, ca mama), aceeași încăpățânare și aceeași dedicare pentru carieră. La fel de dedicate familiei sunt amândouă și, chiar dacă le despart vreo 30 de ani, au același stil de a-și teroriza bărbații… săracul tata mi-e martor. Deci, da… Oedip și Helen Fisher totodată.

Totuși, mama nu mi-a făcut niciodată după bunul plac ci… după cum trebuia să fie. The hard way de cele mai multe ori…

2. Da, sunt antitalent. Sunt complet pe lângă. Sunt ”Doamne-ferește!” în bucătărie. Plus că nu-mi place. Deloc.

3. Sunt cel mai comod om în viață. Dar comod nu înseamnă leneș, domnule.

4. Ba nesimțit nu-s deloc. Ba chiar sunt foarte simțit. Când e ceva de cărat, eu car. Când e ceva de reparat… eu repar. Eu mă ocup de țevi sparte, de plăcuțe de frână și de siguranțe. Eu schimb becuri în casă și uleiuri la mașini, eu repar gardul și chiuveta. Eu resetez wi-fi-ul, setez televizorul, calibrez centrala și schimb furtunul de la duș.

Și-atunci când sare vreun individ în curte cu gândul de a fura ceva… eu sar din izmene și mă duc să rezolv problema, n-o trimit pe ea cu jar cu tot.

Și știi de ce fac toate astea? Pentru că așa ne-am organizat noi, atunci când ne-am decis să ne trăim viața împreună.

Așa că ea, cu tot respectul față de eleganța care o poartă prin viață, să-și ia jarul din priviri și să facă un pui cu lămâie, tată, măcar din când-în-când.

Că schimbatul țevilor, statul prin service-uri cu mașinile și alergatul pe scări cu baxurile de apă… ce crezi, Andrei al lui Vulpescu? Fac foame! :D

Și să nu avem discuții imbecile… asta n-are nicio legătură cu misoginismul sau, vezi-Doamne!, exploatarea femeii.

Au legătură cu organizarea unui cămin în care fiecare face câte ceva.

Că, desigur, dacă suntem născuți la castel, cu botoșei, bonă, ceai la ora cinci și pian cu coadă lungă în sufragerie… atunci, desigur, o ardem eleganți și cu jar în priviri și nu schimbăm nici becuri și nici nu facem ciorbă de lobodă, că ne fac alții.

Dar dacă ne-am mutat împreună în Berceni… eu pun mâna și desfund veceul în timp ce tu pui mâna și faci niște paste carbonara, draga mea frumoasă și elegantă plus jar în priviri.

Mă rog, a mea n-are jar în priviri… are laser.

Știi privirea laser? E aia pe care ți-o trage când uiți să strângi căcații câinelui de prin curte și vine mumă-sa în vizită și se afundă accidental prin ei. Desigur, cu grație și eleganță.

Și dacă ea mă arde cu privirea laser când uit să strâng prin curte, cred că are și amărâtul de mine dreptul să o luminez cu privirea tip lanternă cu halogen atunci când uită să-mi înșire și mie trei chiftele într-o farfurie.

Că așa merge treaba, Andrei Vulpescu… o mână o spală pe cealaltă. Și soțul face chestii pentru soție, în timp ce și soția face chestii pentru soț. Și, desigur, nu sunt condiționați unul de celălalt… dar undeva trebuie să fie un echilibru.

Că dacă eu car, repar, schimb, construiesc și curăț în timp ce-mi ghiorțăie burta de foame, iar ea… cu jarul în priviri… mai bine mă mut singur și-mi fac singur jar, la grătar. Cu o ceafă deasupra. De porc. Și o salată lângă.

13 comentarii despre "Scoateți femeile din bucătărie! Și-apoi să vă văd cu constipații de jar în priviri"
  1. Anca

    Haha…n am mai ras de mult timp atat de copios.
    Ai perfecta dreptate!

    răspunde
  2. mirela

    Sa stii ca ai perfecta dreptate, totul depinde de cum te organizezi in familia ta: si al meu e antitalent in bucatarie, dar ca si tine, compenseaza! Adica, nu stie el sa foloseasca cuptorul,dar nici eu nu imi mai aduc aminte cand am pus ultima oara mana pe aspirator de exemplu! Si convietuim asa, fericiti de 12 ani .

    răspunde
  3. Gabriela

    Eu de puiul cu lămâie sunt curioasă.În trecut tu sau Andreea ati lăudat puiul cu lamaie ca îmi lasa si mie gura apă.Reteta, vreau reteta…te rogggg

    răspunde
  4. andreea

    ca bine zici… pai, daca ies din bucatarie s-a stricat sandramaua… progeniturile mananca doar oua cu cartofi prajiti, maxim un carnat la tigaie… si daca ma urc eu la volan… nici nu vreau sa ma gandesc unde ajungem…si da, el cara papornitele de isi calca pe degetele de la maini. balansul e totul in cuplu, ca si in dans…

    răspunde
  5. Alina

    Just, ideea e sa fie un echilibru ca doar de-aia cei doi se cheama parteneri.

    E chiar chestie feminista impartitul asta echitabil: eu si el ne-am discutat si impartit treburile – de exemplu eu gatesc si fac curat (mie imi place, lui deloc), el se ocupa de orice inseamna masina si duce gunoiul. Impreuna asamblam mobila si ingrijim animalele. Treburile se fac, facem ce preferam sau ne displace mai putin decat celuilalt (urasc sa strang si duc gunoiul) si asa ne asiguram ca nici unul nu vrea sa-l stranga de gat pe celalalt. Win-win.

    răspunde
  6. Veronica

    L-am pus pe sotul meu sa citeasca aici,fiecare cuvant….stii ce mi-a spus? „WoW!! as fi scris la fel”!!!
    Asta inseamna cei 24 de ani pe cre ii avem impreuna ,ceea ce ai scris tu aici ,doar asa poti avea o casnicie longeviva,lucrand si iubind in doi :) te pup pe crestet dragul meu pentru aceasta postare :* !

    răspunde
  7. Madalina

    Yeyyy.. Punct atins! Mor de tine și bine le zici!
    Da, da.. Și sunt de acord cu tot ce ai zis!

    răspunde
  8. Aniela Deby

    Susțin părerea ta. Prietenul tău are o altă viziune poate și pentru că foarte puține familii/cupluri mai bun accent pe sarcinile pe care trebuie să le împartă. Există cupluri în care soțul face tot, inclusiv mâncare și cafea pe dimineață, după ce vine acasă după 8 ore de muncă. Jar în privire sau nu, consider că femeia respectivă nu mai are demnitate. La noi e fiecare cu treburile lui, eu gătesc, eu spăl câinele, el duce gunoiul și dă cu aspiratorul. Ocazional gătește el ca să mă răsfețe, dar nu e un obicei, e doar un gest tandru făcut o dată la 3 luni, să zicem. Deci nu sunt de acord cu articolul lui Vulpescu, deși acel gen de mentalitate în rândul doamnelor… prinde mai bine decât credem noi. Bărbații trebuie să fie bărbați. ;)

    răspunde
  9. Rita Ilieș

    Există o vorbă la mine-n Maramureș: ”De unde nu-i, nici Dumnezo nu cere!”
    Băiatul ăsta are umele predestinat, de-aia-i așa viclean. A scris câteva fraze menite să iște zâzanie pentru ca publicul larg să intervină. Beneficii și beneficii…
    Probabil, are impresia că ”OO-le” din dotare puse pe jar sunt secretul relației ideale dintre doi oameni ce se iubesc și se respectă. Să fie sănătos!
    Din fericire unii mai văd și partea bună a cooking-ului și detaliile unei relații armonioase. Unii știu să le îmbine pe toate cu succes. Femeia care știe să fie mamă, știe să țină casa, să gătească și să se și îngrijească, e minunată! Dacă are alături și-un un bărbat care știe ce are de făcut într-o casă și care știe s-o menajeze și să o respecte, atunci e cea mai norocoasă femeie.
    Domnul cu coadă stufoasă poa’ să trăiască în continuare în bula sa.
    Numai bine!

    răspunde
  10. cata

    cand am vazut poza cu ouale de la Stadio, ma pregateam sa injur copios(execrabile servicii de multe ori)…asa am ras copios – avantaj eu :))))

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *