Deoarece intuiesc ca aveti o anumita varsta, ma voi adresa cu dumneavoastra. Va respect punctul de vedere, ba mai mult imi insusesc unele observatii: agramarea si acronimele, care vin dintr-o zona mai putin pretentioasa si elevata, aceea a softurilor de comunicare on-line.
In ce priveste agramarea, o constat cu uimire si la dumneavoastra- unde “resturnat” se doreste a fi “rasturnat”. Eu insa-i gasesc o explicatie simpla: neatentia si graba in editare. Va las dumneavoastra “privilegiul” de fi in continuare “macinat existential” de acest lucru. Pentru “finetea” analitica de care dati dovada, ma asteptam ca peiorativul “oniricului”(=privitor la vise, care tine de vise) sa fie sesizabil cel putin in unul din cazuri: ..”dar daca esti in “catalepsie” onirica(cazul Paulica), oare nu ar fi indicat sa te “scuture” cineva?!?…poate sunt sanse sa’ti revii!” Deci nu, nu era vorba de nicio confuzie de genuri muzicale.. ci doar ironie. Este evident ca in unele din asteptari, fiecare dintre noi ne inselam.
Imi recunosc vina si in cazul pozitiei privind etalarea non-valorii si amatorismului; se prea poate sa fi fost mult prea subtila:”nota bene(=noteaza bine) poate sa si cante…da’ nu ar fi mai bine sa o faca totusi..la dush”(=baie)”
“si DA, o doza zdravana de realism e indispensabila…si DA, prestatia lui Paulica e penibila…. “te apreciez pentru curajul de a’ti trai visele, dar daca rezultatul e kitsch, pseudovaloare, sa imi rezerv dreptul de a-l contesta cu argumente??”
“Ei, si acum vine partea care’mi place cu adevarat : “De ce nu punem un filmulet cu un orfan inzestrat cu un anumit har, de ce nu punem un filmulet cu oameni plini de handicapuri, dar care au vise reale? De ce nu punem un filmulet cu un copil sarac dar cu o inteligenta aparte?…Pentru ca totusi… exista un pericol. Iar el apare atunci cand ridicam standardul de fericire al Paulicilor la “rang de model”. Nu, nu’i castram pe “Paulici”, dar nici nu ne “Paulicizam” cu totii.”
Nu e clar faptul ca rezultatul, finalitatea actului de curaj a lui Paulica NU ARE VALOARE SOCIALA, ca NU E UN EXEMPLU POZITIV?!?…” Imi cer din nou scuze,…imi pare rau pentru dumneavoastra, dar aste e!Daca totusi mai aveti nelemuriri legate de acest subiect, va “recomand” cu caldura lecturarea “pozitiei oficiale” a lui Cabral.

Cu speranta ca v-am putut fi de folos,

Lucian

@Cabral: scuze pentru lungimea “explicatiei”, dar unii pricep mai greu si uneori e necesara

Principial sunt de acord cu tine. Jos palaria in fata celor care au curajul sa incerce, jos palaria in fata celor care au constiinta impacata ca au facut tot ce le-a stat in putinta pentru implinirea visului lor.

Filmul in sine mi-a generat o stare de mila, dar nu este decat o interpretare subiectiva, bazata pe prima impresie. Cine stie, poate omul facea asta intr-un scop nobil, silit de imprejurari sau mai stiu eu ce.

Revenind din nota aberanta tipica siragului de comentarii precedenta, as vrea sa comentez la subiect, dar din pacate nu am sunet sa ascult “zvacnirea artistica” din filmulet. Nu imi ramane decat sa fiu obiectiv in aceasta mica masura si sa apreciez demersul lui Cabral. Omul are sens si argumente suntem cu totii. Potentialul se rafineaza cu fiecare realizare si toti ramanem cu vise neimplinite.

Am absolvit facultatea de psihologie, specializarea psihopedagogie speciala.

Si tocmai am constatat cu stupoare ca exista o lege care nu permite celor care au absolvit aceasta specialitate sa obtina drept de libera practica in domeniul specialitatii lor.

Suna absurd si chiar e. Despre felul si mai absurd in care eu si cei in situatia mea am fost tratati de colegiul psihologilor, va pot spune numai ca au programat oameni din toata tara sa vina la un interviu in bucuresti (interviu pentru care s-a perceput si taxa) apoi i-au trimis frumusel acasa, pt ca “nu sunt in lege”

asa ca am facut o petitie, pe care o puteti semna la linkul urmator:

http://www.petitieonline.ro/petitie-p52993054.html

e felul meu simplu, cinstit si ne-artistic de a-mi realiza visul