cabral.ro

Sunt Razvan Pascu si scriu acest articol de la Capatul Pamantului, din cel mai sudic oras din lume, Ushuaia, Argentina, aflat la 1000 km de Antarctica. Este duminica, 16 ianuarie, si am ajuns aici de 2 zile dupa ce am strabatut 14.000 km din Bucuresti catre Santiago de Chile cu avionul si apoi inca peste 4000 km cu autocarul prin Chile si Argentina.

Cam toti oamenii de pe Pamant viseaza. Unii vor sa devina celebri, altii viseaza sa aiba o functie mare, altii sa aiba multi bani, o masina frumoasa, o casa mare, copii sanatosi, sa fie virili, sa aiba multe femei…ati prins ideea, fiecare viseaza ceva. Eu visez ca si tine, cel care citesti aceste randuri, cate putin din fiecare. Si in plus, visez sa calatoresc. Asta imi place, la asta ma gandesc mereu, despre asta scriu pe blog, despre asta citesc prin carti si, din fericire pentru mine, asta fac destul de des. Calatoresc pentru ca imi place mult sa fac asta si cam tot ceea ce fac in viata de zi cu zi o fac pentru ca in final sa urmeze o noua calatorie.

Acum multi ani am visat sa ajung la Capatul Pamantului. Abia astazi s-a implinit. Am avut alte prioritati, am calatorit prin alte parti, am vazut altele, dar mi-am zis ca intr-un final voi ajunge si aici. Iar acest lucru s-a intamplat mai repede decat am crezut.

A inceput cu niste bilete de avion, apoi cu cateva ghiduri de calatorie ca sursa de inspiratie pentru traseu, cu o cerere de concediu pentru 3 saptamani trimisa sefului din multinationala in care lucrez…si a urmat Revelionul 2010/2011 petrecut pe strada la Santiago de Chile, apoi vizitarea a 2 statiuni la Oceanul Pacific, un drum excelent prin Anzi intre Chile si Argentina, orasul vinurilor din Argentina – Mendoza, apoi Bariloche – taramul Celor 7 Lacuri, peninsula Valdez la Oceanul Atlantic unde m-am pierdut printre pinguini, apoi ghetarul Perito Moreno – singurul din lume care continua sa creasca si in final, Ushuaia, orasul de la Capatul Lumii.

Credeti ca a fost greu? Poate….pentru ca nu m-am multumit sa iau avionul din punctul A in punctul B ca sa vad strict un obiectiv turistic, ci am mers cu autobuze locale, am mancat unde mananca argentinienii, am petrecut in strada impreuna cu chilienii, am incercat sa ma integrez ca sa pot sa descopar oamenii mai bine. Am trecut si prin greve si proteste in Chile, am fost cu sufletul la gura cand pentru prima data in istorie, stramtoarea Magellan a fost blocata de protestatari si nu se mai putea iesi din Chile (iar eu eram acolo), am fost si speriat uneori cand nu gaseam cazare…toate fac parte din calatorie, pentru ca atunci cand calatoresti pe cont propriu, ca mine, fara agentii de turism si fara nimic pregatit decat zborurile de avion mai importante, atunci te simti liber si ai mai mult curaj.

Cum ma simt acum ca mi-am indeplinit visul? Ma gandesc deja la noul vis: un circuit prin Siria-Liban-Iordania, tot pe cont propriu si tot vreo 3 saptamani. Deocamdata maine plec spre Buenos Aires, capitala Argentinei si orasul care a inventat tango-ul si sper sa ajung vreo 2 zile si prin Uruguay, la Montevideo.

Daca va place sa calatoriti, va invit sa cititi impresii de calatorie pe blogul meu si pe site-urile cu care colaborez. Daca va place sentimentul de fericire, atunci va invit sa visati. A visa este primul pas catre fericire.

Cu drag de la Capatul Lumii,

Razvan Pascu