Ne place conversatia…
publicat @ 28 October 2011 in categoria > despre altii...
Taguri: comunicare, comunicare defectuoasa, comunicare in afaceri
Sau, cel putin, asa ne place sa credem… ca ne place conversatia, ne place sa comunicam, sa discutam, sa emitam si sa receptionam pareri… este ca asta ne place sa spunem despre noi?
Azi am fost sa mananc la Berestroika, mi-era dor de ciolanul cu fasole. Pentru ca am de gand sa traiesc o singura viata… am aruncat la gunoi cura de slabire si m-am dus sa mananc ciolanul ala!
Dar nu despre ciolan era vorba… si cand intru eu in restaurant si ma asez la o masa, imi dau seama ca am nimerit in mijlocul unui scandal. La o masa alaturata erau vreo 6 domni care se certau de mama focului.
Primul impuls a fost sa ma ridic si sa schimb masa, dar pentru ca Berestroika inca nu are parcare pentru biciclete trebuia sa stau langa geam, sa tin cele doua roti cu care venisem sub supraveghere.
Dupa 10 minute m-a palit o chestie… cei 6 domni nu se certau! Ei erau prinsi in discutie, foarte implicati, insa atmosfera de aparenta cearta era intretinuta de o chestie: toti 6 vorbeau in acelasi timp! Nimeni nu asculta!
Ati mai intalnit situatia asta? Mie mi se pare ca se intampla foarte des ca cei implicati in discutie sa vorbeasca in acelasi timp, dar de ascultat nu asculta nimeni…
Emilian Nedelcu
publicat @17:54 28 October 2011
Tot timpul ma lovesc de situatia asta. Recunosc, mi s-a si reprosat, ca nici eu nu stiu sa ascult.
Nu cred ca este o problem a romanilor, ci o problema generala, a oamenilor.
Suntem bombardati din toate partile de biti si bitisori si la un moment dat devenim dezorientati, cred. Intr-un cuvant, suntem superficiali.
Mihaela
publicat @18:08 28 October 2011
Nu’s ce conversatie ai ascultat tu acolo…dar mi-ai facut o pofta de ciolan cu fasoleeeeee. Pe mine nici nu m-ar fi interesat daca vorbea cineva prin prejur. Putea sa cada si o bomba langa mine eu eram tot in fata castronului! Doar daca mi-o lua castronul la fuga as mai fi auzit ceva.
Savurarea acestui fel de mancare ar trebui sa fie invers proportional cu nivelul de auditie a zgomotelor din jur (n-auzi, nu vezi)
ion pop
publicat @20:40 28 October 2011
Eu am fost plecat in Belgia in facultate prin programul Erasmus impreuna cu un coleg. Si cat am stat acolo, toti colegii belgieni, linistiti de felul lor, ne intrebau daca noi ne certam atunci cand noi vorbeam in romana. Deci se poate sa fie o problema a noastra in general.
alex
publicat @20:45 28 October 2011
Da cum sa nu, la birou la mine cand vorbesc 3 colege in acelasi timp. Nimeni nu sta sa le asculte, ne vedem de treaba noastra si ele vorbesc in legea lor acolo
) Oricum e de preferat sa nu asculti, am invatat in timp ca nu e bine sa faci asa ceva, ramai marcat pe viata, mai ceva ca visele cu gresie si faianta.
Andreea D.
publicat @22:05 28 October 2011
De acord. Si mai e o problema – multi dintre cei care aparent asculta, de fapt, nu sunt dispusi sa si inteleaga. Degeaba casca gura la mine in timp ce vorbesc, daca atunci cand imi raspund parca ignora tot ce-am zis eu inainte…
Ioana
publicat @00:27 29 October 2011
Vorbim de conversatie. Jobul meu e sa conversez toata ziua cu clienti care pot fi uneori enervanti si alte ori incantatori, si in timpul dintre apeluri – lucrez pt o companie multinationala de origine nemteasca si vorbesc engleza si franceza – conversez cu colegii de munca si ne povestim lucruri amuzante care ni s-au intamplat de-a lungul vietii. Motivul pentru care imi place sa fiu agent de call center nu e pt ca sunt diferita de restul – cei care urasc jobul – ci pentru ca ambientul de la mine de la munca e de 1000 de ori mai bun decat cel de acasa
)
Un alt lucru pe care l-as face cu placere ar fi ce fac baietii astia, si va astept cu pareri : http://www.youtube.com/watch?v=egEt94AgGrA
In rest, ce pot spune : in loc sa ma faca sa tac, jobul asta ma face sa conversez si mai mult. Nu imi ajung 8 ore pe zi la munca, ci continui sa ii stresez si pe ai mei acasa. Pareri ?
qTk
publicat @01:17 29 October 2011
Asa de curiozitate, cate beri aveau pe masa domnii? Ca stii cum e, la prima bere vorbeste unu si asculta restu…dupa vreo 2-3 beri vorbesc 2 si asculta restu… dupa inca vreo 2-3 beri vorbesc toti si asculta…nimeni
Cabral Ibacka
publicat @13:19 29 October 2011
Nope, niciuna! Erau la un pranz de afaceri, vorbeau de ale lor si erau implicati in discutie.
sya.android
publicat @06:56 29 October 2011
Cred ca e o problema generala, asa suntem noi mai impulsivi.. ca neam
)
Cabral Ibacka
publicat @13:19 29 October 2011
nimeni
publicat @13:46 29 October 2011
Era o regula parca a conversatiilor “in grup”: intai vorbeste unul si asculta toti, apoi vorbesc pe bisericute si sa se termine ca in povestioara ta. Sa vorbeasca toti si sa nu asculte niciunul.
Se aplica regula asta fara exceptie.
Cabral Ibacka
publicat @00:34 30 October 2011
Se pare ca da, fara exceptie…
NICOLETA
publicat @14:09 29 October 2011
Dar sa te sune ,sa te salute si apoi sa nu mai poti spune nimic(ca vorbeste DOAR EA)decat raspunsul la salut,si apoi minute bune sa se tot vaite sau sa se laude sau ce planuri mai are -totul despre EA-ai mai pomenit?Eu da ,frecvent ma suna aceasta persoana(careia bucuroasa nu i-as mai raspunde ,dar nu pot,ca de- este ruda!) si nu prea stiu ce sa-i fac sa inteleaga ca si celalalt are probleme,dureri sau bucurii de impartasit !!Voi ce ziceti sa-i fac ?
Cabral Ibacka
publicat @00:38 30 October 2011
Nicoleta, merci!
Din pacate nu pot sa te ajut dar trebuie sa-ti recunosc ca am ras la comentariul tau cu mare pofta!
Andra
publicat @02:17 31 October 2011
Nicoleta,eu zic sa lasi receptorul sa iti faci una alta prin casa si sa revii sa spui “la revedere”.
Cabral,nu rade de necazul altuia
.
Ma recunosc vinovata,am comis-o o data rauuuu dar rauuu de tot ,a sunat telefonul eu eram crizata pt ca ai mei tero cand turbeaza ,turbeaza in haita si persoana de la celalalt capat al firului a apucat sa spuna doar :Alo,ce faci fata?” pt ca mi s-a parut ca este cea mai buna prietena a mea m-am lansat intr-o tirada spumeganda de vreo 20 minute ,in care mi-am exprimat toate frustrarile ,neputintele,grijile ,si necazurile provocate in decursul acelei zile de toti cei 4 iezi ,la final interlocutoarea mea si-a cerut timid scuze spunandu-mi ca sigur a gresit numarul caci prietena ei nu are decat un singur copil .Recapatandu-mi suflul i-am spus ca nu face nimic dar eu ORICUM NU MAI POT.
Marushca
publicat @11:51 31 October 2011
Pai si cum, femeia a avur rabdare sa te asculte 20 de minute?:)) mama, dar ce talent ai:))
Andra
publicat @16:45 04 November 2011
Sincer cred ca i-a fost mila de mine,eram tare disperata .:)
Sa-ti zic ca mi-a venit si mie randul sa fiu interlocutor pt o persoana necunoscuta,un domn in varsta,care gresise nr dar ardea de dorinta sa vorbeasca cu cineva si chiar daca stia ca este o gresala, lucru pe care i l-am spus de la bun inceput ,a tinut sa-mi spuna ca o cauta pe dna doctor deoarece vroia sa-i anunte o mare nenorocire.La faza asta cred ca mi-a fugit sangele din obraji caci baietii mei au ramas cu furculitele in suspensie si ma priveau incremeniti.
“Nenorocirea” era seceta care persista cauzand scaderea debitului de apa pe Dunare motiv pt care se prevedea oprirea un ui reactor de la centrala Cernavoda,asa ca dl m-a sfatuit sa-mi fac rezerve de apa in orice recipient disponibil:borcane,tigai,oale,cada,etc.
Am rasuflat usurata si m-a bufnit rasul insa m-am abtinut i-am multumit frumos pt informatie si politicos i-am urat o seara buna.
In hazul celorlalti m-am asezat si eu in sfarsit la masa si am manancat printre sughituri de ras.
Andrei Petre
publicat @12:42 09 November 2011
Mereu am trecut prin astfel de momente,dar parca si mai des am intampinat urmatoarea situatie:Stai la taclale cu cate un prieten care subit isi aduce aminte de o experienta pe care a trait-o acum “n” ani.Din primele cuvinte iti dai seama ca ti-a mai povestit/ai fost langa el cand s-a intamplat.Ii spui ca stii(sub forma de gluma ca sa nu il jignesti) totusi continua sa povesteasca pana la capat.Il intrerupi si a doua oara sa ii spui ca nu e cazu sa mai continue ca stii chiar foarte bine,poti chiar tu sa ii povestesti continuarea…dar nici gand,trebuie sa asculti pana la capat!!!!SI ASTA DE 1000000 DE ORI!!!Chestia asta ma innebuneste…nu e clara dorinta oamenilor nu de a impartasi experiente ci doar a se auzi vorbind si povestind,parand astfel ca au trecut prin multe?
Blogroll