N-ati mancat salam cu soia cu noi!
publicat @ 17 June 2011 in categoria > despre altii...
Taguri: emigranti, emigranti romani, oameni de respectat, oamenii munci, romani, romani plecati afara, romanii din Italia, romanii din Spania, romanii in lume
Mi-aduc aminte ca dupa Revolutie au fost multi romani care s-au intors acasa. Oameni normali sau dintre cei care au devenit ulterior publici, s-au intors de peste mari si tari la glie, cu dor si emotie.
Ce a spus parte buna din romanimea care a stat sa sufere din cauza retardului academician si a distinsei sale sotii oligo? “Bine ca v-ati intors acum, cand e bine, da’ n-ati stat cu noi aici, sa mancati salam cu soia, asa ca nu va dati prea importanti caci nu veti fi bagati in seama!”.
O fi fost orgoliu, o fi fost oftica, o fi fost corect sau nu… stiu sigur ca parte buna din sentimentul ala se numea invidie.
Si cred ca asta e valabil si-acum… unii rad de capsunarii romani plecati in Spania, sau de constructorii romani din Germania, de barmanii din Franta sau de mai stiu eu ce alte meserii imbratisate de cei plecati de la noi. Dar am impresia ca nu e chiar rasul lor…
De la ce-mi veni ideea… multi au impresia ca dorinta omului de a pleca se bazeaza numai pe nivelul starii de bine pe care il are. Deci, daca nu-i e bine atunci pleaca. Daca nu e incadrat social atunci pleaca. Daca nu se descurca la noi atunci pleaca.
Nu zic nu, dar la multi decizia asta se bazeaza pur-si-simplu pe dorinta de a trai si altceva… de a vorbi cu alte feluri de oameni, de a vedea alte locuri, de a experimenta si altceva.
Si cred ca aici intervine invidia… pentru ca cei ca noi, care stau pe langa casa omului, care se tin de serviciul lor, care pleaca din oras pentru doar cateva zile la munte, mare, la tara sau mai stiu eu pe unde… cei ca noi se uita uneori cu jind la povestile despre oameni care au ales sa lupte pentru a-si gasi fericirea.
Decat sa fiu barman pe nu-stiu-unde prin lume mai bine stau pe fundu’ meu acasa! … dar se gandeste totusi ca parca a fi barman la Miami nu e chiar la fel cu a fi manager de raion la Real Berceni…
Am prieteni care au plecat care-ncotro. Marius si Geta, amandoi cu job-uri bune in Bucuresti au lasat tot pentru a pleca in lume. Acum sunt in Tailanda, au o clatitarie pe plaja (adica un resou electric, 4 umbrele de paie si doua mese de bambus), au facut si-un copil acolo si… sunt fericiti! Mai fac impreuna cele 2.000 euro ca si pana cand au plecat? Nici gand! Fac bani cat sa aiba sa manance si sa traiasca acolo. Dar se pare ca asta le ajunge si nu s-ar intoarce nici in ruptul capului.
Prietenul “Unguru’” a plecat in State acum vreo 5 ani. A avut o perioada in care dimineata lucra in constructii, ziua era sofer de taxi si noaptea parca masini la un hotel de 5 stele. In Romania nu era vreun lenes, muncea si-aici de se rupea, dar… Ba, diferenta e ca seara, cand ies la plimbare cu negresa mea (da, acum e combinat cu o sistera) beau un cico rece pe promenada aia lunga din Florida, de-o vezi tu prin filme. Si asta e doar o chestie, mai sunt multe lucruri aici care ma fac, pur-si-simplu, fericit!
Si mai am exemple, nu le intind acum ca nu asta era vorba…
Ce vreau eu sa spun: cred ca ar fi mai bine pentru toti daca am fi in stare sa vedem lucrurile asa cum sunt si sa-i respectam pe cei care au avut puterea sa plece de nebuni in lume pentru a-si cauta fericirea.
Capsunari, zidari, taximetristi, spalatori de vase, barmani, ingineri, profesori sau doctori… cu totii au ceva care merita respectat: puterea de a lupta penu fericirea lor.
Si este evident ca nu vorbim aici de cersetorii, spargatorii, jefuitorii si smanglitorii care au plecat in cele 4 zari de la noi… cu acelasi respect ii privesc si pe ei. Si cu cate o pereche de catuse.
Monici
publicat @12:47 17 June 2011
Cred ca e pentru prima data cand aud pe cineva ca nu ne injura (pe cei care am plecat). Unii pleaca ca vor altceva, altii ca simt ca nu mai pot si motive sunt cu nemiluita…. Eu am plecat ca am vrut sa fac ceea ce fac… la un alt nivel…si mi-a iesit. Ceea ce nu vad cei care ne tot bozgorodesc atat ….e ca poate nu ne-a fost chiar asa usor. Poate ca nu ne este nici in prezent. Nu e chiar asa de lejer sa-ti lasi familia, prietenii si sa pleci de nebun in lume. Idea e sa alegi din toate astea partile bune. Acasa cu familia era f bine…din anumite puncte de vedere…. peste mari si tari e un altfel de bine….si tot asa. Citeam zilele trecute ca un mare tenismen de la noi a declarat ceva de genu: “nu-i inteleg pe romanii care pleaca din tara!!!”. Care e problema? Am plecat pe carca noastra (cei mai multi dintre noi). Nu am cerut nimic la nimeni…. De ce atata ura la adresa celor plecati? Tare as vrea sa inteleg. Oricum apreciez postul tau si faptul ca gandesti asa. Nu pot decat sa-ti zic….. RESPECT!
otilia
publicat @18:54 17 June 2011
mai sunt si altii, dar sunt putini…cunosc vreo 2 printre care ma numar si eu si sper sa reusesc sa plec si eu intr-o zi…poate doar in cautare de civilizatie….
Ramona L
publicat @12:53 17 June 2011
Cred ca mai e o chestie cu astia, plecatii. Eu am plecat la un moment dat si m-am intors, si una dintre primele (si frecventele) intrebari primite a fost “Si cu citi bani te-ai intors?”. Mai e o intrebare misto (mai ales daca pleci din tara in vacanta): “Da’ ce-ti trebuie?” Bineinteles ca acum imi caut de plecat din nou, numai ca de data asta nu-mi planific sa ma intorc neaparat.
lex
publicat @20:26 19 June 2011
Romanul moare de invidie asa fac toti, cat castigi, unde lucrezi ce faci ?
Monica
publicat @13:14 17 June 2011
Cat sunt de acord cu ceea ce spui. Maine se face un an de cand am venit in Italia, unde am ales sa vin stiind ca pentru o perioada va trebui sa prestez diverse joburi care nu au nici o legatura cu ceea ce am studiat sau facut inainte. Totusi, experienta de barman de cateva luni pe malul lacului a fost cea mai faina experienta de munca a mea: plata era corecta, nu tu stress, plaja in fiecare zi, cina pe malul lacului la apus.
Totul insa a pornit de la dorinta mea de a cunoaste lumea, de a iesi din zona de confort, de a invata noi limbi. Desi a fost foarte greu si inca este, nu regret si nici nu ma opresc aici. Am inceput sa ma gandesc deja la urmatoarea destinatie.
Si astazi, dupa un an pe taram italia m-am decis sa deschid un blog unde sa impartasesc experientele mele.
Radu
publicat @13:39 17 June 2011
Disclaimer: nu ma smiorcai.
Ochiul pe vizor inca se aplica. Pentru ca sunt plecat din ROU de 8 ani si vreau sa ma intorc in urmatorii 2 pentru ca m-am saturat de ne-trait in Ro si pentru ca, in mare, asa vreau eu. “Pe banii mei merg si cu dricul”, cum mi-a zis o data o domnisoara.
Dar in numele lui Zamolxe, ce bine ar fi daca si-ar vedea toata lumea de viata lui. “N-ai mancat salam cu soia” este inlocuit cu “Ba esti tampit?!”. Toata lumea iese din Ro si ‘vede’ cum se traieste, ceea ce e fals. Intr-o vacanta de 2 sapt sau 6 luni nu apuci sa dai peste toate mizeriile vietii de zi cu zi de oriunde, mizerii care, on average, sunt aceleasi peste tot. Si-atunci, de ce sa nu stau eu unde ma simt acasa?
Deci, stimat cititor al acestui comentariu, daca stii pe cineva care vrea sa se intoarca in Romania, taci sau ajuta-l. Stie, cel putin in perceptia sa, ce face.
diana
publicat @22:45 17 June 2011
vreau sa ma intorc si eu ca mi-a ajuns; nu stiu cum se face ca toti cunoscutii mei se plang ca acasa e rau- in schimb ei isi permit un concediu sau o iesire la sfarsit de saptamana si in plus nici unul nu e muritor de foame -noi lucram 6 luni fara nici o zi libera si 2 ani sotul a avut 2 joburi; am uitat de noi, am uitat cum e sa mergi la teatru, la un film -plus ca sarbatorile -oricat ai incerca nu sunt ca acasa mai ales daca stai intr-o zona calda;
Adrian Deac
publicat @14:30 17 June 2011
De ce am ajuns asa de rai incat nu suntem in stare sa ne bucuram pentru fericirea altora? De ce intotdeauna ne gandim ca daca te-ai nascut intr-o tara, acolo ti-e locul?
“Banii n-aduc fericirea, dar o intretin” – nimic mai adevarat, dar daca nu esti fericit, vorba ta, nici kile de euro nu te vor tine pe loc. Asta doar daca neuronul tau siguratic si-a facut sepuku si asteapta sa moara…
arielle
publicat @15:08 18 June 2011
Pai,si daca esti cu burta goala si acasa la tine ,tot nefericit esti!
CALU LU FAT FRUMOS
publicat @15:01 17 June 2011
De-aia avem diaspora cea mai divizata si mai invidioasa dintre toate natiile. Asa suntem noi, cred ca de la vremea comunista care ne invatase cu egalitatea veniturilor, masinilor, hainelor, caselor, nevestelor
Ubi bene ibi patria (greceste 
) omul are dreptu sa se duca unde vrea sa incerce sa-si faca o viata mai buna. Acum, asa ca observatie avand si prieteni p-afara (adica dincolo de Atlantic) vad ca muncesc ca la balamuc dar sufera la capitolul vacante, desi castiga destul. Prietenii de-aici cu salarii romanesti au vazut toata Europa, in fiecare vara fac trasee, tururi de tari, mare munte, insule, ghetari etc. Americanii mei tot pe loc pe loc, ca o venire incoace ii cam ustura. Un Cancun, o Cuba, o Florida si cam atat. Parca e ceva in neregula.
Ana
publicat @21:35 17 June 2011
“Ubi bene, ibi patria” – Acolo unde pot duce o viata mai buna este patria mea.” (Cicerone – filozof roman)
ex silentio
publicat @16:08 17 June 2011
Eu îi invidiez pe cei care au puterea să trăiască în românia. Să trăiești dintr-un salariu … să zicem de profesor, tu și soția, să mai stai și cu chirie, și să speri că vor veni vremuri mai bune … cam asta e în opinia mea sacrificiul. Nu am nimic cu nimeni, nici cu cei plecați, nici cu cei veniți sau care au rămas aici.
Dar mai există unele specimene plecate prin țări străine pentru care “ești prost dacă stai în România”, sau “ești prost că stai pe un salariu de 100E când afară faci pe puțin 500″. Pe mine ăștia mă enervează, și ăstora îmi vine să le zic “N-ati mancat salam cu soia cu noi”.
Ditto
publicat @16:26 17 June 2011
Eu nu inteleg o chestie – au trecut 21 de ani de cand nu aveam voie sa iesim in lume..timp in care ar fi trebuit sa ne obisnuim cu ideea ca sunt persoane care traiesc bine mersi in acelasi sat o viata intreaga fara sa se simta frustrati si sunt persoane care isi doresc sa cunoasca lumea, sa calatoreasca si sa traiasca diferite experiente! Eu am plecat din Romania acum 13 ani, nu ca aveam o viata grea, munceam dar si aveam bani -insa simteam ca toata energia depusa in decembrie al lui ’89 a cam fost degeaba..a fost perceptia mea si am ales sa trec oceanul sa vad cum e si prin alte tari. Am zis ca daca nu-mi place, nu-i bai, acasa pot sa ma intorc oricand. Am avut norocul sa dau peste o tara in care lucrurile sunt mult mai asezate, unde din punct de vedere al carierei am urcat (cu lupta, scoala, nu cu mvaaaiii de ce nu ma pun pe mine director acum!); e o societate unde fiecare isi vede de treaba si unde ma simt mai acasa decat acasa… Nu inteleg de ce inversunarea asta pro si contra plecarii?! Fiecare isi cauta un loc, unde sa-i fie mai bine – material, psihic, fizic…de ce atata inversunare si de ce nevoia de a judeca pe cel de langa noi? Ca ma uit si pe aici..o gramada care se plang, dar nici in Romania nu s-ar intoarce…ce e trist din punctul meu de vedere e ca ne pasa mai mult de capra vecinului decat de ce putem face sa ne fie noua mai bine… Iar Calu lu Fat frumos, asa e, in Nord America se munceste nu gluma..dar poate ca Europa o vizitam mai rar pentru ca am batut-o inainte de a pleca peste ocean
Zi buna !
viera
publicat @17:37 17 June 2011
Eu intotdeauna i-am incurajat pe prieteni,amici sa plece si sa-si faca un viitorul in alta tara.Din fericire ,toti sunt multumiti de traiul de acolo si ca sunt fericiti ca nu mai muncesc la toti nenorocitii care “uita” sa le dea banii pe o luna de munca si ii sfideaza afisanduse cu achizitii noi.Din pacate in saracie se afla cam 70% din populatia tarii si perspective mai bune nu prea se vad.Am un bun prieten care a terminat primul din promotie electronica software si si-a cautat de munca pe la toate companiile.Ce a gasit? Sa faca invitatii de nunta si carti de vizita pe un salariu de nimic.A muncit ceva timp acolo,dar in paralel a lucrat la un proiect care sa il prezinte la o universitate din Belgia.Era vorba de un robot care era comandat pe internet sa faca anumite operatii.Cei de acolo au fost foarte incantati de realizare si l-au luat intr-o echipa de cercetare.Acum se lupta pt el sa il ia o echipa din Germania si i-a oferit sa isi faca masteratul si doctoratul pe banii lor.Ca sa concluzionez,aici nu ai nici un viitor daca esti un tip destept si mai ales normal,adica fara relatii.Peste tot sunt pusi oameni care sunt slab pregatiti si gata sa se imbogateasca prin orice metode. Cel mai minunat lucru care s-a intamplat este ca s-a dat liber la granita si ca acum putem pleca intr-o alta tara sa putem oferi copiilor un trai mai bun si o minte mai sanatoasa.
Andrei
publicat @15:35 18 June 2011
Ce concluzie inteligenta…iaca eu am terminat poli, nu am avut pile, a mei nu o avut nici banii da’ prin munca si seriozitate am un job decent platit cu cateva mii de euro pe luna in Romania. Te am pupat.
Cabral Ibacka
publicat @23:38 18 June 2011
Da, iti inteleg iesirea, pentru ca imi dau seama ca nu ai copii.
Pentru ca, vezi-tu, in comentariul la care ai raspuns tu spune “sa le oferim copiilor un trai mai bun si o minte mai sanatoasa”. Acolo nu e vorba de cateva mii de euro, e vorba de mult mai mult.
E vorba de o civilizatie mult mai putjn abrutizata, de continuitatea unei normalitati si in afara casei sau apartamentului, de zambetele mult mai multe care te intampina peste tot…
O sa ai copii, o sa intelegi de ce noi, astia cu michiduti, ne schimbam unghiul de vedere…
Mishu69
publicat @01:38 19 June 2011
Bravo tie Andrei, esti cu siguranta un tip capabil. Te-ai gandit insa cate asemenea joburi sunt in Romania ? Bucura-te si multumeste-i Lui Dumnezeu ca te-a ajutat sa gesesti acel job. Alternativa era aia cu invitatiile de nunta si cartile de vizita …
Uneori in Romania nu este suficient sa fii un tip capabil.
Bafta !
Zodrac
publicat @17:47 17 June 2011
Noi nu știm să respectăm pentru că suntem a dracu de invidioși, suntem invidioși până la prostie și mai bine de bucurăm de răul altuia decât de binele nostru.
vlah
publicat @17:47 17 June 2011
multumesc, in special pt fraza asta: “Capsunari, zidari, taximetristi, spalatori de vase, barmani, ingineri, profesori sau doctori… cu totii au ceva care merita respectat: puterea de a lupta penu fericirea lor.”
Alice in tara minunilor
publicat @22:21 17 June 2011
Mersi Cabral pentru postul asta, a picat la fix cum nici nu-ti inchipui
. imi vine sa te pup, asa insurat cum esti. Eu sunt plecata nu de mult in Franta, si aici ma simt la locul meu. Ai descris exact ce simtim o parte din noi cei care am ales sa plecam: aici suntem fericiti. Unii chiar am facut “downshifting” si ne e mai bine asa. Eu mi-am schimbat meseria aici, fac lucruri pe care nici nu le visam ca as fi putut sa le fac in Ro si mai ales la nivelul asta. De platit sunt slab platita, fiind la inceput, dar nu m-as mai intoarce la tot pachetul meu directorial cand aici ies pe strada si oamenii imi zambesc si-mi intind mana prieteneste. In Ro simteam invidia si geloziile celor din jur; ca femeie nu eram respectata. Am plecat ca sa fac ceea ce imi place in viata, si pentru ca relatiile umane in Ro sunt schimonosite. Si aici stau.
yute
publicat @00:44 18 June 2011
As vrea sa stiu unde erau “unii” cei care vorbesc (acum) pe cand mancau Romanii salam cu soia…? Hmm…
ion
publicat @01:23 18 June 2011
“Sunt român şi ca român mă socot buricul pământului.Că dacă n-aş fi român n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, englez, german, adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt român prin vocaţie, că altfel nu pot să ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc” P.Tutea
jademan
publicat @16:23 21 June 2011
Adevărat a vorbit, frate!
VirtualKid
publicat @07:08 18 June 2011
Incepe sa fie “kul” tocmai daca iti permiti sa mananci orice cu soia, asa ca vremurile se mai schimba.
basic_instincts
publicat @09:53 18 June 2011
wow..in sfarsit cineva care nu da cu parul
eu acum sunt la bucuresti in versiunea guest si ma bucur ca un copil. departarea de casa nu e o gluma. pentru cine pleaca cu toata familia poate fi ok. cine infrunta singur destinul trebuie sa fie o persoana ff puternica.
o diferenta intre cele doua spatii ca imi trece prin cap acum…acolo indiferent de meserie te bucuri de respect. recompensa financiara difera evident in functie de ce faci. medic, inginer, prof, brutar etc. treaba e ca repectul exista pentru oricine munceste cinstit. la noi stim bine ca e un pic altfel…
sandi
publicat @14:00 18 June 2011
Sunt de apreciat cei care muncesc oriunde in lumea asta si stiu sa isi traiasca si viata, fiecare alege unde se simte acasa.
Eu insa am alta problema, foarte multi dintre prietenii mei au plecat peste mari si peste tari si imi comenteaza mie decizia de a ramane( eu as castiga oriunde aceeasi suma de bani). De ce cred cei care au plecat ca sunt mai buni decat cei ce au ramas?
Eu ii admir pentru curajul lor de a incepe o noua viata si as vrea sa imi respecte si ei decizia de a ramane!
In rest, felicitari pentru blog!!!
qTk
publicat @16:06 18 June 2011
Suntem o natie de invidiosi lenesi si plangaciosi… Ne tot plangem ca nu ne e bine, ne e prea lene sa facem ceva in privinta asta, iar cand vedem pe cineva care are curajul sa faca ceva in privinta asta aruncam cu pietre… Si ne miram ca atunci cand cineva se ridica, uita de ce inseamna “Romania”. E aiurea dar, sincer, ne meritam soarta.
Semnat: unu’ care sta in Romania si a avut curaju sa faca ceva ca sa-i fie bine.
yellow
publicat @20:59 18 June 2011
eu cred ca lumea din romania care vorbeste mereu de rau despre cei plecati ( printre care ma numar si eu) in realitate vorbeste de rau si pentru ca foarte multi dintre cei care au plecat, la intoarcere sau in vacantele pe care le fac NEAPARAT in romania, incep sa faca pe interesantii, vin mereu cu masini cu numere straine si practic cat stau in romania traiesc in masina numai sa vada altii ce mertzan si-au luat ei, arunca cu bani in stanga si in dreapta ca sa zica “vezi ma ce bine o duc eu”, se comporta nu tocmai frumos cu cei din jur, ca doar ei sunt cineva “adica ce stiti voi cine sunt eu”, care “nu mai stiu romaneste” si exemplele pot continua. (binenteles sunt multe persoane care din fericire nu se includ in categorie, sa nu se inteleaga gresit)
in acest caz cred ca e si normal ca omul care nu a mai iesit din romania sa reactioneze un pic mai urat pentru care nu stie ca de fapt acel “mare si tare” si-a rupt oasele un an de zile, a muncit de nu a mai putut si a mancat poate ce a apucat ca sa puna banii aia la saltea sa se poata da in spectacol 2 saptamani in romania..
invidia din pacate o avem toti in sange iar cei care nu stiu ca de fapt nu au de ce sa invidieze aceste “exemplare” care am observat ca sunt mereu tot mai multe, devin mai agresivi in cuvinte.
zic asta pentru ca eu toate cele 3-4 dati in care am fost acasa mi-am auzit cate si mai cate, de la tot felul de comentarii rautacioase pana la clasicul “hai nu faci si tu cinste ca doar vii din afara, ai bani”. ba mai mult, daca le ziceam ca nici in afara nu sa sta pe roze si ca, vazand ca totusi ma tot chinui sa fac o facultate nu prea lucrez asa ca nu ma dau deloc banii afara din casa, multi ma priveau cu neincredere pentru ca….asa cum am zis mai sus, in mintea romanului care nu a iesit niciodata din tara, occidentul e o mina de aur
do
publicat @23:37 18 June 2011
ai dreptate 1000 PER CENTO
felicitari
Cabral Ibacka
publicat @23:39 18 June 2011
Da, si ce spui tu este adevarat… sindromul “a seis” si “cum se spune asta la voi?” sunt doua dintre chestiile care face din unii romani plecati exemplare demne de mila…
Cabral Ibacka
publicat @23:40 18 June 2011
Da, si ce spui tu este avarat… sindromul “a seis” si “cum se spune asta la voi?” sunt doua dintre chestiile care face din unii romani plecati exemplare demne de mila…
Mishu69
publicat @01:52 19 June 2011
Ce surpriza !
Chiar am discutat zilele trecute cu fiul meu (are 19 ani) pe acest subiect. Va mai amintiti cu cata virulenta se reprosa : “Voi n-ati mancat salam de soia cu noi !” ?
Si asta pentru a inchide gura unor oameni care vedeau mai bine ca noi realitatea de atunci chiar si numai datorita faptului ca aveau experienta capitalismului, a celui real si nu a celui ideal, utopic din mintile noastre naive ce nu vedeau interesele meschine ale celor care ne conduceau.
Cu totii am fost atunci o masa de manevra si ca pedeapsa, astazi, dupa 20 de ani mancam … ce ? Da, chiar SALAM CU SOIA !
Atunci il mancam rar ca nu se gasea iar astazi il mancam rar ca nu avem bani.
Marian S
publicat @08:18 19 June 2011
Sa incep cu o concluzie: pe mine nu ma deranjeaza cei care au plecat pentru o altfel de viata, ma deranjeaza in schimb cand se intorc cu fumuri in cap.
(a mai zis cineva mai sus).
Ma baye gandul sa plec si eu, chiar daca am o anumita virsta. La virsta asta ma gandesc la varianta “doar dus, fara intors“. Totusi, daca m-as intoarce, sper sa nu vin cu fumuri in cap, cum au altii acum.
Mai e o chestie, traita foarte de aproape. Un unchi, o matusa si o verisoara au plecat in Germania in 1979 si i-am mai vazut abia in 1991. Povestile incepeau cu “vaaai, in Germania chestia asta e asa, asta se face asa, asta e de o mie de ori mai bine asa“. Adica voi sunteti niste basinosi, ma, astia care ati ramas aici. Nu am putut sa potolesc debitul verbal al unchiului meu decit cand i-am pus intrebarea: bun, si cu ce ati contribuit voi la dezvoltarea acelei tari? Daca e asa de bine acolo, e pentru ca v-ati dus voi, sau asa ati gasit-o???
Chiar asa, dragi compatrioti, afara e mai bine, e clar. Ia spuneti voi, fiecare, care este aportul vostru la civilizatia acelor tari.
Ca sa stim si noi ce (pe cine) am pierdut.
qTk
publicat @11:43 19 June 2011
Nu tare-s de-acord cu gandirea ta, si-o sa-ti explic si de ce. Pornesti de la idea ca fiecare trebuie sa faca ceva “semnificativ” ca sa zic asa, ceea ce nu se tare poate. Ca sa intelegi ce zic, gandeste-te la un spectacol…vezi cateva persoane pe scena, dar sunt inca de cateva ori pe-atatea in spatele scenei, care fac totul sa mearga. Si-n plus, prin simplul fapt ca locuiesti intr-o tara faci ceva pentru tara respectiva, pentru ca platesti niste taxe si joci dupa niste reguli
Mishu69
publicat @00:41 20 June 2011
Cu tot respectul pentru unchiul tau , vorbim despre categorii diferite de oameni. Ii respect foarte mult pe cei care au ramas dar ii si inteleg foarte bine pe cei care au plecat si le apreciez curajul.Mandria este insa unul din marile noastre pacate indiferent in ce ar fi disimulata.
Noi, ca natiune, dadeam dovada de intelepciune daca inainte de a ne lovi cu calul de pragul de sus, invatam sa invatam din experientale (si de ce nu din sfaturile) altora. Acum suntem in regresie , sau cel putin asa vad eu societatea de astazi. Nu mai avem spirit civic , ne pasa doar de binele individual , chiar daca acesta este probabil pe termen scurt.
Ne meritam salamul cu soia !
Bafta tuturor !
Marian S
publicat @08:20 19 June 2011
Mă bate gândul – typo
jademan
publicat @16:29 21 June 2011
Fă-i plângere penală!
dee
publicat @08:13 20 June 2011
Cand iei decizia de a pleca sau a ramane, pui diferite aspecte in balanta si in functie de cum se inclina, pleci sau ramai. Eu si sotul meu analizam la cateva luni ce ne face sa ramanem unde suntem acum. Cand se va schimba inclinarea balantei, vom pleca.
Lucrurile din balanta si cat cantareste fiecare dintre ele (bani, familie, cariera, pericolele existente, civilizatia din jur, posibilitatile de divertisment, cultura, sistemul de sanatate, frica de schimbare, dorinta de nou etc.) , difera pentru fiecare persoana. Totusi cred ca este important sa fie analizata balanta si decizia de plecare/de a ramane sa fie luata rational. Atunci dispar regretele sau frustrarile ca ai plecat/ramas.
Si cu siguranta cand apar intrebari (de la cei din jur sau de la tine insuti), ai un raspuns clar.
Noua romanilor, ne pasa: varianta pozitiva este grija, varianta negativa este invidia. Oricat ne-am dori sa nu mai fim asa, cred ca intra in trasaturile determinate genetic. Parintii se implica pentru ca le pasa si iti poarta de grija, vecinii se implica pentru ca le pasa – in sens negativ:)
Asadar avand un raspuns clar in mintea noastra pentru ambele variante, poate iesim mai usor din discutiile inevitabile (de ce-ai plecat/ de ce ramai?)
Marielle
publicat @10:58 20 June 2011
Eu cred ca ai omis un lucru. Oamenii care “pleaca” sunt de doua feluri. 1. cei care pleaca sa faca “avere”. 2. cei care pleaca sa munceasca “linistiti”. Din pacate pentru prima categorie, (mult mai numeroasa decat a doua) cainii nu prea aleagra cu covrigii in coada si nici munca cinstita nu este platita in kg de aur. Si uite asa, categoria 1 ori se “reprofileaza” si ne face de rusine ori renunta.
Ubercool
publicat @18:51 20 June 2011
Ba, nu stiu care e faza, dar nu am auzit niciodata pe cineva sa ii injure pe cei plecati prin alte tari. Din punctul meu de vedere, plecati frate, plecati toti. Si eu vreau sa plec, cand termin cu treburile de aici. Ultimul sa stinga becul.
Clau
publicat @14:08 21 June 2011
Pe mine nu ma enerveaza cei care pleaca! Daaaar……ma enerveaza atitudinea unora maxim ” bah….eu plec ca tara asta e de kkt”", dupa care cumprinsi de patriotism “drapelul il iau”. WTF? Daca tot e atat de naspa aici, nu mai vrei, nu mai suporti, la ce iti mai trebuie drapelul tarii? Si de ce sa ne consideri pe cei care ramanem aici ca am fi lipsiti de curaj sa o luam de la capat in alta parte?! Pe mine sigur nu lipsa de curaj ma face sa raman in tara si sunt convinsa ca nu sunt singura. Vorba cantecului”eu nu subscriu….va pup si ne vedem la vara”.
Dade
publicat @16:03 21 June 2011
Cu postul asta m-ai uns pe suflet.
Eram in dilema… sa plec.. sa nu plec. Acum m-am convins.
Vezi, eu sunt genul de persoana independenta. Nu mi-e greu sa pornesc pe un drum de una singura, sa las totul in urma.
De ce sa raman aici? M-a lovit gandul acum vreo 2 luni. Pur si simplu intr-o noapte ma intrebam: “.Unde ma vad eu peste 3 ani?”. Si eram “blank”. Zero! Nici o imagine! Rien! Nada!
Am intrat pe un portal de job-uri din US. Job-ul meu este platit cu 2400 $/ luna/ 30 ore pe saptamana. Ceea ce inseamna ca imi mai pot lua un job part-time.
Ok, sa zicem (SA ZICEM), peste 3 ani o sa am un salariu de 2000 euro in Romania. Si ce fac cu 2000 euro? Ma inham ca o sclava la un credit facut la banca pentru o casa, credit pe 30 ani? Pai si daca peste 20 ani intru in imposibilitate de plata ce fac? Imi ia camatarul (banca) casa si raman fiica ploii in mijlocul strazii?
Ce sa fac aici? Sa ma uit la dom’ Oprescu cum aduce fanfara ca a inaugurat un pasaj terminat in 3 ani cu chiu cu vai? Intr-adevar sunt mandra de patria mea!! Avem cel mai lat pasaj din Europa. Ete fleosc! D-aia n-au altii ce manca…
Prefer sa spal wc-uri in US, dar traiesc printre oameni cu mentalitati diferite, e o lume noua, perspective noi.
Statul asta pentru mine nu face nimic. Citind un articol in ziar, referitor la faptul ca din 100 lei castigati 60 de lei se duc la stat, m-am scarbit efectiv.
Pai eu nu beneficiez de nici un leut din aia 60 lei.
Tot ce consum, platesc. Merg cu RATB, platesc. TVA platesc pentru aproape orice.
La medicul de familie nu am mai fost… de nu mai stiu cand. Si dau 400 lei/ luna la CNAS.
Hai sa fim patrioti!! My a*s!!
dongabone
publicat @20:10 21 June 2011
Eu sunt nascut in ’68 si am mancat salam cu soia fix 21 de ani si-o luna.Asta cand se gasea,ca nu era asa usor.Apoi am lucrat in “Autobuzul”,de unde am plecat ca sa-mi fac propria afacere.Un atelier de lacatuserie care a mers bine pana cand Primaria si un rechin imobiliar m-au lasat fara spatiu.Si in mai 2006 am zis ca vreau si eu sa traiesc ceva din viata asta ca un om normal si linistit.Si am venit in Spania.Unde am facut cam de toate:sofer,zidar,faiantar,electrician,etc.Pe diploma mea scrie “Lacatus mecanic-tinichigiu auto” si cu sudura mi-am castigat painea in majoritatea timpului.Vin acasa in vizita in fiecare august,cu batranica mea Citroen ZX din ’96 si fac turul familiei si al rudelor:stam cu picioarele sub masa si depanam ce avem noi in ghem.
Traiesc intr-o tara in care mi-am facut placute de inmatriculare in 9 minute,in care doctorii de familie mi-au trimis scrisori de prezentare a carierei lor pana m-am hotarat asupra unuia,in care autobuzul vine la ora aia afisata in statie,in care ti se da restul pana la cent,ce sa mai…traiesc NORMAL.Asa cum mi-am dorit toata viata mea de ascultator de Vocea Americii si Europa Libera si de cititor pe ascuns de “Bravo”,adus de o prietena din Israel.
Nu condamn pe nimeni ca are reticente sa plece la vreo ocazie ivita,ca nu vrea sa plece pur si simplu sau ca a ales un punct de pe harta lumii unde sa fuga si sa lupte pentru fericirea lor-asa cum zice gazda noastra-,dar acum fiti sinceri cu voi insiva:in Romania se mai poate trai?Nu discutam de vedete de televiziune,precum Cabral,sau de politicieni,artisti,actori,baieti destepti care fac “combinatii”,etc,nu,vorbesc de omul simplu.Tu,cel care vrei sa-ti faci o afacere,sa platesti Cezarului ce-i al Cezarului si sa faci apoi profit.Pai poti?Nu poti.E atat de sucita si de imbarligata legea in Romania incat nu poti sa faci nimic.Si aici intervine stresul:ORGANUL(completati voi pe linia punctata organul la care va ganditi…) vine in control STIIND ca nu ai cum sa fii in regula,tu dai spaga STIIND ca nu esti in regula si de aici intregul cosmar.Nu mai dau detalii.Dupa vreo 15 ani de joc din asta m-am carat din tara.Punct.Acum am 42 de ani;trag tare cat ma mai tin puterile,pun ceva pe picioare aici si apoi ma duc sa vad lumea.De” ingropat in pamantul sfant al tarii” mai vorbim…(apropo’:au trecut 21 de ani de la Revolutie,da?)
Marian S
publicat @20:33 21 June 2011
Bravo, dongabone, deci ai avut curaj.
Eu m-am nascut la 04.12.1964, deci am mancat salam cu soia vreo 25 de ani. Dupa care am mancat salam din asta “capitalist“, care nu mai are soia in el, are in schimb e-uri.
Te felicit pentru atitudine.
Pentru cei de mai sus, care nu au inteles ce am vrut sa zic: am ceva impotriva acelora care vin cu fumuri in cap, de parca lor li se cuvine totul, de parca gazdele lor trebuiau sa se faca luntre si punte ca sa le asigure lor viata asa cum era descrisa la Europa Libera. Apoi vin aici si dau lectii, ca ce bine e acolo. Da, ma, e bine, dar voi v-ati dus acolo ca sa va integrati intr-un sistem bine pus la punct. Nu veniti acum sa dati lectii de parca VOI sunteti cei care ati pus pe picioare tara aia in care ati ajuns, vai de mama lor daca nu erati voi!!!
Asta am vrut sa le spun, dragul meu dongabone. Observ ca tu esti un om cu picioarele pe pamint, dar sunt sigur ca ai intilnit specimene din cele descrise de mine. La mine a fost si mai nashpa, ca am avut exemple in familie. Fericiti de cei care citesc despre ei doar in ziare sau pe bloguri.
Marian S
publicat @20:44 21 June 2011
“ferice de cei care citesc“ sau “fericiti cei care citesc“
Pix, s-a combinat si mi-a iesit aiurea!!!
bbel
publicat @20:34 30 June 2011
si eu am plecat din tara, acum 12 ani – la inceput cu gandul sa stau un an, sa strang bani (ce gluma! dar pe vremea aia nu stiam…) si sa ma intorc. Dupa doar trei luni, faceam cosmaruri ca sunt in romania si nu mai pot reveni in belgia… nu e vorba de bani, nici de viata usoara si fara griji, e vorba de libertatea de a fi tu insuti, de a nu te simti judecat de toata lumea, si de a te dezvolta in directia aleasa de tine, chiar daca nu corespunde “idealului” societatii (care-o fi ala…). si lipsa de coruptie si abuz de putere (la nivel de cetatean simplu, banuiesc ca si aici exista tot felul de escrocherii, dar sunt exceptia, nu regula ca in romania) m-a convins pe deplin
Maria
publicat @12:09 24 February 2012
Ce sanatosi erau insa cei care au mancat salam cu soia – acum e la mare cautare soia asta. Deci respectivii nu realizau ca cineva se gandeste permanent la…sanatatea lor
Capsunari, zidari, barmani etc romani din toate tarile – felicitari, voua luptatorilor!
Blogroll