Istoria este scrisa de cei puternici
publicat @ 23 March 2009 in categoria > despre altii...
Taguri: blogocearta, Cantecul Golanilor, golanii, Imnul Golanilor, istorie, mineriade, minerida din 1990, minerii, revolutia, Romania
[nota: asta nu-i post de relaxare si nici de prosteala. Daca ai chef de caterinca revino in alta zi.]
Stii vorba aia veche, “istoria este scrisa de cei puternici”, nu? Tine-o la indemana, te rog, pentru ca revin la ea pe final.
Mai jos o sa incep cu o introducere in tema, si cum nu-mi place sa fiu mancator de timp iti dau un pont: daca dai direct click pe link-ul “Citeste mai mult” de mai jos intri in paine, fara prefata. Totusi, cred ca ar fi mai bine sa citesti tot.
Si acum incep cu inceputul… mie-mi place nebunia asta numita Bucuresti. E, de fiece data cand am putut sa aflu ceva nou am intins mana si am luat cartea respectiva, am click-uit link-ul respectiv, am deschis larg urechile, chit ca era vorba de Bucurestiul interbelic, de perioada comunista sau de cloaca ce azi poarta acelasi nume.
In ideea asta am dat de – si am si luat – o carte, Bucuresti. Amintiri si plimbari se numeste, scrisa de Catherine Durandin, aparuta la editura Paralela 45. Nerabdator fiind, am si trecut la citit, hulpav ce mi-s. Mi s-a parut interesanta ideea sa vad Bucurestiul prin ochii unui strain, sperand totusi sa nu dau peste imaginile de care vorbesc toti importatii, copii ai strazii, gunoaie si masini opulente.
Eh, cartea incepe cu o prima parte, cea care se refera la perioada de dupa Revolutie. Avand in vedere ca am trait din plin si cu nesat perioada respectiva, era cu atat mai interesant.
E, n-am inceput bine cartea, ca m-a si pierdut!
Treaba e simpla, si ca sa nu ma lungesc prea mult o sa pun partea de text la care ma refer, fara sa tai nimic, ca sa fie cat mai clar. Textul este cel original, exceptand “bolduirile” facute de mine.
[...] Din balconul de piatra al Universitatii, un balcon mic, s-au adresat oratorii revolutiei catre multimea masata in piata in primavara anului 1990. Acolo s-au succedat poeti si poete, o Ana Blandiana ovationata, conducatorii miscarii studentesti, un Marian Munteanu care astazi inclina spre o mistica nationalista ortodoxa. Primavara lui 1990 a trait desfasurarea unui happening cotidian in aceasta piata, astfel ca circulatia masinilor era deviata. Serile erau lungi, molcome, familii cuminti, varstnici, studenti veneau sa asculte oratori strigand in gura mare, revendicand sfarsitul comunismului si cantand don’t worry be happy sau, si mai si, cantecul golanilor, care spunea ca nimeni nu avea sa se intoarca acasa pana cand comunismul nu va fi murit.
A fost o primavara frumoasa, respirand aerul libertatii, al eliberarii. Aceasta masa de oameni se lepada de vechile obiceiuri ale ritualului obligatoriu si ale gesturilor impuse pentru celebrarea Conducatorului si a sotiei lui, Elena.
Manifestantii voiosi din Piata Universitatii si-au pierdut putin cate putin entuziasmul, s-au obisnuit, s-au delasat.
Piata avea sa se micsoreze treptat, condamnata de toti care regretau deja vremurile bunei-cuviinte si ale ordinii.
Puterea miza pe reprobarea manifestata de o opinie publica putin acomodata cu desfasurarile anarhice, a unei populatii obosite si speriate.
Guvernul a lasat energiile sa se descarce. Cativa grevisti ai foamei isi aveau inca tabara in piata, marturisind, pana la limita extrema a puterilor lor, ura lor fata de comunism. Puterea a luat decizia de a “curata” piata, manifestantii s-au dus la casele lor, iar oratorii au incetat sa se mai lase aplaudati la balcon.
Nu toata animatia a incetat. Vanzatorii de casete cu o muzica interzisa pana in 1989 si vanzatorii de ziare, ce socau pe multi cu toata pornografia eralata la loc de cinste, s-au instalat langa peretele Universitatii. Putin mai incolo, tigancile vindeau flori la preturi exorbitante. Crizantemele…[...].
[sfarsitul citatului]
Bun. Deci ce ar trebui sa inteleg din aceasta istorisire este ca:
- primavara lui 1990 a trait desfasurarea unui happening cotidian in aceasta piata, astfel ca circulatia masinilor era deviata;
- manifestarea era anarhica;
- serile erau lungi si molcome;
- oamenii se adunau acolo ca sa cante don’t worry be happy si cantecul golanilor pentru a revendica sfarsitul comunismului;
- pana la urma manifestantii care fusesera voiosi si-au pierdut interesul si s-au delasat;
- pentru ca toti vroiau pacea si linistea de altadata, piata s-a miscorat;
- populatia era obosita si speriata, si pe reprobarea populatiei miza PUTEREA;
- Guvernul a lasat energiile sa se descarce;
- PUTEREA a luat decizia de a “curata” piata, manifestantii s-au dus la casele lor, iar oratorii au incetat sa se mai lase aplaudati la balcon.
Acestea fiind concluziile… intreb si eu: ASA A FOST?!
Chiar asa a fost si mi-aduc eu aminte, ca un cretin ce sunt, altceva?
Adica toti copiii care vor veni dupa noi, asta vor afla despre primavara aia?! O sa le povesteasca despre ce s-a intamplat atunci Doamna ce a scris cartea de care vorbim, asa li se va intipari in minte???
Stiu ca nu suntem foarte multi in blogocearta care sa aiba amintiri personale din perioada aia, dar va rog pe voi, cei care va puteti aduce aminte, scrieti un post despre ce au insemnat acele zile, despre ce s-a intamplat, despre golanii acelor zile. Nu dati link incoace, nu pomeniti de postul asta al meu, nu asta este ideea. Va rog sa scrieti istoria asa cum ati trait-o, scrieti un post despre acele zile.
Astfel, cei care la un moment dat vor dori sa afle ceva despre ianuarie 1990 vor gasi pe netul asta al nostru mai multe surse care nu sunt politically correct, ci doar correct!
Pentru ca istoria este scrisa de cei puternici si… guess what, ne-am prins ca, pentru Google, chiar suntem puternici!
Multumesc.
ioana
publicat @14:17 23 March 2009
am fost o golanca in ’90, cu tot cu ecuson, cu tot cu cantece, cu tot cu poezii…
mergeam acolo intuind ca se face istorie…
eu, o pustoaica de 23 de ani, care fusesem si in piata universitatii in 21 decembrie ’89…
de fapt, asta cautam in primavara lui ’90: hrana sufletului si a mintii pe care o gustasem in decembrie ’89.
Dumnezeule, libertatea e un drog, iar eu am constientizat-o abia atunci, DUPA ce traisem in dictatura…dictatura asupra mintii, mai ales…
stiu ca in perioada dinaintea minerilor, atmosfera se degradase, dar perioada romantica a Pietii Universitatii a fost ISTORIE…
iar noi eram, intr-adevar puternici si o scriam…
fiecare in felul lui…
cu litere de tipar, cu litere scrise caligrafic, cu litere scrise in graba…
SPIRITUL de acolo l-am mai regasit, nu la aceeasi intensitate, atunci cand am iesit pe strazi la vizita Regelui Mihai, la mitingurile Conventiei Democrate in ’96, la concertele IRIS (!)…
pentru ca la concertele IRIS merg din ’81…
atunci cand se tineau in cluburi obscure, cat mai putin stiute…cand n-aveam voie sa gandim, sa mancam, sa existam decat atat cat ne dadea voie Ceausescu…
am 42 de ani, da, sunt o femeie matura, poate batrana in ochii copiilor care-ti viziteaza blogul, da’ incerc sa tin aproape de tinerete, ma bucur de sansele pe care le au, cat mai ales ma bucur pentru libertatea spiritului lor, indiferent de situatia materiala…
stiu ca par vorbe goale, dar nici nu realizati, dragii mei, ce putere aveti datorita libertatii spiritului!
asta incerc sa-i bag in cap si adolescentului meu rebel, cu care nici nu ma obosesc sa ma cert, cu toate ca el ar vrea din rasputeri…
il las sa se manifeste, in limita bunului simt, insa, nu in limita impusa de o doctrina politica…
continui sa fiu golanca si-n ziua de azi, si voi fi pana mor!
pentru ca urasc COMUNISMUL SI COMUNISTII!!!
p.s. cacofonia de la final a fost intentionata.
Viorica
publicat @15:24 23 March 2009
Pt cei interesati http://google-viorica.blogspot.com/2008/07/creirul-care-ne-minte-mineriada.html Acum am vazut ca am scris gresit “creierul”
Am mai publicat si un Jurnal de Revolutie cu notite facute chiar in timpul evenimentelor din 89, se gasesc la eticheta Jurnal de revolutie.
Despre manifestatia propriu zisa mi-am propus sa scriu (fac parte dintre cei ce au purtat cu mandrie “ecuson” cu Golanca in piept) dar sunt multe de povestit si inca nu am gasit ragaz, poate spre sfarsitul lui aprilie, cand se va aniversa inceperea manifestatiei. A fost extrem de multa manipulare atunci, incepand din ziua de 22 decembrie 89 si,dupa cum se vede, nu s-a sfarsit nici pana azi. Am participat la multe mitinguri democratice (dar si ca spectator anti la unul din putinele tinute de FSN, plangea o fesenista ca le-am stricat mitingul) dar la un moment dat mi-am zis: “de acum or sa iasa in strada cei manati de foamea din matze” si asa s-a intamplat.
Abia acum am citit comentariul Ioanei. Draga mea, pe langa tine eu sunt Matusalem, dar ai mare dreptate, mi-e teama insa ca nu ne vom mai intalni cu spiritul acela.
teresa
publicat @16:02 23 March 2009
aveam 7 ani la revolutie, si nu imi amintesc de seri molcome si liniste in primavara nici macar in iasi… in momentul in care au inceput sa traga in multime in bucuresti, tatal meu era la coada unei coloane “voioase”… norocul lui ca era in capatul “potrivit”.
pitik77
publicat @16:03 23 March 2009
karmapolice: salut am citit pe blog,dar nu pot sa va las comentul acolo…dupa parerea mea,aveti mare dreptate.aveam 12 ani atunci,dar multe ma fac sa cred k si-a bagat coada tov iliescu…sper ca odata adevarul sa iasa la iveala…multa bafta…
andrei
publicat @16:07 23 March 2009
un articol care pe mine m-a lasat mut se gaseste pe site-ul catavencu.ro (la rubrica “o poveste pe zi”, povestea scrisa vinerea trecuta). intr-adevar ceva inacceptabil. nu inteleg cum iliescu este in continuare liber …
karmapolice
publicat @16:48 23 March 2009
@edy-da cred cu responsabilitate in ceea ce scriu, iar tu securistule ai capatat ceva curaj de cind ai tai s-au reinstalat in posturi, nu?Scuteste-ma ca nu ma impresionezi
Cetateanu' Turmentat
publicat @16:53 23 March 2009
“Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României.” Maresal Ion Antonescu
Adya
publicat @17:03 23 March 2009
Aveam 19 ani si cateva luni in perioada aceea, am fost si eu in Piata Universitatii.Ioana a descris foarte bine atmosfera de-atunci.Ce vreau eu sa spun este legat de venirea minerilor.
Maica-mea lucra ca si-acum la facultatea de Stomatologie,din Berceni ajungea cu metroul. Intr-una din diminetile de 13-15 iunie a luat-o cu ea si pe sora mea cea mica, care avea in acea perioada aceea 13 ani. In acea dimineata in fata ei si a maica-mi unul din miile de mineri chemati de Iliescu i-a infipt o toporisca in spate unui tanar.Vreau sa spun ca a avut o perioadaf.mare de timp cosmaruri .Imaginea asta a spus ca nu o sa o poata uita niciodata,iar pe cei care au facut posibil sa se intample asta ii considera criminali.Se vehiculeaza intr-una ca suntem intr-o continua vanatoare de vrajitoare,eu nu cred ca este asa, daca uitam aceste lucruri, daca-i uitam pe cei care au murit in inchisorile comuniste ,daca nu avem decenta sa nu aruncam cu mizerie cand vorbim despre ei, nu cred ca suntem mai prejos fata de cai care i-au torturat si ucis.
LUIGY
publicat @17:30 23 March 2009
…@ karmapolis , îmi pare rău că ţi-a ”dat sîngele pe nas ,de furie”dar eu, atunci aveam 29ani,iar tu erai de-o vîrstă cu @pitik77 !! Am venit în Bucureşti din Ploieşti, în dimineaţa zilei de 23.12.’89., şi am fost de multe ori la un pas de..eroii Revoluţiei ! N-am venit să dau ”tunuri”[facilităţi cît cuprinde...revoluţionarilor profesionişti!!-ex.dan iosif] şi am revenit în Capitală pînă în jurul datei de 01.06.’90.pentru că eu şi lucram toată acea perioadă ! De asemenea,şi eu cred că aş putea scrie o carte ADEVĂRATĂ despre acele clipe.Voi lua legătura cu DENZEL-Cabral pe acest subiect !Apropo, n-am ochii albaştri !!
Ana
publicat @17:31 23 March 2009
eheee, aproape ca uitasem de vremurile alea, eram copil dar imi amintesc bine linistea, lumea era super agitata dar era totusi liniste.
da, versurile lui Sterian le stiam pe din afara
Ioana
publicat @18:01 23 March 2009
Mi-ar fi placut sa ma nasc putin mai devreme , sa prind perioada comunismului ca sa-mi pot forma o parere proprie despre cum era si cum e .
Din pacate , stiu doar ce zic altii . Bunicii zic ca era mai bine ca nu suferea lumea de foame si nu era atata destrabalare ca acum , cartile si documentarele prezinta comunismul la polul opus .
Oricum , din ce am vazut pana acum , Romania nu stie sa se bucure de libertate si e intr-o degradare continua . In cativa ani , ne intoarcem la comunism . Poate sub alt nume , dar tot comunism va fi .
pitik77
publicat @19:04 23 March 2009
@luigy:deci care e adevarul pana la urma?eu in mintea mea de copil atunci faceam arcuri cu prietenii si trageam in poze cu Ceausescu,eu as dori doar sa aflu adevarul spus de cei care au participat( de oamenii simpli,nu de politicieni)…de pe langa ploiesti si eu
morena
publicat @20:07 23 March 2009
Subscriu la karmapolice.
N-am fost “golanca”. Dar imi aduc perfect aminte trairile acelei perioade si ceea ce am simtit cand am vazut pentru prima oara la Tv, ce se intampla.
Eram ingrozita. Nu-mi dadaeam seama exact unde se va ajunge. Acum inteleg de ce
Si stiu ca ma inchidea mama in casa, de frica sa nu fug in mijlocul evenimentelor.
Vroiam sa vad cu ochii mei ca e adevarat.
karmapolice
publicat @20:23 23 March 2009
@luigy-virsta de pe blog nu e cea tru, asa ca linisteste-te.Nu m-a deranjat decit faptul ca ai spus ca am fost lasati sa fierbem in suc propriu blablabla..nu, deloc, din contra, ni s-au implantat droguri, casete porno si securisti. daca ai venit in bucuresti isemna ca nu ai stat tot timpul acolo. ..si daca scrii cuvintul eroi la mishto e cam nasol. Nu contesta nimeni ca asa zisii revolutionari de azi sint nesimtitii care la revolutie stateau cu curu in sus si capu sub pat, in proportie mare. Dar ei, eroii adevarati nu trebuie uitati, Atit cei ce au murit la revolutie cit si cei care au fost linsati la mineriade.
freshhh
publicat @20:40 23 March 2009
Eu nu stiu decat atat: am pus flori intr-o balta de sange, langa Universitate, aveam doar 14 ani.. si am trait revolutia.. nu trebuie sa citesc carti
bored
publicat @21:51 23 March 2009
tipic romanesc. ce zice autorul postului si ce iese in comentarii.
am fost acolo. era frumos. lumea era altfel. nu existau inca jeepuri si manele si blonde cu silicoane si baieti de bani gata si asa mai departe. a fost frumos in romania pentru cativa ani. si bineinteles ca la universitate “curatenia” au facut-o minerii adusi de iliescu, iliescu in fapt. problema atunci era ca lumea credea in orice baliverne cu teroristi arabi, droguri la pntcd etc etc. multa lume care era matura atunci habar nu avea ce se intampla de fapt. iliescu a fost bun in a pacali marea majoritate… nu stiu de ce dar ma iau fiorii de multe ori cand il vad pe basescu in actiune. prietenii stiu de ce…
silvia
publicat @22:54 23 March 2009
eu aveam aproape un an in ’90…….tot ce mi-a spus mama e ca, pe undeva, lucrurile erau bune, ca aveau un viitor oarecum asigurat, dar erau cenzurati, controlati tot timpul…..ei inca ii mai lipsesc vremurile alea……..eu, daca as fi trait atunci, in mod sigur as fi facut parte din cei pe care ii numeau GOLANI; sunt o fire mai rebela, asa am fost mereu si nu as fi inghitit mizeriile de atunci……imi place subiectul asta, cartea pare interesanta…..desi, nu stiu cat este de adevarata, sincer
o seara frumoasa in continuare! 
silvia
publicat @23:07 23 March 2009
p.s: stiu ca poate este in afara subiectului, dar ati vazut documentarul “Decreteii?” , copiii aceia care se nasteau bolnavi si ii lasa intr-o padure, undeva, intr-o camaruta, nu avea nimeni grija de ei si de foame, dezvoltau forme de canibalism? (din cate imi amintesc de la tv)…….doar pentru ca erau….bolnavi si “tovarasu’” vroia doar oameni sanatosi…..eu am vazut filmul respectiv de multe ori si nu pot sa inteleg ce a fost asa de bun in perioada aia, cand multi au murit fara nici o explicatie, doar pentru ca au vrut libertate de exprimare…..cat despre ’90…..cred ca a fost continuarea cosmarului, pentru o perioada
banuiesc…..
koma
publicat @23:52 23 March 2009
chiar daca autorul amintit imi este complet strain, e suficient sa ma uit la capatele iluminate de azi [pe maine] care scriu istoria acum. astfel, istoria recenta ar putea lua o traiectorie a la Iliescu sau a la Constantinescu. Faptul ca ambele sunt simultan valabile(nu si singurele) spune ori ca suntem o democratie de invidiat, ori ca nu prea ne intereseaza cum pozam in istorie. inclin spre a doua varianta.
ramram
publicat @23:57 23 March 2009
haideti sa va spun si povestea mea… pentru mine, chiar daca atunci nu intelegeam nimic, revolutia si ce a urmat a insemnat declinul si prabusirea familiei mele pe care o simt si azi din toate puterile… trebuia sa fie o revolutie… dar daca se face cu cateva luni mai tarziu sunt convinsa ca azi eram fericita. Ai mei au fost mutati intr-o casa nationalizata cu 4 luni inainte de revolutie. Nu au avut timp nici sa se dezmeticeasca, erau veniti de la tara, nu aveau decat studii profesionale. Ea-filatoare, el-electrician. Nu stiau prea multa carte, le murisera un copil, ma aveau pe mine care aveam 9 luni, erau tineri-aveau doar 22 de ani si nu aveau pe nimeni care sa-i invete ce sa faca. Si a venit Revolutia, a trecut.. si peste toate bucuriile libertatii, pe noi ne-a cufundat in saracie.. dupa ceva timp, casa a intrat in litigiu… nu se mai putea face nimic. Proprietara a revendicat-o, impreuna cu alte 3 case din diferite zone centrale. Si au ramas fara un adapost sigur.. proprietara inca ne mai tine in chirie dupa atatia ani.. pentru diferite comisioane pe care le facem pentru ea. Am doar 20 de ani si simt gustul amar lasat de urmarile nefaste ale Revolutiei. Si credeti-ma… nu cred ca stiti ce inseamna sa nu ai o casa… sa te chinui o viata intreaga si sa nu reusesti nimic. Uf… am multe suparari si deja am inceput sa o lungesc. Ideea e ca prea multi au saracit si prea multi s-au imbogatit. De ce? Si cine o sa repare asta… ?
irina
publicat @11:08 26 March 2009
Eu in perioada aceea avea 2 ani, va dati seama ca nu stiu nimic din ce s-a intamplat atunci, insa mi-au povestit si mie parintii …Din cate am auzit asi vrea sa-mi spun si eu parerea:
1. Ramram are perfecta dreptate “Ideea e ca prea multi au saracit si prea multi s-au imbogatit”. De ce? Cei ce sunt in masura sa spuna lucrul asta nu o vor face pentru ca au multe de ascuns…ma refer aici in special la cei care s-au imbogatit, insa nu pe cai cinstite.In acea perioada se puteau face multe, pt ca nimeni nu-si mai dadea seama de nimic.
2.Eu cred ca revolutionarii cu adevarat sunt acum la “Eroii Revolutiei” la cimitir,Dumnezeu sa-i ierte! Iar adevarul gol-golut nu se va dezvaluii niciodata.
3.Au fost si parti bune in perioada comunismului, insa multe rele.
Si cum in ziua de azi nu prea mai merge nimic bine, probabil vom ajunge mai rau decat in perioada comunismului. Eu sper sa nu
Blogroll