Familionul, varsta, tendinta
publicat @ 24 May 2009 in categoria > despre altii...
Taguri: cascadorii rasului, FUN, mama, relatia parinte-copil
Relatia parinte-copil depinde de la caz-la-caz. Poate fi relaxata si prieteneasca, poate fi rece si distanta, poate fi ceva intre cele doua, cu perioade mai calde si mai reci.
Dar ca numitor comun am remarcat ca pana la o anumita varsta copilul ar da orice numai sa scape de casa parinteasca! Sa se mute la un prieten, la iubita, la un vecin, cu chirie, la ghena, oricum numai sa nu stea cu muma-sa si cu tac’su!
I se pare ca nu are intimitate, sau ca nu are destul spatiu vital, ca depinde de ai lui si de hotararile lor. Si problemele pot fi si punctuale, de exemplu ca nu-si poate asculta muzica destul de tare (ca tatal e fan Iris si lui ii place trupa Sarmalele Reci), ca il cicalesc ai lui sa plece / sa vina / sa faca… sau ca pe ea o bodogane muma-sa ca se fardeaza prea strident sau tac’su ca i-e rochia prea scurta… in sfarsit, diferenta dintre generatii stanjeneste mai ales tanarul.
Pe mine stiu ca ma inebunea ca inainte, in timpul si inca ceva zile dupa fiecare Craciun mama il punea pe Stefan Hrusca la maxim, 20 de ore pe zi, de ajungeam sa merg pe strada si sa aud Ghieschide usa crestine! pana dupa revelion!
In sfarsit, spuneam de numitorul comun… toate astea de mai sus se intampla pana la o anumita varsta. De la punctul respectiv treaba se schimba, relatia parinte – copil se schimba si din partea copilului se simte o dorinta de apropiere. Evident ca nici acum copilul nu-si va dori sa doarma cu parintii in acelasi pat, dar daca se iveste ocazia unei scurte vacante impreuna, sau daca exista varianta coabitarii intr-un spatiu mai mare (de ex. curte cu doua case), cei tineri nu mai au aceleeasi dorinta de a sparge usa si de a fugi in lume ca la 16 ani, dimpotriva.
Mi-am dat seama de chestia asta stand de vorba astazi cu mama, cand ne puneam problema daca am putea trai in aceeasi curte. Si, spre stupefactia maica-mii, i-am spus ca ar fi chiar misto.
Acum, toate astea de mai sus depind si de parinti, si de copii. Daca nu cauta amandoua partile punti de discutie si puncte de convergenta in dialog (na belea, ce expresie am bagat!), va exista tot timpul o buba in relatia asta, apropierea va veni mult ma tarziu si va veni cu regretul ca, in loc sa fii prieten cu parintii inca de la 30 de ani, cand inca mai poti face lucruri impreuna cu ai tai, ati ajuns sa va intelegeti de la 40 de ani incolo… cand ei sunt deja prea batrani si prea osteniti de viata ca sa mai puteti face lucruri impreuna.
Zi, pe bune, ai o relatie misto cu ai tai? Daca n-o ai, faci ceva pentru asta?
Si daca tot veni vorba de mame, uite-o in filmul de mai jos pe mama subsemnatului, i se spune Sobi Cseh sau Cascadorul din Buzau (caci de acolo se trage), aruncandu-se in direct in cap (nu, nu s-a aruncat in direct… s-a aruncat in cap intr-o emisiune in direct). Nu va speriati, still kicking, face asta de la zero km si tot scapa intreaga de fiecare data…
Andra
publicat @12:37 25 May 2009
Eram in vacanta de Craciun. M-am certat cu tata pe 30 de decembrie si am plecat de acasa plangand (m-am intors in orasul in care eram la facultate). O luna mai tarziu a murit fara sa apuc sa-i zic ce rau imi pare ca ne-am certat. Acum nici nu mai stiu pentru ce prostie ne-am certat…nu era nimic important. Fiind orgoliosi amandoi, nu ne-am vazut si nu am vorbit deloc in acea luna si nu trece zi fara sa ma gandesc la asta si sa-mi reprosez incapatanarea.
Morala: Nu faceti ca mine! Nu va certati cu parintii vostrii ca poate va fi ultima data cand ii veti vedea in viata.
Andra
publicat @12:40 25 May 2009
Continuare: A trecut mai bine de un an de atunci, dar mustrarile de constiinta nu-mi dau pace nici in timpul zilei, nici seara cand ma pun in pat, nici in masina cand aud melodiile lui preferate, nici pe strada, nicaieri.
teresa
publicat @23:48 25 May 2009
mie mi s-a intamplat cam la fel cu bunica, iar eu pe ea o iubeam cel mai mult…a murit intr-o zi in care intarziasem pe la facultate ca asteptam o profa si nu am apucat sa ajung acasa sa vb cu ea… am visat-o vreo 3 ani, in fiecare noapte…
Tree
publicat @13:25 25 May 2009
De ceva vreme sunt unul dintre cei care si-au facut un obicei de a intra sa citesc ce ai mai “debitat”. Chiar ma bucur sa vad ca esti inca uman si consider ca faci parte din categoria oamenilor “misto”.
In ce priveste parintii…acum 1 an la varsta de 31 de ani am ramas fara amandoi parintii si chiar daca nu mai eram un copil crede-ma ca m-am simtit complet neajutorat. S-au dus amandoi la inteval de 4 luni. Neavand frati sau alte rude tot ce mai am sunt prietenii mei (Iubita a fugit si ea … ca e greu cand nu mai sunt banutii dinainte). Fara ei se va forma un gol ce nu va pitea fi umplut de nimeni si nimic iar ceva in suflet va muri (asta in cazul celor inca umani).
Sfatul meu? azi, inainte de a ajunge acasa face-ti o mica oprire la o florarie si la un magazin, cumparati o floare, un set gilette, un aftershave nivea si trecet-ti pe la parinti. spuneti-le ca le multumiti ca v-au crescut si ca ii iubiti….. pt ca fara ei… restul e tacere.
MARIA
publicat @14:06 25 May 2009
MA INTELEG BINE CU AI MEI. PE MAMA O IUBESC MAI MULT DECAT PE TAICA-MEU. INSA EI NE IUBESC LA FEL DE MULT (CRED)PE AMANDOI, ADICA SI PE MINE SI PE FRATE-MEU.
O CHESTIE NU AM INTELES-O NICIODATA: DE CE SUNT PARINTI CARE AU PRETENTIA CA AI LOR COPII SA LI SE ADRESEZE CU “DUMNEAVOASTRA” ??? DE EXEMPLU, PRIETENUL MEU ASA VORBESTE CU PARINTII LUI, CU DUMNEAVOASTRA. SI CAND L-AM INTREBAT DE CE, A ZIS CA ASA AU VRUT AI LUI DINTOTDEAUNA SI CA ASA S-AU ADRESAT SI EI LA RANDUL LOR PARINTILOR.
DA’ DE CE?
SI MAI AM O PRIETENA CARE TOT ASA VORBESTE CU PARINTII EI, CU DUMNEAVOASTRA.
PAI, CUM AS MAI PUTEA EU SA MA APROPII DE MAMA SAU DE TATA, SA VORBESC TOATE NEBUNIILE POSIBILE DACA TREBE SA LE ZIC DUMNEAVOASTRA? ASA VORBESC CU STRAINII.
CHESTIA CU RESPECTUL NU ARE NICI SENS SI NICI LOGICA. NU ARE TREABA CU REALITATEA. RESPECTUL NU STA IN ACEST TIP DE ADRESARE. PAREREA MEA.
ASA CUM E MAMA TA, CASCADOR DE LA KM ZERO, IS SI EU. SI TOT INTREAGA SCAP SI EU TOT TIMPUL.
O DATA PE LUNA TREBUIE SA MI SE INCRUCISEZE PICIOARELE IN TIMPUL MERSULUI SI SA O IAU IN NAS.
LA SERVICIU CEL PUTIN, TREBUIE DE FIECARE DATA SA CALC STRAMB PE PAPUCI; DE VREO 4 ORI,CEL PUTIN !!! DAR MACAR NU CAD IN CAP. CRED CA AS STA NUMAI IN CONCEDIU MEDICAL…
MARIA
publicat @14:09 25 May 2009
TARE FAINA MAMI TAU. =D>
Cezar
publicat @14:14 25 May 2009
Am 19 ani, ma inteleg grozav cu ai mei.
Simona
publicat @14:17 25 May 2009
Ai punctat foarte bine ideea ca atunci cand suntem adolescenti abia asteptam sa plecam, cat mai departe… si cand ajungem la o varta cat de cat matura ne dam seama ca am vrea sa fim cat mai aproape de ei.
Mie imi este dor de parintii mei in fiecare minut si imi vine sa vorbesc cu ei non stop.
Adolescenta rebela din mine a vrut sa plece departe si asa am facut….eu la Cluj si ei la Babadag (judetul Tulcea)…si cu drumurile si aglomeratia din tara se ajunge in muuullllteee ore.
Nu imi pare rau pentru pasul facut dar mi-as dori sa fiu mai aproape de ei…
dielda dinu
publicat @14:46 25 May 2009
Ai propus o tema frumoasa.
Sunt de acord cu tine, trebuie sa ne bucuram de familie pana cand nu este prea tarziu. Ei ne ajuta, ne sustin, ne iubesc neconditionat. Uneori sunt exagerati, posesivi, insa au intentii bune in ceea ce ne priveste.
Rujblog
publicat @14:52 25 May 2009
Parintii mei sunt undeva la peste 600 km distanta. Ne vedem destul de rar si e clar ca am momente cand le simt lipsa. Insa, lucrand de dimineata pana seara nu ma mai gandesc la ei la fel de des ca in facultate. Nu avem ce face, trebuie sa ne adaptam. Titusi, vorbesc cu ei destul de des.
Sorin Moroianu
publicat @15:10 25 May 2009
quite funny filmuletzu’ ..
Maria Magdalena
publicat @15:13 25 May 2009
tot offtopic:
Am fost si eu la Iarmaroc (Paulesti, Ploiesti – toate cu P…predestinat), dupa ce am jurat ca nu o sa mai calc pe la festivalurile din romania, de cand cu Stufstockul si rasuflata Vama Veche.
Am asteptat 12 ore pana sa intre trupa sotului, cu toate ca erau cap de afis (numele lor cel mai mare la scena live).
chiar nu am cuvinte cat de regretabil a fost.
daca vrei povestea haioasa si la fel de regletabila a unor tineri de la acelasi eveniment o puteti gasi aici: http://dudecore.blogspot.com/2009/05/iarmaroc-fest-impresii-de-weekend.html – inca sunt pe jos de ras
Andra
publicat @15:57 25 May 2009
Mi-am dorit sa stau mereu cu ei si asa am facut ,de ce? pt ca ai mei ,cei mai parinti dintre parinti,au fost niste oameni de milioane,sper ca macar jumatate din ce au fost ei pt mine sa reusesc sa fiu eu pt copiii mei.
Acum ar trebui sa le dau baietilor cuvantul,nu? sa zica ei cum is eu ca parinte,sa vedem conving pe vreunul?!
laura
publicat @16:00 25 May 2009
Zilele trecute am aflat despre un caz impresionant al unei fete de numai 19 ani care a fost a suferit pana acum 3 operatii pe creier datorita unei tumori care s-a dovedit a fi maligne…de 9 ani face citostatice lunar…acum a recidivat tumoarea…are nevoie de 20000 euro pentru a face un tratament cu raze astfel incat sa se vindece si sa nu ii mai apara.
Cine este doritor sa o ajute pe Florentina, aveti mai multe detalii pe http://www.ajutatio peflorentina. blogspot. com/
Sunt sigura ca o sa fii la fel de impresionat ca si mine. Orice suma conteaza! stiu ca te-ai implicat in tot felul de actiuni umanitare, poate dai un link pe blog si la site-ul fetei.
multzam
PussyCat
publicat @18:37 25 May 2009
te intelegi bine cu ai tai daca ai apucat sa faci asta de la inceput. daca nu… nu prea
Musca cu reactie
publicat @21:09 25 May 2009
Urata cazatura… nu e de ras:D
Rere
publicat @21:15 25 May 2009
Ma amuza postul asta. E scris special ca sa placa. Vorbind de placut, fac primul pas, si spun ca imi place de maica-mea. E o femeie pentru care s-a facut expresia de “doamna de fier”. Nu, nu era Margaret Thatcher ci Mihaela I…Ea daca s-ar fi impiedicat s-ar fi comportat de parca nimic nu s-ar fi intamplat si ar fi inceput o discutie despre problema culturii de masa:) Mi se pare uimitor cum a reusit sa ma suporte in adolescenta. Inca nu am ajuns sa imi doresc sa stau cu ea in curte(esti un zeu rabdator:))) insa am ajuns sa simt nevoia sa o sun mai des, dar e un pas.
Blog Vedete
publicat @22:24 25 May 2009
E de apreciat ca ai o relatie apropiata cu mama ta. Eu ma inteleg bine cu ai mei dar tot nu as vrea sa mai locuim impreuna
Ina
publicat @22:51 25 May 2009
acum un an m-am certat cu tata in masina si in timp ce parca am fugit(stau la casa)am luat un taxi,am avut noroc sa treaca unul tocmai pe acolo,aveam 10 lei la mine si nu stiam unde sa ma duc,m-am dus la bunici,dar inainte am stat cam o ora prin imprejurimile blocului bunicilor sa ma linistesc,dupa 3 zile m-am intors acasa dar si acum ma cert cu tata,deabia astept sa fac 18 ani si sa ma duc in alt oras sa scap de el,nu toti avem norocul unui tata bun,dar mama compenseaza tot
pheideas
publicat @00:59 26 May 2009
Eternul conflict intre generatii. Cine are dreptate ? Niciunul ! Parintii vor sa-i ocroteasca, uneori cu pretul libertatii, dar uita un aspect esential: copilul trebuie sa-si asume responsabilitati. Daca greseste, sa plateasca. Intrucatva parintele realizeza altfel riscul. El se bazeaza pe o experienta de-o viata. Copilul se bazeaza pe naivitate. E foarte usor sa spui unui copil: nu face asta ! Dar vorbele nu sunt suficiente. El trebuie sa se convinga singur. Taica-meu saracul, avea o vorba: puisor, esti mare, vaccinat, descurca-te ! Cand ai nevoie de ajutor, mi-l ceri. Si m-a lasat singur. Asa am invatat sa ma descurc in viata
Nae
publicat @08:43 26 May 2009
Excelent, mirific, minunat. Locuiesc cu ai mei, desi am aproximativ 30 ani. Ideea care e….s-au straduit sa ma creasca, sa ma fereasca de necazuri (pina la o anumita virsta, bineinteles) si acum ma simt intr-un fel dator fata de ei. Plus ca sint destul de bolnavi amindoi incit sa ma faca sa ma gindesc la ei chiar si cind plec in concediu. Cu toate astea, problema se punea in felul urmator: -Tata, vreau sa ma duc la mare! -Du-te, ba, cine te opreste? -Pai da…dar imi trebuie niste bani! -Ah, despre asta nu a fost vorba…ai zis ca te duci la mare! Du-te, nu te opresc! (dar nici nu m-a ajutat) Ideea este: m-au ajutat citva timp, mai precis pina in anul II de facultate, cind brusc mi s-a taiat “macaroana”, aparent fara niciun motiv. Concluzia: am fost nevoit sa-mi platesc facultatea, am fost nevoit sa ma angajez ca sa-mi pot plati facultatea (chestie pe care ai mei nu au aflat-o decit cind am terminat), tot ceea ce am e cumparat de mine si e pe numele meu (automobilele, calculator, scuter, etc.) Faptul ca locuiesti impreuna cu ai tai, chiar daca ai o virsta la care altii prefera sa fie singuri, nu inseamna neaparat ca esti un “mamos”, un protejat. Chiar purtam zilele trecute o discutie cu prietena, in legatura cu mutatul in alta parte, cu “o casa doar a mea”, si am ajuns la concluzia ca, decit sa nu pot dormi noaptea din cauza gindurilor negre sau sa imi bag capul in laţ pentru ţ-şpe ani cu un credit la banca pentru constructia unei case situata la 5 minute de locuinta alor mei, mai bine lipsa. Prefer sa-mi mai fac un etaj, ies mai ieftin si sint mai linistit. Ca sa fim bine intelesi, faptul ca locuiesc cu ai mei nu inseamna ca ei sint calare pe mine la fiecare 5 minute, ca “sa vada ce mai fac”. Pe taica-meu nu l-am mai vazut de vreo 2 zile (dar sint linistit ca-i aud masina plecind si venind) iar maica-mea….hm, trebuie dusa de 3 ori pe saptamina la spital, e o chestie mai complicata si mai delicata. In fine, fiecare face cum gindeste, cum il lasa inima si buzunarul.
iulia
publicat @09:19 26 May 2009
Cat am locuit cu ai mei nu ne-am inteles defel. Bine, niciodata nu s-a pus problema sa fug de acasa sau chestii de genul asta, doar ca o discutie intre noi nu putea depasi 5 minute fara ca cineva sa nu tipe sau sa paraseasca incaperea. Acum, vazandu-ne mai rar, suntem cei mai buni prieteni, ne facem confidente, cadouri, facem schimb de zambete!
zeliha
publicat @09:41 26 May 2009
Si eu cand eram in generala si chiar si in liceu, abia asteptam sa plec de acasa, ceea ce am si facut odata cu admiterea la facultate. Imi amintesc ca in perioada aia ma certam des cu ea, pentru ca eu vroiam o libertate pe care o vedeam la celelalte fete de varsta mea si aveam impresia ca eu sunt tinuta din scurt.
Acuma mi se par niste prostioare certurile mele cu mama si fiind mereu plecata de acasa mi se face dor de ea tot timpul, e omul pe care il iubesc cel mai mult, a crescut singura doi copii, este foarte puternica si in acelasi timp, foarte sensibila.
Este minunata pentru ca e mama mea si incerc sa compensez faptul ca nu ajung acasa foarte des prin lucruri care stiu ca ii fac placere.
Cu tata e alta poveste, el traieste in alta tara de peste 20 de ani si desi in acest timp l-am vazut cam o data pe an, telefoane, scrisori, etc., nu reusesc sa ma apropii prea mult de el. In orice caz, nu asa cum as vrea…insa din pacate, nici el nu-si da interesul…
www.edishop.ro
publicat @09:48 26 May 2009
fiecare cu povestea sa! fiecare cu viata sa!
eMagie
publicat @11:34 26 May 2009
Ca un fulg s-a dus in jos:))
James Crissilv
publicat @12:06 26 May 2009
Eu unul ma bucur ca fetita mea desi nu are decat 6 ani jumate ma considera cel mai bun preiten al ei si cel mai minunat tatic. Le doresc tuturor sa aiba o relatie cu copii lor cel putin la fel cum am eu cu fiica mea.
O zi minunata iti doresc
Claudiu Constantin
publicat @12:25 26 May 2009
Intotdeauna e bine sa pastram o relatie buna cu parintii… vorba’ceea, “sa-ti lasi loc de buna-ziua”. Cunosc persoane care au rupt total legatura cu parintii… nimic mai tragic.
angi
publicat @14:34 26 May 2009
‘i se spune Sobi Cseh sau Cascadorul din Buzau,Nu va speriati, still kicking, face asta de la zero km si tot scapa intreaga de fiecare data…’=)))))saracaa…ar mai vrea sa vina la vreo emisiune vreodata?oricum e simpatica la fel ca tine.pentru martori e criminala faza da pentru patzit,e cam nasol…important ca ii ca putem face haz d necaz:P
silvia
publicat @17:14 26 May 2009
tata e ok……mama, sta pe capul meu……avand o fire mai libertina( in sensul bun: iesiri cu prietenii, venit mai tarziu acasa) si fiind mai zapacita, in ultima vreme tot incearca sa afle ce se intampla cu mine……ea are o gandire, ea are o alta….la un moment dat, nu ne mai intelegem……am 19 ani si uneori as vrea sa stau singura si sa nu se bage nimeni in intimitatea mea….mama e de parere ca trebuie sa stie tot, eu nu……fiecare are secretele lui, planurile lui….degeaba ii spun uneori adevarul, ca mai rau iese scandal…….doar pentru ca are ea alte conceptii…….nu o judec, dar ma calca pe nervi chestia asta….daca ar fi dupa ea, eu nu ar trebui sa gresesc niciodata sau sa sufar……ok, imi vrei binele, dar lasa-ma sa mai si cad…..ca nu e totul roz in viata
cu tata ma inteleg super:) incep sa devin mai apropiata de el decat de mama……e ciudat, stiu…..poate pentru ca m-am inteles mereu mai bine cu baietii decat cu fetele:)
silvia
publicat @17:15 26 May 2009
scuze, rectific: ea are o gandire, eu o alta…
Alex A
publicat @17:55 26 May 2009
imi iubesc parintii si am o relatie buna cu amandoi. fireste sunt mai apropiata de mama, avem confidentele noastre si stiu ca dintre toti prietenii, ei sunt cei mai buni, pentru ca stiu ca-mi vor binele indiferent de situatie. dar cred ca prefer sa cohabitez separat pentru ca, asa cum ai spus si tu, fiecare are tabieturile lui, eu prefer muzica data mai tare, tata prefera linistea, eu aranjez tubul de pasta de dinti si “cineva” il stoarce de la mijloc
… uf par niste prostioare, dar odata cu inaintarea in varsta imi alcatuiesc un program care nu coincide cu cel al parintilor mereu si nu prea imi convine sa-mi sacrific putinele momente de liniste ca vine nush’ ce ruda si tre sa fac curat bec in toata casa, 7 feluri de mancare, curat in curte, aranjat masa in gradina, carat alta masa in gradina etc etc.
. parintii au uitat de sentimentul asta, asa ca nu ma pot intelege 
.
citind randurile asta realizez ca eu abia acum am ajuns la varsta revoltei, adica atunci cand nu mai vrei sa faci “asa pentru asa trebuie” sau pentru ca “asa se cuvine”. vreau ca duminica sa ma odihnesc, sa ma uit la un film bun sau sa citesc o carte lenevind in balansoar in liniste (cuvant cheie), dupa o saptamana vijelioasa, vreau ca sambata sa-mi aranjez un pic camera, sa fac putina mancare si sa pun o maisna de spalat, apoi sa plec in oras cu nebunii
alina
publicat @19:33 26 May 2009
pe maica-mea o irita daca plang.nu ma suporta cand plang,desi as avea motive serioase,avand in vedere ca nu bocesc din orice nimic.imi zice mereu ca la inmormantarea ei nu am decat sa plang cat vreau da’ pana atunci sa nu fac asta.as vrea sa imi explice de ce,avand in vedere ca nu e o persoana nemaivazut de puternica si la 2 luni cade in depresie. in rest…ar vrea sa fiu mai sociabila,sa imi pese de moda,sa imi placa toti profesorii ca sa nu ma mai plang ei in legatura cu acest subiect.pe scurt…maica-mea e mereu prea stresata ca sa incerce macar sa ma inteleaga,daca ma apropii de ea ma trimite sa invat sau ceva de genul si sta mereu cu ochii la dan diaconescu de parca ar fi mesia,nu avem voie sa comentam vreo declaratie de-a lui.taica-miu e ok,e ca mine,ne place sa vorbim despre ce se intampla in tara,sa ne exprimam parerile dar nu are pic de ambitie si e mereu in pana de lucru deoarece se lasa amagit de promisiuni.so…maica-mea e nevrotica si semi-abrutizata dupa 25 de ani in confectii iar taica-miu e un imatur care nu se gandeste deloc la ziua de maine.totusi ii iubesc si apreciez sacrificiile lor si sper ca intr-o zi sa ii pot rasplati.
cornelia
publicat @09:41 31 May 2009
Pai tocmai de asta iti spune, ca sa nu ajungi si tu trista si deprimata ca ea, sa gasesti mereu partea frumoasa a vietii si a oamenilor, sa admiti ca si profii sunt oameni, sa ierti greselile altora, etc…
anda oita
publicat @21:06 26 May 2009
buna seara tuturor,eu nu ma pot lauda cu o relatie extraordinara cu ai mei,mama a plecat cand aveam 1 an si pana am implinit 18 n-a avut nimic de-aface cu mine,apoi am cautat-o si sincer nu m-a surprins cand am descoperit ca nu am interesat-o niciodata(ar fi trebuit sa-mi sune clopoteii cand timp de 18 ani n-am primit nici macar o felicitare de ziua mea)
tata s-a recasatorit,si cu toate ca sotia lui niciodata nu m-a avut la suflet,nu ma plang,se putea si mai rau.
am o relatie superba cu bunicii din partea tatalui care m-au cam crescut…iar pe tata il iubesc de la distanta..ma bucur ca s-au hotarat sa vina la nunta…
xx
take care everyone!
varza
publicat @10:32 27 May 2009
Sper ca e bine mama ta. Urata cazatura
Blogroll