Când s-a născut era deja orfan de tată.
S-a născut la o lună după ce tatăl lui a murit, într-un accident cumplit de maşină – a murit fără să vrea, lăsând în urmă o femeie, trei copii născuţi şi unul nenăscut.
A crescut.
Avea 14 ani. Tocmai intrase la liceu. I-a murit mama. Nu ştia să fi fost bolnavă de ceva. A murit şi gata. A rămas cu un căţel, o garsonieră şi trei surori mai mari, măritate, la casa lor.
A mai crescut.
A terminat liceul, s-a angajat. S-a îndrăgostit. S-a mutat cu iubita lui în garsoniera moştenită de la părinţi.
Era foarte tânăr.
Muncea. Tăietor la secţia legătorie a Tipografiei Bucureştii Noi.
Avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui a fost Boala Hodgkin stadiul II B. Cancer de sânge. „Cadoul l-a primit” de la Hematologie Fundeni. Boala a debutat în mediastin, nefiind afectată o altă parte a organismului.
Doi ani a făcut chimioterapie şi radioterapie. Doi ani de chin şi de concedii medicale. În ianuarie 2006 analizele indicau că boala a stagnat. S-a presupus că ceea ce a rămas în mediastin era fibroză sau boală inactivă. Tratamentul s-a încheiat. Era apt de muncă. Mai bine. Oricum nu mai avea niciun ban.
La legătorie nu mai făcea faţă. Aşa că a trecut pe „funcţia” de portar. Dar nici organismul lui slăbit nu a putut face faţă frigului din gheretă. A făcut pneumonie. Iar în noiembrie 2006 a făcut şi recădere la Boala Hodgkin. I-au apărut noduli la plămâni, la subraţe, în mediastin. A făcut şi apă la plămâni. Din nou chimioterapie. Degeaba, boala nu s-a mai lăsat păcălită.
L-au trimis la Spitalul de Pneumo-ftiziologie Marius Nasta, ca să-i taie o parte din plămânul drept, unde era o tumoră.
I-au făcut mai întâi o bronhoscopie în urma căreia s-a ales cu virusul hepatitei B. O parte din vină a fost a lui, că avea imunitatea scăzută. Restul de la aparate. Prost sterilizate.
Aşa că operaţie nu a mai putut face şi l-au trimis la Spitalul de boli contagioase Victor Babeş. Să se trateze de hepatită.
A tratat şi hepatita. După care a trecut la chimioterapie.
Curele au fost destul de puternice cât să îi „ardă” venele. Aşa că o venă s-a spart şi toata substanţa s-a scurs pe lângă. S-a ales cu o flebită a mâinii drepte. Care îi dă dureri cumplite.
Cu venele „arse” nu mai mergea chimioterapia. Trebuia montată o cameră implantabilă percutantă (un cateter „evoluat” adică). Fiind ceva evoluat, Ministerul neSănătăţii româneşti nu putea suporta costul. Aşa că i-au sărit ochii din cap până când a strâns 400 de euro să-şi cumpere „evoluata”. De care nu a avut parte. Viaţa lui depindea de ea, numai el ştie cât s-a chinuit să strângă banii. Degeaba. Ceva nu a mers.
I-au montat cateterul tot la Fundeni. S-a infectat. Nu se ştie a cui e vina. A cui l-a montat, a cui l-a folosit sau a cui l-a produs. După două utilizări a trebuit să arunce cateterul. A pierdut şi banii, şi chimioterapia.
Iar boala evolua. Normal. Nu mai putea mânca, tuşea până la epuizare. Diagnosticul a devenit Boala Hodgkin formă Chimiorezistentă. Au apărut nodulii inghinali.
Face în continuare chimioterapie. I se montează un cateter la picior, la trei săptămâni o dată. Odată i s-a montat prost, pentru că a făcut flebită şi la piciorul stâng. Acum i se montează doar la dreptul. Dar nu se ştie dacă se mai poate, că deja i s-a montat de 5 ori şi nu mai merge.
Aşa a ajuns în mai 2009.
Acum două săptămâni a constatat, când s-a trezit, că nu mai aude cu urechea dreaptă. La ORL, la Spitalul Sfânta Maria, i s-a spus că nici nu va mai auzi. Face un tratament şi pentru asta, dar şanse nu prea sunt.
Aşa au trecut 4 ani şi jumătate. De suferinţă a unui om.
Se numeşte Marian George David.
Marian George David are acum 28 de ani. Este din Bucureşti.
Marian George David are nevoie de ajutor. De al nostru.
În aprilie, la ultimul tomograf, a venit o veste mai bună. Doctorul crede că boala stagnează. Boala Hodgkin. I-a recomandat să facă o analiză PET-CT, care poate arăta dacă boala a stagnat. Sau dacă este doar fibroză. Care PET-CT costă cam 1.100 – 1.200 de euro.
„Sper. Sper din tot sufletul că mă poate ajuta şi pe mine cineva. Poate că există oameni care mai ajută alţi oameni şi care mă pot ajuta şi pe mine. Poate că ajung să fac şi eu un transplant de celule stem, un transplant care mă poate face să cred că am şi eu noroc în viaţa asta. Nu am bani nici pentru analiza PET, nu am bani pentru nimic, nu ştiu ce trebuie să fac pentru a face un transplant în străinătate, care sunt paşii de urmat, care este suma de bani necesară pentru un astfel de transplant, cum să ajung la spitalul din străinătate, unde să trimit analizele, cum pot să văd dacă există cineva în lumea asta compatibil cu mine, cineva care îmi poate da viaţă.” – Marian George David.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura
RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298
EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian).
N.B. Marian se deplasează cu greu din pat până în bucătărie. Mâinile şi picioarele lui sunt acum Andreea. Contact: stamatin_andreea_ioana@yahoo.com
Analiza PET-CT se poate face la Bucureşti şi Oradea, dar în clinici private. Ministerul nu plăteşte aşa ceva.
Suferinţa. Abia ce poţi să o trăieşti. Să o suporţi. Cum să o mai şi măsori? Povestea altei suferinţe. De la alt om. În povestea lui Marian George David se poate măsura doar speranţa. Că îl va ajuta cineva. Care să îi dea viaţă.
UPDATE. 4 ore mai târziu după ce am scris aici povestea lui Marian au apărut prietenii lui: Cristian şi Daniel. Prieteni din copilărie, colegi de la şcoala generală. Au văzut necazul lui Marian şi strigă după ajutor. Cu siguranţă sunteţi mai mulţi. Şi din liceu. Dacă pentru noi 5 lei nu înseamnă mai nimic – sau doar un suc – pentru Marian înseamnă enorm. Nu e chiar atât de uşor să strângi 1.200 de euro. Dar nici greu nu e, atunci când ai câţiva prieteni care la rândul lor au alţi prieteni. Şi tot aşa. După aia ne gândim şi la celulele alea stem hematopoietice. Nu ar fi exclus ca un prieten din copilărie să fie compatibil 100% cu Marian. Şi dacă nu cu el atunci cu un alt tânăr necunoscut, al cărui prieten poate să fie compatibil cu Marian.
Multe lucruri bune pot face oamenii, când prietenia este nealterată!
. ps. asta vara era sa dau peste unu ca nu l-am...
@baghi: in Romania i-a spus doctorul lui ca a facut tot ce era el in stare si ca nu are ce sa-i mai faca asa ca o sa moara (un idiot); asta in loc sa recunoasca situatia care la depasit.
cabral esti un tip special si te apreciez pt tot ce incerci sa faci pt oameni multa bafta
Iti multumim din suflet ca ai postat pe blog-ul tau povestea noastra. Multumim tuturor celor care ne-au citit povestea, care ne spun o vorba buna, care ne ajuta sa strangem suma necesara pentru a pleca in strainatate. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!!
Faci o treaba grozava, Cabral. Iti citesc demult blogul dar sunt mai degraba genul “lurker”.
Eu nu sunt in tara dar am rugat-o pe sora mea sa faca un transfer pentru mine. Mereg mai repde asa, de aici ar dura o saptamana pana ajung banii in cont.
Voi trimite linkul la povestea lui Marian prietenilor si colegilor mei, sper sa sa stranga suficienti bani.
Sanatate, Marian, si mult curaj!
Iertare pentru greselile de ortografie facute “din fuga tastaturii.”;)
Cabral, ma interzici!!! Raman fara cuvinte. Doar o durere mocnita si o speranta abea inmugurita…ma cuprinde. Mi-e teama pentru el, mi-e teama pentru mine. Cand iti citesc posturile ma gandesc ca … o parte din Dzeu e in tine. Felicitari!!! Daca as simti ca in fiecare dintre cei care ne conduc exista ceva din puterea si entuziasmul tau, Romania ar fi “ceva”, un petic mic din Rai…Multumesc in numele meu si al celor dragi.
BALAURE, VROIAM SA FAC UN POST DEDICAT TIE DAR MI-AM DAT SEAMA CA NICI ATAT NU MERITI.
[...] Deci Gogu s-a prins de combinatie! Eu fac rating! S-a prins el de treaba asta singur-singurel si s-a gandit sa ma certe, sa-mi explice el, sa ma puna la punct.
Bai Gogule, in primul si-n primul rand, posturile de genul asta inseamna moartea traficului. Oamenii evita de multe ori sa intoarca ochii catre durerea altora, le au ei pe-ale lor, nu mai au nevoie si-n plus. Vezi diferenta intre un post funea / pozitiv si unul de genul asta prin numarul de comentarii. Uita-te, Gogule, postul despre 4 zile si 4 nopti de sex a avut 100 de comentarii, cel despre drama unui om ce are nevoie de ajutor… 35 de comentarii. Ce zici, vorbim de rating? Nu luminatia ta, vorbim de incercarea de a ajuta un om.
Mai apoi devii si ipocrit, ma pui sa trimit scrisori guvernantilor si sa le spun ca sunt corupti. Mda, esti plin de solutii ca si broasca de raie… astept sa-mi spui ca trebuie sa protestez in curu’ gol la Universitate ca sa scap tara de coruptie si sa bag vodoo cu gaina decedata ca sa cresc PIB-ul.
A, ca trebuie facut ceva, sunt de acord cu tine. Ca trebuie sa facem cumva sa-i scoatem pe ciorditori din huzur… ai dreptate. Dar Gogule, o sa ai dreptul sa-mi comentezi mie ceva dupa ce ai facut tu ceva, ca astia ca tine stau si croseteaza secretii nazale (adicatelea muci) toata ziua si asteapta de la ceilalti totul.
Imi spui ca sunt popular. Nu, Gogule, populara e intunecimea gri-ului tau, eu sunt ala negru de la teve. Deci nu mare branza.
Cat despre partea cu eroul… aici recunosc, m-ai facut sa rad. Teme-te, pentru ca am scris posturi pe blog prin care unii oameni au primit ajutor poate ca de maine o sa te trezesti ca te uiti la statuia mea pusa rascracit si eroic in fata blocului tau. Sa vezi atunci frustrari!
“Thinkabout”-it-ul tau de la sfarsit ar fi fost de luat in seama daca ai fi gandit tu inainte sa scrii. Inafara de faptul ca ti-ai luat suturi in dos de la mare parte dintre umanii care au comentat dupa tine… n-o sa primesti de pe blogul asta nici macar un link, asa, drept bonus pentru tavaleala asta.[...]
Mult curaj si sanatate. Cunosc si eu un caz, o prietena de-a mea a carei poveste a fost spusa la Povestiri Adevarate. Pentru ea, o raceala e fatala……..Acum 2 zile am donat 5 lei pentru o fundatie de ajutorare a copiilor din Brasov
Luptati in continuare, eu sunt alaturi de voi!
@ Cabral: Ma intrebam daca o sa explodezi sau nu. Uneori ma gandesc: cu istetii din categoria “neuronul solitar” nu e cazul sa te pui, ca-ti bati gura degeabs si plange tastatura de durere. Dar pe de alta parte, e bine din cand in cand sa le freci ridichea. Asa ca adaug si eu: cei care nu va aduceti aminte cum sa fiti oameni – nu cititi dar scutiti-ne macar de tampenii.
in orice tara civilizata Cancerul de sânge se trateaza, insa aici mai capeti 3-4 probleme grave.
pacat ca traim intr-o tara de cacat numita Romania, unde hotii traiesc bine iar prostii mor in casa de foame sau boala.
@balauru si celalat: am o lama pt voi.
si niste salutari pt mamele voastre. fac pariu ca nici el nu sticu cu cine v-au facut. erau bete sau au fost violate si acum regreta ca v-au data nastere.
@ cabral, daca faci mai poti sa faci un concert am sa vorbesc cu niste baieti care vor canta gratis. iti dau cateva melodii pe email…
Sfatul meu ar fi să se lupte, el, sau prietenii, pentru despăgubiri pentru mal praxis. Acest caz ar trebui mediatizat, pentru ca oamenii sa vadă ce li se poate întâmpla…
Multă sănătate.
@stelistul07: nu te mai lamenta atâta, eu cunosc cazuri de persoane cu probleme grave de sănătate în tari considerate mult mai civilizate, care au fost puse pe liste de aşteptare de câteva luni, cu toate ca sufereau de boli grave şi exista în bolile respective “point of no return” după care orice intervenţie era inutilă…, şi erau cetăţeni ai acelei tari, cu plata la asigurările de sănătate la zi…
Se mobilizeaza clujenii
Cabral , stii genul ala de oameni care dau un telefon si intr-o ora au casa plina pentru o petrecere? Asa mobilizezi tu oamenii pentru fapte bune. Sunt mandra sa vad ca cei din jurul meu sunt oameni.Nu doar anatomic , ci si spiritual.
sa va explic eu cum merge sistemul din romania! care e de toata jena! In 13 iunie 2007 eram acasa impreuna cu tatal meu, peste 2 zile terminam clasa a 12a..nu m’am dus la scoala ca stiam ca merg degeaba si stau o ora si ma intorc acasa sa invat pt bacalaureat! In jurul orei 9.30 ma trezesc si mananc impreuna cu tatal meu micul dejun…ultimul mic dejun impreuna..mancam…vorbim…radem…si ma duc sa invat iar el sa faca baie..dupa o ora dau sa ies din sufragerie, iar el din baie…cade in fata mea…tremura…si nu vorbea…doar se balbaia…ma sperii si incep sa plang si sa urlu…el nimic…sun pe mama la lucru printre lacrimi si ii zic ce se intampla! Numai Dumnezeu stie cum mama a ajuns acasa in 5 minute. chemam salvarea…ce ne zice? sa chemam pompieri k el era prins la usa…si sa dam usa jos…nu stiu cum am reusit dar am scos eu cu mama usa din balamale…dupa 10 minute apare salvarea…il duce la spitalul de neurochirurgie din resita, (in resita stau) ii fac analize…facuse comotie cerebrala…norocul nostru a fost ca o prietena de’a mamei era asistenta-sefa acolo si ne zicea tot…sincer in urmatoarele 3-4 zile nu am avut puterea sa il vad si regret…a trebuit sa o anunt si pe sora mea ce se intampla cu taticul nostru cand a venit acasa de la timisoara unde era studenta…a tipat si a plans cand a aflat ca tatal nostru e paralizat…ne-am dus la el la spital…tot ne rugam de el hai acasa…stateam langa el…si se sufoca…incepea sa intre coma…il trimit la spitalul judetean…unde incepea toata “distractia”…il baga la terapie intensiva…am ramas socata cum arata terapia intensiva…eu imi imaginam ceva gen filme….cand colo…o sala mare…si toti imprastiati…tati meu era primu de la intrare…din cauza comotiei…tot sangele i s’a imprastiat in corp si i se umflase burta enorm…trebuia sa i se face niste raze la burta…nu s-au mai facut…de ce? spitalul judetean nu avea curent!!!!!!! mergea pe generatoare!!!!!! mi se pare strigator la cer!!!! pe langa asta…da la doctor bani sa se uite la el…si la asistente 10 ron zilnic…bataie de joc…avea toate venele sparte…si de la cot…si de la mana langa degetele…imi venea sa urlu…doctorul f sec ii zice lui mama pe un ton: stiti daca moarte inainte de 10 zile ramane o leguma toata viata! saracu a murit in a 9a zi…ia alinat Dumnezeu suferinta! cand am aflat ca s-a dus….eram la un verisor ma aducea acasa…si am vazut-o pe mama in negru…dupa 3 zile l-am ingropat si dupa inca 2 zile m-am dus la bacalaureat…vroiam sa dispar pur si simplu…si in ziua de azi…desi au trecut un an si 11 luni totul parca s-a intamplat ieri…am o ura in suflet fata de spitalul ala…le-as da foc la toti doctori si asistente! ei strica sistemul…sunt niste gunoaie!!!! f putine exceptii!!!!
Stai ma fratele meu din alta mama … nu am voie sa zic ce cred? Acum gata incep sa fiu privit ca leprosul satului? Am zis ceva si toti au gura mare sa ma muste de fund, probabil pentru ca facand asta simt ca-s din gasca ta, dar oameni buni, ganditi obiectiv! Pai cu ce sa ajut eu un om bolnav? Care nici nu e primul prezentat aici .. adica e al n`şpelea … tot eu cu ajutoru? Pai nu ajut in fiecare luna cu 33% din venitul meu? Ala se duce la al vostru stat pe care il votati si adorati! ei sa-i ajute pe astia! Nu tu, bre, Cabrale, nu eu!
Eu am si asa multe probleme cat sa-mi pese de cei ce depasesc granita `prieteni, familie`!
Daca esti asa darnic fa si pentru mine o strangere de fonduri ca marti am examen la master si un destept, profesor cica, daca nu-i luam cartea de 70 lei nu intram in ex … de luat mai vorbim!
Asa ca Mariane, daca banii din taxele mele ajung la tine anunta-ma! Vreau sa aud cum imi multumesti!
@Ionut ce importanta are al catelea caz este,ideea era sa ajutam daca putem daca nu,putin respect pt suferintza unui om,adicalea sa ne tinem gura.Nu te lamenta in legatura cu situatia ta,nu ne cunosti ,nu stii ce situatii avem noi ceilalti,eu de exemplu am 3 copii+ unul pe care nu l-am nascut eu ,ei si?pe cine intereseaza ,pe nimeni,cand vreau sa ajut ajut,si o fac ori de cate ori po,daca nu pot,tac.
Taxe platesc si eu si nu putine dar daca ele nu ajung la cei care au realmente nevoie si eu consider ca pot sa mai dau ceva din buzunar ,o fac.
Si da ,ma simt din gasca lui Cabral sau el in gasca mea,pt ca este OM si cum asta e o specie pe cale de disparitie,ma bucur ori de cate ori se mai descopera un exemplar.
Ionut, SA-TI FIE RUSINE PENTRU CE AI SCRIS!!
@ionute, dupa ce ca dai in gropi, insisti sa ramii in ele, zau asa!
lasa-ne cu faza aia ca platesti 33% din rahatul tau de venit (ca altfel n-ai cere sa facem cheta pt. 70 de ron-i), ca toti il platim, da’ poate mai cotizam si pe la amaritii care mor la usile ’sistemului medical’.
in fond si la urma urmei, nu te-a obligat nimeni sa donezi, daca nu vrei, nu dai, da’ nu-i mai critica pe altii care vor si pot face astfel de gesturi.
ps.
nici un masterat din lume n-o sa te ajute sa devii mai uman. in schimb, te-ar putea schimba o experienta personala de acest fel. roaga-te sa nu ti se intimple, tie sau familiei tale, ca sa nu afli cum e!
Doamna Andra … nu eu v-am pus sa faceti copii! Copiii i-ati facut pentru ca i-ati dorit, daca ajungeti sa va plangeti din pricina numarului lor sa stiti ca exista anticonceptionale!
Si FALS, taxele ajung (ca numar) pentru toti cei cu probleme, nu ajung (ca si destinatie finala a banilor) pentru ca cei ca tine tot timpu pun in frunte oameni carora nu le pasa de `Marianii` din tara asta!
Treaba ta ca dai bani in plus, de ce mi te lauzi?
Exemplar?!? wtf!? Iti dau eu sa faci colectie … umpli clasoare! La gurile de metrou nu vezi cate EXEMPLARE sunt? Sau duminica la biserici si in cimitire!?
Nu stiu, nu-i treaba mea … faceti ce vreti cu banii vostri, ca nu ii muncesc eu!
Andreea, imi este f rusine de multe alte lucruri, ce am scris e secundar! Sanatate lui Marian!
@ba ionut. da ai dreptate ca statul fura. ca cei pa care ii alegem ii doare in cur de noi toti (nu doar de marianii cu probleme).
dar, (mereu exista un dar) daca noua celor care nu avem functii banoase, (unii sunt someri) nu ne pasa de semenii nostrii unde ajungem?
si eu am mari probleme pe care nu le cunosc decat cativa prieteni f. apropiati.
asta nu ma va face insa sa nu imi pese de oameni ca Marian.
pentru ca nu vreau sa traiesc intr-o societate mecanica… nu vreau sa fiu si eu la fel ca alesii poporului sau ca cei cu bani care se uita stramb de la volanul masiniilor la cei mai napastuiti decat sunt eu.
nu vreau sa intorc capul cand vad ca cineva sufera mai mult ca mine.
daca tu poti face asta e problema ta. dar nu ne mai judeca pe noi care nu am uitat ca suntem oameni si ca din saracia noastra putem sa ajutam un semen al nostru.
in rest, iti doresc
Multe Urari si Iubire Eterna
Nu as vrea sa dezamagesc pe nimeni. Numai ca asta e un caz din zecile de cazuri existente in toata tara. E greu pentru oamenii astia.
Cabral, cred ca le-ai vazut privirea. Si suferinta care li se citeste in ochi. Ca ei vad in fiecare zi in clinica. Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar trec pe langa ei si nu pot sa le dau mai mult decat niste cuvinte de incurajare.
Exista boli care nu iarta si care nu se lasa vindecate. Tot ceva asemanator cu Hodgkin am vazut si in Cluj la Hematotlgie. Multi. E o sectie dedicata tuturor tipurilor de cancere.
Cunosc situatia lui…am donat si eu in contul lui..nu o suma extraordinar de mare , dar important este gestul..
…
Cum spunea si AncaB. povestea cu trimisul unui sms e mai la indemana pentru toti. Pentru ca 1200 de euro s-ar strange rapid.
[...] mancarea cu banii pe care ii ia de la jobul part-time la care trudeste de zor. Dar m-a impresionat acest post al lui Cabral (trebuie neaparat citit, altfel eu imi bat tastele degeaba p’aci.). Prin fata [...]
Andra – situatia ta nu este o problema, cine ti-a pus sa-i faci….. exista metode de contraceptie dar daca aveti mintea scurta.
Acum 18 ani tatal meu a avut un accident de masina. a fost in coma o luna ceva in genu, timp in care i-a fost introdusa o tija metalica in picior datorita oaselor fracturate. tija pe langa rolul ei de a reface osul, i-a mai adus si un chin care a durat 17 ani. Un stafilococ auriu introdus odata cu tija in picior. au urmat in cei 17 ani 13 operatii toate pe viu si infectii la picior lunar( din 30 de zile 28 erau cu piciorul infectat). cu putin ajutor din partea lui Dumnezeu puroiul care se facea in zona genunchiului a eliminat un fragment de os cam de 3cm fapt care a oprit infectiile si i-a dat sansa sa duca o viata normala fara operatii fara dureri zilnice. Doctorii din romania nu stiu altcva decat sa ceara bani. meseria nu si-o fac cum trebuie. cazul baiatului asta este inca unul care sa confirme acest lucru.
Multumesc frumos Cabral