Comments on: Durere+indiferenta=azi.

By: constanta

constanta — Mon, 17 May 2010 11:33:06 +0000

Orce mama asa de rau incercata ar pleca dar in general suntem pre mult legati de lucruri materiale .Dupa catva ani de casnicie este foarte greu sa lasi totul si sa pleci fara sa ai un suport pe care sa te bazezi .In zilele noasre un inceput este foarte greu,cine procedeaza asa? femeile care se bazeaza ca au cu ce plati un avocat o chirie sau o casa si o bona. Acele scene nu produc decat o incarcatura negativa asupra mamei si in special al copilului.

By: ral

ral — Mon, 17 May 2010 10:58:36 +0000

Am si eu un exemplar in bloc, nu numai ca si-a traumatizat familia insa atunci cand face scandal traumatizeaza si copii vecinilor, mai iese cate un vecin la el ,de cateva ori am iesit tot palierul sa il potolim ..eu l-as fi chinuit crunt daca m-ar fi ajutat fizicul.
Odata vecina de langa mine care are un bebelus de 8 luni si care locuieste deasupra “exemplarului” a intrat peste el in casa cand facea scandal pentru ii speriase copilasul si l-a luat pe individ la izbit de perete si i-a spus ca il opareste daca mai face scandal si o bate pe sarmana femeie pentru ca ii traumatizeaza copilasul. Astfel de porniri am avut si eu dar m-am abtinul pentru ca nu m-ar fi ajutat cele 50 de kg ale mele. Tin sa spun ca micile interventii ale vecinilor il potolesc pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, dar omul e compromis.

By: Ramona V.

Ramona V. — Mon, 17 May 2010 09:18:40 +0000

E uşor să comentezi stând pe margine – chiar crezi că oricine poate face faţă pumnilor unui bărbat beat? Crezi că domoleşti violenţa fizică prin violenţă fizică? Mama mea riposta la pumni dar nu o ajuta prea mult – ba, bătaia primită era mai crâncenă. Ar fi plecat dar nu avea unde – mama ei îi spunea că să stea cu bărbatul ales, că “aşa trebuie, altfel ce vor spune vecinii?”. Cazuri dintr-stea sunt multe încă. Şi nu numai la noi în ţară. E plină lumea. Unii se pot salva, alţii nu – depinde de curajul fiecăruia de a o lua de la capăt şi de a nu mai cădea în capcană iar, depinde de exemplele din jur, de sprijinul găsit în prieteni şi neamuri. Din păcate, la noi nu putem vorbi de sprijinul autorităţilor decât foarte puţin, mult prea puţin.

By: Cardreader

Cardreader — Mon, 17 May 2010 08:30:04 +0000

Eu m-as fi batut cu el pana muream pentru copil. L-as supune la cele mai crunte viloente fizice. Bine, fiecare am face altfel in diverse situatii, dar n-ar trebui sa se comporte asa un om. Un om…

By: Oana R

Oana R — Mon, 17 May 2010 07:13:56 +0000

Erata: am vrut sa scriu*parintii, am vrut sa scriu *armata

By: Oana R

Oana R — Mon, 17 May 2010 07:11:58 +0000

Poate ar trebui examinati psihic paraintii inainte sa poata da nastere pe lume unui copil, control psihologic, ca in aramata facut insa de psihologi competenti iar controlul sa fie “pe bune”, nu cu spaga si relatii.

By: Ileana Andrei

Ileana Andrei — Mon, 17 May 2010 06:57:21 +0000

Trist intr-adevar, dar sunt multe cazuri asemnatoare, si din pacate nu toti copii pot fi ajutati.
Unii nu ar trebui sa fie parinti…

By: avl

avl — Mon, 17 May 2010 06:41:04 +0000

Partea si mai dureroasa pe care nu o intelege nimeni este ca acest gen de situatii te distrug fara a putea evada sa iti continuui viata. Intr-o tara civilizata tatal este bagat la bulau pe ani buni dar din pacate copilul creste cu sentimentul de vinovatie si ajunge sa se urasca.
Daca cedezi si ii dai nemernicului ce merita, 2 rangi in cap bineinteles, iar ti-ai distrus viata.
Daca nu iei nici o masura si induri este evident si din aceasta relatare ce rezulta nu?
Oricum ar fii hidosenia acestui gen de situatie este ca nu ai scapare. Acel suflet este condamnat pe viata si sunt foarte putini care pot sa depaseasca aceste momente. Astea cu asistenta sociala, terapie, integrarea in societate…. sunt povesti.
Ganditi-va la un copil care nu a furat niciodata corcoduse, nu a numarat niciodata la ascunsea, nu a ramas niciodata in curtea scolii dupa ore sa bata mingea si asa mai departe. Astea sunt lucruri care nu se pot recupera. Sunt micile amanunte care te formeaza si te definesc ca om si individ in societate. Nu ai identitate deci nu existi in aceasta lume si chiar daca te infiltrezi din punct de vedere psihic o sa fii tot timpul la pamant.

By: Andra

Andra — Mon, 17 May 2010 06:34:06 +0000

Viviana te respect fara sa te cunosc .Noi suntem altfel decat ei,din fericire ,si nu datorita lor.Si pe mine bunicii m-au salvat pt mine ei au fost si vor fi mereu MAMA SI TATA.

By: Alexandra

Alexandra — Mon, 17 May 2010 05:34:28 +0000

Nu le inteleg pe mamele care accepta aceasta viata,mai ales cand ai si un copil. Trbuia sa il i-a si sa plece, el ii dadea puterea necesara sa mearga mai departe. Le mai aud pe unele ma bate si pe urma face dragoste cu mine ca ma iubeste nu exista asa ceva Doamne imi vine sa urlu cand aud asta. Niciodata nu voi accepta asa ceva, de la prima palma primita as pleca,copilul meu nu vreau sa traiasca in violenta, e suflet din sufletul meu.

By: andreiphx

andreiphx — Sun, 16 May 2010 23:43:52 +0000

Ok , da trist. Taso era un betiv ordinar da. Probabil in locul lui “andrei” intram la puscarie pentru crima. Dar maica-sa ce facea? Sau ce a facut.. a stai , a plecat in spania la capsuni si fuck it right !

By: Mada

Mada — Sun, 16 May 2010 23:17:20 +0000

Mda…faza cu parintii betivi (cel mai des tatal) e atat de raspandita si de nefireasca (din toate punctele de vedere). Eu am incercat sa inteleg persoana care a ajuns sa bea si sa isi terorizeze familia. Normal ca nu am reusit…cred doar ca si persoana aceea sufera si ca are nevoie de ajutor. Acum, eu as ajuta de mii de ori mai mult victimele lui, si pe agresor l-as lasa sa sufere in continuare, dar de baut ajung sa bea in acel hal si din cauza unor probleme majore pe care le au acei oameni, probleme pe care nu au invatat si nu stiu cum sa le rezolve altfel decat cu bautura.

By: rocsana

rocsana — Sun, 16 May 2010 21:47:26 +0000

foarte trista povestea…si e si mai trist faptul ca sunt multi copii / multe familii in situatia asta…
sa dam vina pe mame? sa dam vina pe tati? sa dam vina pe alcool? sa dam vina pe societate? sa luam vina asupra noastra? habar n-am…

By: viviana

viviana — Sun, 16 May 2010 21:11:33 +0000

Eu si sora mea facem parte din pacate din categoria celor care au avut parte de o copilarie plina de batai si scandaluri in familie.Cand aveam 17 respectiv 16 ani parintii nostri s-au hotarat in sfarsit sa se desparta,au vandut apartamentul in care stateam,el a baut banii,ea habar nu am ce a facut cu ei si au plecat din tara lasandu-ne singure intr-un apartament inchiriat.Nu am mai stiut nimic de ei mult timp.Am avut noroc cu bunicii carorea nu o sa le putem multumi niciodata pentru tot ce au facut pentru noi.Acuma am 27 de ani,locuiesc in afara tarii ,am un loc de munca foarte bun si un sot extraordinar .Cand privesc in urma imi dau seama ca au fost multe momente in care puteam sa o iau pe cai gresite si totusi nu am facut-o.Asta ma face sa fiu foarte mandra de ceea ce am realizat pana acuma.Daca am invatat ceva din toti ani aia de cosmar?Da. Sa nu pun pret pe lucrurile materiale,nu-mi doresc case, masini,haine scumpe ma multumesc cu o seara linistita in familie,o vorba buna,un zambet sau o imbratisare.Intre timp parintii nostrii s-au intors in tara la fel de saraci cum au plecat si si-au amintit ca au doua fete.Acuma ne suna sa ne ceara ajutorul.Nu am crezut niciodata ca ura imensa pe care o simteam pentru ei v-a disparea vreodata.S-a transformat in mila.Atat.Nu-i iubesc,nu-i mai urasc,i-am iertat.Ii ajut cu partea materiala.O sa zice-ti ca nu merita,stiu dar pe mine nu ma lasa sufletul sa las doi oameni in varsta in strada.Eu din fericire nu sunt ca ei.

By: shegs

shegs — Sun, 16 May 2010 20:27:06 +0000

pe cat e de trist, pe atat e de plauzibil …cum spune si butch:”iti seamana a poveste? povestea e reala”… oricum am tot repsectul pt mc-ul asta, iar albumu e genial ..salutari si la mai multe bucati de rai in carca “animalelor”

By: Cabral Ibacka

Cabral Ibacka — Sun, 16 May 2010 20:11:20 +0000

Bataia e rupta din rai… da-le-as eu bucati de rai peste carca…

By: Cabral Ibacka

Cabral Ibacka — Sun, 16 May 2010 20:10:56 +0000

Bietii oameni…

By: Cabral Ibacka

Cabral Ibacka — Sun, 16 May 2010 20:10:42 +0000

Daca ai langa tine un astfel de om… iubeste-l si convinge-l sa faca ceva pentru a ajuta copiii care sunt acum in situatia in care a fost el.
Altfel… chinul lui a fost in van.

By: Cabral Ibacka

Cabral Ibacka — Sun, 16 May 2010 20:09:49 +0000

Da, vedem la teveu si spunem “Nu se intampla chiar langa noi, nu avem ce face…”.

By: Cabral Ibacka

Cabral Ibacka — Sun, 16 May 2010 20:09:20 +0000

Eu stiu, dar nu ma manifest. Nu azi.