Dependenta si codependenta
publicat @ 14 April 2010 in categoria > despre altii...
Taguri: ANTIDROG, durere, fara speranta, lacrimi, lupta antidrog, primit pe mail
[Am primit textul de mai jos prin mail, de la prietena unei prietene. Nu-l editez, nu-l modific nicicum, il public asa cum a fost scris]
Este o seara in care ma gandesc foarte mult la trecutul meu,incep aceasta poveste asa deoarece mi-ar place ca persoana care o citeste sa intelega mesajul pe care sufletul meu il ascunde din cauza durerii, durere pe care nu vrea sa o lase sa iasa de teama ca daca si ea se va duce atunci ce va mai ramane…
Durere…un cuvant ce multi nu vor sa il auda sau sa il rosteasca,pentru mine e tot ce mi-a mai ramas,este ce ma tine in viata,este trecut,prezent si viitor,sunt eu iar durerea face parte din viata mea.Ea imi tine vie amintirea trecutului,tot ce a insemnat viata mea,deci cum sa o reneg,cum sa o alung ? ….e ca si cum m-as alunga pe mine si mi-as nega existenta.
Totul a inceput acum 2 ani,defapt atunci a inceput sfarsitul chiar daca eu una nu imi dadeam seama.Ea era langa mine,ea insemnand totul pentru mine,ea era viata mea,fericirea mea,prietena mea,era acel ceva ce ma completa. Ea era dependenta mea.
Dar ca sa nu ma abat de la subiect caci in seara asta nu voi scrie despre dependenta de persoane,chiar daca titlul acestui articol este in totalitate despre orice fel de dependenta,acum voi vorbi strict despre acea dependenta care mi-a inchis viata.
In urma cu 2 ani toata viata mea a luat o mare intorsatura,fratele meu,sange din sangele meu si carne din carnea ea,a tinut sa imi spuna adevarul,sa ma roage sa-l ajut,era dependent…si oare de ce substanta….de HEROINA una dintre problemele grave cu care se confrunta Romania dar pentru care nimeni nu are nici o rezolvare sau mai bine zis nimeni nu ia nicio masura.
Acel moment a venit peste sufletul meu,peste mintea si ratiunea mea ca un cutremur,ca un vulcan a caruia lava clocotea incat sa dea pe dinafara,a distrus in totalitate linistea si monotonia care se asternusera in inima mea de om obisnuit.
Nu pot sa descriu o secunda ce am simtit,cert este ca viata mea luase o mare intorsatura,viitorul meu nu se mai zarea din acel nor gri de incertitudini,freamate si intrebari pentru care nu aveam niciun raspuns.A fost un domeniu nou pentru mine,imi era teama de tot ce misca in jurul fratelui meu,imi era teama de el,de reactiile lui si de venirea serii,de primul semn al sevrajului,de neputinta mea,de necunoasterea situatiei care imi alunga si ultimul gram de putere.
Ea era langa mine iar mie imi era teama pentru ea,o alungam din acea camera luminoasa si spatioasa de apartament,acea camera care datorita acestei vesti devenise din ce in ce mai neincapatoare,mai sufocanta.
Totusi datorita dragostei pe care o port fratelui meu si fostei mele iubite am reusit sa trec cu forte supraomenesti peste acele 3 zile de chin.Au fost 72 de ore in care am reusit sa inchid ochii doar pentru 3 ore,72 de ore de chin,in care singurul lucru care imi dadea forta era dragostea si speranta ca voi reusi sa-mi am iar fratele aproape,un baiat stilat,aranjat,sportiv care acum devenise o epava,o imagine dura a vietii care nu ne cruta si nu ne intreaba daca am facut bine sau rau celor din jurul nostru.
Problema pe care eu nu am inteles-o si incerc si acum sa o inlatur din mintea si sufletul meu,totul tine de vointa celui dependent,nu de mine ca sora,nu de viata pe care puteam atunci sa o ofer,nu de familie….
Un an de zile a fost brazdat de nenumerate sevrajuri,de vizite la spital,de bolii,de multe plecari ale mele din casa unde locuiam,nimic nu mai conta decat sa fac ceva sa scap de aceasta otrava care parca imi otrivise si mie sangele,ma infestasem doar incercand sa ajut,oare era codependenta ?
Cert este ca tot ce tinea de aceasta lume a drogurilor mie imi provoca repulsie,ma durea si uram acest cuvant.
Dupa un an de zile lucrurile au luat-o razna de tot,fratele meu ajunsese sa doarma pe strada,sa arate ca un vagabond,timp in care eu mi-am pierdut iubita,casa si m-am intors in aceasta tara de unde plecasem acum 9 ani ca sa imi fac un viitor.
Venirea mea aici si faptul ca ii aratam ca el este mai presus decat viata mea,am crezut ca vor schimba multe,dar credeti-ma ca nu imi recunosteam fratele,nu mai era el,tot ce conta pentru el era cum sa isi procure urmatoarea doza,cum sa faca rost de bani ca sa nu intre in sevraj.Mi-ar placea sa pot descrie in cuvinte tot ce tine de aceea perioada dar sunt lucruri si sentimente care nu se pot transforma in cuvinte incat sa isi gaseasca locul pe aceasta pagina.
Acum este in puscarie pentru 5 talharii,fapte care exista dar nu in acesta incadrare,iar eu sunt tot aici,in aceasta tara si acest oras.M-am zbatut un an cu un proces care am crezut ca va duce undeva.A dus…la 8 ani de puscarie,o viata distrusa si o familie daramata in aceasta prapastie.
Prezentul lui este cum este,dar cum va fi viitorul,va mai avea oare unul ?
In momentul cand s-a decis sa imi ceara ajutorul el era deja distrus,eu nu…dar aceasta experienta mi-a dat viata peste cap,am pierdut tot ce am cladit 7 ani intr-o secunda.Nu mai am prieteni,nu mai simt pe nimeni aproape,imi e teama sa ma apropi de cineva deoarece imi e teama sa nu il manjesc cu acest venim care imi curge prin vene.
Si cum va spuneam durerea e singura care imi aduce aminte ca am avut o viata,ca am fost fericita,ca am iubit si trait mereu cu placere intensitatea acestei vietii,dar totusi viata nu te iarta.
Daniel Ispas
publicat @21:41 14 April 2010
Se poate intelege de ce a luat heroina o data, poate din curiozitate, poate avea un moment de prostie grava… nu stiu, dar nu inteleg de ce a continuat. Totusi nu trebuie sa fii cercetator sa intelegi ca nu va dura prea mult pana cand nu vei mai avea nici ce ai acum daca te apuci de droguri. In ce priveste talhariile si pedeapsa primita cred ca o merita. Nu e vina victimelor ca el a luat decizii proaste pentru ca trecea printr-un moment delicat. Si eu trec prin momente mai mult sau mai putin grele dar nu jefuiesc oamenii cand nu am bani si am nevoie de ceva.
nadia
publicat @21:56 14 April 2010
Sa nu ma intelegi gresit, nu spun ca a facut bine ca a atacat oameni sau ca nu-si merita pedeapsa primita, dar mi s-a parut ca vorbesti in necunostinta de cauza.
Dependenta este o boala si tu ca “dependent” nu te mai poti ajuta. O pot face cei apropiati tie daca au intelegere, rabdare, nervi si … iubire.
super_fotbal
publicat @22:28 14 April 2010
heroina se poate lua fara sa stii! dai de unu care iti vinde iarba stropita
?
si te-a prins habar nu ai! iti zici mama cum a fost asta si zbam zbam. te-a terminat…
asta nu e de condamnat daca nu cunosti…
Antoneta
publicat @22:37 14 April 2010
Ai mare dreptate,problema este ca nu sunt tocmai talharii,este mai mult abuz de incredere,deoarece se cunostea cu partile vatamate,se ajutau si etc….nu e de condamnat faptul ca tu chiar nu ai de unde sa stii toata istoria.Imi place ca lasi liber ce gandesti si ca te ti departe de droguri.Continua tot asa.O viata frumoasa sa ai.
ade
publicat @00:18 15 April 2010
cine a scris e fata sau e baiat? zice ca si-a pierdut iubita dar vorbeste ba la masculin de el ba la feminin nu se intelege deloc exact
?
yellow
publicat @01:31 15 April 2010
e fata, a si zis “de mine ca sora”. ce e asa greu de inteles? o persoana homosexuala sau bisexuala, simplu.
Andra
publicat @08:34 15 April 2010
Sfasietoare poveste.
Cel mai trist este ca aceasta avalansa alba atinge si suflete nevinovate.Fratele sotului meu este dependent,sa va descriu in cuvinte suferinta muta pe care o are el n-as putea ,pot doar sa va spun cat de tare ma doare pe mine sufletul cand il vad pe el suferind din cauza dependentei si distrugerii fratelui sau.A fost o perioada de 6 luni cand i-a fost alaturi zi de zi in lupta asta impotriva drogurilor,timp in care nu mai statea pe acasa decat sa faca un dus ,sa se schimbe de haine,copiii sufereau din cauza lipsei lui si eu sufeream,sa fiu sincera, insa il intelegeam,trebuia sa incerce sa-si scape fratele,din pacate este singurul constient de condamnarea fratelui sau,parintii refuza sa vada realitatea,sotia acestuia la fel,in concluzie lupta lui a fost in zadar si acum cu tristete si durere spera ca azi sa nu fie ultima zi,si nici maine…
io
publicat @09:24 15 April 2010
Cea mai mare porcarie care ti se poate intampla ca om e ca cineva pe care il iubesti(prietena, mama , tata, frate, var…irelevant) sa devina grav iresponsabil.
Pur si simplu iti e imposibil sa alungi din viata ta un om care iti face rau pentru ca stii ca acel om are o boala si are nevoie de ajutor. Pentru propriul echilibru mental e ca si cum ai avea o tumora si, in loc s-o extirpezi, trebuie sa incerci sa o transformi inapoi in tesut sanatos.
ipo
publicat @11:37 15 April 2010
Citesc comentariile si, asa cum ma asteptam, e plina lumea de experti. De-al dracu le-as baga o seringa la jugulara la toti labagii care o dau pe aia cu “cine l-a pus”, sa vad io dupa cum da sevrajul in oasele lor. Mda, lucrurile sunt tare simple…
bogdan
publicat @13:25 15 April 2010
Chiar că românii se pricep să dea sfaturi în orice domeniu!
www.sgashop.blogspot.com
publicat @13:28 15 April 2010
Persoana respectiva daca nu este inventata ca si in carti are mari probleme psihice…nu stie daca este baiat sau fata nu stie daca are iubita sau iubit…FOARTE CIUDAT!!FREAK!
Oana
publicat @13:33 15 April 2010
Nu mai bine citesti tu toate comentariile si tot ce s-a scris aici inainte sa vii si sa arunci cu noroi? macar daca o faci, sa o faci in cunostinta de cauza…eu zic ca e mai bine asa, tu ce zici?
HHO
publicat @00:40 16 April 2010
Nu mai bine lasi omul sa-si spuna oful?
LoreDada
publicat @17:41 16 April 2010
Oana,
eu zic ca partea asta (comentariile adica) este pentru toti cei care citesc articolul, si toti isi pot da cu pararea (indiferent daca iti place tie sau nu chestia asta).
Sau mai nou procedura spune ca e obligatoriu sa citesti restul comentariilor (aberatiilor), ca nu cumva sa te repeti, ca altfel sar vigilentii si te iau de urechi…
evergreen
publicat @13:29 15 April 2010
am avut si eu o prietena al carui frate era dependent. avea 18 ani atunci si cred ca o facea de mult. cu multe eforturi a reusit sa-l puna pe picioare. el e bine acum, nu se simte recunoscator si nici vinovat
ea a pierdut un an, acum merge la psihoterapeut si incearca din nou sa devina om
septembrie2
publicat @14:07 15 April 2010
Nici eu nu am înţeles dacă e băiat sau fată….ori are probleme de exprimare, ori ascunde un adevăr. Sau e o poveste pur şi simplu. Dar, nu îmi pare rău de nimeni…dacă ai fost atât de tâmpit la început să încerci, apoi ţi-ai mai dorit odată….poartă-ţi soarta. La fel cum ştim să “cădem” avem în noi şi voinţa de a trăi decent. Doar trebuie să ai conştiinţa de a alege corect. Nu pentru alţii. Pentru tine.
Oana
publicat @14:38 15 April 2010
Cred ca de fapt nu s-a inteles mesajul textului…si atunci simt nevoia sa explic:
De fapt nu este vorba neaparat despre faptul ca el si-a nenorocit viata odata cu prima intepatura…ci de drama la care sunt supusi cei din preajma celor care iau apuca pe acest drum al pierzaniei.
Textul era menit sa arate celor care se inteapa ca n-o fac numai cu ei..ci si cu cei apropiati lor si ca uneori viata mamei, a tatalui, a fratelui sau a sororii tale ramane pe veci marcata.
Orientarea persoanei care a scris textul este irelevanta in cazul de fata. Voi nu vedeti padurea din cauza copacilor… pe cuvant!
Asa ca TU, cel care te gandesti sa incerci ceva “mai tare”, fa-o de 2,3 – 100 de ori inainte! Gandeste-te cata durere poti provoca celor din jurul tau!
Raluca
publicat @18:34 15 April 2010
Genul persoanei care a scris textul este totalmente irelevant. Nu conteaza nici macar cat de reala este povestea, cred ca stim cu totii cat de prezente sutn astfel de evenimente si de frecvente in realitate..Am avut si eu o cunostinta care a trecut prin ceva similar, insa de 3 ani e curat, familia e ok, desi totul degenerase, vindea din casa, se transformase ca personalitate samd insa desi nimeni nu se mai astepta..s-a putut.
Drama pe care o traverseaza persoanele ce le stau in jur acestora este insa de nedescris in cuvinte si ar trebui atrasa atentia mai mult asupra acestei “codependente” poate sub forma unei campanii de sensibilizare si constientizare..
E trist ca desi se bate apa-n piua pe acest subiect, sunt totusi atat de multe drame.
Corina
publicat @03:01 16 April 2010
Dependenta este o boala si ar trebui tratata ca atare iar codependentii, cei din anturalul dependentului, sufera in aceeasi masura…
Vindecarea nu poate veni decat atunci cand dependentul a constientizat ca are o problema – acesta e primul pas pe un drum anevoios pe care codependentii se pot pierde tocmai cand dependentul are cea mai mare nevoie de sprijin…
Am trait in preajma dependentei – nu “prafuri” ci alcool – si stiu ce inseamna…
Din pacate la noi inca lucrurile nu stau tocmai bine cu grupurile de intrajutorare – gen AA – iar grupurile de sprijin al codependentilor sunt inexistente – stiu de unele incercari – poate vor reusi pentru ca suferinta familiei, prietenilor pentru care conteaza dependentul, este…greu de pus in cuvinte si, de cele mai multe ori, nestiind ce sa faca si cum sa procedeze, gresesc si adancesc problema!
Oana
publicat @11:45 16 April 2010
Buna…imi puteti spune va rog si mie cum se numeste melodia aceasta?Am inceput sa o ador
Oana
publicat @12:34 16 April 2010
James Blunt – Cry. Trebuie sa dai click pe sigla trilulilu si te duce la melodie.
draga
publicat @11:54 16 April 2010
Ce e cel mai trist in toate aceste comentarii e ca majoritatea au o problema cu sexul persoanei care a scris textul si nu cu faptul ca un alt tanar moare incet dar sigur…Si nu stiu de ce asta e impresia generala lasata de romani..analizam lucrurile marunte cand cele importanta se afla chiar in fata noastra!
Oana
publicat @12:34 16 April 2010
Exact asta spuneam si eu! Pe unii ii intereseaza mai mult sexul persoanei care a scris si orientarea…decat realitatea cruda descrisa in text…
Ma intreb de ce ne merge asa de “bine”… si daca tine de natura umana sau de nationalitatea noastra.
Corina
publicat @15:10 16 April 2010
Si nici nu e singurul domeniu in care atitudinea majoritara ne face, pe noi romanii, de toata jena in fata lumii, in fata civiliztiei…:(
Antoneta
publicat @21:05 16 April 2010
Este mai interesant daca sunt sau nu femeie(deoarece fata nu mai sunt cu siguranta) si ce orientare am,dar eu nu vad niciun fragment din tot articolul in care as fi scris ca sunt baiat,poate doar fraza in care spun ca mi-am pierdut iubita…deci….Oricum numele meu este la fiecare comentariu postat de mine,deci se poate intelege direct ce sunt si ce orientare am,dar nu asta este important in acest articol.
O viata frumoasa sa aveti si spune NU DROGURILOR
Antoneta
publicat @21:09 16 April 2010
Melodia pe care eu am ascultato in momentul in care am scris acest articol,aceasta mare parte de adevarat pe care o traiesc de 2 ani de zile,se numeste Fallen de la Delerium,merge extraordinar de bine.
http://www.youtube.com/watch?v=CNIgbVH0VMI&playnext_from=TL&videos=5zNzBkPGfFI
laura
publicat @22:54 16 April 2010
Eu cred ca tu ,sora sa,ar trebui sa iti continui viata ,sa lasi la o parte durerea si toate lucrurile neplacute prin care ai trecut ,incet ,incet toate trec ,o sa iti revii daca iti si doresti acest lucru,ar trebui ca problema lui sa nu o iei atat de personal,desi … nu stiu daca poti face asta ,avand in vedere ca sunteti frati,imi pare nespus de rau.Este o situatie ingrozitoare in care nu si ar dori nimeni sa ajunga vreodata,multi din cei care iau droguri,o fac din curiozitate,din cauza anturajului ,a unora care zic,hai ia si tu ca nu are nimic…Alti ia din cauza faptului ca probabil au niste probleme si au senzatia ca asa vor trece peste sau o sa aibe o stare diferita de spirit.Insa totul e o inselatorie ,o falsa speranta care nu te ajuta deloc,sau poate iti da senzatia ca te simti mai bn pe moment.Cunosc mai multe persoane care se drogheaza si am auzit si de altii,si adevarul este ca de la zi la zi ,aud ca tot mai multi ia,este foarte trist,toata lumea se drogheaza in ziua de azi,sau o mare parte .Cred ca fratele tau nu a inceput cu heroina ci cu de astea mai usoare si apoi pana a ajuns la heroina.Cert e ca daca iei odata,sau de 2 sau mai multe ori trebuie sa poti ,sau vrei ,sa constientizezi ca trebuie sa te opresti,sau daca nu ai luat ,nici sa nu incerci.Daca ai nevoie de cineva cu care sa vb sa nu eziti sa mi lasi un comment aici cu un mail ceva prin care sa pot lua legatura cu tn .
Antoneta
publicat @23:01 16 April 2010
Buna,
Imi pare atat de bine cand vad ca problema asta nu va lasa indiferenti,dar din pacate nu prea putem noi rezolva multe.Mi-ar placea sa mai vb,emailul meu este antoelena@yahoo.com.
O viata frumoasa sa ai si fereste-te de droguri.
required nume
publicat @00:50 18 April 2010
dincolo de indiscutabila matematica pur-karmica, toti(sau spre a nu mania, aproape toti)subiectii cazuti victima cercului inchis descoperire-dependenta-sevraj-dependenta-redescoperire-dependenta-sevraj-etc…, sunt niste victime. pare truism, numai ca aici se vede profesionalismul depanatorului. specialistii de la noi …nu prea exista. decodarea e total eronata, bazata doar pe mimetismul tributar efectului de centru, adica repetam metode, tehnici, medicatii, diagnosticam asa cum facea occidentul acum nu stiu cata vreme. asa cum la rudele sarace dai vechituri. as indrazni sa spun ca depanarea unui drogat occidental e mai dificila decat a unuia de la noi, dat fiind numarul net-superior de virusuri sociale existente in societatile respective, coroborate cu si amplificate de vitezele interactiunii umane existente acolo. internetul e unul din putinele lucruri care pulverizeaza stratificarile, marginalizarea, permanentizarea josnica a ideeii de centru (si marginali, provinciali, oameni/societati de rangul doi, trei,etc). toata problematica se invarte in jurul psihicului subiectului. cheia de bolta a sahului informational o constituie sevrajul. o data daca e real si (cel mai important) a doua oara daca e decodificat corect. nu e necesar sa afli daca subiectul chiar e sincer acuzand dureri insuportabile ci sa afli mecanismul logic al acestuia. mediul din care provine. cel familial si cel social. astfel poti ajunge la conditionarile inconstiente pe care el insusi si le fixeaza drept standarde, dandu-le forta. forta durerii vine chiar din apararea acestor informatii tip-virus, mentalul virusat fiind responsabil pentru declansarea santajistului sevraj. (aproape) definitoriu este modul de viata incorect, smecheresc, tupeist, insensibil, ce basculeaza complexele de inferioritate recunoscute sincer (interior) in complexe de falsa superioritate (afisate-n social), succedanee la fel de periculoase pentru mecanismul psihic ca si substantele de sinteza ultra-pacatoase, impricinatele in cauza. aceasta duce la formarea (ne)caracterului, responsabil pentru incapacitatea victimei (nu-i mai zic subiect!) de a se autocontrola. asa apare razbunarea lucrurilor nerezolvate la timp. cine rezolva problema corectitudinii comportamentale rezolva problema franelor si flexibilitatii (atentie!, inteligente) mentalului, cine rezolva problema mentalului rezolva problema insurmontabila-clasic a sevrajului, cine rezolva (cu adevarat) problema sevrajului victimei reuseste depanarea. adica il poate aduce pe firul ariadnei la lumina. e ca si cand lasi trufia desarta deoparte si in loc sa sofezi aberant, nebuneste, incepi, incet-incet, cu enorm de multa rabdare, sa inveti cu adevarat sa asculti un instructor profesionist, sa respecti toate semnele de circulatie, toate persoanele din trafic, pedestrii ori soferi, pe oricate roti… .cu timpul ajungi sa descoperi rostul maiestriei, rostul fortei, rostul vitezei, rostul accelerarii/decelarii, cand acestea pot fi utilizate, rostul elegantei, al respectarii mediului asemeni cu cel al casei, mergand mai departe …cu a propriei persoane. atunci trufia se dezvaluie ca fiind o buruiana inutila, ce nu mai poate prinde, pacali. diferenta intre dependenta de clasicul tutun si cea de droguri este ca desi ambele cauta epatare, prima vine din sexualitate, adica viata, pe cand cea de-a doua vine din renuntarea la viata, din evadarea din real, adica suicid inconstient; de aceea e infinit mai greu sa rezolvi ecuatia drogurilor. dar si mai usor. pentru ca totul e matematica. trebuie doar sa afli necunoscutele.
Celestina
publicat @10:07 19 April 2010
Si inca odata mi-am dat seama cu o decizie fie ea mica iti distruge viata…trista poveste..:(..dar eu sunt de parere ca atunci cand treci prin probleme sa nu ne lasam coplesiti de ele,sa nu ne concentram numa asupra acelei probleme..orcat de mare ar fi problema exista iesire..sa gasim de ceva sa ne agatam..singura persoana care te poate ajuta in orce problema ai avea este Dumnezeu..zic asta fiinca atunci cand nu am avut putere El mi-a dat..si nu is doar niste prosti care acum mi-au venit in minte chiar asta cred..(daca cineva nu crede sa incerce).
P.S:Mersi ca postezi comm meu..si multe realizari si bucuri tuturor.:)
mihaela
publicat @20:57 20 April 2010
sincer, mi ar placea sa aveam noi puterea sa i ajutam dar…de cele mai multe ori e prea tarziu.
Antoneta
publicat @13:30 08 May 2010
Niciodata nu este prea tarziu,daca ceea ce simti iti da putere,asta in cazul in care aceea persoana si situatia ei sau a lui te intereseaza.Daca pornim cum premiza ca este prea tarziu,atunci totul e mort din start.
O viata frumoasa iti doresc si spune NU DROGURILOR
Mihnea(http://mihnea-95.blogspot.com)
publicat @13:01 21 April 2010
WOW ! Emotionanta postare …
Blogroll