Cum alegi sa fii?
publicat @ 02 December 2009 in categoria > despre altii...
Taguri: cadou un zambet, FUN, OAMENI MISTO, zambete
Astazi am intrebat pe toata lumea cu care am ajuns ochi-in-ochi urmatoarea chestie:
Daca ai intra intr-o incapere, intr-o incinta, intr-un loc plin de oameni, cum ai vrea sa fii perceput? Cum ai dori sa fii vazut? Ce reactii ai vrea sa provoci?
Am obtinut fel-de-fel de raspunsuri, de la “misterioasa” si “important“, pana la “sexy“, “impozant” si “intangibila“. La partea cu reactia, multi au spus ca ar vrea sa starneasca respect, altii si-ar dori sa starneasca un anume tip de invidie.
Dupa ce mi-am obtinut raspunsurile am fost intrebat, la randul meu, acelasi lucru… le-am promis ca pun pe blog in seara asta raspunsul meu.
Eu vreau sa fiu ca nenea asta din clipul de mai jos… De ce? Pai, vezi filmul si vorbim dupa!
Da, nenea asta care atunci cand intra intr-un loc si face umanii din jurul lui sa rada, de el e vorba. Pentru ca avem in jurul nostru numai moace triste, figuri posomorate si umeri apasati de probleme, pentru ca nu mai vrea nimeni sa provoace un zambet, pentru ca… devenim tristi!
Stiu, e misto sa te vada lumea sexy, deosebit, special, impunator, e interesant sa vezi ca starnesti gesturi care denota respect… dar cred ca multa mai frumos este sa starnesti hohote de ras, sa intri intr-un loc in care oamenii stau tristi ca gogonelele in borcan si sa reusesti cumva sa-i faci sa zambeasca, sa rada, sa uite de belele!
De-aia si gesturile de genul asta, de-aia si ce fac in emisiune, asa se explica multe lucruri.
Pentru ca, orice mi-ati spune, e misto, probabil, sa fii mare si tare… dar mai tare e sa fii cel care aduce zambetul sau rasul!
echelon
publicat @02:24 03 December 2009
Incercsamarezum(suntpetelsiamscris
jumadepaginadatatrecutasipauza…).
Sieuasvreasaaparinochiicelorlaltica
opersoanasociabila’amuzanta’increzatoaresi
decenusexy..Nuvreausafiudoaramuzant
safiuvazutcaunbufon’trebuiesirespectindiferent
cumpuiproblema.
ps:imiplacecasepoateaccesasiteulsidepetelefongj
Sorin Moroianu
publicat @02:45 03 December 2009
Toata stima.. >:D<
Lory
publicat @03:05 03 December 2009
Am ras, chiar daca nu eram in toane bune, ceea ce inseamna ca videoul a avut efectul scontat.
Din pacate eu sunt mai timida, deci nu am ca scop sa fac lumea sa rada , atunci cand intru intr-o incapere, ar insemna sa cad in penibil. Nu imi place sa fiu in centrul atentiei , asa ca prefer sa fiu privita cu admiratie (pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce am realizat in viata, nu pentru rochia de firma care imi vine ca turnata)
andreea
publicat @03:35 03 December 2009
Ca gogonelele in borcan….mi-a placut la nebunie expresia asta, cred ca o sa-mi ramana gravata. Multumesc de zambet!!
Andrei
publicat @03:36 03 December 2009
eu mereu vreau sa trec neobservat.
Andra
publicat @04:09 03 December 2009
genial clipul
) si stii ce-mi place cel mai mult la el? presupunand ca asta s-ar putea intampla, daca i-ai intreba de ce rad, nimeni nu ar sti ce sa-ti raspunda 
eu sunt genul de pers. care rade destul de mult si sunt momente cand imi amintesc de cate ceva si ma trezesc cu cate un zambet tamp pe fata cand sunt prin mijloacele de transport in comun si tare-mi mai place
Tiberiu Ivanoschi
publicat @04:24 03 December 2009
da. bine aşa. eu unul, când intru undeva, îmi doresc nu fiu observat, mi-e mult mai uşor să ştiu că zbor sub radar. nu prea preţuiesc prima impresie. referitor la umor, da. aici da. în fond şi la urma urmei, dacă ne gândim oleacă, tot ce facem noi e să ne gâdilim egoul. cea mai bună metodă pentru asta, este sentimentul de superioritate. noi asta căutăm indiferent de intenţii bune/rele. ori cum altfel să te gâdili mai bine decât făcându-i pe alţii să râdă? umor => inteligenţă => superioritate. ai putea altfel să fii arogant, dar în cazul ăla nu te simpatizează lumea. şi noi ţinem mult şi la asta. oricum ai da-o, în adâncul tău, singurul scop e să te simţi tu bine şi călduţ
iperu
publicat @08:11 03 December 2009
Eu as vrea sa-i pot face pe oameni sa gandeasca pozitiv pentru ca atunci nu s-ar mai opri din zambit
Jademan
publicat @09:10 03 December 2009
Da, aşa e.
Mihaela
publicat @09:39 03 December 2009
Am ras cu lacrimi.Multumesc….pentru a nu stiu cata oara simt nevoia sa-ti spun Multumesc.
pitzisicoca.blogspot.com
publicat @09:43 03 December 2009
seamana cu reclama la nush ce bere..ala care face treaba sa mearga.:) cabral..pentru ca faci lumea sa rada, meriti o bere:)
Gabi
publicat @09:49 03 December 2009
Cand intru intr-o incapere, imi doresc sa starnesc in primul rand bucurie: bucuria ca ma intalnesc, caldura, prietenie. Un sentiment cat o imbratisare. Iar eu imi doresc sa simt la fel pentru oamenii pe care ii gasesc acolo.
Asadar, te imbratisez si pe tine, caci indirect am intrat in casa ta. Sper ca te bucuri sa ma vezi.
Lia
publicat @10:06 03 December 2009
am ras cu lacrimi!
Multumesc!
si cand te gandesti ca incepusem ziua trista, desi eu sunt o fire vesela si cu zambetul la ea…
de aceea iti multumesc! m-ai facut sa fiu eu si azi!
Alex
publicat @10:39 03 December 2009
am ras de m-am prapadit. nu numai eu. si scaunul de sub mine. s-a rupt. si eram atat de stresat si de suparat in dimineata asta….multumesc umanule. mi-ai luminat ziua
puf
publicat @10:51 03 December 2009
waiiillleeeii..nu credeam sa mai rad azi dupa 2 ore dormite aseara si noaptea petrecuta in urlete de bebelus – sarumana de veselie ca aveam maaare nevoie. Simt ca acum mi-a revenit si somnul.
Zi usoara va doresc tuturor
silvia
publicat @11:54 03 December 2009
Eu, personal, am o prezenta impunatoare prin modul meu de a fi. Poate pentru ca sunt mai “dezvoltata”, dar nu la modul extrem. Imi place sa impun respect celor din jur, e posibil ca unii sa ma considere fitoasa, altii sa creada ca sunt putin dura, dar in ciuda tuturor, vreau sa fiu exact ca acum: o fata linistita si copilaroasa dar considerata nebuna de legat uneori, cea care rade cu gura pana la urechi mereu la care poti apela oricand pentru o vorba buna si destul de exploziva in unele momente. Un om simplu si fericit, dar complex in esenta lui
Chiar am ras! Multumesc, Cabral! Ah, si sa ne faci sa radem in fiecare zi!
Cabral Ibacka
publicat @12:47 03 December 2009
Silvia, incerc…
Emilian Nedelcu
publicat @12:00 03 December 2009
Tu eşti obişnuit cu popularitatea şi mi se pare normal să vrei să fii perceput într-un mod care, evident, implică popularitatea.
Cabral Ibacka
publicat @12:46 03 December 2009
Nope, n-are legatura cu popularitatea.
Ideea era ca un om, un oricare, care mai ramane si anonim dupa intamplare, poate schimba starea multora, prin mici lucruri pe care le poate face.
Si el, anonimul asta, poate fi eroul zilei pentru cei care si-au uitat belelele datorita lui.
Emilian Nedelcu
publicat @12:49 03 December 2009
Eu nu am comentat filmul, ci faptul că opţiunea ta, cum ai vrea să fii perceput, este de a provoca zâmbete pe feţele oamenilor.
Să completez un pic. Faptul că eşti popular te ajută să faci acet lucru.
Eroul zilei n-are cum să fie anomim, din momentul în care devine erou iese din starea de anonimat şi îmbrăţişează popularitatea, chiar şi limitată la vagonul unui metrou.
catalin
publicat @12:02 03 December 2009
stf = super tare faza
Ana
publicat @12:16 03 December 2009
As vrea daca se poate sa nu-si dea nimeni seama ca am intrat, sa trec neobservata
Cabral Ibacka
publicat @12:43 03 December 2009
Ouch!
De ce?!
Cristina Marinescu
publicat @12:49 03 December 2009
de ce e rau?
MooNy
publicat @12:16 03 December 2009
Am ras, doamne ce-am ras ca de mult n-am mai avut pofta asa de mare de a rade cu tot sufletul. Intr-adevar, cred ca daca cineva ii intreba pe aia de ce rad, unul n-ar fi stiut. Insa garantez ca atunci cand si-ar aminti de faza asta ar putea incepe la randul lor o reactie in lant
catalina
publicat @12:22 03 December 2009
Hai sa dau din casa. La petrecerea de alaltaieri seara, stii tu care, exact aceasta reactie ai starnit-o. Ma uitam cand ati urcat voi pe scena, tu erai singurul vesel si saltaret ding rupul respectiv. Normal ca mi-a aparut instant un zambet pe fata cand te-am vazut topaind spre scena. Nici nu era nevoie sa zica Andi de blog. Te citim cu mare drag oricum. Te pup!
Cabral Ibacka
publicat @12:41 03 December 2009
Am scris un text interminabil, raspunzandu-ti… dar pana la urma cred ca mai bine iti spun pe scurt: MERCI!
Emilian Nedelcu
publicat @12:44 03 December 2009
Plăcerea a fost de partea mea, m-ai impresionat într-un mod cu totul necondiţionat. Şi asta chiar fără să ne cunoaştem face to face
Perti
publicat @12:27 03 December 2009
Inainte de a intra pe blogul tau eram trist… am ras cu lacrimi si acum sunt fericit. De ce? Nu stiu! Dar iti multumesc pentru clip!
Cabral Ibacka
publicat @12:34 03 December 2009
Eu recunosc, m-am uitat de cateva ori la el si-am ras de fiecare data, din ce in ce mai tare…
Da, vorba ta, fara motiv evident.
Emilian Nedelcu
publicat @12:36 03 December 2009
Din cate ştiu, râsul este folosit şi ca formă de terapie. Am văzut un documentar cu nişte asiatici care râdeau unul la altul, într-un mod progresiv, la fel ca în filmuleţul pe care l-ai prezentat tu, Cabral.
Cabral Ibacka
publicat @12:42 03 December 2009
Vezi, asta e avantajul meu… la cat de paliu ma vad n-am nevoie decat de o oglinda pentru terapia de care zici tu…
Cristina Marinescu
publicat @12:44 03 December 2009
La prima vedere vreau sa trec neobservata.
Dupa aceea vreau sa trec ca o persoana amuzanta.
Va pup!
delia
publicat @12:45 03 December 2009
..nici macar cafeaua nu are gust bun daca esti trist! Pentru mine esti foarte important cu glumele tale.Imi dai gust cafelei.Ai grija…nu-mi place amara!!!!!!!!
delia
publicat @12:57 03 December 2009
OFFFF,in timp ce ma uitam la clip, cel mic a luat o banana si a lipit-o bine pe pereti si pe intrerupatoarul din sufragerie.Acuma sa-mi radeti de mila !
aleyna
publicat @12:47 03 December 2009
Dragul meu,Cabral,eşti un scump.Te rog sa ma crezi ca ma dor falcile de ras.Felicitari pentru clip şi felicitari ca eşti aşa cum eşti.Sper sa ai parte numai de lucruri bune pentru a putea continua ın acelaşi mod şi peste patruzeci de ani.Eşti un exemplu pentru multe persoane şi crede-ma ca aşa cum eşti tu am avut şi eu un coleg,un individ amuzant care crea ras oriunde mergea,cu felul lui de a fi sincer şi copilaresc.
Eu,de cele mai multe ori cand intru ıntr-o ıncapere,nu ıncerc sa atrag privirea nimanui,ın nici un mod.Aceasta este firea mea,nu pot fi ca tine deşi cred ca mi-ar placea,poate ca viata mi s-ar parea mult mai frumoasa.
De sunt trista sau nu,cand intru pe blogul tau ımi este imposibil sa nu zambesc,macar.Multumesc!
somerio
publicat @12:48 03 December 2009
da, ai dreptate… dar sa facem putin diferenta….
nu-mi doresc sa fiu clown si sa-i fac pe toti de rada…
e suficient sa fii amuzant si cu simtul umorului… nu trebuie sa faci pe mascariciu’… PAREREA MEA
Raza
publicat @12:50 03 December 2009
ca o raza de soare haha
eu vreau sa fiu perceputa ca fiind o “oama” cat de cat echilibrata, care ii bucura pe cei din jur..nu vreau trofee ori sa fiu pusa pe un piedestal, ma multumesc cu zambete si ochi veseli
andreea
publicat @12:56 03 December 2009
Cabral, eu tin sa-ti multumesc, nu numai de pe urma postului acesta, m-ai facut sa zambesc…dar de cate ori te vad pe la emisiunea ta, ma faci sa zambesc…si chiar am nevoie de asta. Si cred ca pe multi oameni, datorita felului tau de a fi ii faci sa zambeasca si asta e foarte bine, pt ca multi oameni au si ei problemele lor si nu le vine tocmai sa zambeasca….si ca sa nu mai scriu iarasi un ditamai aiurea commentul, am sa ti zic simplu si usor: MULTUMESC!
lala
publicat @13:03 03 December 2009
Eram sigura ca asta ai vrea sa fii, pentru ca asta esti de fapt!:D Cred ca este cel mai important sa ii faci pe ceilalti sa zambeasca sau sa fii simpatic, sau probabil amandoua, ca de fapt inseamna acelasi lucru. Take care.
Blogroll