Tata. 2. Decizia.
publicat @ 29 August 2009 in categoria > de sufletel
Taguri: familie, intrebari, raspunsuri, sentimente
In primul rand… multumesc! Nu ma asteptam la atatea raspunsuri, eram sigur ca va fi un post cu 20 de comentarii si am ramas surprins sa vad ca va intereseaza. Nu e un post despre ceva funea, despre sex sau scandal, asa ca numarul ala de comentarii mi-a aratat ca, macar cei de pe-aici, au inca grija si se gandesc ca mai exista si sentimente. Si pentru asta ma bucur. Si va multumesc. Iar.
Vorbind despre fratii mei… doar o sora din partea lui Alexandre mi-a scris, o singura data, o scrisoare. Restul… cu sange sau fara acelasi sange imi sunt straini. Ne leaga ceva? Probabil o formula din ADN. Pe sora mea o cheama Artemis. S-a nascut cand aveam eu 8 ani. Facuta de mama si tata (Mircea). Si cu ea am crescut, ne-am dat suturi in fund (ok, inca sunt pe plus), ne-am impartit gumele Turbo si am dat cu mingea de 35 de lei de asfalt. Deci, sunt sanse sa sune ciudat dar… eu am o singura sora pe care-o iubesc de mor. Ironia sortii e ca ea e… alba.
Multi s-au intrebat de ce sunt atat de relaxat in “problema tatalui”. Nu as numi-o chiar relaxare, am avut si astazi o discutie cu mama pe tema asta. Ce i-am zis ei va zic si voua… am deja un tata. Il cheama Mircea. S-a cunoscut cu mama si ne-a intrat in familie pe cand eu aveam in jur de 6 ani. El m-a plimbat de mana cand strigau anti-ciorile dupa noi pe strada (Nu vezi bah ca nu-i al tau?!), el mi-a explicat de ce nu trebuie sa-mi fie frica de intuneric, el mi-a pus echipamentul de kickbox pe mine, el… mi-a fost un tata atat de bun incat sper sa fiu si eu, la randul meu, un tata macar atat de bun pentru fiica-mea.
Eu, in sufletul meu, am un tata, un nene alb care mi-a venit aproape cand eu aveam 6 ani si de-atunci n-a plecat. Mi-a spus LMA!, m-a tras de urechi cand pierdeam cheile de la casa, mi-a explicat cum sta treaba cu prezervativele si cu bolile cu transmisie sexuala, a venit sa se certe cu diriga caci chiuleam in spume… a fost acolo, mi-a fost tata.
De-aia am avut dilema respectiva. Si de-aia v-am cerut sfatul. Care, uimitor, in covarsitoare majoritate a fost identic cu al maica-mii: du-te sa-l vezi.
Si, de ce sa va mint, pentru mine era o rana inchisa. Sigilata. Ma linistisem.
Am vazut ca au fost cativa care s-au intrebat daca aceste sfaturi de la voi chiar conteaza. Bai… conteaza! Odata pentru ca in perioada asta nu prea am cu cine sa vorbesc, dar si datorita faptului ca am citit in comentariile voastre alte povesti triste. Si au contat toate astea in luarea unei decizii.
O sa le spun sa vina. Ce-o fi… o fi! Sper sa nu doara iar.
Multumesc.
elebele
publicat @15:54 31 August 2009
nu sunt o cititoare fidela(am ajuns aici din cauza lui bendeac:P) ..dar m-a atras titlul postului tau… si am ramas f mirata realizand k mai e cineva in situatia mea.
).
am 25 de ani, parintii mei au divortat inainte sa implinesc 2 ani si in aceasta vara mi-am revazut tatal, sora si bunica paterna dupa 20 de ani.
toata viata mea am simtit un gol din cauza k nu eram crescuta de ambii parinti. atat mama cat si tatal meu s-au recasatorit si au mai avut cate un copil(mama pe alex-fratele meu cu 8(!!!) ani mai mic- si tatal meu pe andra- sora pe care nu o mai vazusem de cand era bebe). mi se parea k viata e nedreapta pt k fratii mei erau crescuti de ambii parinti, iar eu nu.
tatal meu nu s-a mutat in alta tara, doar in alt oras, cu toate astea nu a simtit niciodata dorinta de a ma vedea, cunoaste sau sprijini in nici un fel. obisnuiam sa-i mai scriu scrisori… initial imi raspundea, mai tarziu primind scrisori de la sora mea(ea e cu 4 ani mai mica decat mine). ulterior am inceput sa comunicam pe internet sau telefonic, ea era foarte dornica sa aiba o legatura cu mine.
amandoua ne doream sa ne intalnim, dar niciodata nu ne sincronizam… pana in aceasta vara cand am fost invitata la nunta ei(!!!)
bineinteles k am raspuns afirmativ invitatiei, dar nu eram sigura k vreau sa merg, eram coplesita de emotii(eu sunt fff emotiva)
a venit si ziua respectiva si dupa un drum lung am ajuns la desinatie.in imaginatia mea, cand eram mai mica si ma gandeam la aceasta posibila intalnire, credeam k va fi k la surprize… imbratisari,plansete, tot familionul… de fapt au venit doar sora mea si sotul ei, iar eu am luat o atitudine zen pt a nu-mi arata prea mult trairile.
nu am starnit reactia anticipata, singura emotionata si cu adevarat bucuroasa k ma vede a fost bunica mea.. in rest am cam fost privita k un intrus atat de actuala sotie a tatalui meu cat si de el insusi. sora mea a fost total neutra(100% zen fara nici un efort
in concluzie: ma bucur k i-am cunoscut, vom pastra legatura, dar cel mai mult.. am realizat cat o iubesc pe mama mea!!! cate a facut pt mine, cat s-a chinuit si ce om de calitate e.
scuze pt cat am scris, dar kiar m-am regasit in povestea ta si m-a emotionat.
iti doresc tot binele si.. forta fie cu tine!!!
Viduka
publicat @16:45 31 August 2009
Ar trebuii sa accepti venirea lui in tara impreuna cu cei 2 frati ai tai…acum nu iti pasa…dar cand n’o sa mai fie o sa iti schimbi parerea…in fond..trebuie sa iti cunosti si fratii , ei nu au nici o vina ! bafta
Dilaila
publicat @16:49 31 August 2009
M-am gandit mai bine… te rog sa nu-mi publici comentariul pentru ca este un comenatariu egoist.
Multumesc!
Vera
publicat @16:55 31 August 2009
Ceva de genul a fost si la mine…Ai mei s-au despartit cand eu aveam 2 ani. L-am revazut pe tata dupa 3 ani jumatate, cand a aparut in fata usii si eu ii spuneam mamei “mami, e un nene la usa”. Timp de aproape 24 de ani nu a facut NIMIC pentru mine, nu am vazut de la el o pereche de sosete macar. Tot ceea ce a facut pentru mine a fost faptul ca a “donat” mamei mele 1 spermatozoid.. Atat!
Tata este cel ce te creste. Asta am invatat eu de la viata.
Nu il urasc, caci nu am motive. Nu il iubesc , caci nu mi-a dat motive. Imi este indiferent si asta cred ca il doare cel mai tare.
Cred ca la batranete toti acesti “tati” vor sta pe “patul de moarte” si se vor gandi la cate lucruri au ratat in viata! Prima serbare, prima zi de scoala, primul premiul, primul sfat in dragoste, prima iubire, prima dezamagire, etc… Aceasta cred ca este pedeapsa pe care o merita!
Astept sa ne spui cum a decurs intalnirea.
Si un sfat (din experienta proprie): Tine-ti fratii aproape, probabil si ei au avut aceeasi soarta si nu au nici o vina ca tatal lor este un simplu donator de sperma.
Maria
publicat @19:06 31 August 2009
Cred ca ai luat decizia perfecta si esty corect prin faptul ca tu spui ca ai numa o sora si ca tatal tau adevarat este cel din romania …si eu sunt de parere ca parintele care te creste acela e cu adevarat mama sau tata..bn acum nu trb sa uitam in totalitate de adevaratii parinti si din cand in cand sa ne mai adukem aminte de ei .(aiki dupa caz…)
alwssa
publicat @19:10 31 August 2009
Iti inteleg exact povestea. Cazul meu este asemenator cu al tau intr-o singura privinta: am un tata vitreg. Am fost adoptata la 6 luni de unchii mei, deoarece parintii mei adevarati erau prea tineri.. parerea lor ( dak faci un copil, trebuie sa fi destul de responsabil sa-l cresti). Cand aveam 2 ani, tatal meu adoptiv a murit. Sincer il stiu numai din poze, si dintr-o filmare de la nunta unei verisoare. Ma doare si acum faptul k nu l-am cunoscut niciodata si k unii copii ma strigau orfana desi aveam o mama si ink o “pereche” de parinti. Dar lumea e rea, nu avem ce face. Mama mea s-a casatorit dupa 2 ani de la moartea tatalui meu, dorind sa-mi ofere si mie un tata, sa stiu ce inseamna sa ai tata, cine sa te apere de copiii rai, cine sa te felicite knd iei o nota buna, sa fie alaturi de tine knd intri la scoala, la facultate. Si multumita Domnului, de 17 ani am un tata ( desi nu-i pot spune tata, unul singur am avut si acela a murit) dar cel putin am avut alinarea unui tata, dragostea de tata. Stiu ce inseamna k un strain sa ocupe locul tatalui, acestia sunt oameni extraordinari. Si referitor la adoptia mea, de knd am inceput sa vorbesc am aflat k sunt adoptata, copiii au fost rai cu mine si au inventat tot felul de povesti despre mine dar barem am stiut adevarul despre mine. Cu parintii naturali ma inteleg f bine, nu am nici un resentiment fata de ei, asa au gandit..
Salma
publicat @19:23 31 August 2009
Tatal tau (Mircea) probabil este atat de super!!!!Poate peste vreo 20 de ani am sa pot vb si eu cu atata mandrie despre taicamiu si maicamea:D
Magdalena Maxim
publicat @19:23 31 August 2009
Cabral,ai luat cea mai buna decizie si pina la urma trebuie doar sa te uiti adinc in suflet si acolo sa-ti gasesti raspunsurile.
Iubitul meu, are o poveste de viata asemanatoare cu a ta, doar ca in viata lui nu a existat un tata (de suflet, de singe). Il incurajez sa lase resentimentele la o parte si sa incerce sa-l caute in Angola; sa-i asculte povestea, sa-l inteleaga si mai cu seama, chiar daca este greu…..sa ierte….doar iertand ne putem elibera de orice suferinta trecuta….cel putin poti incerca. Nu ai nimic de pierdut ci doar de cistigat.
Felicitari pentru decizia ta! God bless!
noapteaiguanei
publicat @19:43 31 August 2009
Cabral, părerea mea este că ar fi bine să dai şi această pagină din cartea vieţii tale. Dacă nu o vei face, va rămâne veşnic o necunoscută şi te vei întreba într-o zi cu părere de rău “ce-ar fi fost DACĂ”… Ar fi bine să termini cu “dacă” – ce ai de pierdut? În cel mai rău caz ai putea rămâne dezamăgit. Dar… există posibilitatea de a fi fericit că ai făcut pasul. Ştii… decât să regreţi ceva ce nu ai făcut, mai bine regreţi ceva făcut! Multă baftă şi… fii optimist!
katy
publicat @20:35 31 August 2009
Tatal meu are un baiat, cu 2 ani mai mare decat mine, din prima casatorie. L-am cunoscut cand aveam 6 ani si de atunci am devenit cei mai buni frati. Am fost mereu unul de celalat chiar daca nu am crescut impreuna. Ne-am intalnit in ciuda faptului ca familiile noastre s-au opus. Ce a fost intre parintii nostri nu ar trebui sa ne afecteze pe noi si totusi sunt oameni care vor sa ne desparta. Mama fratelui meu l-a invatat de mic sa-l respinga pe tata, l-a indemnat sa-l urasca. Cat a fost mic nu s-a apropiat de tata si de cate ori incarca tata sa-l vada il alunga. Pana a intrat la liceu, de cate ori se intalneau pe strada intorcea capul si refuza orice contact. Dupa ce a devenit liceean l-a vizitat pe tata doar pentru ai cere bani, desi tata ii platea pensie alimentara si ii trimetea si alte lucruri de care avea nevoie. Tata se daduse bautut de mult si cand fratele meu si-a dat seama ca gresise si-a dorit sa se impace cu el, dar ar fi vrut ca tata sa faca primul pas. Am incercat sa discut cu amandoi, dar parca vorbeam peretilor. Nu stiu ce e in sufletul lor, dar mi-am vazut tatal distrus ori de cate ori copilul lui il trata ca pe un strain. Lacrimile i-au crestat obrazul si i-au impietrit sufletul incat nu isi vorbesc nici in prezent. Niciunul nu si-a cerut iertare desi amandoi regreta. Din cauza relatiei lor am suferit foarte mult, dar mi-am coplesit fratele cu dragoste. Am indurat nespus de multe din partea mamei lui care ma uraste si mereu a incercat sa imi faca rau mie si mamei mele. Acum 2 saptamani am fost batuta de fratele lui mai mic, dar asta nu ma face sa rup legatura cu el. Numai moartea ne poate desparti. Nu am crescut impreuna, nu am mancat din aceeasi farfurie, ne-am impartit bomboane pe furis, dar e fratele pe care mi-l doresc. Chiar daca nu imparti nimic cu tatal tau, e posibil sa gasesti 2 oameni minunati, care nu au stiut de existenta ta, dar care in viitor pot ocupa in inima ta un loc important, chiar si de la distanta. Imi cer scuze ca m-am intins atat si iti doresc sa intalnesti niste oameni extraordinari.
Sandu Mirela
publicat @00:06 01 September 2009
Off Katy imi pare rau, parintii mei nu sunt divortati ,nu am frati vitregi, nu pot sa inteleg anumite mame, niciodata nu as putea sa spun ” nu te duce sa-l vzi pe tatal tau”, eu sunt sigura ca atunci cand intervine un divort , de vina sunt ambele parti, degeaba dau vina unul pe altul, greseli sunt din ambele parti.
Dana Neuman
publicat @20:58 31 August 2009
Tata m-a parasit cand aveam 5 ani, am suferit tare mult atunci, nu-mi pasa ca a lasat-o pe mama dar nu intelegeam de ce nu mai vb cu mine, pentru ca eu il cautam si el nu a stiut cum sa reactioneze, imi tot zicea ca nu ne putem vedea din cauza mamei.Acum tarziu ( am 42 ani )am intzeles ca nu a stiut ce sa faca si mai ales cum sa se comporte cu mine. Pe parculsul anilor m-a mai cautat dar era ca un strain pentru mine, 30 ani nu am vrut sa-l vad sa stiu nimik despre el si despre fratzii mei( 2 frati si o sora ). Acum cativa ani, l-am visat, m-a impresionat visul si am hotarat ca vreau sa-l vad. Sentimentele mele pentru el, sincer, nu s-au schimbat prea mult, e tot ca un strain aproape dar sunt uimita ca ma inteleg extrem de bine cu fratii mei care m-au primit foarte frumos in mijlocul lor, desi eu 30 ani nu am vrut sa stiu nimik de ei. E posibil sa nu ai o relatie miraculoasa cu tatal tau biologic, poate vei intelege o parte din comportamentul lui vis a vis de tine, dar este si mai posibil sa ai o relatie frumoasa cu fratii tai, macar o parte din ei
Eu zic ca-i bine ca te-ai hotarat sa-i vezi. nu-tzi face nici un plan, vei vedea la fata locului cum stau treburile. Toate cele bune.
DamaDePica
publicat @22:09 31 August 2009
doar o intrebare: ce e ironic in faptul ca sora ta e alba, din moment ce ambii parinti naturali sint albi???
ruka
publicat @22:53 31 August 2009
nu e chiar inchisa rana. nu merita sa il vezi. nu merita sa il cauti. nu ti-a fost tata cu nimic mai mult decat adn. o sa te doara iar, dar o sa vrei sa il vezi iar. pentru ca e in tine…
Oana Sarmasan
publicat @22:59 31 August 2009
Tatal biologic nu va lua niciodata locul tatalui tau. Insa poate, va fi intelept incat sa fie o prezenta constanta. Daca nu va fi asa, macar o sa ai certitudinea si linistea ca i-ai dat ocazia.Ma bucur pentru decizia ce ai luat-o. Nu va lasa portite pentru intrebarea “Cum ar fi fost daca..”
Sper sa dea Dumnezeu sa nu uite ca sansele sunt limitate, iar sufletul uman fragil. Si tu, sper sa ai curajul sa-l primesti cu inima deschisa. Nu pentru a-i sari in brate, ci poate pentru a intelege de ce.
Multa bafta!
andra
publicat @23:13 31 August 2009
azi am ajuns la postul acesta si la “Tatal meu” si am ramas placut impresionata din mai multe motive:e ravasitor modul in care ne impartasesti experienta, cu o sinceritate debordanta,cerandu-ne sfatul pentru o decizie cat mai corecta. e foarte frumos cum vb despre tatal Mircea si sunt in asentimentul tau,caci era o vorba: “Mama nu ti-e cin’ te naste, ci ti-e cin’ te creste”. In cazul tau se aplica la tata, cu oarece schimburi de cuvinte in definitie. dar ideea e clara. “Tata e cin’ te creste!” apoi, e frumos sa constatam iar si iar ca exista persoane publice in Romania care stiu sa fie intai OAMENI. Isi amintesc de unde au plecat si care au fost factorii determinanti ai educatiei si probabil conditiei lor actuale. Frumos, Cabral, frumos ca vrei sa stii sa fii tata, fiu si om. Si da, mergi sa-l vezi, e un fel de a ierta, chiar daca zici ca nu-l vei putea ierta niciodata in toatalitate. Te va ajuta la un moment dat sa stii ca ai lasat inima sa accepte ceea ce ne-a lasat Dumnezeu mai frumos pe pamant:iertarea!
Sandu Mirela
publicat @23:47 31 August 2009
Draga Cabral,
Eu zic sa te duci sa-i vezi, sunt fratii tai, sunt sangele tau . EU am o fetitza mulatra pe nume Simaze Corina, tatal ei este din Cameron, a imigrat impreuna cu familia lui in State, si acolo ne-am cunoscut, ca eu am fost la munca acolo. In 2006 , pe 5 august am nascut-o pe fetitza mea Corina Simaze, in august 2007 am venit in tara , nu suntem casatoriti, fetitza are cetatenie americana, intre timp a obtinut si el cetatenia , iar in august acum am obtinut si eu viza de imigrare in America in scopul casatoriei. Eu nu stiu tatal tau cum a putut sa stea fara copilul lui, adica tu, ca la noi este total invers, abia asteapta sa ne revada, mai ales pe cea mica, acum nici n-o mai recunoaste, iar pentru ea o sa fie un mic soc, caci nu se compara revederea pe viu, cu revederea de pe mess si din webcam.
Draga Cabral ,intr-adevar tatal este cel care te creste, dar eu stiu in astia 2 ani cat am stat in Romania cat am suferit pentru fetitza, oricum ea este mica si nu realizeaza ,dar nu-mi doresc sa o cresc in Romania, de ce ?
Acum este mica si nu intelege .lumea de aici este plina de rautaciosi , de genul ” Corina urata ” ” Corina tiganca” “Corina neagra ” etc etc, pe cand in America cu atatea nationalitati pe acolo , cu atata democratie n-o s-o strige absolut nimeni asa, nici macar n-o sa bage de seama ca este mulatra etc etc .Si am o fetitza frumoasa , a castigat si un shooting la revista Baby, am fost cu ea la Bucuresti. Si la tine s-a intamplat la fel, sunt sigura, iar tatal tau n-a fost sa vada sau sa auda comentariile oamenilor la adresa celor de culoare, probabil ca si el s-a lovit de asa ceva in Romania, si ma gandesc ca de asta s-a reintors in tara lui .Bine ca au fost si cuvinte frumoase la adresa fetitzei mele, ca este frumoasa, ca este exotica etc etc, din partea oamenilor cu bun simt .
De ce sa nu recunosti, ca atunci cand este pe strada un chinez sau unul de culoare , auzi cuvinte de genul ” uite un galbejit, sau uite o cioara prin Romania ” , in Romania nu-mi doresc sa creasca fetitza mea.
M-am gandit si la varianta asta, ca tatal tau s-a retras in tara lui, pentru ca in Romania, mai ales in perioada comunista si un pic dupa , n-ai cum sa auzi din parte romanilor un cuvant frumos la adresa ta, s-a mai schimbat un pic lumea dupa , dar rautati sunt. N-ai cum sa traiesti intr-o tara unde ti se aduc cuvinte grele la adresa ta sau susoteli pe la orice colt de strada .
Eu zic ca merita sa ii vezi, sa-si spuna pererile, si sa stai de vorba .
Multa sanatate si fericire iti doresc in viatza.
eleny
publicat @23:50 31 August 2009
cred ca cel mai bine e sa il intalnesti…pentru linistea ta sufleteasca e cel mai bine asa…nu vei putea niciodata sa iti reprosezi nmic,poate in adancul inimii vei gasi puterea sa il ierti.tata iti e cel care te creste,dar durerea de a fi parasit ramane toata viata.
Diallo
publicat @23:54 31 August 2009
Salut, am citit povestea ta si sincer parca mi-as fi citit biografia. Stiu, inteleg si sunt 99 % sigur de decizia pe care o vei lua….va fi aceeasi cu cea luata de mine. Ai doi frati vitregi, care nu au nicio vina in povestea asta si pe care merita sa ii cunosti. Eu i-am intalnit si m-am linistit pe urma. Nu regret, sunt anumite lucruri in viatza pe care vrem sau nu, trebuie sa le facem. Nu o faci acum si te vei intreba intotdeauna cum ar fi fost.Iti pot spune si motivul principal pentru care eu am facut-o : sa le demonstrez ca nu sunt un ratat, ca cei care m-au crescut au facut o treaba grozava, desi au trecut prin momente pe care altii le vad doar in filme. Considera ca va fi o palma morala si te asigur ca vei fi multumit de cum vor decurge lucrurile. As avea sa iti spun multe, pentru ca povestile noastre se aseamana, dar pana la urma tu ai ajuns unde esti petru ca ai stiut ce sa alegi, so….good luck bro’!
barsa
publicat @00:17 01 September 2009
Nu…parerea mea e nu. Cine e si de ce trebuie sa te vada, ce inseamna vazutul asta, pana la urma.
Eu cred ca e o forma de respect si afectiune fata de parintii tai si sa treci peste provocarea asta fara sa faci valuri. Practic e o provocare pe care poti linistit sa o respingi, nu te va condama nimeni…
Parinti, tata iti e cel care te creste, cel care se chinuieste cu tine. Cel natural trebuia din start sa-si dea seama ca te lasa intr-o lume nedreapta, vulnerabil si diferit…nu el te-a ajutat sa o infrangi, sa o accepti sa te integrezi…El te-a aruncat in lumea asta ca in apa fiarta…altcineva a racit-o si te-a invatat sa inoti…nu-i datorezi nimic…fi cinstit si sincer cu tine…nu poti sa vrei sa cunosti asa un om, nu are ce cauta in viata ta…da satisfactia asta, mamei tale si tatalui tau…eu cunosc pe cineva care a procedat exact cum te sfatuiesc pe tine sa faci…intr-o situatie identica. Fiica mea…a demonstrat tarie, demnitate si dragoste…multa dragoste fata de cel care a facut-o mare si care a iubit-o. Cum altfel mai bine putea sa-si arate recunostinta. Iar cel natural a plecat cum a venit, adica asa cum a facut-o toata viata…pe nesimtite.
aaa
publicat @00:24 01 September 2009
mi s-a facut pielea gaina cand am citit.pe bune,Mircea ti-a fost un tata adevarat.cat despre faptul ca speri sa nu doara iar asta nu tine de nimeni e firesc,vor fi emotii ,dar va trece …toate trec!e om si el o sa va purtati ca doi oameni mai mult straini si gata!dar e bine sa-l vezi poate va fi ultima oara si sa nu regreti.Insa tu stii ca ai un tata adevarat,pe Mircea si daca el s-a purtat ca un tata si cel care te-a facut nu atunci chiar nu mai conteaza sangele daca e acelasi,conteaza sa fie om!
andreia
publicat @09:47 01 September 2009
buna,
stiu ca sunt new entry si poate ca parerea mea nu conteaza.dar, e important sa-ti cunostii fratii, sa vezi cine si cum sunt, ce fac.formula aia de ADN pe care o imparti cu cei si care va face sa semanati, undeva pe la unghii, dar ce conteaza, rudele nu le alegi, le suporti!
din toata nebunia asta, care te ravaseste si probabil nu te lasa sa dormi noaptea, trebuie sa inveti ceva.Sa inveti sa fii tata pentru copii tai faptic si nu biologic.
in plus, mare grija, sa nu-l ranesti pe cel care ti-a fost si este tata.spune-i tot ce ai scris si aici, explica-i ca este doar curiozitate si atat.stiu eu ca voi barbatii suferiti mult mai mult ca femeile si cand e vorba de impartit sentimente si afectiune, va ia nebunia:)
ai grija si de mama ta, pentru care a fost atat de dificil, ca in perioada in care te-ai nascut tu, sa fie o femeie singura , cu un copil mic.
si mai presus de toate, ai grija de tine!deschide-ti inima cat sa-i lasi inauntru, dar nu-i lasa sa plece cu ceva din minunatu-ti suflet.nu-i lasa sa-ti faca rau, lasa loc doar de dragoste si atat.daca tu esti ok, atunci toata lumea din jurul tau va supravetui si va fi bine!
pupici!
Cristina Marinescu
publicat @10:15 01 September 2009
Nici nu imi permit sa iti spun ceva, dar eu cerd ca ai facut bine!
mult succes, eu te iubesc sincer si sufletul meu e langa al tau. poate ajuta!
Raluca
publicat @10:21 01 September 2009
Eu nu stiu ce sa zic despre faptul ca te vei intalni cu ei deoarece cred ca cel mai important este ca in viata ta exista tatal despre care ai vorbit si care ti-a facut copilaria mai frumoasa, care a fost langa tine in momentele esentiale. Inainte nu pretuiam atat de mult povestile despre tati si familie pana nu am vazut cum e sa pierzi pe cineva drag : pe tata. Ma gandeam ca daca pentru tine exista deja un tata, ai simti ceva daca l-ai pierde pe cel natural? nu m-am putut abtine sa nu intreb deoarece sunt foarte sensibila acum cand vine vorba despre tati.
mult succes la intalnirea cu tatal tau natural
Andreea
publicat @12:25 01 September 2009
Mama prietenei mele a fost maritata cu un alcoolic, care o batea si o jignea de cate ori avea ocazia. Dupa 3 ani dupa ce a nascut baiatul, s-a hotarat sa-l paraseasca.
A avut norocul sa intalneasca un om minunat care a acceptat-o cu un copil, chiar daca el nu fusese casatorit niciodata. Asfel s-a nascut prietena mea, cu 6 ani mai mica decat fratele ei.
Din pacate, acest om a avut un accident in port si a decedat cand fata avea 12 ani, mama nu s-a recasatorit si i-a crescut cum a putut ea mai bine.
Acum 2 ani, baiatul a fost sunat de sora tatalui natural pt a-l anunta ca acesta a decedat. Nu s-a dus la inmomantare, a considerat ca nu are ce cauta acolo pt ca tatal lui care l-a crescut si s-a mandrit in fatza tuturor ca are un baiat si o fata, murise cu 11 ani in urma.
Chiar daca acest baiat nu regreta niciodata ca nu s-a apropiat de tatal natural, eu iti recomand sa te intalnesti cu tatal tau. Macar sa nu-ti para niciodata rau ca nu i-ai dat o sansa sa iti arate ca ii pare rau!
Multa putere iti doresc si o intalnire demna de asteptarile tale!!!
cataracta
publicat @12:54 01 September 2009
Cu siguranţă, aşa cum ţi-am spus şi la postul anterior, este alegerea înţeleaptă. Mircea va rămâne tatăl tău şi am un respect pentru omul ăsta numai din ce ai scris tu.
Pe de altă parte,când te mănâncă trebuie să te scarpini. E adevărat că uneori mâncarimea persistă ba chiar se inteţeşte. Nu cred să fie cazul aici.
Te felicit pentru alegerea ta!
Mult succes.
anda.oita
publicat @16:16 01 September 2009
pai multa bafta umanule…
sper sa mearga …
xx
keep us posted!
take care.
bogdan
publicat @16:45 01 September 2009
dupa o sa doara. al dracu’ de tare. dar macar o sa doara altfel. vor veni alte intrebari, vei cauta altfel raspunsurile. insa cu, sau fara raspunsuri vei vedea inca o data ca, dincolo de parinti, poti avea prieteni. poate chiar si congolezi. uberbafta.
Gabriela
publicat @16:49 01 September 2009
Cabral,
Va durea ca doar nu esti facut din piatra, dar nu uita ca noi suntem aici, if you need to talk
I-am spus mamei ca o uram (asta cand aveam vreo 12-13 ani) cu toate ca nici macar nu stiam ce este aia ura, iar mai apoi sa dus si nu am apucat sa ii spun ca nu o uram ci din contra…. Regretul este ca ar fi trebuit sa ii spun atunci ca de fapt nu o uram dar nah, copil, cand te mai maturizezi si incepi sa intelegi cu adevarat intelesul cuvintelor, atunci iti dai seama ce idiot tanar ai fost. Vorba aia: what if?
Asa ca draga umanule, bafta si tine minte ca ai un intreg blog cu readers-shi si follower-shi care te sustin!
Gabriela x
elena
publicat @18:08 01 September 2009
Parerea mea este ca ai luat decizia corecta! Intotdeauna este mai bine sa regreti ceva ce ai facut decat ceva ce nu ai facut. Tatal tau merita o sansa! Nu poti sa ramai indiferent si sa ii refuzi dreptul sa te vada, chiar daca practic nu va leaga nimic. Pe de alta parte o sa fie dureros dar….viata nu e intotdeauna vacanta!
Sa ne tii la curent.
vali
publicat @01:42 02 September 2009
Buna Cabral…
Sincer nu stiu ce sa zic…decat ca prin faptul ca ii vei vedea nu vei arata dcat ca esti mult mai bun si cu un suflet mare…si ca desi el nu a fost langa tine atunci cand ai avut mai mare nevoie de el…cineva a fost langa tine si a stiut sa iti fructifice inima cu bunatate…Nu stiu cat te ajuta vorbele mele in compaatie cu ce ti sa spus pana acum…dar nu iti doresc dect tot binele din lume…si nu uita ca exista Un Dumnezeu pt fiecare….ai mare grija de tine si nu uita ca multi sunt alaturi de tine desi poate nu sti…
Blogroll