Si cresc piticii…
publicat @ 19 October 2011 in categoria > de sufletel
Taguri: dragoste, fiica-mea, povesti de viata, Scufita Rosie, sunt tata!
Ieri pe dupa amiaza – seara, inainte sa ajung in redactie, ma suna fiica-mea si-mi zice ca are o ora libera. Clipesc nauc si-i spun “Tocmai am iesit dintro intalnire, iesim la o plimbare?“. Se arata totalmente de acord si ma duc s-o iau din casa. A mea bine-dispusa nevoie mare ca s-a inscris la toate concursurile inventate vreodata in scoala unde invata.
Si ne-am plimbat, am stat de vorba, mi-a povestit si i-am povestit, ne-am luat niste covrigi cu mac… in sfarsit, chiar quality-time, nimic spectaculos dar extrem de placut.
La un moment dat, cum mergeam noi de manuta (ea cu manuta, eu cu cazmaua mea cat capacul de wc), trece pe langa noi un maidanez simpatic. Dupa cum mergea aveai impresia ca patrupedul trebuie sa ajunga undeva, cu pasi siguri si privire (?!) preocupata. Noi doi vorbeam dar ne uitam la caine, ca remarcaseram amandoi ca blanosul avea un aer foarte preocupat, ii lipsea costumul si puteai jura ca e un corporatist in drum spre munca.
Si cand ajunge cainele in dreptul nostru ne arunca o privire si se opreste in drum, noi trecem de el dar dupa cateva secunde intoarcem capul si vedem ca asta micu’ cu patru picioare incepuse sa se tina dupa noi. Si fiica-mea zice:
- Ia uite-o si pe Scufita Rosie cum se abate ea de la drum cand il vede pe negru!
M-am pus in fund pe trotuar si-am ras mai bine de 5 minute. Ei i se paruse buna gluma, da’ parca nu asa de buna incat sa-l vada pe tapso sufocandu-se de ras. Am pus-o sa-mi explice cum de i-a venit treaba aia in cap.
- Pai n-ai vazut cum mergea el, ocupat tot, pana sa te vada? Cum mergea si Scufita Rosie prin padure. Si cand te-a vazut a facut de parca tocmai s-a intalnit cu Lupul, si-a abandonat toate treburile…
Crestem si imbatranim, si astia micii se fac mari si mistocari de nici nu ne dam seama cand…
thaopets
publicat @10:14 19 October 2011
ft amuzanta fetita ta.momente ca astea ma fac sa imi doresc si eu copii !!! mai am de crescut insa:)
clovniiveseli
publicat @10:40 19 October 2011
umorul se mosteneste , acestea sunt momentele de nepretuit ..precum spunea o reclama .
oana
publicat @10:41 19 October 2011
A avut de la cine invata!:D Cred ca voia buna si dragostea cu care a fost crescuta a facut din ea un copil dibace si cu un simt al umorului foarteeee dezvoltat!
Numai bine va doresc!
karmapolice
publicat @10:50 19 October 2011
pt momentele astea merita sa traiesti
monica
publicat @11:12 19 October 2011
foarte tare….asta se intampla din dragoste sa fii sigur.asta imi place cel mai mult intr-o relatie dintre parinte si copil,libertatea de exprimare intre cei doi.felicitari
flo
publicat @11:30 19 October 2011
“si astia micii se fac mari si mistocari de nici nu ne dam seama cand…”
Pregateste-te, “tataie”!
It’s gonna get worse.
ioana
publicat @11:44 19 October 2011
cresc cresc…ciudat de repede
claudia
publicat @12:03 19 October 2011
ehe….tare pitica…oricum,aschia nu sare departe de trunchi….asa ca de acum incolo, asteapta-te la mai multe:)))
Raluca Lotreanu
publicat @13:02 19 October 2011
superba copiluta ta. sa fie sanatoasa si sa va aduca numai fericire!
florina
publicat @13:19 19 October 2011
genial
alex
publicat @13:24 19 October 2011
Foarte tare
Are cui semana. Frumusetea mamei si mistocareala lu’ taica-su. 
Este ereditara se pare
Tesla
publicat @13:33 19 October 2011
ahhh, foarte tare
)…ai grija, s-ar putea sa-si intreaca “profesorul” cand va fi mai mare! 
)
pitu
publicat @13:37 19 October 2011
au o minte ascutita astia mici … te pun jos instant, unde fie razi fie plangi
.
si uite asa ca veni vorba de membrii familiei,ce stii despre recensamant 2011?
am inteles ca sunt intrebari dubioase prea invadatoare de spatiu privat
nu faci un subiect pe tema asta?
Cabral Ibacka
publicat @14:05 19 October 2011
Astept sa stiu care sunt intrebarile definitive si-apoi o punem de-o discutie…
Pingback: Intrebari despre tine. « Blogu' lu' Hubbis
stelutz4
publicat @14:35 19 October 2011
ce tare! deci asa analogie amuzanta ! congrats din partea mea! cred ca se mosteneste…
)
mihaela
publicat @14:48 19 October 2011
Asa este. Ei cresc, noi imbatranim… dar nu imbatranim degeaba!
Cosmin
publicat @15:21 19 October 2011
Cabral, daca nu pui o poza sa vedem cum arata minunea ta de copil degeaba :d
Simona
publicat @16:30 19 October 2011
Frumoasa minune ai!
Daca tatal e mereu cu glumele la el, fiica de ce nu ar fi?:)
NICOLETA
publicat @17:18 19 October 2011
Macar stim ca nu imbatranim degeaba! Lasam ceva in urma,mai bun sau mai putin bun,fiecare dupa chipul si asemanarea lui (na ca ti-am zis-o!).Iti urez sa ai cat mai multe discutii cu micuta,pentru ca toate vor fi grozave.
ana
publicat @17:30 19 October 2011
Mihaela
publicat @18:03 19 October 2011
Asta inseamna ca mai trebuie sa-i faci o surioara sau un fratior…sa vezi atunci ce te razi. Ce mai asteptati?
Ildiko
publicat @19:15 19 October 2011
are simtul umorului mostenit musai dela tine…fata tatii!!
Gabitza
publicat @21:25 19 October 2011
Super tare, bravo pitic! Imi imaginez ce te asteapta hihihi
) Cabral,da-mi voie,te rog…hahaha =))
diana
publicat @21:52 19 October 2011
geniala
) -ti-a zis-o 
) – de cand am citit postu ( vreo 3 minute ) stau cu un ranjet pe fata de mi se vad dintzurile 
)
diana
publicat @21:54 19 October 2011
p.s. veeeeeezi? daca nu mai citesti povestile copilariei?
Alix
publicat @09:08 20 October 2011
like father, like daughter
)
Andra
publicat @08:08 22 October 2011
copii sunt mai isteti decat ne asteptam..poate cateodata ii subestimam
ioana
publicat @22:40 23 October 2011
iti seamana in multe privinte ………….si da a avea un copil e ca si cand ai avea o minune implinita langa tine,credema stiu ce inseamna.important sa fim langa aceea minune cat de mult timp putem sa o ascultam,ajutam,sfatuii si rade impreuna cu ea.