Sari la conținut

Între 20 și 30 de ani a fost perioada în care… ăăă, stai puțin.

Dă-i un PLAY și-apoi citește (încerc varianta cu SoundClould, vreau să văd dacă pentru cei care citesc de pe telefon e o variantă bună pentru a asculta piesa și de a citi în același timp):

Așa… ziceam că între 20 și 30 de ani a fost perioada în care m-am lăsat dus de val. Am muncit cât am putut, în condițiile date. M-am distrat cât am putut, am acumulat experiențe, m-am dus încolo și încoace… după cum a mers curentul.

Și nu e neapărat rău.

Totuși, dus de curent ajungi să trăiești chestii random.

Și să nu mă înțelegi greșit… nu cred că dacă te încordezi tare ajungi să ți se întâmple fix ce vrei tu.

Putem influența mult prea puține dintre lucrurile care ni se întâmplă.

Cunosc, însă, oameni care au ajuns la ce și-au dorit. Și au ajuns acolo făcând toate lucrurile necesare pentru ca întâmplările să-i împingă către țelul lor.

Dar știi de unde au pornit? De la a-și seta, de la a-și conștientiza obiectivul.

Ce te face fericit? Unde vrei să ajungi? Ce vrei să ți se întâmple?

De la conștientizarea asta pleacă totul.

Am prieteni pe care-i văd alunecând în stânga și-n dreapta, orbecăind către nimic. Oameni mișto, inteligenți și cu potențial mare. Și mi-e clar că vor reuși să zâmbească doar pornind de la momentul în care vor realiza ce-și doresc de la viață.

Pentru că orice drum începe din momentul în care știi unde vrei să ajungi.

7 comentarii despre "Să-ți stabilești țelul e primul pas către a reuși să-l atingi"
  1. Raluca

    Yey, avem muzică și pe telefon! :D

    răspunde
  2. Mihai

    Cum spunea cineva pe facebook, sa iti stabilesti este foarte bine, dar daca nu ai si o conjuctura favorabila telului nu este suficient … dar este bine sa stabileste punctul de plecare si sa faci tot posibilul sa evolueze acel punct

    răspunde
  3. Petronel

    Pe Windows Phone nu merge :))

    răspunde
  4. Brindusa

    Exista momente in viata cand te lasi purtat de ea, te bat vanturi si te simti obosit sa lupti contra curentilor… Dar ne revenim si o luam de la capat, ne stabilim prioritati, tinte, ne jalonam drumuri… Cu Voia Sa lucrurile pornesc in directia dorita. Conditia unica de reusita e, cred eu, ca ceea ce alegem sa fie inspre binele nostru, fara a calca in picioare visele nimanui. Sus inimile!

    răspunde
  5. Emi

    Trebuie sa scrii mai mult sau sa alegi melodii mai scurte ca invat textul pe dinafara pina se termina muzica..:)

    răspunde
  6. Silvia

    Si ce te faci cand stii ca ai creier, ca stii vreo 3 limbi straine invatate in facultate, ca ai si un master in comunicare si te da seful afara pentru ca nu ai 45 de kile si mai mult de 2 neuroni (cand tipa de la resurse umane a vazut ca ai potential si ca ai lucrat doar cu firme straine si ai avut contact direct cu italieni, spanioli, greci, britanici etc dar seful vrea sa fii „disponibila” in deplasari si sa arati ca o pitipoanca) sau cand faci cel mai bun customer service, desi ai maxim o luna acolo,iti ajuti colegii cu limbile straine dar ca feedback ti se spune ca esti prea comunicativa cu clientii si ca nu au nevoie de oameni destepti in echipa lor iar cand ti se da „timp de gandire” tu iti dai demisia dupa umilinta traita si ei sunt surprinsi si spun „Chiar vorbeam zilele astea si ziceam ca Silvia nu e fata proasta”….ca sa nu mai spun ca la un alt job ajunsesem sa imi cer banii in ziua de salariu, cu tot „tupeul” posibil pentru ca altfel nu imi primeam banii, pur si simplu (tin minte ca intr-o luna seful chiar s-a enervat cand a trebuit sa imi dea banii din buzunar…). In 2016 am avut 5 locuri de munca tocmai din cauza a ce ti-am spus mai sus….dupa ultima faza, aia cu pitipoanca am ajuns la doctor cu pastile de atacuri de panica (cat despre ITM si altii….au fost la birou si au plecat in 5 minute…se schimba firmele pe hartie cum se schimba si sosetele). Am aplicat pentru secretariat pt ca asta am facut si sunt obisnuita, am aplicat pentru lucrul de acasa, pe traduceri pentru ca am facut limbi straine…am ajuns sa aplic pt consilier vanzari la magazine, petshop-uri, pt incasat hartiile alea de la colete si dat oamenilor coletul lor…..de luna asta ma apuc si de slabit (nu sunt vreun monstru, dar o fac pt mine si sanatatea mea) cu antrenament si dieta….am facut curs de make-up, de masaj, de inspector al muncii, am aplicat pt job-uri care presupun informatiile pe care eu le-am invatat la cursuri….nici un raspuns, de la nimeni….si nu ma plang, am 27 de ani si viata inainte pentru orice dar stii care e problema mea? Societatea si prejudecatile oamenilor. Nu sunt nici proasta, nici timida si nici urata. Si atunci? Unde e problema? Am incercat toate variantele posibile pentru a lucra cu publicul, cu oamenii si desi multi au plecat cu zambetul pe buze, sefii nu au avut aceeasi parere….Voi incerca sa imi fac propria afacere….Sa vad daca merge…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *