Nepasare
publicat @ 17 July 2009 in categoria > de sufletel
Taguri: > de sufletel, dragoste, femei si barbati, lacrimi, relatii
da [play] si citeste
Am rabdare, de cele mai multe ori am rabdare si ascult. Ii ascult pe cei care simt nevoia sa vorbeasca, sa spuna, sa se descarce. Ii las sa-si spuna pasul, nu neaparat pentru a primi un sfat ci pentru a reusi sa-si creioneze singuri o imagine mai corecta.
Ascultandu-le povestile te amarasti, te creponezi, si nu-i vorba de mila – nici gand(!), e ca si cand il vezi pe cel din fata ta ca ia o gura mare dintr-o gutuie, si el se stramba, si te strambi si tu cu el… simti fara sa gusti chiar in secunda aia.
Asa si in momentele in care le asculti povestile… te amarasti. Unde vroiam sa ajung… ascultand toate povestile astea, observi ca, multe dintre povestile de dragoste esueaza din cauza relaxarii. Pur si simplu, el sau ea uita importanta celuilalt. Nu, nu-l iubeste mai putin… doar ca uita sa fie interesat, sa se arate interesat, ia relaxat tot ce are celalalt de dat si… atat.
E prima lupta, e cucerirea, vine apropierea, apoi cunoasterea, completarea pana la cel mai intim gand, si-apoi… vine relaxarea. Si in momentul respectiv toate rutinele, toate gesturile normale, toate trairile converg catre nepasare.
Cel devenit nepasator priveste detasat, sigur de el, ia relatia ca un dat, ca un fapt ce nu are cum sa se schimbe. Partea proasta este ca celalalt, cel care inca trage… sufera ca un caine. Se simte dat la o parte, neglijat, neinteresant, fad, sters, neimportant.
Nu stiu cati dintre voi va regasiti intr-una dintre situatiile de mai sus, nici nu este o intrebare… am facut insa un test printre cunoscutii mei. Dupa ce le-am expus problema cam la fel cum v-am expus-o si voua, mare parte dintre barbati au rezervat o masa la un restaurant dragut (o sa vi-l recomand candva) si au cumparat un buchet de flori. In schimb, fetele le-au trimis iubitilor un mesaj.
Cand i-ai spus ultima oara iubitului tau “Te iubesc!”? Cand i-ai aratat asta asa… frumos?
Cand ai facut ceva pentru iubita ta, ceva frumos, ceva altfel, sa stie si sa simta c-o iubesti?
[nu se pune "Te iubesc!-ul ala cu sens de "Hai pa, inchide c-am treaba!" spus ca si punct in cele x discutii zilnice la telefon]
Din Copilarie
publicat @13:16 18 July 2009
care da de baut?
Simache
publicat @14:15 18 July 2009
Wow Cabral postul asta al tau l-am citit exact dupa ce m-am certat cu prietena si aveam in cap exact ce spuneai tu aici , crede-ma a fost intamplator sa intru aici si sa gasesc asta , cautam ceva relaxant … in momentul asta am aceleasi ganduri cu ce ai scris tu aici si nu imi vine sa cred , nu stiu ce sa fac…
Simache
publicat @08:56 20 July 2009
Poti sa ne spui despre ce restaurant este vorba?
ipo
publicat @14:28 18 July 2009
*offtopic, dar cu intentii bune: vrei sa fii MC la o petrecere? Hai sa ne facem de cap la Silvia, ca nu e acasa!
Pai noi stam in oras si ea e la mare?
)
http://sunkissed.ro/2009/07/16/soft-spot/
Vorba aia, ne dixtram!
Redefined
publicat @14:29 18 July 2009
Salut negativule,
Daca postul asta l-ai fi scris cu 2 luni si ceva timp in urma…
Daca l-as fi citit…
Daca mi-as fi dat seama mai devreme… Daca…
eniuei… uite de-asta citesc eu blogul tau. Asta e o campanie care ar trebui sustinuta pentru ca eu in prostia mea cred ca asta ar ajuta “societatea”. Un gest, un simplu gest si totul devine mai frumos… oamenii mai relaxati. Poate nici nu se mai claxoneaza in trafic
, poate te lasa sa iesi dracu din parcarea aia laterala imbecila si ilegala. Poate! Dar merita incercat.
chip up za gud uorc!
ipo
publicat @15:01 18 July 2009
*acum am vazut ca nu era momentul… scuze…
Alinutza
publicat @15:18 18 July 2009
Cam acum 1-2luni ti-am trimis si eu poveste mea de dragoste. Era trista. Ti-am povestit cum sufeream si eu exact ca un caine. Cum a fost cel mai groaznic an din viatza mea. Cum trag in continuare ca o proasta pentru ca nu pot sa renunt.Cate lacrimi au curs pe obrazul meu, cate momente singure si triste am avut, si multe altele. Asa cum am trecut multi prin momente de genu asta.
Dar acum dupa 1 an si jumatate ne-am impacat. Momentan simt ca a meritat fiecare moment si fiecare clipa prin care am trecut. Stiu ca spun o mare prostie. Nimeni nu merita sa sufere din cauza altei persoane. Dar cand ma uit in ochii lui si vad cum ii pare rau cu adevarat si cand il aud cum vb de viitorul NOSTRU ma topesc. Da, simt ca a meritat. Maine placam in vacantza 1 saptaman doar noi 2. Asa vrem noi sa facem un gest frumos unul pentru celalat. Mergem sa ne relaxam, dar nu de la momentele frumoase petrecute unul cu celalat si soptele spuse la urechi si imbratisarile lungi.
Geanina Codita
publicat @15:35 18 July 2009
Eu îi spun…TE ADOR…
Diseară voi posta o poezie scrisă astăzi, ce se numeşte “POVEŞTI DE IUBIRE”
Lucrurile stau cum ni le-ai prezentat, dar tare e frumos începutul acela romantic şi zău că nu îmi vine să mă gândesc la final deloc…
Gânduri bune, Maestre!
corina
publicat @16:06 18 July 2009
Multumesc Cabral!Multumesc ca ne deschizi ochii…
Bibi
publicat @16:07 18 July 2009
citesc si ascult si oftez. Zilele astea se implinesc 6 ani de cand il am alaturi pe cel ce cred a fi iubirea vietii mele. Am avut o relatie minunata, pentru care am luptat amandoi mult. Inca mai avem o relatie frumoasa, dar…deh. Nu mai e ASA frumoasa. Ne iubim mult, foarte mult, DAR… de atatea ori a trebuit sa ii spun cam ce ai scris tu aici. De atatea ori am incercat sa il fac sa inteleaga ca ce avem noi e un dar, ca o floare pe care nu o ingrijesti moare, ceva ce trebuie pastrat. Atat am suferit fara ca el sa inteleaga de ce desi eu ii explic mereu. Are momente cand cred ca intelege, ca incerca sa faca ceva. Uneori imi e teama ca o sa uite toata iubirea asta si o sa prefere ceva nou, care sa nu necesite atata intretinere si munca.
Am o prietena care acum trece printr-o despartire din acelasi motiv. El a uitat. Ii cere sa il inteleaga ca e ocupat.
Astia suntem. Niciodata nu e destul. Te obisnuiesti atat de usor cu binele, incat uiti ca sunt atatia care nu au avut niciodata in viata lor ceva atat de frumos.
Te pup si iti multumesc pentru postul asta.
P.S. Eu mesajul ti l-am trimis tie, el pe-ale lui le-a primit aseara…
Sapphire
publicat @17:06 18 July 2009
citesc blogul tau de aproximativ doua luni…si cu acest post ma declar “cucerita” definitiv
words are useless!
irenne
publicat @18:08 18 July 2009
As avea atatea de spus despre subiect. Cand am deschis pagina acestui blog eram in starea pe care o descrie ultima postare si totusi nostalgica la vremurile cand atat de mult conta orice semn, orice privire, orice promisiune, orice! Ne pierdem pe drum, nu ne mai tinem de mana si asta ne face sa ne ratacim, pacat ca ne ratacim de multe ori fara busola, candva celalat era busola noastra si uitam unde l-am lasat. Apoi ne pierdem interesul sa o mai cautam, ni se pare ca totul e ridicol si copilaresc, ni se pare ca avem atatea de facut de tot ce tine de suflet cade undeva pe un loc inferior, uitam chiar si pozitia in clasamentul sentimentelor, uitam ca nu demult traiam cea mai intensa poveste pe care acum am abandonat-o ca pe o pereche de pantofi vechi. Suntem atat de superficiali, cred ca de aici ni se trag toate. Si eu, din pacate, trec prin faza asta oribila si ingrozitor de frustanta, parca nici nu mai stiu unde sunt, si nu astept de la celalalt atata vreme cat eu nu dau in schimb. Cred ca dragostea e un schimb permanent, noi femeile asteptam mereu de la ei, de parca am fi buricul pamantului. Ni se pare ca meritam totul, ca in jurul nostru graviteaza barbatii. Si in final ne plangem. Cred ca si eu ca si multi altii meritam ceea ce ni se intampla, pentru ca suntem mult prea vanitosi. Atunci cand vrem o schimbare, sau cand simtim ca ne lipseste ceva cred ca prima persoana la care ar trebui sa cautam ar trebui sa fim noi. Din pacate nu aplic nimic din ce am scris si ma vait si-mi plang de mila si imi ling ranile ca o leoaica ranita si ma complac si parca am uitat sa mai traiesc frumos. Habar nu am de unde sa incep si am senzatia uneori ca totul e degeaba ca nu rezonam, cu toate ca traim miracolul existentei unui copil, poate si asta ne-a facut sa uitam de noi. Si mai cred ca totul vine spontan, nu ne propunem frumosul, el iese din noi pur si simplu.
Intrebarile: 1. nici nu mai stu de cand.
2. nici nu mai stiu de cand.
Felicitari Cabral!Traiesti frumos cu tine si asta ii face fericiti pe cei ce te inconjoara!
Andreea
publicat @18:21 18 July 2009
Buna treaba post-ul asta.
Sper sa trezesti din amorteala macar cateva persoane, se merita.
Eu sunt de acord: traiti mai fratilor, o viata avem, daca o traim in relaxare si comfort o traim degeaba.
Gata, ma intorc inapoi la viata mea plina de momente penibile dar care o fac atat de frumoasa…nu as da-o pentru alta calma si relaxata, plina de siguranta si comfort…
dana
publicat @19:55 18 July 2009
si eu sufar ca un caine ……
thedaniel
publicat @20:13 18 July 2009
Salut!
Am 26 de ani si niciodata nu am spus “pe gura, cu cuvinte” unei femei acel “te iubesc”.
Cand o femeie imi spunea “te iubesc” eu ii raspundeam cu “si eu” sau nu-i raspundeam, poate cel mult ii zambeam.
Nu stiu de ce, dar parca mi se pare prea simpla acea expresie in ultima vreme. Parca toata lumea o spune doar ca sa obtina ceva. Prefer sa-i spun indirect “te iubesc” prin fapte, nu sa ma repet cu aceasta expresie, care de multe ori seamana, exact asa cum ai spus si tu, cu un fel de “Hai, pa!”.
Numai bine!
chris_dude_ro
publicat @22:28 18 July 2009
Hombre,multumesc pentru noua “obsesie”…
Bine k am gasit Yiruma dupa ce am cautat Patrice si “Clouds” in draci
Iti multumesc ca existi si schimbi perceptia asupra unor lucruri marunte dar vitale pentru noi toti!
Inca o data,bine ai revenit!
Alina
publicat @22:38 18 July 2009
Cabral, te rog, uita-te aici, poate poti face ceva mai mult !!!!!!!!
http://www.alexdamian.com/
anda
publicat @22:55 18 July 2009
citesc asa p’aici. Cabral scrie, pentru ca asa simte. pt ca asa este el.. pt ca asa se exteriorizeaza, dar comentariile voastre mi se par prea exgerate. parca sunt ..un periaj pe haina cuiva. .. si nu inteleg de fapt, pe a cui si care ar fi castigul?~?~ ,,, din cauza asta poate nici nu am mai scris pe aici. doar am citi./..
Ana Sandu
publicat @23:15 18 July 2009
Buna, Cabral! Am vazut ca ai trecut printr-o perioada nasoala, printr-o perioada nasoala trec si eu acum, am probleme o carca si ma chinui in fiecare zi sa gasesc solutii…am intrat pe blog-ul tau, am citit, insa nu am mai postat nimic…doar atunci cand am vazut ca erai pe cale sa renunti…apropo..ma bucur ca nu ne-ai lasat de tot.
Scriu aiurea, fara cursivitate, nu conteaza, stiu ca intelegi!In toata nebunia din viata mea singura parte frumoasa pentru care multumesc in fiecare zi este iubitul meu, suntem de 6 ani impreuna si inca mai stim sa ne bucuram de noi!Si e taare bine….te pup…o seara faina sa ai,
Ana, Bv
Beatrice
publicat @01:39 19 July 2009
Sincer am citit…Si l-am regasit in ultimile fraze pe cel cu care, cred eu …vreau sa imi impart viata….
Eu…Incerc sa ii spun zilnic aceste 2 cuvinte(din inima,nu din obligatie!)Insa el… Nu imi mai spune de foarte mult timp… Iar cand incerc sa il fac sa inteleaga ca prin atitudinea lui ma face sa ma indepartez din ce in ce mai mult de el,cu fiecare secunda,minut,ora,zi- de el , imi raspunde cu o intrebare : DE CE MA OBLIGI SA SPUN ACELAS LUCRU ? IL SPUN CAND VREAU EU NU CAND VREI TU! Problema mea e ca nu spune niciodata….Si nici nu il oblig….In fine….
Cei sa ii faci…Cu dragostea “e” greu!
Pupici Cabral…Ma bucur ca ai revenit!
anca yvonne
publicat @02:40 19 July 2009
off….cate amintiri ma napadesc acum…complicata situatiune cu iubirea asta….:(
Andrei Buzera
publicat @05:30 19 July 2009
.. de ce in misoginismul meu vad pe “cel care inca trage” si “sufera ca un caine” ca fiind un EL in majoritatea cazurilor ?!
MARIA
publicat @08:24 19 July 2009
MULTUMESC CA EXISTI.
bling
publicat @09:01 19 July 2009
Frumos, chiar nu stiam ca poti fi atat de profund. Si daca mesajul tau ajuta macar o persoana/un cuplu, ai facut o fapta buna pe ziua de azi
karmapolice
publicat @10:04 19 July 2009
me happy cu postul asta…
silvia
publicat @11:35 19 July 2009
La mine a venit ieri prietenul in oras..Nu e de aici, din pacate…..Dar nu conteaza
Ne-am plimbat vreo 5 ore prin Mamaia, nu a fost nevoie de cuvinte, de lupte de cucerire….De nimic…..Suntem pe aceeasi treapta si simtim…..Aseara, cand m-a condus acasa, ne-am oprit langa blocul meu si am stat imbratisati…..Nu a fost nevoie de mai mult, am simtit si a fost de ajuns. Suntem doi cazuti din Luna si aerieni, dar asta nu ne impiedica sa mergem mai departe 
o zi frumoasa, Cabral! 
Carmen
publicat @13:52 19 July 2009
“Am rabdare, de cele mai multe ori am rabdare si ascult.”-Nu ai avut rabdare sa iti spun si eu “scuze” intr-o seara,in club,cand dansam eu foarte dezlantuita si te-am lovit din greseala…oricum,imi cer scuze acum,asa in public
mihaela filip
publicat @18:03 19 July 2009
ai un mod aparte de a aseza cuvintele , astfel incat ma faci sa-mi dau seama ca multe dintre relatiile pe care le-am avut au sfarsit datorita relaxarii . scrii frumos , scrii absolut divin.. esti cineva pentru noi , muritorii de rand.. ceva ce va fi o singura data.
Cristina
publicat @18:47 19 July 2009
ieri i-am spus ca-l iubesc.. de fapt i-am scris pe inimioara unui tort. cina romantica, cu lumanari si tot tacamul! asta ca sa intram in sarbatoare. e ziua lui de nastere pe 26! urmeaza si partea a II-a! dar nu spun ce:)
puterea e in noi!suntem capabili de lucruri uimitoare cu ajutorul gandului doar!important este sa stii ce vrei si sa fii optimist! tu alegi daca suferi sau esti fericit! eu am ales!
Lucian
publicat @00:45 20 July 2009
well…sa fim realisti :din pacate faza de “indragosteala” trece oricat de rau ne-ar parea
…iar faza de iubire “molcoma” si apatica(=un fel de amicitie reciproc avantajoasa)- nu-mi place!:||
ca e de vina “asimilarea” celuilalt-de aici incetarea “luptei” pentru ceva ce consideram ca ne apartine de drept si relaxarea-ca e biochimia, ca e rutina..uatever… sad but true…
anyway..lumea e mare si femeile(sau barbatii) “e” multe(i):))
and btw: mi-ar placea ca luvu’ sa fie 4ever..but i’m only human;))
raspuns: ieri dimineata si aseara
PS:persoanele difera;)
Lucian
publicat @00:59 20 July 2009
femeile “e” multe pt barbati si barbatii “e” multi pt femei of course…nu va ganditi la magarii=)))
Un sufletel
publicat @08:39 20 July 2009
So true… so sad… si cel mai aiurea e ca dupa ce ai iubit si ai fost iubit(a) fara limite si povestea moare nu sti daca sa lupti pentru ca e doar un hop pe care relatia trebuie sa-l treaca, sau sa te resemnezi… Cel mai greu si mai greu e cand il/o vezi ca inca te iubeste dar se pierde si apoi revine si nu mai intelegi nimic, tragi doar aer adanc in piept si te rogi ca momentele de fericire sa dureze si el/ea sa nu se piarda din nou…
Blogroll