[da play si citeste]
Ma uit in urma si vad multe… vad bucuriile unui copil ce indrageste tot ce-l inconjoara. Vad acelasi copil privind uimit cuvintele ce-l lovesc, rasetele rautacioase ale celor care-i arunca “cioara” peste ochi, accentuand un stigmat ce nu-i al lui.
Copilul ala a crescut, a invatat sa-si indrepte spatele, si-a sters de pe fata flegmele si a zambit larg lumii. A invatat sa deosebeasca laturile de oameni, jegurile de nestemate, ranjetele de zambete sincere.
Acel copil sunt eu. Si eu, fostul copil, am un copil. O comoara, o jucarie, un zambet, o veselie, o gingasie, un sufletel ce nu poate fi pus pentru mine in balanta cu nimic.
Tu, fata mea, esti pentru mine tot. Esti dimineata acel zambet care ma scoala si din morti si ma arunca in viata cu pofta unui om care are pentru ce lupta.
Esti la pranz, prin telefonul ala rasfatat, acea gura de aer ce i se ofera inecatului, acea gura de oxigen care-i da putere sa se lupte cu apele si sa iasa la lumina, tragand cu nesat aerul in plamanii-i compresati.
Seara-mi esti palmuta aia mica ce ma mangaie si-mi da, da, mie, tatalui tau, acel gand frumos ce m-adoarme zambind, cu acel “puricii sa te sarute” sub pleoape.
Stii, imi pare rau, chiar imi pare, ca eu si mama ta am divortat. Daca noi am fi putut supravietui ca indivizi impreuna in acea uniune am fi facut-o. Dar, stii tu, la un moment dat oamenii se schimba si lucrurile facute pentru totdeauna devin finite. Dar chiar si asa, tu ai (si-ti spun sigur) cea mai buna mamica din lume. Cea mai buna. Si, sper, un tatic cel putin bunicel.
Si tie, pinguina mea, iti cer scuze. In genunchi, cu ochii plecati. Iti cer scuze umil, coplesit de esecul meu. De esecul de-a te aduce pe lume intr-o tara unde culoarea pielii conteaza atat de mult incat oamenii, inainte de-a se uita in ochii tai, se uita la culoarea mainilor tale.
Intr-o tara, unde, inainte de a insemna orice altceva… esti o cioara. Si tu, si eu… noi toti, astia care au avut – se pare – ghinionul de-a se trage dintr-o maimuta din Africa. N-am ales noi, dar noi trebuie sa purtam, in ochii lor, stigmatul asta.
Si-ti cer scuze tie, gogosarul meu, ca n-am avut puterea, ca mi-am iubit prea mult tara asta numita Romania cu care ma identific pana la capatul drumului. C-am iubit tara asta, si i-am iubit oamenii, si inca-i mai iubesc. Stii, oamenii, romani ca si mine, ca si noi doi…
Iti cer scuze tie, soricelul meu, pentru toate momentele cand nu vei fi o femeie desteapta, pentru toate clipele cand nu vei fi, poate, o femeie frumoasa, pentru toate secundele cand nu vei fi un suflet poate frumos… ci vei fi O CIOARA.
Voi fi acolo, intotdeauna. Vom fi amandoi, si eu si mama ta, pentru a te apara. Pentru a zbura impreuna, de mana, noi doi – ciori – si mama ta – porumbel iubitori de ciori – prin viata asta care, crede-ma, poate fi frumoasa. Vom fi acolo, amandoi, cu aceeasi durere in suflet pe care am vazut-o in ochii mamei mele, a bunica-tii, cand auzea pe strada acelasi CIOARA! aruncat citet, vesel, raspicat, din guri imputite de bere ieftina si spirt filtrat prin paine.
Te rog, iarta-ma, cioara mea mica!
Umanilor, va rog sa ma scuzati… eu plec putin. Plec sa zbor. Nu mai scriu pe blog. Refuz. Sau nu mai pot.
Mi-au crescut aripi in loc de maini, nu mai pot apasa tastele astea qwerty.
Din piele-mi ies deja cotoarele unor pene negre, nu mai pot sta pe scaun, ma legan pe-o sarma din Berceni si croncan la luna.
Va las. Nu stiu cat va dura pauza asta. Sau daca va fi doar o pauza.
Eu, asta negru, va multumesc pentru tot. Si, credeti-ma, daca ma cititi… sunteti, macar in parte… ciori.
) crazy man – am ras cu pofta; sa ti mai dau o idee ? 
cand e sedinta la guvern, parlament nu se...
cand te nedreptatesc oamenii te rasplateste Dumnezeu
Buna! sunt Loreta din Botosani…am 15 ani si vreau sa ma adresez tie Cabral si sa-ti spun ca aceste randuri m-au emotionat enorm.Esti un om cu un suflet mare un om curajos care a vrut sa imparta cu noi ceilalti aceste ganduri ale tale.Stiu ca in Romania oamenii critica si judeca orice si pe oricine…insa ma bucur ca tu nu te lesi doborat de aceste rautati ale lor.Esti o persoana care reusesti sa aduci un zambet pe fata unui om in orice situatie (personal mi s-a intamplat de fiecare data cand te vad la tv)esti un om foarte deosebit..special..unic.Bafta in continuare!!:)
esti prea tare!un om bun mult prea bun!bafta si multa sanatate k este mai buna decat toate!
de mult timp caut …UN OM! … iata ca am gasit! am intrat pe blog-ul tau din greseala …dar ce am gasit aici … a fost ceva ce de mult timp cautam! Ma bucur ca am gasit,in sfarsit,un om !
de la un an am crescut fara tata … este foarte greu… in momentul acesta,lacrimile siroiesc pe fata mea…
Nu mai pot scrie,nu mai stiu ce…mi-au venit in minte multe ganduri…s-au amestecat…
Cred ca voi mai citi inca o data post-ul acesta …
a inceput o alta luna … pentru mine o alta viata …
inca putin si mai imbatranesc un an … se pare totusi ca ma comport ca o pustoaica de 16 ani , care inca mai tremura atunci cand ii zambesti …
imi vine sa-mi trag palme … poate am sa ma trezesc la realitatea cruda , pe care nu o suport … poate am sa uit de basmul meu , in care toti zambesc , in care toti sunt fericiti …
acum cateva zile am hotarat soarta copilului meu … tie iti este bine si iti va fi bine … stiu asta…
ma doare ca nu e aici , langa mine … si tot asa ma doare ca nu il pot avea curand langa mine …
vorbesc cu tine , copile, iti aud glasul care imi mangaie sufletul , iti vad chipul zambind , ca atunci cand ma vezi si ma tii in brate …
niciodata nu uiti sa imi spui ” te iubesc, mami!” .. nu uiti niciodata sa imi spui ca ti-e dor , sa ma intrebi cand vin acasa …
“acasa” .. care casa ?
casa pe care am pierdut-o ? casa in care m-au acceptat altii ?
casuta noastra are forme , in mintea mea … cand oare ca prinde forma in realitatea asta ?
cand va veni ziua aceea in care dimineata sa ma trezesc alaturi de tine , seara sa adorm cu tine ?
zambesti , copile, razi , te bucuri … si te doare … nu o arati , dar iti simt durerea … cand plec imi spui doar “pa” si ma intrebi cand ma intorc …
foarte foarte frumos…
SALL;
AI SUFERIT MULT,MULT PREA MULT.IMI PARE TARE RAU (ESTE PUTIN SPUS);VOCABULARUL IMI ESTE SARAC SA-TI SPUN CE SENTIMENTE M-AU INCERCAT IN TIMP CE CITEAM.AI AVUT ATATA AMBITIE SI O VOINTA DE NEDESCRIS SI IATA-TE UN OM;UN OOOOOMMMMMMMM ADEVARAT;CARE A STIUT CE SA CULEAGA DIN VIATA.TE ADMIR:
-PT. CA AI STIUT SA LASI IN URMA RAUTATILE SI TOTUSI LE-AI FOLOSIT CA PE UN SUT IN FUND ;
-PT. CA AI INCHIS ACESTE RAUTATI INTR-O CUTIE NUMAI DE TINE STIUTA,
-PT. CA AI AVUT INCREDERE IN TINE;
-PT.CA NU LE-AI LASAT SI NICI NU LE LASI SA-TI CONTROLEZE VIATA;
-PT.CA ……….AS PUTEA CONTINUA,DAR MA OPRESC,AM DEVENIT PLICTISITOARE.
P.S._PRINTRE RANDURI LASI SA SE-NTELEAGA CA CINEVA IMPORTANT DTN VTATA TA, TE-A RANIT.DACA-I ASA IARTA-L, ASA CUM I-AI IERTAT PE TOTI CEILALTI!
D-ZEU SA AIBA GRIJA DE TINE SI DE TOTI PE CARE-I INDRAGESTI.
MULTA SANATATE CA DE RESTU AI TU GRIJA.
TE PUP CU ADMIRATIE PE OBRAZUL TAU CATIFELAT.TOTI OAMENII CU PIGMENT INCHIS SUNT PUFOSI,ASA ESTE SI FETITA MEA,DE ACEEA STIU.(POATE NU TE INTERESA, DAR ASA AM SIMTIT SA SCRIU SIIIIIIIIIIII AM SCRIS, ITI DAU VOIE SA RAZI)HA-HA-HA-HA.
PAAAAA
superb.de mult nu m-a mai impresionat ceva atat de tare.cred totusi ca iti faci cam multe griji in ceea ce priveste parerea altora despre tine.mult succes.
traim intr-o tara plina de prejudecati..
eu am un iubit pe care mama nu-l accepta pentru ca a avut norocul sa fie fiul unei “tiganci”…si desi este un om mai bun decat un roman asta nu conteaza..
dar..noi sa fim sanatosi
Doamne…cat de frumos! M-a bufnit plansul gandindu-ma cum ar fi sa treaca baietelul meu prin asa ceva. Eu traiesc in Franta, unde asa ceva pare de neacceptat. In Romania…mai sunt multe de schimbat…Pacat. Esti o fiinta minunata, iar fiica ta un ingeras.
Intr-o tara plina de ipocriti care ar fi trebuit exterminati odata cu Hitler, nu ai de ce sa fi suparat. Sunt niste oameni limitati, needucati si frustrati pe care eu ii consider niste rable umane. Esti unul dintre cei mai tari oameni din divertismentul romanesc si ai un copil ca un ingeras. Nu te lasa intimidat de idiotii care sufera de grandomanie pentru ca foarte multa lume te apreciaza!!!!!!!!
Cred ca am mai citit o data mai demult si azi am regasit din intamplare “confesiunea”
Mi-as dori ca niciodata oamenii sa nu fie jigniti pentru ca apartin unei rase,unei etnii.De ce cei care nu sunt “in prezentare” ca majoritatea trebuie jigniti?N-am inteles niciodata,copil fiind am simtit nedreptatea care se facea unora pentru ca erau diferiti.Am vrut sa spun ca nu sunt de aceeasi parere si n-am facut-o.M-a durut lipsa mea de curaj.
Eu cred ca acei oameni care fac asemenea discriminari nu ies bine cand se compara.Atunci isi doresc “revansa” in jigniri grosolane.
Conteaza numai omul ,cel din interior…
Nu pot sa-ti spun : Nu suferi!Te va durea mereu,din pacate…pentru ca nedreptatea doare.
Eu indragesc oamenii,oamenii frumosi pe interior!
Cu respect si consideratie multa,
M-ai facut sa plang…pt ca ai vb cum niciodata nu o va face tatal meu mie…despre mine…e gol acel loc,locul sau,al tatalui…cat despre acest rasism…prima litera a tarii noastre este R..asadar eu chiar cred ca asa am fost,asa este si asa va fii aceasta tara,cu bunele ei si cu relele ei..este tara ta si a mea si noastra..iubesc pamantul,vorba.si poate 50% din populatia sa,pt ca imi iubesc aproapele meu bun,insa urasc ff mult caracterul oamenilor ce au ramas pana la 22 de milioane,educatia si traiul in care au crescut,pt ca,crede-ma ca daca ei ar fi crescut intr-o tara unde faptul ca esti om era mai presus de orice altceva,crede-ma ca totul era schimbat acum,pt copilul tau,viitorul meu,si al altora..insa te asigur de un lucru:indiferent de varsta,oamenii sunt filtrati,si raman cei care gandesc ca noi si ne gasim locul comun,cum ar fi acest blog…:)
Buna, Cabral! De cand te-am vazut la Tv. mi-ai placut, prin felul tau de a fi, deschis si vesel… ca un roman neaos! Acest blog este un manifest contra indiferentei si contra infectiei morale in care ne zbatem cu toti, este un strigat pt. dreptul la demnitate umana, acela prevazut de Drepturile Omului, dar care la noi inca nu a fost recunoscut… neoficial. Eu sunt o romanca de 34 de ani, blonda si frumoasa (falsa modestie nu isi mai gaseste locul in acest context), asa ca si fosta ta sotie, o femeie care la varsta de 20 de ani a avut curajul sa se casatoreasca cu un barbat minunat, care insa, intamplator … era tigan. Doar acum, dupa 14 ani, pot vorbi despre asta (vorbesc singura, desigur) si poti sa iti inchipui aprobiul public la care am fost supusa atunci si privirile de sus pe care trebuie sa le infrunt si azi, chiar si de la cele mai apropiate persoane, care nu inteleg cum am putut sa imi … murdaresc sangele. Asta ma lasa rece, nu traiesc cu lumea si cui nu-i convine poate sa intorca capul, insa dureros este faptul ca am 2 copiii minunati, copii brunetei si inocenti, care inca nu stiu ce ii asteapta si nu inteleg cand uneori alti copii, chiar dintre copiii prietenilor nostrii, nu le permit sa aiba prea mult contact unul cu altul. Fetita mea doreste sa se joace cu o fetita si nu intelege de ce mama acesteia nu o lasa. Este cumplit, ca parinte, sa asist la un astfel de spectacol pt. ca daca mie nu imi pasa, copiii mei trebuie sa suporte un tratament pe care, cred cu tarie, ca niciun copil nu il merita. Dar nu am ce face. I-am dorit si i-am adus pe aceasta lume cu speranta si incerc sa fac totul pt. ei, insa rautatea si gura lumii eu nu le pot astupa. Asa ca va trabuia sa ii las sa sufere pt. discriminarea celor din jur, sa ii las sa inteleaga ca pigmentul pielii nu este doar o simpla culoare si ca sansele in viata se impart in functie de acest criteriu. Sunt copii buni, dar nu suficient de albi pt. o lume limitata…intre alb si negru! Asa ca inteleg drama ta si mai ales a fetitei tale, insa vestea buna este ca astfel de suferinte sculpteaza caracterele adevarate si creeaza ceea ce poate fi numit cu adevarat …un OM!!! Iti doresc numai bine, atat cat se poate, in acest penitenciar numit…PAMANT! Nu uita ca nu esti singur, dar ma bucur ca esti un glas care striga si nu se lasa acoperit de… cenusa indiferentei. Cu prietenie, Ioana.
JADEMAN, DORMI!
Da’lasã-l bre sã doarmã, ce-ai cu bietu’ om? O fi fost si el la femei, o fi tras o bãutã, azi e luni si multã lume se odihneste dupã oboseala weekend-ului, ce Dumnezeu!
asta nu este o scuza plauzibila. daca esti prost stai in casa.
PS: E mai bine sa taci si sa-i lasi pe oameni sa creada ca esti PROST decat sa deschizi gura si sa inlaturi orice suspiciune.