Fetele in camasi bleu.
publicat @ 18 March 2010 in categoria > de sufletel
Taguri: copii, dileme, durere, intrebari, lacrimi, raspunsuri, relatia parinte-copil
[da-i play si citeste. Apoi gandeste. Caci de vei ajunge cu lectura pana la sfarsit stiu ca deja simti]
Am facut un avort. Probabil ca te intrebi de ce te-ar interesa asta pe tine. Nu cred ca te ajuta foarte mult sa stii, dar ai foarte multi cititori, post-urile tale se viralizeaza repede si as vrea ca toate fetele sa afle ce inseamna acest lucru. Daca ti se pare ca le-ar ajuta si daca vrei sa faci asta, poate postezi cateva fragmente. Daca nu, imi cer scuze ca te-am dernajat.
Am 24 de ani, am o relatie stabila de 7 ani si un job bunicel. Am facut doua facultati la stat si acum imi termin masterul. Si tot timpul am judecat fetele care au facut avort. Ma gandeam, cum asa, acum cand sunt informatii despre contraceptie pe toate drumurile, cum sa te alegi cu o sarcina nedorita? Cat de proasta sa fii? Radeam de ele, ziceam ca e lipsa de educatie, de prostie, ca sunt naive, ca nu stiu nimic despre viata.
Acum o luna am facut sex neprotejat cu prietenul meu. Nu era prima data. De obicei tineam calendarul si n-am avut niciodata probleme.
In primele zile de intarziere ale menstruatiei nu am dat importanta. Dupa o saptamana aveam deja griji, dar ma linisteam pentru ca aveam toate semnele care prevesteau menstruatia (fetele inteleg – dureri de sani, cosuri pe fata, dureri de cap etc).
Dupa 10 zile am intrat in panica. Am facut primul test de sarcina. A aparut prima liniuta si instant s-a ivit si a doua. Mi s-a facut negru in fata ochilor si (da suna ca un cliseu) nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie.
Am facut si al doilea test de sarcina si a iesit tot pozitiv. Am fost la control si aveam in burtica o sarcina de 6 saptamani. Incepusera greturile de dimineata. Eram deja hotaranta sa fac avort pentru ca nu e momentul sa am un copil. M-am gandit mult si am decis sa nu il pastrez. M-am gandit la el, sau ea, s-ar fi nascut in noiembrie. De ce nu l-am pastrat? Din egoism, da, din egoism. Doctorita m-a intrebat ce motive am, i-am zis ca sunt fumatoare si ca poate il afecteaza. Mi-a spus ca e doar un motiv si ca daca ma opresc acum din fumat o sa fine bine. Mi-am dat seama ca nu asta era motivul, ci pur si simplu, acum nu as vrea un copil.
M-am programat la avort. Am intrat in clinica cu capul in jos si am vazut o sala plina de fete tinere. Erau vesele, venisera pentru analize, consultatii..eu venisem sa-mi omor copilul. Am facut ecografie si doctorita mi-a zis ca imi va face anestezie generala pentru ca sunt dureri mari, dupa care mi s-a spus sa urc pe niste trepte, la etaj.
La etaj m-a intampinat o asistenta. Mi-a completat fisa si m-a pus sa ma uit pe un afis cu complicatiile avortului si sa semnez ca sunt de acord. Am semnat ca imi asum responsabilitatea de a ramane sterila, de a mi se perfora uterul, de a dezvolta chisturi si cheaguri ulterior.
M-a trimis apoi intr-o baie si mi-a zis sa ma dezbrac. Am primit o camasuta bleu si o pereche de papupci apoi am fost poftita sa iau loc intr-un salon. In salon…in salon erau toate fetele care radeau in sala de asteptare a clinicii. Unele trantite pe paturi, cu fata in jos, altele stand pe scaune si privind pierdute in gol. Nimeni nu vorbea, se auzea doar radioul cu muzica buna de Magic FM. Parca eram prizonierele unor traficanti de carne vie. Asistentele veneau si le treazeau pe fetele care stateau in paturi, le spuneau sa se aseze pe scaune, le lasau sa se trezeasca din anestezie apoi le trimiteau sa se imbrace. Intre timp, alte fete erau aduse in scaun cu rotile si puse in paturi. N-o sa uit niciodata imaginea asta.
O asistenta mi-a pus branula si am intrat in sala de operatii. Acolo era fabrica de avortoni. Sub masa de operatie era o sita, iar sub ea o galeata. Mi-au facut anestezia, nu am simtit mare lucru, doar ca imi umbla cineva acolo jos. A durat 15 minute, dupa care m-am trezit pe un pat. Imi venea sa plang pentru ca vroiam sa vorbesc cu cineva. In patul de langa mine era o alta fata care se uita la mine. Si eu la ea. Langa noi, tolanita pe al treilea pat era anestezista care din cand in cand intra in sala de operatii, apoi se intorcea la rebusul ei. Ma uitam la ea cu lacrimi in ochi si ma rugam sa zica ceva. A venit si asistenta, m-am ridicat, mi-am revenit si am plecat acasa. M-am uitat in urma la armata de fete in camasi bleu si cu priviri pierdute si m-am rugat sa le fie bine.
Ma simt bine, nu ma doare nimic. Fizic. In rest ma doare mintea pentru ca am fost proasta si ma doare sufletul pentru ca mi-am omorat copilul.
Asa ca fetelor, aveti grija. Nu faceti sex neprotejat, stiu ca de multe ori inveti o lectie doar daca o traiesti, dar poate din ce am scris eu intelegeti destul. Nu vreau sa dramatizez, imi recunosc greseala, stiu ca sunt vinovata si stiu ca am meritat din plin lectia asta. Nu e povestea mea, e povestea multor fete, foarte tinere (cred ca erau destule acolo care aveau 18-19 ani sau poate mai putin).
Nu va inrolati in armata fetelor in camasi bleu. Va rog, ganditi-va bine, e o trauma emotionala pe care s-ar putea sa o duceti mult timp cu voi.
Dojo
publicat @19:11 19 March 2010
Am avut tot timpul o teroare cumplita fata de ideea de a ajunge la asa ceva. Din fericire nu am trecut prin asta vreodata, poate si pentru ca sunt atat de prapastioasa si am inceput sa iau “ze pill” din momentul in care mi-am dorit sa am alaturi un barbat.
Metoda calendarului nu e chiar a mai tare din parcare ,vorba cuiva de mai sus, cand se intampla … se intampla.
Pacat ca a trecut prin asta fata in cauza, ii doresc insanatosire si la suflet cat mai rapida. Nu sunt adepta regretelor pana la nemurire. Ai facut-o, asta este. Nu are rost sa iti distrugi viata pentru o alegere care la momentul in cauza TI S-A PARUT CEA CORECTA. Si poate ca a fost cea corecta.
Nu sunt de parere ca trebuie sa faci un copil “no matter what”. Pentru ca stiu ce inseamna un copil nedorit. Niciun copil nu trebuie sa traiasca trauma de a fi parasit de o mama coplesita de responsabilitate.
Decat sa iti bati joc de un suflet nevinovat, sa ii tarezi copilaria pentru ca nu poti inca sa ii fi mama cu adevarat sau sa il lasi in grija statului, mai bine nu il nasti.
Decizia asta insa nu se ia usor si doare. De asta nu judec, doar sfatuiesc fetele sa fie mai atente. Se poate sa ai o viata intima bogata si fara traumele astea.
Cand va fi pregatita, va face un bebe. Pe care sa il iubeasca si sa il creasca asa cum merita un copil. Daca vor fi complicatii si nu va mai putea naste, exista atatia copii nevinovati in orfelinate. Nu va fi “sange din sangele tau”, dar nu poti sa nu iubesti un ingeras nascut de o mama ce nu era nici ea pregatita, dar nu a avut curajul sa ia o asemenea decizie dureroasa.
Angela
publicat @20:26 19 March 2010
Doamne D-zeule, eu imi doresc atat de mult un copilas de nu va inchipuiti din pacate sotul nu mai poate avea copii. Alaltaieri am visat ca nascusem o fetita eram atat de speriata sa o ating sa nu o ranesc era un ingeras.
(
Ma tem sa nu traiesc numai cu visele astea. Si voi celelalte omorati din cauza ca e prea devreme? tigara? femei fara creier ce santeti.
ral
publicat @22:13 19 March 2010
Daca tu ai o asemenea durere nu ai niciun drept sa judeci “femeile fara creier”, mai bine te rogi la Dumnezeu daca tot il invoci , si prescurtat, sa te ierte pentru greselile tale ca “fetele in camasi bleu” au suferit si sufera fara morala ta de prisos.
mujina
publicat @22:48 19 March 2010
Cu tot respectul pentru pierderea ta, faci o judecată foarte subiectivă, îngreunată de necazul tău. Oricât de mult și-ar dori un om un lucru, asta nu-i obligă automat pe toți ceilalți să și-l dorească și ei. Asta e lumea, unii au ce nu vor, alții și-ar da și o mână și un picior să obțină același lucru și nu pot. Mi se pare mai „fără creier” ca, atunci când rațiunea (și de ce nu și inima) ta îți spun că nu ești pregătită pentru un copil, să te lași dusă de stereotipe și locuri comune de genul „fiindcă sunt femeie, cea mai mare împlinire a mea e miracolul nașterii”. Poate e, dar poate nu acum sau nu așa. Știu că e greu de înțeles pentru o femeie care își dorește asta atât de mult și sper din tot sufletul să ai un copil al tău fiindcă îl meriți din plin, dar înțelege te rog că nu se aplică în orice moment și la orice persoană.
alba
publicat @22:45 19 March 2010
Nu stiu daca e cazul sa judecam, fiecare alegem in functie de problemele din viata noastra, in functie de consecintele pe care le consideram ca vor urma. Faptul ca unele cupluri nu pot avea copii, nu da dreptul la judecata, fiecare dintre noi ne vom avea judeca la momentul potrivit de catre El…
Nu stiu cum te cheama si cine esti inteleg experienta prin care ai trecut,am trecut si eu prin ea… apoi brusc am ales o metoda de contraceptie medicamentoasa.
Ideal ar fi…ca tu cea care ramai insarcinata, sa cantaresti bine alternativele .
Multumesc Cabral ptr postarea cuvintelor ei ..
Petru
publicat @10:53 20 March 2010
Este pacat ca metoda calendarului este preferata in fata metodei fara ejaculare. La o adica, aproape de momentul Everestului, barbatul se retrage, pune prezervativul si continua pana atinge varful experientei.
E aceeasi placere, doar ca e fara acel moment, care asa trebuie putin pregatit pentru a nu aparea complicatia.
mujina
publicat @13:05 20 March 2010
Petru, ai căzut din lac în puț. Mai există și bărbați care nu se pot controla prea bine, mai există și lichid preejaculatoriu care conține și el ticăloși din ăia mici. Riscul nu e mare, dar e. Nu e o metodă pentru toată lumea. (nu mai vorbesc de plăcerea nemaipomenită de a întrerupe momentul și de a-i spune „scumpa mea, stai așa, piua să-mi pun căciulița”) În plus, în ciuda imaginii generale, sunt foarte puține femeile care au reacții adverse la ORICE pastile. De ce nu vor să scape de grijă, nu știu.
Petru
publicat @13:39 21 March 2010
de sa pic in put? ai spus ca riscul este mult mai mic, iar daca barbatul se cunoaste pe sine foarte bine, stie cand sa se retraga astfel incat sa fie pericol 0. Daca te lasi prada placerii momentului, ai de-a face cu un copil. De aceea e de preferat sa-l intrerupi.
Metoda calendarului nu are legatura cu pilulele. Tocmai asta e problema. Nu te protejezi DELOC si o faci in anumite zile inainte si dupa menstruatie. Asta e ideea. Ca si cum ai sari din avion fara parasuta in speranta ca pe sol unde vei cadea se va afla o imensa perna gonflabila care sa te salveze.
mujina
publicat @14:26 21 March 2010
De acord! Dar eu vorbeam de metoda retragerii în comparație cu pastilele. Ca să folosesc comparația ta, dacă calendar vs. pastile = a sări din avion fără parașută că doar-doar te salvează ceva, atunci retragere vs. pastile = a sări din avion cu o parașută un pic găurită (zici „când să se retragă astfel încât să fie pericol 0; lichidul preejaculatoriu nu-l simți la fel de sigur, deci un pericol tot e”) și concentrându-te mereu să nu uiți să tragi maneta, în timp ce totul în jurul tău încearcă să te distragă. (iar când e vorba de situații care nu-s de viață și de moarte, cel puțin nu aparent, e mult mai ușor să te lași distras)
Deci sunt perfect de acord cu tine că retragerea e preferabilă metodei calendarului, dar de ce Doamne iartă-mă să nu-ți iei o parașută-pilulă și să te bucuri de zbor fără grijă și cronometru?
Darth Glacious
publicat @12:30 20 March 2010
a) exista pilula de a doua zi, sigur s-a mai spus asta.
b) nu vad nicaieri implicat tatal copilului, avand in vedere ca nu apare singur mi se imporal si ilegal faptul ca o femeie poate decide singura daca avorteaza sau nu
c) avortul e o crima care nu e sanctionata legal
Raluca
publicat @22:56 20 March 2010
Darth Glacious, de ce ar fi ilegal ca o femeie sa decida singura cum sa dispuna de corpul ei? Imoral poate, in cazul in care tatal si-ar fi dorit acest copil si nu ar fi fost consultat. Dar el nu apare in desfasurarea actiunii – nu ni se spune ca ar fi insotit-o, sau ca ar fi vorbit cu ea…
Si da, avortul e o crima, dar si a da nastere unui copil pe care nu il iubesti si nu il ingrijesti asa cum trebuie e in aceeasi masura o crima. Nu crezi?
Mimi
publicat @23:03 25 March 2010
a) pilula de a doua zi se foloseste doar cand stii ca s-a rupt prezervativul sau ai uitat pastila, sau etc … este foarte nociva ptr corp folosita in mod repetat. Avand in vedere ca nu au folosit alte metode de contraceptie in afara de metoda calendarului (care este cea mai putin sigura dintre toate) este clar ca nu si-au pus probleme in momentul unei ejaculari “accidentale”
b) tatal copilului are dreptul la o parere, dar in final mama este cea al carei corp va purta sarcina 9 luni si tot de ea depinde foarte mult copilul in primul lui an de viata (maia les daca il alapteaza). tot ea va fi cea care isi asuma toate riscurile in cazul unui avort, ea fiind cea care poate sa ramana sterila… etc
este corpul ei si de aceea ea are dreptul sa aiba ultimul cuvant in aceasta privinta.
c) daca avortul este o “crima” sau nu depinde de judecata fiecaruia. eu cred ca o CRIMA si mai mare este sa faci un copil pe care sa nu il poti creste si de care nu poti sa te ocupi, pe care sa il neglijezi si care in final o sa aiba numai de suferit.
Si eu am facut un avort la 22 de ani. Desi luam pastile, s-a intamplat sa raman insarcinata. Eram eram in al doilea an de facultate, intr-o relatie cat de cat stabila, dar atat eu cat si viitorul tata eram la minte niste copii. Am decis impreuna ca nu e momentul sa avem un copil pentru ca nu suntem pregatiti pentru asta. Totusi mi-am promis ca daca se va mai intampla sa raman insarcinata nu voi mai renunta. Asa ca acum, dupa ce am trecut putin de 30 de ani am o fetita minunata de care am timp sa ma ocup, pe care o pot creste cu niste resurse financiare decente care sunt rezultatul unei cariere frumoase.
A face sau nu avort este o decizie extrem de grea. Nu ii doresc nimanui sa ajunga sa ia aceasta decizie.
Darth Glacious
publicat @21:14 08 June 2010
Avand in vedere ca un copil NU se face de catre o singura persoana, ar trebui sa fie totusi evident de ce nu este legal sau moral ca o singura persoana sa ii decida soarta. Daca tatal isi declina responsabilitatea, atunci e decizia mamei. Daca el in schimb accepta copilul, femeia ar trebui sa fie obligata prin lege sa duca sarcina pana la capat, dupa care este perfect libera sa nu se mai intereseze de soarta rezultatului.
La orice altceva care se face in cu minim 2 parteneri, e nevoie de acordul ambelor parti pentru a lua o decizie. Doar la avort femeile au primit abuzul de a decide singure. 2 parti implicate, 2 voturi.
lena
publicat @03:00 14 September 2010
Darth Glacious e o mare prostie ceea ce sustii tu pentru ca u copil nu il faci doar ca sa fie facut. un copil are nevoie de 2 parinti nu doar de unul. pune cazul ca legea obliga o femeie sa pastreze sarcina chiar daca ea nu o vrea. apoi pleaca asa cum ai propus tu si lasa copilul in seama tatalui pentru ca doar el l-a vrut.
1. barbatul ala se va chinui din rasputeri sa creasca copilul si nu va putea sa ii ofere niciodata o viata decenta vazand ca va trebui sa si lucreze intre timp si probabil va dori sa aiba totusi sa isi traisca si viata,m sa cunoasca alte femei etc
2. copilul ala nu va fi niciodata fericit pentru ca
a) cand v-a intreba unde e mama, oricat ar ascunde tatal, mai devreme sau mai tarziu oricum va afla ca e un copil nedorit etc
b) va vedea ca alti copii au 2 parinti si va simti mereu lipsa mamei… lipsa unui parinte e foarte dureroasa pentru copii
c) va trebui sa se confrunte mereu cu “noile cuceriri” ale tatalui, lucru pentru nimic placut. ai mei s-a despartit cand eram mare si eu totusi nu suport ideea, imagineaza-ti pentru un copil cum e
Dojo
publicat @20:40 21 March 2010
Darth sa raspundem punctual:
1. pilula de a doua zi nu este metoda contraceptiva. Se ia de max. 2 ori pe an in cazuri DISPERATE. Habar nu ai cum te da peste cap. Am utilizat-o si eu de vreo 2 ori in viata, it’s not funny.
2. tatal copilului nu are drept de veto din punctul meu de vedere. Daca nu a fost atat de interesat de a ne proteja (ca se retrage in timp, ca o fi ca o pati) si am ramas, e treaba mea ce fac. Daca ar fi atat de interesat sa fie alaturi, probabil nu se va ajunge la avort. Multe dintre amaratele alea in camasile bleu, ajung acolo pentru ca Don Juan si-a luat coada intre picioare.
Daca el are destule cojones incat sa isi asume rezultatele, ma gandesc ca is multe sanse ca bebe sa se nasca totusi.
3. avortul nu este nicio crima. Crima este sa nasti un copil pe care sa il abandonezi. Crima este sa ii distrugi viata pentru ca gandesti inca pe sistemul evului mediu. Un copil trebuie sa se nasca pentru ca este dorit si are cine sa il creasca. E plina tara de cersetori de 5-6 anisori, sunt pline orfelinatele pentru ca damele in cauza nu si-au asumat “crima”.
Eu sunt un “decretel” si nu vorbesc din auzite, cand iti spun cum este prin orfelinatele din Romania. Am avut marea sansa ca m-a luat tatal si m-a crescut. Altfel eram inca o “statistica”. Nu vorbi cu usurinta despre “crime”, cand nu stii ce presupune o asemenea decizie si la ce se poate ajunge, daca nu ti-o asumi.
www.sgashop.blogspot.com
publicat @00:59 23 March 2010
Te ratacesti grav de tot!!!Avortul e acelasi lucru cu facutul unui copil si apoi uciderea lui…pt ca deja in momentul in care copilul are o zi…el are viata…tu daca facea mama ta avort cand erai in burta la 2 luni mai existai acuma?..nu prea cred asa ca mai gandeste te odata inainte sa faci asemenea afirmatii ERONATE!!!
mujina
publicat @12:29 23 March 2010
Vorbești de afirmații „eronate” de parcă ar fi vorba de date sau de vreo știință precisă. Dar nu scrie nicăieri și nu-ți poate confirma nimeni când anume un fetus devine „un copil”. Dacă gândim așa, unde tragem linia? Spermatozoizii nu sunt și ei vii într-un fel? Sunt o mulțime de oameni care susțin că da și că e o crimă să-i „irosești” ejaculându-i pe-afară sau aruncându-i la gunoi într-un prezervativ înnodat. Până una-alta, să nu cădem în clișee.
Un copil care s-a născut, chiar dacă prematur, poate trăi; cu lapte, cu îngrijirea necesară. La șase săptămâni, ce e în uter e ceva mai mare ca o alună. Nici măcar nu e fetus propriu-zis până la opt săptămâni. E o grămăjoară de celule la fel de vie ca protozoarele. Se poate întâmpla să avortezi spontan pe la o lună, accidental, aproape fără să-ți dai seama.
Așa că nu te grăbi să vorbești de crimă. Iar dacă mama ei avorta, ea nu era aici să-i pară rău și să o învinuiască. Decât să știu că mama mea nu m-a vrut și că i-am nenorocit viața și i-am adus atâtea greutăți, nu m-ar deranja să nu mă fi născut. Tu?
Aicha
publicat @03:55 22 March 2010
ca a facut bine,sau rau, nu e pentru voi sa judecati.
cred ca trece prin destule, poate prea multe, ca sa mai apara si destepti sa ii spuna ca o sa arda in iad sau mai stiu eu ce.
nu sunt de ajuns 2 facultati sau master,nici macar o relatie stabila pentru a avea un copil.iti mai trebuie o oarecare stabilitate financiara.sa poti sa ii asiguri ceva.si asta, presupune un efort, un job. Si sunt destui cu facultate care nu au job; deci…nu ar fi ok sa ai copilsi sa ii cumperi pampers din ajutorul de somaj.
cei de sex masculin, care se trezesc sa arunce cu vorbe…nu puteti sa vorbiti despre ceva ce nu stiti.
cele care dintrun motiv sau altul nu pot avea copii.imi pare foarte rau,dar nimic nu va da dreptu sa judecati voi. nici macar voi.
fetei nu i-as spune decat ca viata merge inainte, si ca desi nu o sa treaca psihic, poate niciodata peste asta, lucrurile se vor alinia frumos la un moment dat.si o sa fie bine. bafta si sanatate.poate nici data viitoare nu o sa fie time-ingul bun, dar stii ca cele mai frumoase lucruri in viata, nu au fost in momentu potrivit.si oare, cand este un om pregatit pentru a creste un altul? think about it…
aleyna
publicat @02:22 23 March 2010
Pe langa articolul postata am citit si cateva dintre comentarii si,desigur,fiecare are dreptate in felul sau…
Acum o sa va spun si eu o mica poveste,povestea mea(o particica din ea):
Dupa cateva saptamani in care mancasem numai portocale,slabisem si aveam greata fata de orice avea iz,mi-am facut testul al carui rezultat il banuiam.Dar,pentru ca fusesem operata pe cord am avut mari probleme.
Intr-o zi,cand cineva a venit la mine si a gatit in locul meu,mirosul mancarii mi-a provocat un lesin astfel am ajuns la urgente cu amenintare de avort.
Mi-am revenit dar nu am fost lasata sa parasesc spitalul si,deci,m-au internat.
Majoritatea medicilor mi-au sugerat avortul pe care l-am refuzat vehement iar cand mi s-a facut prima ecografie(trecusem de sase saptamani) si s-a descoperit sarcina gemelara,cu atat mai mult ma “impingeau” catre intreruperea de sarcina.
Atunci am stiut si mi s-a spus clar ca exista posibilitatea ca nici unul dintre noi sa nu supravietuiasca acestei aventuri.
Am consultat nenumarati medici pana am primit o aprobare de mentinere a sarcinii iar in definitiv am fost eu cea care se saturase de atatea drumuri si mi-am pus viata in mainile norocului…faptul ca as fi ucis doi copii cu buna stiinta mi-ar fi innegurat viata de aceea am preferat sa las ttul in mainile soartei si mare mi-a fost uimirea cand am deschis ochii si am descoperit ca soarta a tinut cu mine pentru a…cata oara!
Niciodata nu am fost adepta avortului si am acuzat femeile care il faceau dar viata mi-a purtat pasii in multe directii,pe multe drumuri si am intalnit femei care m-au convins ca nu este corect sa gandesti negativ despre niste oameni ale caror motive nu le cunosti.
Uneori,in urma violurilor femeile care raman insarcinata se razbuna pe copii pentru ceea ce li s-a intamplat…ei fiind dovada vie ca actul respectiv a avut loc…
Alteori sotul este violent iar sotia se teme ca fiul sau sa nu aiba parte de acelasi tratament care ii este aplicat dansei…
Mai sunt femei a caror silueta de viespe si-ar pierde forma in astfel de situatii ceea ce ar insemna pierderi materiale…
Exemple sunt destule de aceea am si spus la inceputul comentariului ca fiecare are dreptate in felul sau.
aleyna
publicat @02:23 23 March 2010
Imi cer scuze pentru greselile de ortografie
Pisica Roz
publicat @12:05 23 March 2010
Eu un singur lucru am de spus: de ce ai facut sex neprotejat? Sunt atatea metode contraceptive! Atatea! Imi vine greu sa cred ca in zilele astea cineva mai foloseste calendarul. Ai doua facultati… Iesi in lume, esti educata… Noi suntem de vina, nu sistemul, nu medicii. Pilulele cele mai ieftine sunt 6 lei.
Alexandrina
publicat @16:06 23 March 2010
Prezervativul este SFANT. In orice situatie, cu sau fara anticonceptionale sau alte minuni la fel de nesigure. De multe ori mi-am certat pana la scandal prietenele care nu foloseau prezervativ, din orice motiv ar fi el (toate motivele mi se par stupide si nejustificate). Nu imi vine sa cred ca inca mai exista tinere care sunt convinse sa folosesca metode babesti.
mujina
publicat @18:49 23 March 2010
De acord cu tine, cu o excepție: anticoncepționalele au un procent de succes mai mare decât prezervativul. Luate corect, NU sunt „alte minuni la fel de nesigure”, ci chiar mai sigure.
Alexandrina
publicat @16:11 23 March 2010
Am ratat un motiv special: violul. Asta e un motiv in plus de a avea in permanenta 2 prezervative in poseta, cand fata nu e insotita de cineva. Daca se poate convinge sau nu violatorul de a folosi prezervativul, acest lucru ramane la alegerea unei Puteri Superioare.
alina.iasi
publicat @21:56 23 March 2010
Urata experienta!!..nu stiu..am o mare nelamurire..cand ai facut sex, nu erai singura,era si el acolo cel cu care ai o relatie de 7 ani de zile..Sper ca a fost si el acolo cu tine..desi din tot ce ai spus rezulta ca ai fost doar tu acolo. Asta mi se pare cel mai nedrept lucru, daca sunteti un cuplu trebuie sa fiti impreuna la bine si la rau sa luati impreuna deciziile. Iar ceea ce simti tu acum, trauma ,sentimentul de vinovatie..ar trebui ca si el sa simta acelasi lucru.Ati facut sex neprotejat si nu va-ti doriat copilul care e mort acum..El este la fel de vinovat ca si tine, daca tu te consideri proasta atunci si el este prost. E atat de nedrept ca tu sa ramai cu o trauma si el doar cu placerea data de o partida de sex neprotejat.Ai fost totusi egoista, noua luni din viata nu inseamna mult, puteai sa-l dai unei familii fara copii, spre adoptie, daca nu l-ai vrut. Oricum orice greseala se plateste si sper ca multe fete tinere sa invete asta din experienta ta. Sper ca nu treci singura prin asta, este si el la fel de vinovat ca si tine,nu uita. O data cu trecerea timpului vei descoperi si ce este mai important in lumea asta. Atunci va veni si iertarea si te vei impaca cu tine.
lena
publicat @03:09 14 September 2010
din pacate asa sunt barbatii. eu din pacate am trecut prin aceeasi situatie. m-a insotit la spital pe ca i-am cerut eu iar seara cand ma simteam distrusa psihic a scapat. si-a gasit un pretext si a plecat. barbatii sunt mult mai slabi decat femeile. barbatii au putere fizica si atat. in rest sunt mai rau ca niste copii, se panicheaza pentru orce
George
publicat @14:02 29 March 2010
Buna ziua, doresc sa va intreb daca este posibila promovarea acestui post pe site-ul sfaturiutile?
Chiar mi-a placut postul, si doresc sa fie utilizat pe site, sa stie si alte fete prin ce se poate trece daca nu esti pregatita pentru astfel de situatii.
Cabral Ibacka
publicat @14:20 29 March 2010
Poate fi preluat numai partial, in proportie de maxim 1/4.
George
publicat @14:08 30 March 2010
Desigur, multumesc si o zi buna in continuare.
lena
publicat @15:05 30 April 2010
sunt insarcinata in a 6a saptamana, am descoperit ieri cand am facut un test de sarcina pentru ca aveam o intarziere de o saptamana. am vorbit cu prietenul meu, m-am gandit de ma doare capul si am ajuns la o concluzie, am 2 variante:
1 avortul
2 sa il pastrez si sa il dau in adoptie
eu ma gandeam la a doua varinata pentru ca mereu am fost impotriva avrtului, mereu am zis ca daca mi se intampla o sa il pastrez cu orce pret. iar acum ca mi s-a intamplat ma vad intr-o situatie ingrozitor de dificila. asa ca am facut ceva calcule. sunt studenta in anul 2 deci mai am un an sa termin, nu lucrez si nu am o familie bogata care sa imi poata oferi conditiile necesare pentru a-l pastra. nu mai enumar si restul motivelor pentru ca as scrie un roman trecand de la parintii mei si ai lui care nu ar fi de acord si multe alte chestii personale prea omplicate ca sa fie descrise atat de usor. asa ca m-am gandit ca as putea sa il dau in adoptie unei familii din franta sau anglia. e clar ca nu as suporta sa ma duc cu burta la facultate iar dupa ce nasc sa ma intrebe toti de el. asa ca aveam o idee de a cauta o familie la care sa pot sta 4-5 luni pana se naste (cu toate sacrificiile de rigoare, sa pierd un semestru de facultate, sa ii mint pe toti ca lucrez in tara respectiva si tot tacamul). pana aici totul suna bine. pana privesti lucrurile si din celalalt punct de vedere: il porti in tine 9 luni, cum poti dupa aceea sa il abandonezi, cum as putea sa nu il mai caut dupa aia, nu voi vrea peste ani sa mi-l iau inapoi sau macar sa il vad? la urma urmei e copilul meu.
stiu ca sunt aiurea cand spun ca am ales avrotul insa nu vad alta solutie acum. ma ingrozeste ideea si sincer nu resuesc sa ma gandesc la nimic altceva insa ma gandesc la viata mea si a prietenului meu, la faptul ca mereu am avut noi de suferit pentru greselile parintilor, ma gandesc ca nu am avut o copilarie fericita si nici macar acum nu ma simt prea fericita, si ma gandesc la acest copil care , daca l-as aduce pe lume ar avea o viata si mai oriblila ca a mea, un viitor si mai incert. asa ca de ce sa il tin? de ce sa nu fac un avort acum cand e doar un embrion? stiu ca e pacat, prea mare pacat si sunt ingrozita de ideea ca practic il omor. luni ma duc sa fac programarea…. poate cineva sau ceva ma va face sa imi schimb ideea, cu toate ca e foarte greu pentru ca in orce directie as privi nu vad niciun viitor pentru acest copil.
ral
publicat @20:01 30 April 2010
Ambele cai sunt niste cai dificile cu repercursiuni majore,important este sa ti se aduca la cunostinta toate implicatiile fizice cat si psihice(cred ca citind comentariile ai aflat o parte din acele implicatii).
Indiferent de decizie nu trebuie sa te condamni insa TREBUIE sa eviti din toate puterile o situatie similara.
Andreea
publicat @23:30 08 May 2010
Stiu ce inseamna sa iti para rau dupa ce faci un avort… Si mama mea a fost insarcinata cu doi gemeni, adica cu fratiorii mei. Eu vedeam pe privirea ei cat este de speriata dar eu fiind mica, pe atunci, nu imi spusese absolut nimica. Stiam ca se va intampla ceva rau… dar preferam sa tac si sa astept ceea ce se va intampla. Intr-o amiaza dupa ce eu iesisem de la scoala… mama era la urgenta. Eram foarte suparata si plangeam de disperare. Acea zi o petrecusem la spital iar in dimineata urmatoare am aflat ca unul din gemeni a decedat in burtica mamei. Dupa ce i sa dat acea veste mamei, i s-a mai comunicat ca daca il pastreaza pe cel de-al 2 lea geaman, viata ei este in pericol… ea se gandea si la mine, asa ca s-a hotarat sa faca avort, dar inainte de aceasta medicul i-a dar niste medicamente sa omoare copilul. Avea niste sangerari exagerate… Eu cu tata stateam in sala de asteptare sa aflam vestea… Atunci am aflat ca mama este bine, insa pe fratiorii mei nu ii voi putea vede sau atinge niciorata.
Este groaznic sa stii ca ai omorat un copil… in acele momente ma simteam in pielea mamei mele.
Imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat si chiar sustin ideea ca, fetele care nu doresc si nu sunt pregatite sa aiba copii sa se protejeze, pentru ca acele “neprotejari” iti aduc suferinte…
alinutza_pav
publicat @15:27 09 May 2010
E un lucru de care ma tem groaznic…
lena
publicat @14:56 30 May 2010
imi dau seama ca nimen nu poate intelege ce inseamna un avort pana nu il face, oricate scrisori am scrie si oricat ne-am plange si am regreta. nici eu nu am inteles cu adevarat ce inseamna pana acum, pana acum cand nu ma mai gandesc la avort ci la un copil care era al meu si acum e mort…
din pacate omul stie sa invete doar din propriile greseli, doar din propria suferinta si oricat de mult ar spune ca intelege suferinta altora sau oricat de mult ar incerca sa o nteleaga nu va reusi pana nu va fi pus n acea situatie si el. din pacate astia suntem…
Pingback: Spune-tzi NU, avorturilor! « Blogu' lu' Cătă …
Soare
publicat @00:23 05 August 2010
capul sus si multa minte
anonim
publicat @10:13 24 November 2010
DOWNLOAD!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
David Kinsella – Killing girls – http://www.megaupload.com/?d=1CYG7T9V
Documentar despre avorturi; nu unul obisnuit ci o prezentare dramatica, rece, obiectiva, dar care nu te lasa indiferent; absolut deloc!