De sufletel. De la Simina.
publicat @ 16 June 2009 in categoria > de sufletel
Taguri: > de sufletel, dragoste, lacrimi, relatii, sentimente, sfaturi
Simina spune asa: Spune-mi si mie te rog, ca voi barbatii le stiti pe toate...daca am stat impreuna 5 ani de zile, daca am impartit totul impreuna, daca am luptat si am reusit sa construim un cuibusor al nostru, daca l-am iubit mai mult decat orice, si i-am aratat mereu asta, daca-mi nu i-am gresit cu nimic, daca cu cinci minute inainte sa citesc un mesaj de la alta femeie in care-i spunea\"Te iubesc!\", imi spunea ca ma iubeste, si ca o sa fiu mireasa lui, atunci de ce s-a dus la ea? Pentru ce atatea minciuni pana in ultima clipa, atata timp cat i-am spus mereu ca daca vreodata se va intampla sa se raceasca sentimentele lui pentru mine, sa plece sa-si gaseasca fericirea, ca nu-l voi opri? De ce sa aflu acum ca era cu ea de 6 luni, inainte? De ce imi spunea asa cum nu a facut-o niciodata ca ma iubeste in ultimele 6 luni? Daca gasesti un raspuns la toate astea, te rog spune-mi si ceva care sa-mi aline durerea asta, si sa-mi recapat linistea.Te rog! Simina, poate o sa fiu dur, impersonal, poate chiar rece. Nu cred ca ai nevoie de vorbe frumoase ci de adevar. Barbatul este un animal las. Ii este frica, de cele mai multe ori in, cazuri de genul asta, sa recunoasca in fata. Ii e frica de ce spui, de ce gandesti, de ce ai putea face. Se ascunde ca sobolanul si nu va fi in stare sa-ti recunoasca ceva in fata, de la sine putere. Se va furisa cu capul intre urechi de cate ori va putea, nefiind capabil sa ia o decizie si sa faca o miscare decat in ceasul al 12-lea, cand ii este descoperita magaria. Mai mult, barbatul este un animal orgolios, nu va suporta gandul ca, dupa toate cele intamplate, el este cel de hAhAt. Si decat sa-ti recunoasca asta... va prefera sa fie de hAhAt pe intuneric, la lumina spunandu-ti lucruri frumoase. Stiu ca ti-e greu, stiu ca 5 ani inseamna mult dar... ce rost avea sa se intample asta dupa 10 ani? Erai mai fericita? Era socul mai mic? Nu, nu era. Ba mai mult, mai pierdeai niste ani. Cat despre ideea care ti-ar putea trece prin cap... ca poate nu se intampla... las-o sa treaca, daca s-a intamplat acum era doar o problema de timp, s-ar fi intamplat oricum. Nu-l cauta, nu vei reusi nimic. Daca deja a plecat s-au rupt prea multe intre voi pentru a mai fi posibila orice fel de reparatie. Stiu ca ti-e greu, stiu cum e, despartirea doare. Incearca sa te aduni, nu te lasa moale, nu te ascunde de lume, iesi cat mai mult, stai aproape de prietenii tai. Nu o ura pe cealalta, nu are nici o vina, el a plecat, nu a fost luat cu forta. Nu-l uri nici pe el... gandeste-te ca e doar un barbat... prost, ca (aproape) noi toti.
PrIzA
publicat @18:20 16 June 2009
Important e cum o sa reactionezi tu dupa gestul lui…oare o sa fi slaba si o sa spui s-a intamplat…oare o sa ai puterea sa treci peste ? daca peste 4 luni se satura de tipa aia si isi aduce iar aminte de tine…ce o sa se intample ? oare sper sa si aduca iar aminte de tine ?…multe la mijloc. Sper sa ai taria sa iei deciziile intelepte si daca esti si ai facut asa cum ai relatat mai sus totul o sa fie bine. Daca as fi in situatia ta probabil ca as incerca sa trec peste…putin cate putin…incearca sa stai langa prieteni…langa adevaratii prieteni ca de ei ai nevoie momentan. Daca a putut sa-ti faca asa ceva nu merita nici macar sa il mai saluti cand treci pe langa el…oricum dupa fapta si rasplata…sunt sigur ca totul se intoarce in viata. Sper sa ai putere si prieteni si un loc de munca foarte complex care sa nu ti lase timp de amintiri…o zi buna !
Ilioara
publicat @19:46 16 June 2009
Nu vreau sa par … insensibila, dar iubirea eterna nu exista. Eu nu cred in prostia asta. La orice inceput e vorba doar de placere, curiozitate, “lucru nou” .. pentru ca mai apoi sa ramana (daca ramane) respect si .. lucruri contruite impreuna. Daca nu ai construit nimic in 5 ani (ma refer la lucruri concrete nu ..vorbe), daca nu sunt activitati in care sa fiti implicati amandoi, pasiuni, business-uri etc. atunci se alege praful la prima “strigare”. A venit una si l-a suflat. Nu era asta, era alta clar. Parerea mea. Nu ai pierdut nimic. Un sut in fund, un pas inainte! Rezerva-ti ceva timp sa tragi concluzii constructive. Nu iti plange de mila. Invata din asta ce ai de facut pe viitor sa poti evita intamplari “de gen”. In rest, viata e frumoasa si mergi si tu inainte asa cum merge si el.
AmaliaT
publicat @20:18 16 June 2009
Simina,stiu ce simti tu,dar cred ca stiu si ce simte el…Nu vreau sa ma includ in categoria “femeilor poarce”,cum a spus cineva mai sus,dar am facut si eu ceea ce ti-a fost facut tie.Dupa 3 ani jumatate de relatie.Ceea ce m-a determinat sa fac asta au fost suferinta si umilintele indurate de-a lungul acestor ani.Eram prea implicata,puneam prea mult suflet in orice tinea de relatia aceea.Eram prea geloasa si posesiva,si orice scena de gelozie de-a mea il facea sa-si iasa din minti si ii oferea prilejul sa ma umileasca si sa-si bata joc de lacrimile mele.Recunosc,exageram,dar pe atunci nu puteam fi altfel.Nu stiam sa fiu altfel.Il iubeam prea mult,si nu primeam inapoi nici o dovada de iubire.Ma iubea,de asta sunt sigura acum.Atunci insa,nu eram sigura de nimic.
De fiecare data cand ne certam,plecam acasa plangand,cu gandul ca s-a terminat,iar cand incepeam sa imi revin,dupa o saptamana de nopti nedormite aparea la mine la usa cu flori.Si cedam mereu.(Sa nu cedezi daca se intoarce la tine!)De despartiri din astea “beneficiam” cel putin o data pe luna.Era un cosmar…Imi blestemam zilele.Acum imi dau seama ca ne purtam ca niste copii,dar atunci vedeam negru in fata ochilor si simteam ca o sa mor.
El nu suferea deloc.Mereu il vedeam razand,fara nici o grija,timp in care eu muream pe dinauntru,din cauza indiferentei lui.
Toate astea s-au adunat.M-am schimbat incet incet pana am ajuns sa fiu indiferenta,rece,piatra de munte.Nu ma mai interesa daca nu il vad o zi,nu ma interesa daca nu ma cauta.Nu imi mai pasa.Cunoscusem pe altcineva si am inceput sa ies cuel.Ma atragea felul lui de a fi,glumet,te facea sa uiti de probleme.Acum El incepuse sa se schimbe.Pacat ca pe mine nu ma mai interesa.Nu aveam curaj sa ii spun ca mi-am gasit pe altcineva.Nu stiu nici acum de ce.Cand esti intr-o situatie din asta pur si simplu nu ai curaj!Stai si astepti sa se intample ceva.Si s-a intamplat.A aflat.Poate chiar imi doream asta.A plans in fata mea atunci.Nu m-a impresionat cu nimic.Nu a miscat nimic in sufletul meu care altadata plangea pentru el la o pocnitura de degete.S-a umilit sa ne impacam,nu simteam nici macar satisfactie sa il vad umilindu-se cum am fost eu umilita timp de atatia ani.Nu simteam nimic.Este grozav sentimentul asta,sa nu simti nimic!
Cand a aflat ca m-am despartit de cel pentru care il parasisem(trecusera 3 luni),m-a rugat sa ne impacam.Sa nu cedezi,daca se intoarce la tine!Sa nu il cauti daca afli ca e singur!Lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel.Impacarea aceasta a fost doar un prilej pentru mine sa mai revars asupra lui putin din ura adunata in acei 3 ani jumatate.Apoi l-am parasit din nou.Nu mai puteam sta in relatia aia.Ma sufocam.
Acum sunt bine,cred ca si el.Ne mai intalnim intamplator,ma priveste cu ochi goi si vrea sa ma pupe pe obraz.Nu pot fi prietena cu cineva pe care l-am iubit atata timp.Nu pot sta la o orba cu el,sa il intreb ce mai face,cum ii mai merge…Eu nu pot.Pot doar sa il salut respectuos pentru ca a stat alaturi de mine atata timp si pentru ca m-a ajutat sa cresc in multe privinte,Apoi sa trec mai departe.
Andra
publicat @20:48 16 June 2009
Se pare ca asta e problema tuturor. Eu credeam ca odata cu inaintarea in varsta vine maturizarea. Si ma asteptam (ca fraiera) ca un tip de 19 ani sa zica daca nu mai vrea nimic cu mine si daca si-a gasit pe alta, pentru ca tot asa ca si Simina i-am zis sa-mi spuna cand se va intampla asta, iar eu o sa-i urez bafta in noua lui relatie si o sa-mi vad de viata mea. Ma minunam de imaturitatea lui de a nu-mi spune decat lucruri frumoase in fata. Dar acum ca aud ca dupa o relatie de 5 ANI a facut un barbat asta si nu un pusti, o sa tac chitic. Se pare ca indiferent de varsta barbatii pur si simplu nu au curajul sa faca anumite lucruri. Un sfat pentru Simina: incearca sa faci tot ce-ti facea tie placere inainte sa-l cunosti pe el, profita de viata, de muzica, de tot ce se afla in jurul tau. Intr-o zi vei cunoaste un alt barbat si ex-ul va ramane doar o amintire fericita sau mai putin fericita. Bafta!
ralu
publicat @20:56 16 June 2009
Simina eu am invatat pe pielea mea ca nimik nu e intamplator si totul se intampla cu un motiv pe lumea asta. Ce nu te omoara te intareste . Fii puternica si gandeste-te in primul rand la tine.Este greu dar vei reusi…
ruxxa
publicat @22:38 16 June 2009
simina…pe de o parte te inteleg…se duc ani langa persoana iubita…si poti jura ca il cunosti mai bine ca oricine…si poti jura ca stii ce gandeste…cel mai frumos lucru din viata ta…devine cosmar…pot doar sa iti zic atata…fruntea sus…si nu uita ca cineva acolo sus te iubeste…si orice se intampla…are un rost si un sens…ai incredere si credinta in Dumnezeu!
ruxxa
publicat @22:39 16 June 2009
daca am greseli gramaticale imi cer scuze
ruxxa
publicat @22:43 16 June 2009
stiu o vorba…e putin cam dura…mie asa mi se pare…nu uita…ce scuipi tu…alta linge
ruxxa
publicat @22:58 16 June 2009
si inca ceva…uitasem…
se intampla in viata sa iubesti…dar sa fii ranit…iti iei viata de la capat…vrei sa uiti tot…dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta…din pacate
Giuliano
publicat @23:14 16 June 2009
as vrea si eu sa stiu raspunsul tau cabrale daca ar fi invers . adica daca femeia ar face asa ceva! ce motive ar determinao `? sa zicem 8 ani impreuna cu el , planuri de nunta , casa , copii alea alea … si dintro dat hop la altul in brate, normal cu mai multi bani. “`??
((((
Crazzy
publicat @00:16 17 June 2009
pai ce sa o determine…banii…ai zis si tu “normal cu mai multi bani”…
dar si mereu exista un dar… probabil si grija zilei de maine, poate facandu`si planuri de casatorie si copii cu tine si`a dat seama ca nu este cel mai bine pentru copilul ce si`l doreste… poate nu exista acea siguranta ca vei putea sa`i oferi copilului tot ce isi va dori… dar asta inseamna iar ca nu te iubea destul sau ca isi doreste mai mult un copil decat altceva… e lunga…e multe de spus
Giuliano
publicat @00:27 17 June 2009
avea tot ce isi dorea, concedii la mare, munte si defapt ea a fost cu copii , era foarte geloasa , ii dadea de inteles ca nu mai exista altul in viata ei. Ah da ce e tragic sa si casatorit cu el dupa o luna (cu cel nou) ! ( nu mie mi sa intamplat aceasta, din fericire ) toate cele bune
pitica
publicat @07:35 18 June 2009
Povestea ta e leita cu a amicului meu (nu stiu daca esti tu,oricum iti urez bafta)
Dodolino
publicat @00:17 17 June 2009
tare sunt curios si eu ce zici tu mestere, si mai sunt curios ce zic fetele de treaba asta.
Somnoros
publicat @00:37 17 June 2009
cand o alta iti fura barbatul, cea mai buna razbunare e sa o lasi sa-l pastreze.
Simina, fii multumita ca ai scapat de nesortit.
Andreea
publicat @01:00 17 June 2009
Relaţia mea nu a fost atât de lungă, a fost doar de 2 ani. La început se purta urât, îmi dădea de înţeles că el vrea să iasă şi cu alte fete însă eu nu vroiam să accept asta (şi mă minţeam că din cauză că exist eu în viaţa lui renunţe la ideea asta). Nu a făcut-o. Ne-am despărţit, eu mă ţineam după el ca o gâscă. Îmi zicea că m-a “înşelat” (având în vedere că pt el nu era o relaţie serioasă nu ştiu dacă se poate numi chiar “înşelat”) cu nu mai ştiu câte fete dar eu tot cu ochii în formă de inimioară rămâneam. Ok, a trecut perioada asta şi a urmat una în care am fost într-adevăr într-o relaţie, dar sentimentele au dispărut pe parcurs. Poate îţi va fi uşor să zici (în cazul în care se întoarce să îţi spună că te vrea înapoi) că îl ierţi şi vei trece peste asta. Nu se poate. Deşi vrei din tot sufletul să nu te afecteze şi încerci să faci relaţia să meargă…nu se mai poate. Eu am pierdut 1 an într-o relaţie nesănătoasă fără nici un rost…scuteşte-te de timp pierdut! Ar fi fost mult mai trist să vă căsătoriţi, poate să aveţi un copil şi să afli o chestie de genul ăsta atunci. It’s hard to let go, but if you do you’ll be finally free!
Andreea
publicat @01:03 17 June 2009
ufff
prima paranteză
(şi mă minţeam că din cauză că exist eu în viaţa lui o să renunţe la ideea asta)
intrigant
publicat @01:30 17 June 2009
oare cum suna asta: “daca-mi nu i-am gresit cu nimic”??? sa inteleg ca asta e oricum din punctul tau de vedere…
danna
publicat @08:48 17 June 2009
la o prima si rapida citire, am simtit impulsul de a iesi din anonimatul celor ce citesc, aud, vad, fara sa reactioneze si sa se implice, sa-ti scriu si eu ceva asa…din solidaritate feminina(a se citi “sentimentala”, k asa suntem noi femeile), din solidaritatea omului ce a trecut printr-o astfel de situatie si stie cat doare, si cand eram yo mai pornita sa ajung joooos, la postatul comentariului, am inceput sa zambesc treptat, dulce-amar, privind (si citind) confesiunile, sfaturile, incurajarile “suratelor”. concluzia? NIMENI nu e scutit de suferinta, dezamagire, deznadejde, ceea ce e mai important e poate cat de repede vei reusi sa te impaci cu ideea, sa alungi revolta din suflet si SA ITI GASESTI LINISTEA, dupa astfel de situatii, sa te regasesti pe tine si sa ai puterea de a te ridica. hai, la drum…e lung si greu, dar…macar sa te consoleze gandul k nu esti singura cu experiente de genul asta. stiu k suna desuet, dar…ce mai poate fi spus in astfel de situatii?
Cardreader
publicat @09:38 17 June 2009
Un fost iubit s-a casatorit cu femeia pe care o iubeste. Noi ramasesem prieteni. Si inainte si dupa casatorie ma suna sa iesim la o cafea. M-am intalnit cu el intr-o zi si mi-a aratat ca si-ar dori mai mult de la mine. O stiu pe sotia lui, e o fata extraordinara, fidela, harnica si il iubeste mult. L-am intrebat de ce o inseala, pentru ca mereu mi-a zis ca o iubeste? “Nu stiu”, mi-a raspuns.
Cum sa faci un rau cuiva pe care-l iubesti asa…ca nu stii? I-am spus si eu: “baiete, esti prost!” si l-am lasat in prostia lui, pe care si in ziua de azi o face.
Ti-am spus povestioara asta pentru ca seamana un pic cu a ta si sa realizezi ca daca a facut greseala asta odata (in 6 luni putea sa-si dea seama ce face, totusi), o sa o faca iar si iar.
FORCE
publicat @09:39 17 June 2009
Va garantez ca o femeie cind face pasul sa tradeze persoana cu care are o relatie o face indiferent de consecinte.Poate sint misogin cind spun ca femeile sint mult mai dure si mai radicale cind aplica aceasta metoda.Dar in cazul meu argumentele sint de partea mea pentru ca traiesc o situatie de genul asta acum cind 7 ani au fost stersi cu buretele instant fara motive concrete.Si ca argument suprem a folosit varianta NUMAI TU ESTI DE VINA TU AI FACUT SA MA IMPINGI SA FAC ASTA.
Cardreader
publicat @10:54 17 June 2009
Ehh acum, hai sa nu exageram.
somnulescu
publicat @13:39 17 June 2009
totul porneste de la un gram de adevar
dar sunt de acord, femeile inseala fara sa se gandeasca la consecinte…macar barbatii daca inseala sunt putin mai “destepti”
(vorba vine)
alice si amicii ei
publicat @07:47 18 June 2009
Noi nu consideram ca esti misogin si o parte din noi suntem fete.Avem o cunostiinta(pt ca amica nu o mai consideram),casatorita de 20 de ani,are un baiat de 17 ani,un barbat care nu i-a zis niciodata nimic(si avea motive)si pt simplu fapt ca una dintre noi e mai sociabila din fire e catalogata de multe ori “o c…a”,dar nu asta e baiul(noi stim cum e cu adevarat).Problema e ca ea isi inseala sotul(avem dovezi si nu vorbim din auzite,nu am spus asta nimanui pana acum).Nu-i problema noastra,nu ne intereseaza viata ei,dar cum poti sa spui cuvintele alea despre altcineva stiind ca tu faci ceea ce faci.Asa ca ai dreptate.Noi nu ne mai miram de mult de ce barbatii cred anumite lucruri despre femei.
MULTUMESC CABRAL(sper ca stii de ce).
Potnia
publicat @11:38 17 June 2009
Stiti cat tine dragostea? Atata timp cat ne sunt satisfacute dorintele si nevoile. Dragostea nu este un sentiment altruist ci unul egoist. Vom iubi atata timp cat noi ne simtim bine. In momentul in care cel de langa noi inceteaza sa ne satisfaca dorintele si nevoile, dragostea dispare. Nu exista iubire neconditionata.
andrei0241
publicat @13:45 17 June 2009
Simina, la intrebarea “De ce?” e posibil nici el macar sa nu stie raspunsul. E posibil ca peste 2 saptamani, ceea ce credea el ca ii va fi mai bine sa se dovedeasca gresit, insa tu deja trebuie sa iesi din cadru si mergi mai departe.
5 ani nu sunt putini, insa nici nu sunt f multi. E adevarat ca sunt ani care nu se mai intorc si care poate meritau traiti alaturi de altcineva, care sa’ti fie aproape si in continuare, insa asta e, nimeni nu’si poate alege drumul in viata.
Cum s’a mai spus si mai sus, tot raul e inspre bine. Sunt convins ca peste ani o sa privesti in urma, la bratul celui ales si o sa iti dai seama ca daca acum nu s’ar fi intamplat asta, nu l’ai fi cunoscut pe cel ce’ti e alaturi in acel moment. Si’ti vei da seama ca despartirea asta e ceva prin care trebuia sa treci … nimic mai mult.
Incearca sa iti continui viata cat mai normal, nu te lasa afectata in prea mare masura de ce s’a intamplat, si cu atat mai mult nu incerca sa te gandesti ca daca faceai una sau alta, el ar fi fost acum tot langa tine. Ar fi plecat oricum. Lasa’l plecat … si in trecut
KingSnake
publicat @14:31 17 June 2009
De ce ?
Pentru ca e greu sa spui cuiva “nu te mai iubesc”. Pentru ca oricum nu va fi acceptat raspunsul asta. Pentru ca e greu sa recunosti pentru tine ce ti se intampla. Pentru ca de cele mai multe ori, cei mai multi dintre noi traim intr-o inertie ce nu ne lasa sa ne recunoastem ca iubirea (sau ce era) s-a topit intre timp si accepti ideea asta doar cand ajungi (iar) sa iubesti. Pentru ca e greu de acceptat vinovatia si mai ales suferinta celui langa care ai trait atatia ani si speri ca va exista o solutie magica care sa stearga totul cu buretele si sa aseze lucrurile intr-o alta ordine. Si in general pentru ca si celelalt ar prefera sa fie mintit decat sa stie adevarul.
andrei0241
publicat @14:36 17 June 2009
Sincer, asta ar fi mai degraba un raspuns care l’ar putea da cel care a inselat … ca un fel de scuza. Nu zic ca nu poate fi asa de’adevaratelea, insa asta nu denota decat o persoana egoista sau lasa, care se complace intr’o situatie pentru care nu gaseste (sau nu vrea sa gaseasca) rezolvare …
KingSnake
publicat @17:52 17 June 2009
Ai fost in situatia asta ca sa judeci ? Te-ai despartit de cineva cu sange rece si analizand logic situatia ? Nu e usor sa te desparti de cineva cu care ai trait niste ani buni, indiferent de ce simti in prezent.
daniela
publicat @15:20 17 June 2009
Draga Simina as vrea sa-ti povestesc pe scurt si necazul pe care l-am avut eu.Eram pustoaica aveam vreo 18 ani deja ma credeam destul de matura pentru a lua anumite decizii.Il iubeam nebuneste ,ne cunosteam de cand aveam 14 ani.Era o dragoste platonica,stii prima iubire,scrisori.telefoane.Deja el plecase de vreo 2 ani in alta tara,vorbeam la telefon mereu,promisiuni.La un momentdat m-am saturat de o “iubire” prin telefon.Am decis sa cunosc pe altcineva,cineva cu care puteam iesi afara,cu care mergeam la distractie.Cu acel cineva am decis ca-mi voi petrece prima noapta de dragoste,ceva care ar fi trebuit a fi sublim.nu a fost asa.Bineinteles ca i-am celui cu care vorbeam la telefon ca nu va mai fi nimic intre noi,vìcaci eu am o alta relatie.Intre timp ,cand eu credeam ca e totul minunat,ma pregateam pentru intrarea la faculatate,a aparut ea.Aceasta mi-a cerut insistent sa-i las iubitul in pace ca sunt o piedica pentru ei.Doamne si eu ii dadusem totul.L-am intrebat si a recunoscut.Simteam ca se terminase totul si nu stiam in care parte sa o iau.eram slabita.nu mai doream nimic.Si crede-am era un moment tare nepotrivit pentru viitorul meu.Legatura mea cu prietenul meu nu se rupsese definitiv,mi-a propus sa ma duc la el.Si nu pentru a fii cu el ci pentru ama ajuta a-mi gasi un loc de munca.Am decis pentru a putea trece pestedurere trebuia sa las totul in urma.Intre timp El mi-a cerut iertare,si l-am iertat.Dar decizia de a pleca era luata,au urmat promisiuni,ca-l voi lua cu mine etc.Ajunsa acolo ,revazandu-l mi-am amintit de toata iubirea aceea platonica,pura care incet ,incet s-a conturat intr-o frumoasa relatie.Ce dulce a fost momentu in care i-am spus acelui nemernic ca nu vreau sa mai am nimic cu el.Suntem impreuna de 7 ani si sper sa fie mereu asa.Am suferit din cauza acelui nemernic ,dar asa am putut fi langa sufletul meu,langa ingerasul meu.Te-am plictisit cu povestea mea,dar vreau sa stii ca nu eun sfarsit,poate fii un inceput.Bunul Dumnezeu iti va pune in cale pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat.Te vei “recupera” greu dar o vei face.Acest lucru trebuie sa-l vrei,nu sta sa-ti plangi de mila.Varsa-ti toate lacrimile.si apoi iesi afara.Nu te ascunde,fii mandra ca stii sa iubesti.E cam urata zicala “cui pe cui se scoate” dar crede-ma ca e adevarata.Sa fii iubita draga mea!
laura
publicat @15:52 17 June 2009
@ cabral : Da barbatii inseala dar si femeile inseala deci nu sunt barbatii cei mai rai probabil diferenta e ca femeile vad asta ca pe ceva mai grav din cauza laturei mai sensibile si de aceea voi barbatii sunteti cateodata atat de dur acuzati.
@ Simina : Poveste identica cu a mea doar ca in momentul despartirii mi-a spus ca are nevoie de mai mult spatiu
) cred ca a uitat sa mentioneze ca il vrea pt a fi mai mult timp cu EA. Nu are rost sa iti intrebari “de ce” si “cum” pt ca sunt multe variante si te consumi degeaba, uneori partenerul inseala pt ca asteapta de la celalalt ceva si nestiind cum sa ii arate asta celalalt nu stie cum si ce sa daruiasca si atunci pare mai simplu sa caute in alta parte. Ia tel si suna cat mai multa lume, iesi la plimbari, sucuri/cafele , fa sport, gaseste mereu ceva de facut si nu te mai gandi la el, gandeste-te la lucrurile bune si pozitive din viata ta, da e greu mai ales dupa atata timp si nu va trece peste noapte totul dar va trece cu atat mai repede cu cat te gandesti mai putin la asta. Daca te-a inselat cu siguranta e mai bine asa. meriti si vei avea ceva mai bun.
Andrei
publicat @16:03 17 June 2009
Foarte grea povestea ta, dar spune-mi cum se face si invers. Timp de 6 ani am fost impreuna, iar in ultimile 6 luni chiar locuiam in aceeasi casa. Si cu 3 luni inainte de casatorie, cu totul aranjat, mi-a zis ca ea nu ma mai iubeste si gata, iar cu nici o luna inainte spunea ca abia asteapta sa-si schimbe numele. Mai poti spune ceva? Si inca ceva, casatoria cu mine a fost dorinta ei cea mai mare.
Maria
publicat @17:46 17 June 2009
Lucrurile nu sunt chiar atat de simple… Poate pentru o persoana care nu a trecut prin asa ceva este simplu… Dar atunci cand iubesti cu toata puterea sufletului si traiesti ani de zile cu o persoana si imparti si bune si rele, nu e chiar asa simplu.
Simina, eu am cumparat cu fostul prieten teren sa ne facem casa si aveam planuri de nunta (mergeam sa vedem locatii pentru nunta). Totul era minunat. Mie imi spunea cati copii o sa avem si cum o sa arate casa noastra si cat de fericiti o sa fim. Iti poti imagina ca nu s-a intamplat asta. M-a inselat, asa cum probabil o mai facuse in trecut.
Acum ce conteaza este sa te gandesti la tine. Nu incerca sa obtii raspunsuri, nu ai sa reusesti si daca totusi o sa obtii ceva probabil ca este minciuna. Incearca sa petreci timp cu prietenii, pe mine m-a ajutat cel mai mult. Incearca sa cunosti noi persoane (si asta ajuta). Incearca sa vizitezi locuri noi, nu pe cele vizitate impreuna.
Si incet, incet durerea dispare. Ai sa vezi.
bianca
publicat @18:14 17 June 2009
Incercati sa nu judecati (prea rau) o poveste de la cineva care se afla de cealalta parte a baricadei…de la personajul negativ, de la cea care a inselat.
Am fost impreuna cu fostul meu prieten 7 ani, din care 6 am locuit impreuna. Eram impreuna de la 18 ani, amandoi de aceeasi varsta. Ne-am facut si noi planuri de casatorie, copii, casa etc cu entuziasmul specific celor care inca nu au dat piept cu viata. Primii ani au fost minunati, ne iubeam fara nici un fel de griji. Apoi, in ultimii 2 ani de relatie, cand realizam ca el ma iubeste din ce in ce mai mult, eu simteam ca ma sufoc din ce in ce mai rau. Il iubeam in continuare, dar ca pe un frate mai mic. Nu-l mai vedeam ca pe un iubit, nu mai suportam sa ma atinga, planurile de viitor, care devenisera doar un vis frumos in mintea lui, imi faceau rau. Erau nopti in care imi venea sa urlu. Groaznic era ca el imi repeta zi de zi ca ma iubeste, toata lumea (inclusiv parintii) ne vedea ca pe un cuplu perfect si nimeni nu isi imagina ca noi am putea sa ne despartim. Iar pentru mine devenise un chin sa stau langa el. Multa lume nu a putut sa priceapa cum de o femeie poate fi nefericita in conditiile in care are tot ce si-ar putea dori o femeie sa zicem normala: un barbat care sa o iubeasca nespus, mai mult, care sa-i arate asta, amandoi aveam job-uri care ne asigurau aproape tot ce puteam dori, si social si financiar. Din exterior era paradisul. In interior insa, in mintea mea, lucrurile stateau cu totul altfel. Si totusi, nu aveam curaj sa-i spun ca nu-l mai iubesc. Mai rau de atat, in ultimul an de relatie m-am indragostit de un alt barbat. Ca lucrurile sa fie si mai complicate, insurat si cu 2 copii mici. Am inceput o relatie cu el, care dureaza si in prezent (aproape 3 ani). Stiu ca multa lume ma judeca si ma va judeca in continuare. Asta e, imi asum comentariile. Asadar, un an de zile am continuat sa locuiesc cu prietenul meu, in timp ce eu visam si eram de fapt cu altcineva. Nu aveam curaj sa-i spun nici un cuvant. Imi era groaza de reactia lui si in acelasi timp mila de el. Il vedeam ca sufera pentru ca eram atat de rece cu el si totusi nu faceam nimic. Eu si ceea ce simteam fata de celalalt barbat erau lucruri mai importante pentru mine la acel moment. Simteam ca am dreptul sa fac asta, ca am dreptul sa fiu fericita, chiar cu pretul durerii altuia. Stiu ca nu a fost corect si ca am fost lasa. Speram ca lucrurile se vor rezolva cumva de la sine. Si s-au rezolvat. A dat peste un mesaj in care El imi spunea, la fel ca in cazul Siminei, ca ma iubeste. A explodat. Eu eram, intr-un fel bizar, usurata. Era finalul. Partea ciudata e ca, daca as avea ocazia, nu cred ca as face lucrurile altcumva. Nu vad cum as putea fi altfel decat sunt.
Nu stiu de ce a fost asa. Pur si simplu cred, asa cum a mai spus cineva inainte, ca dragostea eterna nu exista. Sau iti doresti intotdeauna ceea ce nu poti avea. Ori e in firea noastra sa fim egoisti, sa vrem sa fim liberi cu orice pret. Sau poate eram mult prea tineri atunci cand ne-am cunoscut. Da, dragostea e frumoasa, dar atentie, dureaza maxim 2-3 ani.
Ramona
publicat @18:47 17 June 2009
De multe ori m-am intrebat de ce unor femei frumoase, destepte si cu capul pe umeri le plac barbatii care le inseala, le bat sau nu le apreciaza…si eu sunt unul din cazuri…cred ca rasp e unul singur: ceea ce nu poti avea pare al dracu de bun, ceea ce nu poti obtine devine un tel in viata, ceea ce nu ai , visezi noaptea..In cazul tau, e exact invers: prostului i s-a urat cu binele!
Nu ai gresit cu nimic, nu regreta ca l-ai iubit, regreta doar ca a fost”el”.
Bafta pe viitor!
andrei0241
publicat @21:22 17 June 2009
Pentru ca nu puteam raspunde in continuare, o fac aici
KingSnake says:
June 17, 2009 at 5:52 pm
Ai fost in situatia asta ca sa judeci ? Te-ai despartit de cineva cu sange rece si analizand logic situatia ? Nu e usor sa te desparti de cineva cu care ai trait niste ani buni, indiferent de ce simti in prezent.
Da, am fost pus intr’o situatie similara, insa fara inselat. Pur si simplu relatia nu’si mai avea rostul la momentul respectiv. Si am amanat timp de vreo 3-4 luni inevitabilul in speranta ca se va intampla “ceva”. Ei bine, nu s’a intamplat … si s’a ajuns la despartire. Civilizat, de comun acord. Eu insa am avut noroc si ne’am dat amandoi seama la timp ca acel “ceva” trebuia sa vina din partea amandurora si drept urmare, si acum suntem impreuna, iar nunta e anul viitor.
Oricum, ideea e ca nici un bine nu poate iesi din a te lega cu orice pret de trecut.
Nici sa te grabesti sa gasesti alt “cui” nu e recomandabil, dar nici sa lasi gaura pentru cine stie cat timp nu e o solutie. Oricum, gaura doare cel mai tare atunci cand e facuta, ulterior vei scapa incet incet de durere …
Danutza
publicat @22:53 17 June 2009
Doare atunci cand oferi toata dragostea, increderea si respectul unui animal care nu stie ce sa faca cu ele.
Dar din asta inveti…si stii cam cum trebuie sa te feresti si sa te porti in astfel de situatii.
Cand esti om bun, esti luat de prost…:) This is life.
andrei0241
publicat @23:59 17 June 2009
Pai asta ar insemna ca pe viitor sa nu mai oferi toata dragostea/increderea/respectul nimanui, ptr ca nu ai de unde sti cu ce “animal” ai de’a face de fapt.
Insa cum sentimentele nu prea pot fi controlate, ci cel mult ascunse, care ar fi solutia?
ruxxa
publicat @00:33 18 June 2009
am vazut cateva comenturi in care scria ca durerea trece odata cu timpul…nu e asa…durerea nu trece…pur si simplu inveti sa traiesti cu ea…
viata e prea scurta sa regreti…sa ai pareri de rau…daca regreti…azi ai ucis ziua de ieri si ai ingropat ziua de maine…ziua de azi…e ziua noastra…ziua de maine…e ziua lui Dumnezeu…
Simina
publicat @11:25 18 June 2009
Va multumesc tuturor pentru incurajari, in fiecare parere am gasit si extras cu nesat ceva care ma ajuta sa merg mai departe, si …chiar sa zambesc!Iti multumesc si tie, cabral, si te felicit pentru curajul cu care afirmi ce crezi.Tuturor, va doresc mult noroc in dragoste!
Alyssa
publicat @12:08 18 June 2009
Simina, stiu ca ai primit f multe sfaturi deja si probabil te gandesti ca lucrurile sunt usor de spus dar greu de realizat…
Eu nu-mi permit sa-ti dau un sfat pentru ca nu am fost niciodata in situatia ta…intr-adevar, povestea asta imi este extrem de cunoscuta, pentru ca si eu am trait-o…numai ca eu m-am aflat de cealalta parte a baricadei…Eu am jucat candva rolul LUI.
Coordonatele problemei nu erau identice, insa destul de asemanatoare: 4 ani petrecuti impreuna…4 ani la care am renuntat pentru ca intalnisem pe altcineva…
Nu stiu de ce am facut acel pas nici in momentul de fata, la doi ani dupa “intamplarea” nefericita…Nu stiu daca nu-l mai iubeam, daca nu-l mai iubesc…
Nu stiu daca persoana cu care formez un cuplu inca de atunci este ceea ce cautam…sau daca asta e dragoste adevarata si cea dinainte nu…sau invers.
Stiu doar ca nu am procedat bine…Nu am jucat fair…Stiu ca am ranit o persoana care nu merita, pentru ca ma iubea enorm…si care m-ar fi iertat…si poate m-ar fi facut fericita.
Dar mai stiu si ca orice explicatie i-as fi dat in acele momente tot ar fi suferit…tot m-ar fi condamnat…tot n-ar fi inteles…de altfel nici eu nu intelegeam ce se intampla cu mine.
Nu ma scuz in niciun fel…si stiu ca multi o sa ma condamne…eu insami o fac… Si nu pentru ca as fi nefericita akum sau pentru ca cel pe care l-am ales m-a dezamagit…nu s-a intamplat asa…dar au ramas amintirile care ma bantuie si akum…amintiri frumoase, clipe de neuitat…momente de suferinta, clipa despartirii…durerea lui, lacrimile amandurora in momentul in care stiam ce avea sa urmeze…as vrea sa sterg totul cu buretele, dar e imposibil…
inndiscreta
publicat @20:10 18 June 2009
Cand l-am cunoscut pe “EL” stiam ca are iubita.Nu am vrut sa fim impreuna, dar, evident ca am cedat.Mi-a zis ca nu e fericit cu ea, ca n-o mai iubeste, ca ar da orice sa dispara din viata lui, dar ca momentan nu o poate face sa dispara…un timp mi-a fost de ajuns sa cred in iluzia ca “n-o face azi pentru ca nu poate, dar “maine” daca i-o voi cere, o va face”.Si uite asa s-a scurs un an din viata mea, a lui, a ei, a noastra practic.Cel mai frumos an din viata mea, nu regret nimic din ce am facut, si daca as putea da timpul inapoi asa face-o din nou de o mie de ori pentru ca a fost omul pe care l-am iubit cel mai mult.
DAR…dupa inca jumatate de an…totul a inceput sa se schimbe, nici nu are rost sa incep sa descriu cat de radical.Si mi-am dat seama ca facea cu mine ce i-a (sau mai bine zis i-am) facut ei.Desi in urma cu 6 luni eram “totul” pentru el.Am suferit enorm, si ca o proasta il iertam in continuare, iar de fiecare data cand il intrebam de ce primeam raspunsul “nu stiu” (acum stiu eu de ce: pt ca toti barbatii gandesc cu partea de jos…mai devereme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin…)Am decis sa-mi vad de viata mea si am fugit practic din viata lui, pentru ca, culmea culmilor era ca nu puteam sa scap de el…ma cauta si in gaura de sarpe ,isi cerea iertare si spunea ca numai pe mine ma iubeste.Bineinteles ca nu-l credeam.Asa ca am facut tot posibilul sa dispar.
Dupa un an de zile,am avut curajul sa ma vad cu el, stiind ca nu mai exista vreo sansa sa ma intoarca din drum…vroiam sa ma razbun pe el pentru tot ce mi-a facut,sa-i dau de inteles,sa simta pana in strafundul acelui mare orgoliu barbatesc(care apropo, e un fel de inima ), ca nu mai simt nimic pentru el, ba mai mult, ca imi este indiferent.
Si am reusit, dar….culmea, nu ma facea cu nimic mai fericita…faptul ca-l vedeam “la pamant”.Era totusi omul pe care mi l-as fi dorit, si care ar fi fost perfect daca nu era “barbat”.Dar eram suficient de constienta ca intre noi nu mai putea fi nimic, acum eram eu mai importanta pentru mine decat el.
Am preferat sa merg mai departe pastrand doar amintirile frumoase,acele clipe din viata mea pe care nu le-am mai trait cu nimeni si pe care nici nu le voi mai trai…alaturi de nimeni, pentru ca fiecare este unic si diferit de ceilalti.
Am preferat sa uit ca m-a facut sa plang si sa-mi aduc aminte ca ma facea sa rad cateodata pana la epuizare, chiar daca candva, ma exaspera ideea ca poate aceeasi bucurie i-a ofertit-o si alteia.
Atunci as fi dat orice sa-i uit fata aia de vinovat de fiecare data cand ma mintea, acum as da orice sa nu-i uit chipul,sa nu cumva sa uit vreun detaliu de din clipele de fericire, pentru ca, intre timp, el a murit…nu inainte de a-si mai cere iertare inca o data pentru ce-a facut, de parca ar fi presimtit ca urma sa plece in ultima lui calatorie.
Asa ca nu cred ca trebuie sa ne intrebam de ce a facut cineva ceva care ne-a ranit, mai ales ca toti suntem oameni si toti aveam la un moment dat motivele noastre, mai mult sau mai putin bune, mai mult sau mai putin importante, mai mult sau mai putin puerile, mai mult sau mai putin plauzibile in ochii altora care n-au cum sa inteleaga ce e in sufletul, mintea si fiinta noastra, motive pentru care actionam intr-un fel sau altul, poate ranaind pe cineva.N-ai cum sa explici ce a facut cineva, sau sa te pui in situatia lui, din moment ce n-ai trait pe pielea ta acel ceva.
Trebuie doar sa invatam sa mergem mai departe, pentru ca viata este o aventura, o poveste, cu bune si cu rele, si sa invatam sa pastram doar acele lucruri care ne fac sau ne-au facut candva placere, sa pastram amintiri care ne aduc zambetul pe buze, chiar daca acea pesoana la un moment dat poate ne-a ranit.
E doar umila mea parere
Blogroll