Cand nu merge… repar-o sau pleaca.
publicat @ 19 November 2011 in categoria > de sufletel
Taguri: > de sufletel, abuz in cuplu, barbati si femei, dragoste, femei-barbati, pentru sufletel, relatii, relatii betege, relatii gresite, relatii inter-umane, relatii intime, suflet
Am primit asta de la Cristina, pe mail:
“Simt nevoia sa-i spun cuiva tot ce simt, ca nu mai suport, sau mai bine zis… nu ma mai suport in situatia asta de a nu fi capabila in a lua o decizie.
El e o persoana care se enerveaza destul de repede, trebuie mai mereu sa-mi masor cuvintele pentru a nu se supara. E foarte suparacios de fel. Si cel mai rau e ca ma jigneste foarte – foarte rau atunci cand ne certam, spunandu-mi si ca o sa ne despartim.
Iar eu, ca o dobitoaca ce sunt, il iert de fiecare data, el promitandu-mi ca n-o sa se mai repede, ca ma iubeste mult, si ca face chestia asta orbit de nervi, nemaiputand sa se opreasca din a jigni, chiar daca nici el nu crede ce spune.
Chiar daca ne-am impacat mereu nu am putut niciodata sa uit dar, in prostia mea, mereu am sperat ca el chiar o sa se schimbe.
Stiu ca n-o sa faca, sunt constienta de asta, iar eu sunt o nefericita. Stiu ca ma iubeste, dar asta nu prea ma ajuta cu nimic.
Spune-mi te rog, ce sa fac, cum sa am puterea sa renunt la el? Tu ai destula experienta cred si probabil imi poti da un sfat.”
Cristina, buna! O sa intru direct in subiect…
O sa plec de la premisa ca va iubiti, ca iubiti amandoi la fel de mult. Daca premisa e buna… tu stii.
Dar chiar daca te iubeste nu are niciun drept sa o faca. Niciunul. Asta e greseala lui si trebuie sa si-o asume, s-o stearga din repertoriu. Si daca n-o face… ei bine, va trebui sa iei o decizie.
Pentru faptul ca te jigneste este de acuzat, blamat si – eventual – parasit el.
Insa, pentru cuplul vostru, intrebarea este De ce se enerveaza asa tare? Faci tu ceva… sau are el probleme cu orice? Pentru ca daca omul te iubeste si tu faci lucruri care il suie pe tavan… nu, nu se justifica manifestarile lui, dar nervii da. Atunci cand iubesti… ei bine, ai tendinta de a te rani orice (si poate ma repet, dar chiar si ranit… tot n-ar trebui sa-ti vorbeasca urat sub nicio forma).
Ce ai de facut? Opreste-te putin si calculeaza… cat de mult il iubesti? Lucrurile care il deranjeaza sunt reale sau inchipuite? Ce ai de facut pentru a nu-l mai avea in crize pe langa tine? Daca vei face lucrurile astea – fara sa te dai tu peste cap mai mult decat ar fi cazul – el se va opri cu jignirile sau va gasi alte si alte motive sa ti le aduca?
Tu stii daca mai merita sa incerci mai mult decat ai incercat pana acum, dar gandeste-te… si daca ajungi la concluzia ca orice ai face, el:
a) nu va fi multumit si va continua sa te jigneasca… gandeste-te serios la despartire, caci altfel te complaci intr-un cerc vicios inutil si dureros;
b) el ar putea fi multumit… atunci calculeaza cate ai de facut pentru ca el sa fie multumit. Si asigura-te ca de-acum incolo nu te va mai jigni. Caci degeaba e fericit in general daca atunci cand gaseste ceva care nu-i place incepe iar sa-ti vorbeasca urat… o sa stai cu frica, si aia nu se numeste relatie;
c) el ar putea fi multumit si poti fi sigura ca el nu te va mai jigni… ei bine, pregateste-te de o relatie lunga si frumoasa.
Pana la urma eu nu-ti spun decat o treaba simpla, pe care sunt sigur ca o constientizezi si tu dar ti-e frica sa ti-o spui: e momentul unei decizii, momentul unui plan. Iar planul ar trebui sa aiba ca scop principal fericirea ta, si ca scop secundar fericirea voastra. Daca fericirea voastra ca si cuplu include durere si apasari pentru tine… atunci e doar fericirea lui, si nu cred ca merita.
Intrebam acum ceva zile Cand e prea mult ce faci pentru iubita sau iubitul tau si concluzionam cumva asa: daca la un moment dat esti convins ca ce faci este in total dezechilibru cu ce primesti… ei bine, opresti tot si-ti vezi de viata ta. Dar macar vei fi impacat ca ai facut tot ce ai putut face.
ioana
publicat @12:16 19 November 2011
am trecut prin acelaesi lucruri pe durata casniciei.acum nu mai suntem impeuna,am divortat din propie initiativa.il iubeam,avem si un copil frumos impreuna dar pana la urma l-am scos din suflet prin vorbele pe care le arunca,prin jignirile pe care din motive absurde mi le aducea.l-am scos nu pentru ca am vrut dar incet incet cuvintele urate si momentele neplacute le-au inlocuit cu totul pe cele frumoase.parerea mea ca o relatie se bazeaza si in mare parte pe respect,ori dc acesta nu mai exista se trece usor granita de la sentimentul de iubire la cel de dezgust.nu zic ca el nu iubeste dar are metode ciudate de a o arata.si nu de schimbat nu se mai schimba,oricat de mult ar iubi asa e el,asta ii e firea,caracterul……intr-un final dragostea se stinge si se ajunge tot la despartire.conteaza mult si ce adteptari ai de la o relatie si cate compromisuri esti dispus/a sa faci.
Cristina
publicat @22:53 19 November 2011
Ce coincidenta. Ma numesc tot Cristina si am aceasi problema..Doar ca la mine e mai incalcita. Oricum,sfatui bune de luat in calcul
emil
publicat @04:40 20 November 2011
neata buna,,hai sa spun o parere dupa ce am citit postul,,e doar personala si trebuie luata ca atare,deci cand ceva nu merge analizezi bine,te uiti cat implicat e el cat tu,cat contribuie fiecare la relatie,iar daca simti ca acelasi lucru se repeta,pune punct si pleaca mai departe,stiu ca e radical,doare o vreme dar va trece.Si eu am fost in o situatie,am jignit la nervi,a plecat,am suferit o vreme,am platit pacatele scump,,dar din pacate timpul nu poate fi intors.Pt toti mereu exista undeva un nou inceput
catalina
publicat @15:08 20 November 2011
Un om care te iubeste cu adevarat in primul rand te respecta si nu iti aduce injurii la persoana ta, nu urla si nu ameninta cu despartirea. Un partener in viata nu e doar iubit, trebuie sa iti fie mai intai de toate prieten. Nu ma pricep la cuvinte sau la sfaturi dar ce iti pot zice e ca meriti mai mult decat sa fii un sac de box, chiar daca pumnii primiti sunt cuvinte jignitoare. Apoi te ameninta cu despartirea pentru ca stie ca asta e slabiciunea ta, moment in care tu probabil plangi si iti ceri scuze chiar daca nu tu ai gresit, apoi el isi cere scuze si iti zice ca te iubeste si ca nu o sa mai faca (pana data viitoare). Nu iti zic sa il lasi sau nu, asta pana la urma e doar decizia ta. Dar eu stiu ca mie unde nu imi este bine, nu stau!
Cartonic
publicat @22:33 20 November 2011
Stiu ca poti da sfaturi bune dar, nu stiu, intrebarea mi se pare ciudata(atat, un defect al sinceritatii poate fi jignitul si nu vreau sa il fac).
Eram la mine in oras acum 3 saptamani in microbuz si o tipa era pe telefon cu “Juby” cu care se certa pe motiv ca-i facuse omu a spemia criza violenta de gelozie. Cum a incheiat?
- Da ma, stiu, si eu te iubesk “Juby” !
gizmata
publicat @09:52 21 November 2011
oare de ce complicam totul? lucrurile sunt chiar simple. eu nu am les cojones sa tai macaroana.
Rca Ieftin
publicat @17:24 21 November 2011
eu
publicat @09:10 22 November 2011
am reparat-o plecand:)))
Andra
publicat @15:33 22 November 2011
Cristina,Cabral a sintetizat foarte bine; ce as mai avea eu de adaugat este:
O relatie e ca un zid ;la inceput este temelia formata din indragosteala (pe care daca nu se construieste ,se surpa in final ) apoi vine zidul propriu-zis si caramizile zidului sunt in prima faza facute din multa iubire ,apoi pe masura ce trece timpul mai apare cate o caramida facuta din incredere,apoi cateva facute din respect si tot asa pana cele formate din incredere si respect devin egale ca numar cu cele formate din iubire si astfel se inalta zidul ce va va adaposti pe amandoi de-a lungul vremii.
Nu crezi ca pe tine o sa te cam sufle vantul?
Poate par radicala insa vorbesc privindu-mi casnicia(nu prea usoara cu voia altora) si imi dau seama ca indiferent de discutii,certuri,despartiri ,nu ne-am jignit NICIODATA.
corina
publicat @19:49 22 November 2011
cam in aceeasi situatie sunt si eu.stiu ca nu mi-e bine, dar parca tot n-am curaj sa-l parasesc.si nu-mi explic de ce.probabil din prea multa obisnuinta.sau teama de a nu suferi mai mult dupa despartire.mai grav e ca in cercul meu de prieteni si familie nu au existat jigniri, injuraturi, sa pot spune ca sunt obisnuita cu asa ceva. chiar am nevoie sa fiu ”certata” si eu.cei care ati fost in situatia asta, cum ati depasit momentul?ce-ati facut?
antonia
publicat @15:42 24 November 2011
de curand am pus capat relatiei mele de 2 ani cu cel care cred ca este sufletul meu pereche. motivul: a dat in mine. in trecut ma injurase, ma mai amenintase, dar niciodata nu a dat. de fiecare data si-a cerut scuze cu lacrimi de crocodil si eu l-am iertat fiindca il iubesc. si dupa acest episod imi promite intr-una ca se va schimba, ca acum i s-au deschis ochii, ca eu sunt viata lui, etc. cristina, crede-ma ca il iubesc pe omul asta mai mult decat ma iubesc pe mine si stiu ca si el are aceleasi sentimente. insa, am ajuns la trista concluzie ca el are o problema cu agresivitatea, o problema foarte deep pe care nu si-o va rezolva usor.
((
iar cel mai trist este ca imi dau seama ca daca eu sunt sursa acestor izbucniri, atunci e clar ca atata timp cat va sta langa mine nu se va recupera. daca va fi iertat la nesfarsit este imposibl sa se intample declick-ul in capul lui si sa-si dea seama ca are intr-adevar o problema. numai daca pierde va invata sa valorizeze
poate ca tu, ca si mine, esti ceea ce el iubeste si uraste in acelasi timp. dar asta inseamna, ca nu tu esti salvarea lui (desi el asa iti zice probabil).
gandeste-te la asta, mai stai putin daca nu poti sa pleci acum, dar nu te marita cu el si nu face copii pana cand nu esti convinsa ca astfel de crize nu vor mai avea loc.
de data asta, eu mi-am dat seama ca nu o sa pot sa mai am incredere niciodata si ca daca m-as impaca cu el m-as astepta ca oricand, peste o luna, un an, 10, s-ar putea intampla din nou.
acum, va intreb eu pe restul: cum fac sa-mi sting durerea care ma macina? cum fac sa cred ca nu s-a consumat aici cea mai frumoasa poveste de dragoste din viata mea? cum fac sa nu mai am second thoughts?
Pascu Claudiu
publicat @12:43 29 November 2011
Foarte adevarat ce a scris cabral si cunosc foarte bine acest caz pe pielea mea.Am vazut ca multi intrebati ce e de facut.Ei bine,mai nimic,timpul vindeca tot.Ca sa ma intelegi mai bine,va zic asta.
Am 20 ani si nu ma pot lauda ca am avut prea multe relatii,dar am avut timp sa imi dau seama de cum gandesc oamenii si de alte multe lucruri.
Daca va incadrati in ceea ce a zis Cabral mai sus,incercati sa va linistiti si sa analizati tot de la cap la coada.Daca credeti ca aveti vreo vina in treba asta,incercati sa uitati toate lucrurile rele din trecut si sa va concentrati asupra viitorului.Incercati sa faceti doar lucruri bune,sa nu va mai certati cu partenerul/partenera,sa ii explicati ce nu va convine,ce va deranjeaza,fara sa tipati,iar daca el/ea incepe sa va reproseze fel de fel de lucruri,nu va contraziceti ,ci dati’i dreptate si incercati sa faceti cum zice,faceti’i pe plac,sa fie fericit/fericita,chiar daca va e greu sau va pare imposibil.Daca nici atunci nu se schimba situatia,credeti-ma,o sa va fie mai usor sa va despartiti,stiind ca ati facut tot pentru ca relatia sa mearga mai bine si atunci o sa stiti ca nu voi erati de vina.Dupa despartire incercati sa iesiti cat mai multi cu prietenii,socializati cat mai mult,faceti lucrurile care va plac si o sa vedeti ca timpul trece foarte repede si ca totul va fi bine.
Cu toate ca v-am povestit toate astea,va zic sincer,pe altii pot ajuta,dar pe mine niciodata,eu fiind in aceeasi situatie,dar fara nicio idee in ceea ce as putea face.
NICO
publicat @23:06 29 November 2011
Eu am 23 de ani,sunt casatorita si am un baietel de 3 ani si vreau sa va comunic ca si eu am trecut prin situati nu prea placute cu sotul meu, dar eu intodeauna am mers pe principiul COMUNICARE si SINCERITATE,…comunicarea dintre noi a fost punctul nostru forte, noi am ajuns la o intelegere inca de prima data a inceputului relatei noastre, caci pentru a mentine relatia,casnicia noastra e nevoie nu doar de iubire, ci si de Respectul reciproc dintre cupluri, precum si de Comunicarea dintre acestia, fara nici o retinere, caci altfel nimeni nu va stii ce vrea unul de la celalalt si un lucru important mai e Sinceritatea, sa fi sincer atat cu tine cat si cu cel de langa tine. pot sa va spun cu mandrie caci casnicia noastra a ramas in picioare, a triumfat, in 5 ani si jumatate decand suntem impreuna, niciodata nu m-a inselat si nici eu nu l-am inselat, desi o fost primul barbat in viata mea, pentru mine nu era important doar sexul, caci spuneam ca ,,sex gasesc la orice colt,, dar iubire adevarata nu se gaseste la fiecare colt, caci iubirea nu consta doar in cuvantul Te Iubesc, si cel care pronunta un cuvant asa de curat, si de semnificativ, nu se respecta pe el cat nici pe cel care ii este alaturi…. Eu sunt mandra de mine ca sunt Respectata si cel m-ai important lucru e ca m-am facut Respectata,… pentru mine respectul inseamna iubire si printre altele….!!!
Blogroll