I can’t smile. Yet.
publicat @ 06 August 2009 in categoria > culturescape, > de sufletel
Taguri: > de sufletel, inca traiesc, lacrimi, pentru sufletel, sentimente
[da-i play si citeste]
Noaptea, cand toata lumea doarme, imi las sufletul sa zboare, imi dau voie sa ma las pe mana inimii, imi anulez creierul si ma leg de lume prin USB-ul sentimentelor.
Noaptea, cand toata lumea doarme, imi gust iubirea, amara iubire, ma las prada deznadejdii, iti zambesc stirb in amintiri, te caut prin pat si ma trezesc zambind amar aceleiasi naluci careia-i vorbesc noapte-de-noapte.
Noaptea, cand toata lumea doarme, retraiesc pas-cu-pas fericirea. Mangai aceiasi obraji, sarut aceleasi pleoape, ating aceleasi coapse catifelate, te strang in brate si nu te las, nu vreau sa te las, inca nu pot sa te las sa pleci. Tu imi zambesti, imi spui aceleasi vorbe frumoase, eu ma preling tot, astup gaurile din parchet, ma fac totuna cu praful de pe jos, ma evapor si ma condensez-vapori pe pereti, ma preling in mici picaturi pe pielea ta – numai pentru a te mangaia. Si tu, tu iei prosopul ala si de stergi din nou de mine.
Noaptea, cand toata lumea doarme, ma uit la castelele noastre de nisip, vad cum le calci in picioare, cum le prefaci din nou in banale particule de nisip, si-odata cu ele si lumea mea se face praf.
Acum e noapte. Imi hranesc viata din durere. Imi prefac lacrimile in pasi, durerea in energie, singuratatea in aripi. Odata, candva, imi voi indrepta spatele, voi ridica privirea si voi zambi vietii. Atunci, candva, voi sti ca toate au trecut. Ca ce s-a asternut este praful uitarii.
Si atunci, poate noapte-poate nu, voi respira fara zgarda, voi privi fara ochelari de cal, voi avea mainile dezlegate si mi le voi transforma din nou in aripi. Atunci te voi fi depasit.
Postul asta este pentru voi, pentru cei care mi-au scris plangand, pentru cei care sufera, care-si ling ranile, care isi frang mainile, carora le tresare sufletul cand suna telefonul, care cauta din priviri numarul ala de inmatriculare sau tricoul rosu cu imprimeu alb pe care-l purta EL sau EA.
E pentru voi, caci stiu ca nu va e bine. E pentru tine Claudia, e pentru tine Marius, Elena, Cristina, Emanuela, Georgiana, Cristi, Bogdan, pentru voi toti, e pentru noi. Caci, nici EA nu mai e aici, imi e departe si stiu cum va e, caci mi-e si mie.
Va spun atat: maine va fi ceva mai bine.
Paul and Fritz Kalkbrenner – Sky and sand
in the night time
when the world is at it’s rest
you will find me
in the place I know the best
dancin’, shoutin’
flyin’ to the moon
(you) don’t have to worry
’cause I’ll be come back soon
chorus
and we build up castles
in the sky and in the sand
design our own world
ain’t nobody understand
I found myself alive
in the palm of your hand
as long as we are flyin’
this world ain’t got no end
verse two
in the daytime
you wil find me by your side
tryin’ to do best
an tryin’ to make things right
when it all turns wrong
there’s no fault but mine
but it won’t hit hard
’cause you let me shine
and we build up castles
in the sky and in the sand
design our own world
ain’t nobody understand
I found myself alive
in the palm of your hand
as long as we are flyin’
all this world ain’t got no end
all this world ain’t got no end
radu
publicat @16:05 06 August 2009
ma surprinde ca ai scris atat de frumos despre o tema atat de…sensibila.cumva treci prin ce trecem si noi, cei care ne plangem de mila aici ?
nu vreau sa ma intelegeti gresit…stiu ca e greu…am simtit`o pe pielea mea acum o saptamana…si inca mi`e greu sa accept ideea ! dar daca o sa stati si o sa asteptati…o sa fie si mai greu.bucurati`va de viata,de timpul pe care inainte nu puteati sa`l petreceti cu prietenii pt ca erati cu EL/EA ! faceti lucruri care sa va distraga atentia de la singuratate.de la golul ramas in suflet in urma celui/celei ce v`a parasit.
P.S. Silvia ,daca citesti..din intamplare blogul asta..si poate comm meu , sa stii ca eu chiar te`am iubit !
Vulupe
publicat @17:19 06 August 2009
Ustura bre, ustura tare – o stim probabil cu totii. Dar si lectia e tare, cu ce iesi din urzici nu se sterge usor. Si uite asa se mai naste un blog, mai apare o piesa sau o carte. Unii, poate nu multi, fac adevarate salturi. Altii pasi mici pitici dar oricum ar fi sunt inainte. Si mai e ceva ce ramane dupa ce sa duce praful – un om nou, mai plin si care stie de data asta cat de important/a este sufletul de langa.
Carmen
publicat @18:06 06 August 2009
Am un tic in a tine cu mouse-ul apasat peste scris… si bine ca-l am caci altfel nu vedeam ce ai scris acolo. Oricum, head up, daca e sa fie o sa fie! Si daca tot nu e, atunci fa tu sa fie!
Deea
publicat @18:15 06 August 2009
Poate ca si de partea cealalta e greu, e inexplicabil, e brusc si absurd. Poate ca fiecare din parti incearca o alta fericire care inca nu poate aduce bucurie in suflet. Sau poate ca nu incearca nimic sau poate nici nu isi propun nimic.
Poate EL sau EA ar fi ramas acolo in spatiul ala intim, doar de ei doi stiut, dar poate a fost alungat, poate s-a trezit singur in doi, poate a gresit pentru ca i s-a gresit, poate ca a crezut prea mult, poate ca a primit lovituri pe care nu a stiut sa le bareze pentru ca nu le astepta…si poate ca acum pluteste in delir!
Mereu raman atatea “de ce-uri?”…care poate se irosesc…si intr-un final ramane doar Cutia Pandorei, dar si ea e ambigua si nu-ti arata o cale. O cale corecta spre destinatia ideala.
iperu
publicat @18:46 06 August 2009
Poate ca ambele parti ar trebui sa-si arate si sa-si inteleaga vulnerabilitatile una celeilalte, asa cum isi arata si personalitatile puternice. Atunci poate ca acele lovituri nu ar mai surprinde pentru ca de fapt s-ar intelege cat de rau pot face.
Deea
publicat @19:19 06 August 2009
Nu stiu cum trebuie sa arate sufletul pereche, sau daca exista unul pentru fiecare. Oare doua personalitati asemanatoare isi inteleg mai bine defectele, isi iarta greselile atunci cand inca se mai poate, si isi aduc unul altuia exact bucuriile de care simt ca si ei ar avea nevoie? Sau e nevoie de doua suflete diferite, pentru o varietate interesanta?
E greu sa te descoperi cu toate relele pe care le-ai facut si cu cele pe care le vei mai face in fata persoanei iubite?
Sau mai bine abandonam intrebarile fara raspuns si totul devine hazard, practic alegem sa traim o ruleta ruseasca.
LoreenCroft
publicat @19:01 06 August 2009
Cu siguranta nicio despartire nu e degeaba. Daca te desparti…indiferent ca tu esti cel care a plecat sau cel ce pleaca…e clar ca intre cei doi ceva s-a rupt, poate sau starns mai multe in timp pt amn2 dar n-au avut curajul s-o recunoasca si atunci e cel mai bun lucru care ti se poate intampla ca individ, decat sa stai zeci de ani intr-un cuplu in care unul din parteneri e singur sau nefericit sau plin de reprosuri si indoieli, de regrete despre ce-ar fi putut fi…
Intotdeauna ceea ce ni se intampla e cel mai bine pentru noi…eu asta am invatat dupa 2 relatii de lunga durata,din care 1 sub acelasi acoperis.
LoreenCroft
publicat @19:02 06 August 2009
cel care a fost parasit sau cel ce pleaca am vrut sa zic
white rose
publicat @22:41 06 August 2009
Oare va fi mai bine Cabral..?stiu..totul trece..dat raman urme si trebuie sa invatam sa traim cu ele..sa invatam sa avem din nou incredere in oameni..in dragoste..dar cand ai sufletul distrus..cum mai poti avea incredere..cum mai poti lasa o portita spre sufletul tau..?
stiu..dupa furtuna apare intotdeauna soarele..trebuie doar sa il lasi sa te incalzeasca..sa deschizi ochii..sa te scuturi de praf cand ai cazut si sa mergi mai departe..sa renasti din propria-ti cenusa precum o pasare Phonix..
smokeandfly
publicat @22:48 06 August 2009
O melodie care mie imi place foarte mult, poate putin vulgara, dar e buna in momente grele
http://www.youtube.com/watch?v=n29b8NvpN2g&feature=PlayList&p=059C0D7F46AFB214&playnext=1&playnext_from=PL&index=54
Stefy
publicat @00:20 07 August 2009
Superb…m-ai atins…chiar superb
Pingback: cred ca, parca mi-e dor… - blog’89
raudia
publicat @09:15 07 August 2009
Pffff… Imi aduc aminte cum simteam cerul prabusindu-se peste mine in zilele razboinice ce urmau certurilor si despartirilor din nou si din nou… Eram naiva, indragostita, copila… Credeam ca lumea mea se afla-n EL, si ca nimeni si nimic nu va putea vreodata sa umple golul…. Am ras demential, am plans, am spart, am tipat, si-apoi am tacut… Si asta a fost cel mai greu… sa tac… Sa fie liniste… Dar soarele rasare atunci cand inca pleoapele’s lipite, si inca nu stii ce se-ntampla-n juru-ti… Si nu’s doar vorbe menite sa fie batute de vant, ci-s simtaminte ce cu greu revin odata cu trecerea vremii… Caci trece… Si devii din ce in ce mai cerebral; si-ajungi sa-ti para ca nu mai poti simti… ca totul e un calcul, o regula de trei simpla… Dar totusi, precum si altii au spus-o, FERICIREA ta, depinde doar de TINE insuti; NIMENI si NIMIC nu poate sa-ti ia dreptul ca fericire!
flori
publicat @09:30 07 August 2009
ma doare sufletul. am venit pe blog-ul tau ca sa vad ce mai faci si peste ce dau? iti citesc post-ul si imi dau seama ca am tot dar de fapt nu am nimic. am un sot, 2 copii minunati, am sanatate si totusi…sufletul meu nu e fericit. nimeni nu va stii ca Mami tanjeste dupa dragoste, dupa un suflet pereche.Mami zambeste pentru puii ei dar de fapt sufletul ei urla a deznadejde. nu mai pot, dar ma uit la copii si merg mai departe pentru ei.
PS melodia asta imi sfasie sufletul
sonia
publicat @17:38 07 August 2009
Copiii sunt fericiti cu adevarat doar daca si mami e fericita!Mami gandeste-te
un pic si la tine si la ceea ce vrei tu,si tu meriti sa fi fericita!
flori
publicat @22:22 07 August 2009
iti multumesc sonia pt.ca te-ai oprit si mi-ai scris cateva randuri.
sonia
publicat @12:03 08 August 2009
Draga mea daca vrei putem sa vorbim mai mult,si daca si Cabral este de acord o sa-l rog sa-mi dea adresa ta de e-mail sau sa ti-o dea el pe a mea!
white rose
publicat @18:54 07 August 2009
trebuie sa iti privesti copilasii in ochi si vei vedea ca si ei vor sa te vada fericita..atunci cand suferi tu si ei sufera odata cu tine chiar daca tu nu vezi asta de multe ori..capul sus draga mea..ai incredere in tine..
flori
publicat @22:24 07 August 2009
white rose, imi este si mai greu cand ii privesc si ma gandesc ca poate nu vor stii niciodata,nu trebuie sa stie ca m-am sacrificat pt.stabilitatea lor. iti multumesc.
Iulia
publicat @20:03 07 August 2009
Sotul tau este fericit? Ai discutat cu el?
Curaj, Flori ! Te imbratisez
flori
publicat @22:27 07 August 2009
chiar dc.stie ca sufar, el nu poate renunta la mine,la noi.iti multumesc iulia.
scuze cabral ca vorbim pe blog-ul tau de-ale noastre, dar tu ne-ai pornit.
ma uit la emisiunea cu pensiunea si sper sa ies din starea asta.
galateea
publicat @10:31 08 August 2009
draga flori,viata e atit de scurta ca nu merita sa o traesti nefericita,ce zici am dreptate?? copii cu sau fara el tot vor creste.deci…incearca. fericirea ta va fi fericirea si linistea copiilor tai. te pop si ai incredere in tine,ca poti mai mult si meriti mai mult.
Christa
publicat @09:36 07 August 2009
Maine va fi pe dracu’ mai bine. Cu fiecare zi ce trece e tot mai greu. Stii de ce? Pentru ca fiecare zi ce trece ma departeaza mai mult de ultima zi in care am fost fericita. Si-s satula de “uitat-dupa-numere-de-inmatriculare-fetze-tricouri” samd sperand ca o sa-l gasesc in ele. Fiecare zi e un chin, si fiecare “lasa ca o s ati treaca” parca e un cui in sicriul meu.
Vreau doar sa vina inapoi si sa mi aduca soarele, de fapt e suficient sa vina el, pentru ca el E soarele. If u know what I mean. Si sa mi deseneze iar un curcubeu in priviri….
MAAAAAA. NU VREAU sa mi treaca.
Deci, NU, maine nu va fi mai bine.
Iulia
publicat @21:43 07 August 2009
Da.
Alinutza
publicat @18:41 08 August 2009
Asa este. Toata lumea imi zicea: “cu timpul trece”, “cu timpul mai uiti”, “ochii ce nu se vad, se uita”, “un barbat se uita cu un alt barbat”. Nu este adevarat!
Cami
publicat @10:07 07 August 2009
“noaptea…te caut in pat si ma trezesc zambind amar”.Credem ca numai mie mi se intampla.
Oricum ranile se vindeca,doar cicatricile raman. Si nu nu ai sa uiti niciodata.Dar ai sa te ridici si ai sa mergi mai departe.
sonia
publicat @10:15 07 August 2009
Super melodie!Trebuie sa traim din plin toate clipele atat cele fericite cat si cele nefericite si sa te bucuri de ele,pt. ca la un moment dat in viata ele se plafoneaza si ajungi sa -ti doresti sa retraiesti totul cu bune cu rele si poate sa traiesti din amintiri!Oricum sa sti sa iubesti si sa fi iubit este un dar!
Alina
publicat @10:36 07 August 2009
Ziua e mai bine, dar noaptea e cel mai greu. Si nu stiu cand va trece, daca va trece. E trist. E dureros. E greu. E urat. E nedrept ca unii sa uite atat de repede, iar altii poate niciodata…
Alinutza
publicat @11:12 07 August 2009
Noptile sunt cele mai grele. Atunci cand te bagi in pat si simtzi celalta perna de langa tine rece, neatinsa. Dupa aceea te inroci cu spatele ca sa numai vezi jumatatea patului gol. Incepe linistea. Nu il/o auzi pe EL/EA cum respira, cum te cauta pe tine pe sub cearceafuri. Acum incep sa curga si lacrimile pe obraz si sa-tzi aduci aminte toate momentele frumoase petrecute in patul ala. Cum atzi stat in pat si v-atzi uitat la un film prost si atzi mancat popcorn. La cele mai marunte si nesimnificative momenete, care acum tanjesti dupa ele. Acum deja te gandesti la cum te atingea, te mangaia, te iubea. Intr-un final adormi cu lacrimi uscate pe obraz si te trezesti mai obosit parca, chiar mai trist. Dar stii ca vine ziua, si o sa treaca mai usor, ne ocupam mai usor ziua, cu munca, cu scoala, cu prieteni,cu familia, cu plimbari cu orice …dar stii ca va vine dinou inca o noapte rece si pustie….
iris
publicat @20:00 07 August 2009
Sa fim toti chiar atat de tristi….nu mai stim sa zambim? impartasesc aceleasi ganduri cu tine
alexandra
publicat @13:16 07 August 2009
Cat de adevarat e tot ce ai scris.Prin asemenea stari trec si eu in zilele acestea..mi-ai atins sufletul..Doare rau de tot…mda cum zici tu…poate maine va fi ceva mai bine..:(
PRiSON
publicat @23:03 07 August 2009
:cough:bullshit:cough:
oana
publicat @02:25 08 August 2009
cabral a desavarsit cu minunatul sau talent de a folosi cuvantul,niste trairi de care se pare avem toti parte in viata,dar credeti-ma poate fi mult mai rau de atat. dragostea doare,asta-i pretul ei si merita sa-l platim pt cat de sublim e la inceput.am trait magia,fericirea absoluta,iar apoi am simtit iadul. e groaznic sa iubesti si sa pierzi dar iubirea e totul .”oricat de mult m-as lupta pe culmile disperari nu vreau si nu pot sa renunt si sa parasesc iubirea.”cioran.nu imi permit sa stau paralizata de durere ca simturile sa mi se atrofieze pt ca atunci iubirea va veni degeaba la mine nu o voi recunoaste. permit fiecarei amintiri frumoase sa-mi invadeze sufletul pt a-mi aminti ce caut si apoi ma scutur si iubesc ce va sa vina.
Sunshine
publicat @14:53 08 August 2009
E atat de greu sa ridici,cel mai rau e ca toate visele tale au fost distruse.Iubirea e cel mai frumos sentiment,dar din pacate si cel mai dureros.Cel putin ptr mine.Si doare si mai tare cnd iti pui inima pe tava de mai multe ori ptr aceiasi persoana si de fiecare data ea e calcata in picioare.Si te oamoara de ce-urile, si faptul ca nu poti sa intelegi.obosesti,renunti,suferi si te straduiesti sa treaca
yvona
publicat @17:23 08 August 2009
trece suferinta dupa un timp,dar in sufletul tau o
sa ramana mereu amintirile care v-au facut pe amindoi sa va simtiti bine unul cu celalat.din ianuarie nu mai suntem impreuna,dar si azi ma gindesc la el….viata merge ianinte oricum si meritam sa fim fericiti!!
exilat
publicat @23:25 08 August 2009
i hear you man.i hear you.
Cristina
publicat @09:44 09 August 2009
Multumesc ! si…atat…
Cristna
publicat @12:28 09 August 2009
Ai un suflet minunat!Te iubim!
oana
publicat @16:23 09 August 2009
sa iertam durerea si sa stim ca este cu neputinta sa ne imaginam o fericire mai mare decat aceea pe care ne-o da aceasta viata omeneasca, atat de dulce si atat de amara,atat de rea si atat de buna,ideala si reala totodata,si care contine totul si impaca toate contrastele.-anatole france
zambiti,va rog,caci suferintele inobileaza si ne fac mai intelepti si mai atenti la viata.
gabi
publicat @18:43 09 August 2009
Indiferent cine pleaca si pentru ce motiv este dificil pentru ambii parteneri.
Pentru mine insa doua lucruri sunt valabile:
1. Nu cred ca exista un singur vinovat pentru ca un cuplu implica intotdeauna doua persoane. Daca a incetat sa te iubeasca, daca te inseala, etc. acestea sunt simptome ale unei relatii care nu beneficiaza de tot ceea ce are nevoie pentru a fi intreaga si satisfacatoare pentru ambii parteneri.
2. Nu cred ca e bine sa uiti pentru ca celalalt a fost parte din viata ta, ai trait impreuna cu el/ea experiente care te-au marcat si au completat persoana care esti astazi iar aceasta contributie ar trebui apreciata.
Despartirea nu defineste nici pe cel care paraseste si nici pe cel care e parasit. Ceea ce il defineste pe fiecare in parte este cum traieste aceasta experienta, cum o “catalogheaza” in viata lui/ei si ce invata din tot ce a fost.
MARIA
publicat @09:43 10 August 2009
IERI AM “INVATAT” O CHESTIE: “CAT DAI, ATATA PRIMESTI”. EU O IAU INVERS “CAT PRIMESTI, ATATA DAI” SI ORICAT DE TARE DOARE PUN IN APLICARE, CACI M-AM SATURAT SA TOT DAU SI SA PRIMESC UN MARE NIMIC.
SI… ASA MA “MANANCA” DEGETELE SA-I SCRIU UN MESAJ… SA FORMEZ NUMARUL LUI… SA-I AUD VOCEA… DAR NU. GATA. DE CE DOAR EU?
SI DOAREEE. SI VREAU SA ZAMBESC. VREAU SA POT ZAMBI…
SCUZE.
Adriana
publicat @01:35 13 August 2009
Buna, Cabral am ajuns pe blogul tau, la recomandarea unei prietene, in cazuri de plictiseala la aceste ore tarzii din noapte. Ce am vazut pe acest blog mi-a placut foarte. Iar despre aceasta postare ce pot sa spun… ,,ai lovit exact unde doare,,:( Din pacate imi recunosc vina si vreau sa imi indrept greseala dar oare voi avea vointa sa nu o mai repret ? De ce mint femeile pentru a proteja persoana de langa ele si de la o minciuna de 2 lei se ajunge la alta si la alta? As vrea sa am taria sa-i spun toate problemele pe care nu le vede dar le simte si`l doare si`mi spune si ma doare ca`l doare.
Iti multumesc!