Nelu. The esenta.
publicat @ 22 June 2009 in categoria > blognovela
Taguri: > blognovela, dragoste, femei si barbati, FUN, intamplari reale, iubire, Povestea lui Nelu, povestiri, relatii, silicoane
Si Nelu s-a intors acasa la Cabrio-girl (bine, cu putina matematica iti rezulta ca mai mult era casa inchiriata de el), a pupat-o dragastos si i-a spus:
- Copilul. Il tinem. Vreau 3.
Ea a clipit, a zambit, l-a luat in brate si au facut… somn. Avea o migrena.
A doua zi Nelu a plecat linistit la birou, nu inainte s-o sarute dragastos si sa-i pregateasca un ochi. Un ou ochi…
S-a intors insa acasa devastat, ciufulit, transpirat, usor debusolat. Ea era inca acasa… si vazandu-l in ce hal e a inceput sa puna intrebari…
– Ce e? Ce-ai patit? S-a intamplat ceva?
- Partenerul, italianul… a zis ca nu mai baga bani… am… creditele alea nu se pot plati singure… daca nu se razgandeste ala se sufoca toata afacerea… lasa-ma putin sa… te rog.
- Bine, hai ca atunci ma duc la o cafea cu fetele.
In ziua urmatoare Nelu a plecat iar la birou. Fara ochi. Adica nu i-a mai facut printesei ou ochi. Si nu s-a mai dus acasa. Pe la 12 noaptea Cabrio-girl l-a sunat ingrijorata. El i-a raspuns, praf de beat, i-a spus unde e, ea s-a dus sa-l ia de-acolo. Era in Downtown, scamosat de cat alcool ingurgitase, ea l-a suit in masina si au plecat spre casa.
El a inceput sa se vaite, sa se vaicareasca, i-a spus ca toata ziua a stat la banca si a incercat sa rezolve situatia dar ca nu a reusit nimic, nu avea cum sa plateasca nici ratele la linia de credit pe luna respectiva macar, ca nu mai avea solutii. Ea… l-a lasat sa vorbeasca.
Dupa alte cateva zile de deriva Nelu s-a dus acasa. Ea nu era, dar l-a invitat la cafea cu fetele, pe Dorobanti. Si atunci cand Nelu a parcat acel Matiz verde, cu acel far stanga-fata spart, fix in fata acelei cafenele… acea Cabrio-Girl era sa faca o prabusire de calciu.
– Ce s-a intamplat cu icscinciu?! intreba Cabrio-girl cu OCC (ochii cat ceapa).
– L-am dat inapoi la leasing. Asta e.
- Pai cum asta e?! Si-o sa mergi cu troaca asta?! Ce-o sa zica lumea?!?!
- Sa zica ce-o vrea, ca nu cu lumea stau eu, ci pe tine te iubesc si cu tine stau in brate.
- …aaa, da… da.
A doua zi ea i-a spus sec: Alarma falsa. Mi-a venit ciclul. El a plans.
Zilele continuau sa curga, el nu mai iesea din casa, nu mai facea nici piata, se taraiau insa cumva si relatia mergea inainte. Totul s-a destramat insa atunci cand el i-a spus ei ca a vorbit cu un prieten s-o angajeze. Adica sa se angajeze ea. Adica… s-o trimita la munca. La serviciu. La program! Si ea s-a dezlantuit…
- Ceee?! Sa muncesc?! Pai nu trebuie sa-mi termin scoala? Nu trebuie sa…
- Pai stai draga mea, iubita mea, ca tu esti in Dorobanti toata ziua. Sunt cursuri de cafenea sau cum…?!
- Nu-mi tii tu mie cont la ce fac! Saracule! Nici afacerea aia nu ai fost in stare s-o tii! Mergi cu Matizul de au ajuns sa rada toate fetele mele de mine! N-am mai iesit in club de saptamani intregi! Nici chiloti nu mi-am mai cumparat!
- Pai tocmai, daca mergi la munca o sa poti sa-ti cumperi chiloti, si…
- Tu nu intelegi ca nu merg la munca?! Trebuie sa termin scoala!
- Care scoala? Iubita mea…
- Gataaaa! Gataaa! Nu mai suport! Nu ne intelegem! Ne despartim!
Stirea a cazut ca securea calaului peste al nostru Nelu, a ramas mut, s-a dus pe balcon sa ia o gura de praf si aer curat, ea s-a dus sa se reculeaga. Pe Dorobanti, la cafenea.
Si Nelu s-a mutat, a plecat, a disparut.
Si au trecut alte cateva saptamani, fara telefoane, fara es-me-se-uri, fara comunicare. Dar s-au reintalnit la mare. El tocmai facea manevre cu un Q7 alb, mosmondea cu greu incercand sa lase la apa jet-ski-ul nou-nout ce zambea trufas de pe peridocul legat de Q7…
Si telefonul lui a facut beeep-beeep, new message received.
“Mi-e dor de tine.” Si el a sunat-o, si s-au vazut la umbra unei umbrelute, pe chaize-long, sorbind fiecare cate o chestie roz cu mov, cu umbreluta si pai.
Petre
publicat @06:41 23 June 2009
Tipic dambovitean.
Prevad un bis, iar falimenteaza si iar se duce fata la cafea prin bucale pentru a se reintalni in Milano in fata unui mall, el parcandu-si ultimul model de la Mercedes si ea dandu-i un SMS “inca te iubesc” 5 minute mai tarziu.
koma
publicat @07:11 23 June 2009
aha, nelu il chema pe tipul surpris la tv pe plaja cu q7 si skijet in coada
memepistu'
publicat @08:23 23 June 2009
Nelule fa tata un experiment!Pune si tu un pretenar cu x6,a5, sa-i faca ochi dulci Flamingo-ului tau roz!Vezi ce iese…
Cipsson
publicat @08:52 23 June 2009
Foarte tare neamule!!!!!
muietariceanu
publicat @09:29 23 June 2009
NELU Rulz …..asa se face
Patience
publicat @10:04 23 June 2009
Uite unu’ care se descurca! Bravo tata!!
naty
publicat @11:47 23 June 2009
Bine ca i ai explicat ce inseamna testare
! well done
ella
publicat @12:23 23 June 2009
Is eu mai ciudata, dar cine imi explica si mie sfarsitul ? Ea l-a vazut in Q7 si i s-a “facut dor ” sau chiar pe bune ? Acum si cu dorul asta e cam relativ…Mi-e mie scraba de mor de oamenii astia asa falsi…simt ca sunt de pe alta planeta cu a celor ce invata pt o licenta, tin un job, se chinuie sa ajunga cineva in viata pe forte proprii.
Raka
publicat @13:23 23 June 2009
ideea de baza pe care o poate desprinde oricine, daca e in stare sa sintetizeze o idee e ca
PROST E ALA CARE DA, NU ALA CARE CERE!!
RazvanC
publicat @13:28 23 June 2009
Era de asteptat acest final. Fata desteapta…a stors a stors…si uite asa isi duc viata pitipoancele de dorobanti…mai agata cate-un nelu, mai traiesc si ele bine;)
doar eu
publicat @14:46 23 June 2009
eu nu cred ca e reala povestea… caci daca ar fi, cei dori ar trebui impuscati pentru exces de (neam)prostie… mai ales el. doar se chinuie degeaba.
Alex A
publicat @15:15 23 June 2009
observ ca dragostea nu e doar oarba, dar si daunatoare intelepciunii…asta ca sa nu zic ca te prosteste de tot
Domnita
publicat @15:19 23 June 2009
Nu mai are continuare. What goes around, comes around……Povestea e eterna, clasica si deja aproape familiara. Un mit postmodern……ca oricum ne lipsesc miturile.
Insa e scrisa fermecator. Savuros!
Cat despre Nelu: daca dragoste nu e, macar un biet Q7 sa fie !
dragalina
publicat @16:23 23 June 2009
SAlut ! cind e urmatoarea serie ??
MARIA
publicat @16:29 23 June 2009
E CU INEL??? :O:O:O:O
NELULEEEEE,,, UNDE E MINTEA TA??????????
Gabriela
publicat @17:00 23 June 2009
Pai unde-i articolul cu inelu?? Nu ineeel
Am primit pe mail link dar cand l-am incercat nu o mai gasit pagina…Nu cu inel Nelule! Of of…
Dragos
publicat @16:42 23 June 2009
cat de curand o sa vad in cancan..cabrio-girl si noile sale cuceriri…;)
Dojo
publicat @19:20 23 June 2009
Prost cu bis. Nasol. Daca nici acum n-a invatat lectia, merita totul
steiul
publicat @19:23 23 June 2009
ai stricat tot happy end’ul cu faza de la mare:P…
omiedefetze
publicat @23:36 23 June 2009
Asta cu “Cum sa muncesc? Eu tre’ sa termin scoala!!” e cea mai tare faza din toata povestea. Sa vezi cum e sa muncesti din semestrul 2 din anul I incontinuu … sa vezi cum e sa te invoiesti de la serviciu sa te duci la examene… sa vezi cum e sa-ti consumi concediul de odihna dand licenta (exista si concediu de studii dar cand il ceri ti se rade in nas) sa vezi cum e sa adormi la 8 seara cu capul pe banca la master, ca te-ai trezit la 6:30 ca sa poti pleca de la birou mai devreme… sa vezi cum e sa ai rate la o rapandula de masina (de care sa fii totusi mandra, ca e a ta, cu numele tau pe ea, si o platesti tu din banii tai) la 22 de ani si rate la casa la 23…
Toate astea sunt povesti de pe alta lume, pe care don’soarele de genul celei din postul tau (asta in cazul in care don’soara chiar exista)nici macar nu le-ar crede daca i le-ai povesti.
Si totusi, printre cele de mai sus, stimata don’soara (repet, daca chiar existi), uite ca mai am timp si de cafele in Dorobanti. Numai ca le platesc din banii MEI facuti din jobul MEU cu studii superioare. Finalizate. NA!
P.S. don’soara draga, daca chiar existi, tu nu te-ai plictisit inca de propria-ti persoana?
del
publicat @13:29 24 June 2009
Nu sunt alte planete, sunt doar alte scari de valori! Si eu personal nu o condamn, nici pe ea nici felul ei de a fi. Atata vreme cat exista un Nelu (care sper sa nu fi facut experimentul degeaba!) care sa ii dea ce are ea nevoie (bani si probabil nimic mai mult)… Nu e nimic de apreciat la ea, la ceea ce face (cel putin nu pe scara asta a valorilor), dar tre sa recunastem ca ne distram un pic pe seama poveshtii… Astept continuarea!